517 matches
-
feminine ale lui Chaplin trece și prin ochii Mihaelei Teleoacă. După ce și cum a jucat în Revizorul nu am crezut că îl voi vedea, repede, pe George Mihăiță în--tr-un rol suculent, desigur, cu altă consistență. Dacă acolo era dictator și taciturn, aici este diaboloc și guraliv, învîrtind cuvintele și situațiile tot la fel de abil cum face cu cărțile de joc și cu alte trucuri. Omul fără caracter și coloană, vărul Zoikăi care se adaptează perfect oricărei schimbări, trăgînd mereu spuza pe turta
Zoia Denisovna Pelț by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7347_a_8672]
-
răspîndește într-un cadru silvestru, cu ușoare trimiteri spre transcendență: „Ca Domnul să intre în sufletul tău, / Se cere să ai în suflet lumină - / Clipa de har să se plimbe în voie prin tine / Asemenea astrului matinal prin pădure.(...) Marele Taciturn pășește agale prin rouă,/ Pătrunde unde-i rană deschisă, fierbinte,/ Dar mai ales acolo unde / Inima nu contenește să cînte" (Distinguo). Modelul e însă simplificat, împins către credința care la Blaga apărea problematizată. Ca și spre o romanțiozitate folclorică, spre
„Zbaterile, inclusiv pîlpîirile poemului” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6005_a_7330]
-
roman, s-a întrerupt și s-a urcat în primul avion de Viena, ca să salveze o poveste și să traducă un teribil coșmar în literă scrisă. Să-l neutralizeze, prin forța cuvântului. Timp de o săptămână, s-a documentat. Laconic, taciturn, preocupat doar de scrisul său, la întoarcere Radu Aldulescu n-a spus decât atât: «Doamna Mariana este o femeie extraordinară. A avut o viață tare chinuită. Va ieși o carte...» Avea nevoie de mult curaj ca să treacă granița realității, dar
Presiunea realului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6239_a_7564]
-
privită ca un eveniment, chiar si atunci când substanța epistolelor este minoră. În cazul particular al lui Emil Cioran, interesul este sporit de împrejurarea că gânditorul s-a străduit, poate mai mult decât oricare alt scriitor contemporan, să își estompeze „scriitura taciturnă" în favoarea „scriiturii publice". Scrisori către cei de-acasă și corespondența cu Friedgard Thoma atrăseseră deja atenția asupra unor aspecte mai greu de decelat ale personalității lui Cioran: duioșia acestui spirit radical, vulnerabilitatea sa, afabilitatea, interesul pentru faptul mărunt cotidian, umorul
Cioran necunoscut by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6293_a_7618]
-
duhul unei economii ideale: „Orice exagerare este prin ea însăși o limită”. Flama patetismului e înlăturată: „Vorbele mari izvorăsc din jarul înțelepciunii, nu din flacăra ei”. Tăcerea aduce ea însăși o esență care nu se află la îndemîna oricui: „Sunt taciturni cei care nu au nimic comun cu tăcerea”. George Drăghescu își intitulează placheta O furnică pe Golgota. De ce o furnică? Oare pentru că, în mod curent, furnica e simbolul hărniciei, al prudenței, în opoziție cu greierele nonșalant, neprevăzător? O hărnicie care
Vîrsta edenică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5469_a_6794]
-
din viața fără sens a cuvintelor și a oamenilor dominați de ele. În contrabalans, Faulkner atribuie un rol special personajului care detestă cuvintele, Gordon. Urmarea e dureroasă: incapabil să-și ducă la capăt ideile, el eșuează în relația cu Patricia. Taciturn, reticent, sculptorul refuză integrarea în grupul "teoreticienilor" ce divaghează la nesfârșit despre artă și formele ei, despre regionalism și universalitate, despre puritatea expresiei și perspectiva comunicării. Gordon e imun la atacurile nemiloase ale țânțarilor - o sugestie a faptului că el
Primul Faulkner (IX) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6685_a_8010]
-
înseamnă un artist ca regizorul Claudiu Goga pentru timpul meu. Un artist pe care îl știu de la începutul drumului său, și pe care îl descopăr mereu, cu bucurie, în mii de nuanțe. Profesionale și umane. Inteligent, cultivat, profund, hipersensibil, interiorizat, taciturn, Claudiu Goga merge pe un drum asumat. Un drum pe care găsești sensul gesturilor, esența gîndurilor, atenția față de problemele societății, reacția lui, întîlnești atitudine, opinie, direcție, o țesătură artistică mult mai strălucitoare decît ar părea la o privire superficială, încărcată
Portret al artistului la maturitate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4571_a_5896]
-
gând să afle tot ce-i trecea lui prin cap. 5 Femei grase și trandafirii care se-mperecheau cu câini sau cu porci. Plete lungi, sticle de bourbon, bandana roșu și tot tacâmul, un Browning GP 9mm, zațul de cafea, mesageri taciturni. Pietricele scrâșniră sub tălpi de mocasini : pe cer două stele scânteiară. Arătătorul apăsă pe trăgaci, țintind cum nu se poate mai exact. Perfect pulverizate, rămășițele stimatului corespondent te făceau să crezi că plănuia să nu mai întârzie mult pe aici
Daniel Fano - Cinci mici exerciții de dispariție () [Corola-journal/Journalistic/4359_a_5684]
-
să știu că poetul fusese și profet ceea ce îmi confirma ideea că poeții se află în avangarda omenirii și că știu despre destinul rasei noastre ceva mai mult decât ceilalți oameni. Pentru noi, el era fratele cel mare, celebrul tovarăș taciturn; el era al nostru mai mult decât al restului lumii. Îmi amintesc de emoția pe care am simțit-o în ziua când, pentru prima oară, i-am văzut camera, goală ca o chilie de călugăr, în care singura podoabă era
JULIEN GREEN America mea () [Corola-journal/Journalistic/4358_a_5683]
-
energii acute ce se risipește în descărcări electrice. Un alt mod e cel al disciplinei, al cumpătării, al atitudinii care înlătură asperitățile în căutarea unui echilibru. Disputa e ocolită sau redusă la un minim de semne, de o grație chinezească. Taciturn și zâmbitor, criticul din această clasă cultivă virtuțile toleranței, ale așteptării. Individualitatea sa poate părea la un moment dat rarefiată, disparentă. Dar calitățile i se revelă în timp, substanța se acumulează strop cu strop. Picăturile aproape neluate în seamă în
Schiță de portret: Gabriel Dimisianu by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5678_a_7003]
-
la ce bun coroana imaginației, când biografia însăși, istoria propriei deveniri, e un blazon strălucit?), a fost făcută după ediția Feltrinelli 2002, care include cele mai recente „descoperiri” în legătură cu manuscrisul. Se știe că, dacă totuși, cu câțiva ani înainte de moarte, taciturnul autor, capricorn însingurat și meditativ, absolventul unui liceu clasic, cititor de literatură franceză, anglofil îndrăgostit de Shakespeare și de James Joyce, ecumenic iubitor al multiculturalismului, se hotărâse să aștearnă pe hârtie propria cronică a familiei și a schimbărilor aduse de
O ediție adăugită și o nouă traducere a Ghepardului by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5087_a_6412]
-
răsar în minte notațiile de peisaj moldovenesc, acum vreo 15 ani, la Tescani, pe locuri legănate în aburul unei atmosfere enesciene, foarte aproape de Moineștii unde umblase Luchian. Parcă ferindu-se de orice ieșire precipitată în arenă, își amenaja o zestre taciturn acumulată, pentru manifestările expansive din acești ultimi ani. Vitală și directă, nu se încurca în vreo pedanterie, picta adesea păsări cu ceva din sufletul ingenuu al păsărarului din povestea Flautului fermecat. Cum Papagena, la întrebarea lui, răspunsese glumeț, atribuindu-și
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
28), trăsătură în care va excela mai tîrziu, cînd va căpăta faimă mondială. Deocamdată tînărul Erich își ia în serios rolul de studios, arătînd de pe acum însușiri pe care le va purta toată viața: se interiorizează pînă la a fi taciturn, se dedică muncii cu aerul unui posedat, aducînd cu un spirit care, atunci cînd se consacră unui act, ignoră complet restul lumii, are accese impulsive care îi atrage multe antipatii, și prinde o tentă de rigiditate morală care îl preschimbă
Contrapunctul al XVIII-lea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3712_a_5037]
-
ambasadorului, oare la ce bun? Pentru a ilustra celebrul banc englez „Sir, e un hoț în bibliotecă”. „Da? Și ce citește?”). Dar nu toți informatorii se rezumă la asemenea subiecte „intelectuale”. Unii îl descriu pe olandez ca pe o fire taciturnă („discută foarte puțin cu personalul român, ...încă de la venirea sa le-a spus angajaților să facă ceea ce au făcut și până acum, să vină la serviciu cum au venit întotdeauna” - șeful ideal!), în timp ce altora le pare „sprinten” și „lejer”; unii
Un ambasador neobișnuit by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3490_a_4815]
-
în vigoare: tabloul devine accesoriu de umplut pereții. Paștina e un credincios fără principii dogmatice, un mistic fără argumente discursive. O natură clementă, tăcută, fără vehemențe oratorice. Decît să lege o conversație de politețe mai bine pictează zece acuarele. Un taciturn cu apetențe monahale și cu umori placide. Rugat să vorbească despre propriile tablouri, nu știe să le laude, nu știe să le explice. E un pictor fără doctrină și fără replici pregătite de acasă. E ingenuu pînă la spontaneitate naivă
Armonie inversă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3624_a_4949]
-
de autor, respectiv de ascultător) se schimbă alternativ. Fără a fi numaidecât o regulă, cei care își citesc într-o ședință textele proprii le pot comenta, în alte întâlniri, pe ale altora. (Există chiar o presiune discretă în acest sens, taciturnii nefiind foarte bine văzuți). În orice caz, asistența nu e nici pasivă, nici inertă. De altminteri, în mare măsură, calitatea unui cenaclu depinde și de calitatea intervențiilor. Lucrul este știut și e suficient să survolăm la spațiul cultural românesc pentru
Câte ceva despre cenacluri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3161_a_4486]
-
alcooluri slabe care provoacă beții doar prin efect placebo, este comentată prin tușe senzuale și printr-o erupție de materie care trăiește prin propria sa realitate și nu prin proiecții exterioare, idilice și convenționale. Andreescu este dizlocat din melancoliile lui taciturne, din excesiva privire spre pămînt și adus într-o stare de jubilație și de vitalitate explozivă, iar lui Luchian, comentat în special printr-o suită de flori, i se semnalează proximitatea blîndă a kitschului. Ar mai fi de invocat aici
Dinu Săvescu - un portret by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11170_a_12495]
-
înger!"" Dau un exemplu așa, poate că nu era chiar textul ăsta, dar erau numai texte de genul ăsta: "Urîm lumina, iubim întunericul din desenul cutare..." Și aceste etichete - în timp ce Paul Păun, care era un tip destul de retras și de taciturn, stătea acolo, la o masă într-una din încăperi - noi, în sala astălaltă, le-am lipit de tablouri". Se vede și de aci că suprarealismul e contagios! Autorul Florilor de mucigai apare în ipostaza, cunoscută și de subsemnatul, care l-
Un poet în oglinda dialogului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10904_a_12229]
-
spunea cu voce tare tot ceea ce nu se putuse spune în reuniunea propriu-zisă. Valeriu Gherghel și Sorin Antohi - firi opuse, Sorin Antohi veșnic pasionat, comunicativ, putînd să vorbească ore întregi despre utopii, preocuparea sa principală la vremea respectivă, Valeriu Gherghel, taciturn, închis în el, vorbind economicos, ironic pînă aproape de cinism, cu accente de mizantropie despre care nu puteai ști niciodată dacă erau autentice sau mimate, oricum, era de preferat să nu te afli în raza de bătaie a bășcăliei sale - erau
Înapoi la clasici! by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10898_a_12223]
-
în cauză ni se prezintă sub specia creației, ca niște personaje ale propriilor opere. Facem cunoștință cu ele sub semnul interesului acut cu care le parcurgem opera ce le integrează în chip de... inedite. Eugen Ionescu era "mai degrabă un taciturn, cu o infinită tristețe în priviri de cele mai multe ori (...) micuț, puțin rotofei, cu figura de clovn - cum s-a spus de atâtea ori, încât el însuși cred că a ajuns s-o creadă; cu pleoapele grele, cu gura mereu chinuită
Tablou de epocă (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10218_a_11543]
-
mijlocirea unui bard și mai vîrstnic cu care mă aflam adesea împreună, Ion Sofia Manolescu, ne-am strîns mîna în cîteva rînduri. George Dan se prezenta ca un bărbat între două vîrste, lat în umeri, cu o barbă fără mustață, taciturn, arborînd un aer de energie conținută. Aflasem că în calitate de marinar străbătuse mările și oceanele, de unde gustul său pentru exotism, vădit și în traducerile cu care se îndeletnicea, nu numai din lirica americană ci și din cele ale Indiei și Persiei
O restituție emoționantă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4014_a_5339]
-
În spotul luminos pe care-l fac farurile mașinii în noapte pe ghizdul fântânii din sat are loc un fel de reglare a relației dintre tată și fiu, spunerea celor pe care le-a ținut adânc în el acest Moromete taciturn și pieziș. Cel de-al doilea fapt remarcabil al filmului lui Jurgiu sunt câteva grosplanuri, iar cea mai reușită secvență ne înfățișează un Moromete pe cale de a fi ras în tinda casei sale, moment important pe care-l marchează și
Câinele japonez în poiana lui Iocan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3099_a_4424]
-
al cuvântului, ca puși la curent electric”. Povestitorii șoferi provin din diverse categorii sociale, de la analfabeți la masteranzi (deși, ironizează Khaled al-Khamissi, „nu am întâlnit încă șoferi de taxi cu doctorat”). Întâlnim, astfel, înțelepți calmi sau revoluționari agitați, vorbăreți sau taciturni, negustori buni sau visători perdanți, cerșetori mincinoși sau poeți, pe scurt, toate tipologiile societății arabe - așa cum existau deja în maqamat - actualizate și adaptate la trepidațiile secolului XXI. Desigur, taximetriștii pot fi considerați oriunde în lume „termometre pentru societate”, având posibilitatea
Povești din traficul egiptean by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3862_a_5187]
-
tot ce am iubit în zile nestatornice îmi mai rămân doar urme, hățișuri, conjecturi, semne îndoielnice, vagi informații: de exemplu, ploaia prin ferestruica unei mansarde triste din Paris, umbra trandafirie a flamboianților împodobind cu dungi casa părintească din Camagüey, acele taciturne rămășițe din Babilonia alături de somptuoasele mlaștini ale Eufratului, un arhaic crepuscul în insulele Galapagos, încețoșatele confuzele fantome ale unui memorabil lupanar din Cádiz, o dimineață fără greșeli în fața mormântului lui Ibn’Arabi într-o suburbie a Damascului, trupul Manuelei întins
Premiul Cervantes 2012 – José Manuel Caballero Bonald by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3972_a_5297]
-
crește cu încă un sunet, când anul mai scade cu încă o octavă. Toamna revarsă peste înlăcrimata pădure, durerea ei roșiatică, de lavă, pe copaci rămânând împietrită, precum suferința pe un chip ostenit. Se aude hoinărind printre ramuri un cântec taciturn, istovit. Lava se va stinge în durerea de gheață, doar singurătatea, în curând, pădurea va umbri. Nu sunt decât o scânteie în ochiul rece-al toamnei, mă tem că mă voi stinge, când toamna va clipi. Razele soarelui de-abia
Poezii by Cristian Gava () [Corola-journal/Imaginative/10809_a_12134]