519 matches
-
autor. • "Ruginoasa" (1969), monografie despre istoria localității sale de adopție, unde se află azi Muzeul „Al.I. Cuza“. Debut editorial. • "La porțile Orientului", românul Războiului de Independență (1980) - Editură "Junimea"; • "Metropola de pe șapte coline", reportaje și anchete (1985) - Editură "Junimea"; • "Taciturnul", românul muntelui Ceahlău (1990) - Editură "Porțile Orientului"; • "Moldova plînge", românul Basarabiei înstrăinate (1993) - Editură "Porțile Orientului"; "Bandiții și jandarmii", român de aventuri (1993) - Editură "Porțile Orientului"; • "Teatru istoric" (1995) - Editură "Porțile Orientului"; • "Istoria ilustrata a literaturii române" - Editură "Porțile Orientului
Boris Crăciun () [Corola-website/Science/319049_a_320378]
-
drept o încălcare a tradiției neutralității politice a monarhiei, cât și ca un compromis cu foștii săi dușmani ex-comuniști din motive financiare, în timp ce majoritatea comentatorilor politici au considerat gestul ca o noua abdicare. Mihai a avut dintotdeauna o reputație de taciturn. I-a spus odată bunicii sale: "Am învățat să nu spun ce simt și să le zâmbesc celor pe care-i urăsc cel mai mult". La vârsta de 16 ani, Regele Mihai, pe atunci principe moștenitor, a accidentat cu mașina
Mihai I al României () [Corola-website/Science/296764_a_298093]
-
cel care va constitui scheletul capitolului "Itaca" din romanul "Ulise". Având o memorie prodigioasă, Joyce devine în scurt timp fruntașul clasei, impresionându-l cu precocitatea sa pe părintele Conmee, rectorul școlii. Colegii lui îl percep ca pe un băiat firav, taciturn și nu îi intuiesc inteligența. De altfel, Joyce se simțea intimidat de snobismul colegilor de la Clongowes Wood, majoritatea fiii unor domni din înalta societate. Pentru a nu fi disprețuit, Stephan Dedalus minte în "Portret al artistului în tinerețe" că tatăl
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
administrativă franceză, în prefectura Besançon, d. 14 iulie 1584, Delft, Olanda), consemnat și că Baltazar Gérard, Balthasar Gerardts sau Balthasar Geeraerts, a fost un catolic burgund care l-a asasinat la 10 iulie 1584 pe Wilhelm I de Orania (Wilhelm Taciturnul, în olandeză Willem de Zwijger, Willem van Oranje, conte de Nassau-Dillenburg, principalul lider al revoltei olandeze împotriva Spaniei în timpul Războiului de 80 de ani). este al doilea autor consemnat de istorie al unui asasinat cu arma de foc reușit împotriva
Balthasar Gérard () [Corola-website/Science/330844_a_332173]
-
23 iulie 1840 Adunarea Generală l-a declarat pe Pedro al II-lea în vârstă de 14 ani împărat cu puteri depline. A fost aclamat, încoronat și consacrat la 18 iulie 1841. Preocupați de imaturitatea și de faptul că era taciturn, Curtea a crezut că o căsătorie i-ar îmbunătăți comportamentul și caracterul. Guvernul regatului celor Două Sicilii a oferit mâna Prințesei Teresa Cristina. După ce portretul Teresei Cristina a fost trimis lui Pedro și acesta a văzut o femeie tânără și
Pedro al II-lea al Braziliei () [Corola-website/Science/305738_a_307067]
-
(1546/1547 - 5 mai 1582), a fost a patra fiică a Ducelui Louis de Montpensier și a Jacqueline de Longwy, contesă de Bar-sur-Seine. Charlotte a fost a treia soție a lui Wilhelm Taciturnul, Prinț de Orania, prinicpalul lider al revoltei olandeze împotriva spaniolilor. Mama ei, Jacqueline, credea în doctrinele reformate și în secret și-a învîțat și copiii. Unele surse spun că tatăl Charlottei și-a trimis fiica la mănăstire pentru a nu
Charlotte de Bourbon () [Corola-website/Science/336393_a_337722]
-
Roman de către Împăratul Frederic I. În anii 1170 principatul intră în posesia familiei nobiliare de Baux apoi în 1388 acesta intră în posesia casei de Chalon. Ultimul descendent al casei de Chalon, René de Chalon, lasă principatul vărului său Wilhelm Taciturnul, Conte de Nassau care avea și o serie de alte posesiuni în Țările de Jos. Acesta devine unul dintre principalii participanți în războiul de optzeci de ani ce a dus la independența Republicii Provinciilor Unite din Țările de Jos de pe
Principatul Orange () [Corola-website/Science/315366_a_316695]
-
III-lea în 1702 duce la recunoașterea definitivă a anexării de către Franța în urma Tratatului de la Utrecht din 1713. Moștenitorul desemnat de William al III-lea era Ioan Wilhelm Friso de Nassau-Dietz, descendent pe linie masculină al fratelui lui lui Wilhelm Taciturnul și pe linie feminină al lui Wilhelm Taciturnul. Acesta a devenit moștenitor al prinților de Orange în Provinciile Unite iar descendenții săi sunt membrii familiei regale olandeze actuale. Succesorul lui Ioan Wilhelm Friso, Wilhelm al IV-lea de Orania, renunță
Principatul Orange () [Corola-website/Science/315366_a_316695]
-
a anexării de către Franța în urma Tratatului de la Utrecht din 1713. Moștenitorul desemnat de William al III-lea era Ioan Wilhelm Friso de Nassau-Dietz, descendent pe linie masculină al fratelui lui lui Wilhelm Taciturnul și pe linie feminină al lui Wilhelm Taciturnul. Acesta a devenit moștenitor al prinților de Orange în Provinciile Unite iar descendenții săi sunt membrii familiei regale olandeze actuale. Succesorul lui Ioan Wilhelm Friso, Wilhelm al IV-lea de Orania, renunță în 1732 la toate pretențiile asupra teritoriului, dar
Principatul Orange () [Corola-website/Science/315366_a_316695]
-
Wilhelm Friso, Wilhelm al IV-lea de Orania, renunță în 1732 la toate pretențiile asupra teritoriului, dar nu și asupra titlului, care este purtat de moștenitorul coroanei olandeze. Frederic I al Prusiei, un descendent pe linie feminină a lui Wilhelm Taciturnul, dar de o importanță mai mare decât Ioan Wilhelm Friso, a revendicat titlul de Prinț de Orange la moartea lui William al III-lea. Acesta renunță prin Tratatul de la Utrecht din 1713 asupra pretențiilor teritoriale, dar nu și asupra titlului
Principatul Orange () [Corola-website/Science/315366_a_316695]
-
lui Petrus Lombardus, când, în 1245, este desemnat să plece la Paris. Aici primește titlul de doctor al universității. În timpul acestor drumuri între Paris și Köln îl întâlnește pe Toma din Aquino printre elevii săi. Toma era încă tânăr și taciturn, dar Albert îi recunoaște geniul și îi prezice viitorul măreț. Toma și-a însoțit maestrul la Paris în 1245, s-a întors împreună cu el la Köln, în 1248, unde Albert fusese însărcinat să conducă noul Studium Generale. În 1254 Albert
Albertus Magnus () [Corola-website/Science/305391_a_306720]
-
acțiunea povestirilor se desfășoară în cafenele, în jurul lor sau grădini publce. Sunt aci povestirile la care autorul lor, este prezent doar ca simplu privitor. Așa: Doi priteni care nici nu sunt prietanii, nici nu se cunosc „...amândoi rămân la bar, taciturni, amărâți și jigăriți așteptând victimele, convinși că este foarte greu să afli un adevărat prieten. Bine înțeles, prieten cu bani A găsi un prieten) sau în Scrisoarea lui Nică către nevastă-sa în America după agresiunea NATO) „Draga mea nevastă
Sărcia, Banatul Central () [Corola-website/Science/304691_a_306020]
-
cu Aureliano, nepotul său. Moare din cauza unei hemoragii după ce dă naștere ultimului Aureliano al familiei. Aureliano este fiul ilegitim al lui Meme. El este trimis acasă și este ascuns de către bunica sa, Fernanda. Moștenește aceleași trăsături ca tizul său, colonelul: taciturn, liniștit și cu o încărcătură emoțională deosebită. Aureliano Babilonia nu apucă s-o cunoască prea bine pe Úrsula, deoarece ea moare în timpul copilariei sale. Este prieten cu José Arcadio al II-lea care îi explică adevarata poveste a masacrului tatălui
Un veac de singurătate () [Corola-website/Science/313620_a_314949]
-
romane Harry Potter începută în 1997, sub forma Școlii Hogwarts de magie, farmece și vrăjitorii. Duny este un băiat din Gont, una din insulele mai mari presărate pe Terramare. Mama sa este moartă, tatăl sau este un fierar aspru și taciturn, frații săi mai mari au părăsit casa părintească, iar el crește singur, încăpățânat și sălbatic. Mătușa sa care este și vrăjitoarea satului, descoperă că băiatul are un talent înnăscut pentru magie și începe să-l învețe din puținul pe care
Un vrăjitor din Terramare () [Corola-website/Science/309743_a_311072]
-
Ferdinand (Nando) e o apariție destul de rară. Autoarea îl vede stângaci, apatic, neavând vocația puterii: "Nando nu știe cum să dea ordine precise, imperative, ceea ce este cel mai rău lucru, pentru că îi face pe oameni să nu știe ce vrea..." Taciturn, singuratic, lipsit de energie, se arată incapabil "să facă el însuși lucruri în avantajul său"; "...nu a știut niciodată să fie cu adevărat stăpân". Lipsa spiritului său de acțiune o suplinea destul de bine Regina, care totuși îi apreciază arta oratorică
Jurnalul Reginei Maria by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/12428_a_13753]
-
titlu original "American Gods") este un roman de Neil Gaiman, câștigător al premiilor Hugo și Nebula. Romanul este un amestec de artefacte americane, fantasy și alte elemente de mitologie antică și modernă, toate învârtindu-se în jurul unui protagonist misterios și taciturn, Shadow. Este al patrulea roman al lui Gaiman, fiind precedat de "Semne bune" (o colaborare cu Terry Pratchett), "Nicăieri" și "Pulbere de stele". Câteva dintre tematicile atinse în carte își au rădăcinile în romanele ilustrate din seria "The Sandman". Cartea
Zei americani () [Corola-website/Science/320449_a_321778]
-
rezolvarea datoriilor familiei soțului ei. La un an și șase săptămâni după nuntă, Charlotte Catherine a născut o fiică, Éléonore de Bourbon-Condé (1587-1619), care va deveni Prințesă de Orania în 1606 după căsătoria cu fiul cel mare al lui Wilhelm Taciturnul. După ce a fost rănit în Bătălia de la Coutras în septembrie 1587, soțul Charlotte Catherine se recupera la Saint-Jean-d'Angély când a murit subit la 3 martie 1588. O autopsie a indicat că ar fi fost otrăvit și, Charlotte Catherine însărcinată
Charlotte Catherine de La Trémoïlle () [Corola-website/Science/333906_a_335235]
-
pumn pentru totdeauna. Când cei trei frați erau la un pas de a se converti la religia protestantă, Caterina a mirosit pericolul și a simțit că orice mijloc pentru a-l îndepărta pe Coligny era legitim. Cu un caracter certăreț, taciturn și ambițios, era gelos pe fratele său Henric la umbra căruia a crescut. Superstițioasă și iubitoare de ocultism, după moartea lui Francisc al II-lea, Caterina de' Medici îi cere lui Nostradamus să-i prezică viitorul fiilor rămași. Printre altele
François, Duce de Anjou () [Corola-website/Science/316504_a_317833]
-
a face diabet, este personajul principal. Lewis „rupe” falsa pudoare și delicatețea plasticată În spatele căreia se ascund violența conjugală, superficialitatea, indiferența, răutatea gratuită, dependența de alcool, tot ceea ce face din anii `50 un moment atât de ofertant narativ. Lewis, adolescentul taciturn, În care mocnește nu doar revolta și violența autodistructivă, ci ceva mult mai periculos pentru membrii micuței comunități În care trăiește: indiferența față de codul unei existențe inautentice, de o micime Înfiorătoare, ajunge să distrugă echilibrul acestei lumi tihnite, ce se
ALECART, nr. 11 by Iris Tincu () [Corola-journal/Science/91729_a_92886]
-
lui Bingley față de Jane reîncep, iar Elizabeth bănuiește că Darcy i-a mărturisit prietenului greșeala sa când l-a îndepărtat de Netherfield. Bingley o cere în căsătorie pe Jane care fericită acceptă. Elizabeth îndrăgostită de Darcy îl vede grav și taciturn, departe de acel Darcy de la Pemberley. Într-o seară sosește la Longbourn lady Catherine de Bourgh. Binefăcătoarea lui Collins dorește să știe dacă Elizabeth e logodită cu Darcy, și, aflând că nu, vrea ca aceasta să-i promită solemn că
Mândrie și prejudecată () [Corola-website/Science/315200_a_316529]
-
ai lui Ludovic al XIV-lea al Franței. Henri de la Tour d'Auvergne a fost fiul lui Henri de la Tour d'Auvergne, viconte de Turenne și al celei de-a doua soții a acestuia Élisabeth de Nassau, fiica lui Wilhelm Taciturnul. S-a născut la Sedan și a primit o educație protestantă, dar o infirmitate fizică și în special un impediment în vorbire (care-l va avea toată viața), au împiedicat progresul său, dar el a arătat o înclinare deosebită pentru
Henri de la Tour d'Auvergne, Viconte de Turenne () [Corola-website/Science/332010_a_333339]
-
în zonă, câinii de tip mops au fost remarcați pentru aspectul lor deosebit, nemaiîntâlnit în Europa. Olanda a fost prima țară europeană care i-a adoptat cu entuziasm, mopșii devenind repede favoriții liderilor politico-militari din epocă (Willem de Orania, poreclit Taciturnul, despre care legenda spune că ar fi reușit să evite un dezastru militar grație vigilenței și lătratului viguros al câinelui său)). Olandezii au ales să-i denumească "Mopshond". Dealtfel, în spațiul cultural de limbă germanică acești câini sunt recunoscuți sub
Mops () [Corola-website/Science/323712_a_325041]
-
timp de trei ani. Jean Capello, ambasadorul Veneției la curtea Franței l-a descris ca fiind "înalt și bine construit, cu figura frumoasă și agreabilă și un ten puțin maro". Spre deosebire de tatăl său Francisc I, Henric era o natură mai taciturnă. În 1536, când fratele său mai mare, Francisc, a murit otravit, Henric a devenit moștenitor al tronului. I-a succedat tatălui său la vârsta de 28 de ani și a fost încoronat ca regele la 25 iulie 1547 la Catedrala
Henric al II-lea al Franței () [Corola-website/Science/302890_a_304219]
-
exista. Orheiul e unul dintre cele mai vechi orașe ale Moldovei. Din anul 1599 Orheiul este trecut în documentele oficiale ca târg, iar localitatea se dezvolta în continuu devenind un centru al comerțului în regiune. Catedrala de piatră albă - martor taciturn al acestor timpuri de demult apuse se înalță astăzi pe un dîmb la întrare în oraș. Tot aici a fost instalată și statuia din bronz a lui Vasile Lupu, domnitor al Țării Moldovei în anii 1634-1653. Acest edificiu este unul
Orhei () [Corola-website/Science/297398_a_298727]
-
la statut de provincie a avut parte de opoziția mai multor clase sociale, mai ales a catolicilor și a protestanților. Lupta de independență pentru Țările de Jos (1562-1566) a început în Flandra și Brabant, provinciile nordice, sub conducerea lui William Taciturnul, prinț de Orania. Țările de Jos au fost unite sub conducerea lui William în lupta împotriva Spaniei. Alessandro Farnesse i-a luat locul lui John de Austria ca guvernator al Spaniei, a recucerit provinciile de sud și le-a readus
Țările de Jos () [Corola-website/Science/307377_a_308706]