430 matches
-
pe prietenul lui, profesorul de istorie Dinu Constantin, când, pentru a colora puțin romanul Străinul, l-a folosit drept model pentru un personaj caricatural, cu un ,,ot” în față. Iartă-mă, ți-am spus că uit că nu suntem la taclale, la o cafea, cu toate că m-ar încânta, și o iau razna. Așa au început scrierile mele în versuri, mai mult de reporter decât de poet în devenire, poezii care semnalau, de fapt, trăiri personale reale, dar nu numai, căci eram
BORIS DAVID (III) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383015_a_384344]
-
a înviat!”. Crăciunul e mai ciudat! Atunci e miezul verii la noi. Cald, foarte cald. Nu zăpadă, nu sanie, nu Moș Crăciun cu nasul roșu! Nu piftie! Doar noi, în pantaloni scurți, adunați la un grătar, o bere rece... și taclale. Povestiri și amintiri din copilărie... de alde „Mai ții minte ce bine mirosea pomul de Crăciun? Îți mai aduci aminte când mergeam la patinaj pe gârlă?” Sau „Ce colinde frumoase cântau copilașii din cartier...”. Apoi „O brad... frumos, o brad
INTERVIU CU GEORGE ROCA – DESPRE PRIETENIE, LITERATURĂ ŞI ARTA – ÎNTRE DOUĂ CONTINENTE [Corola-blog/BlogPost/92413_a_93705]
-
lui de tehnologia meseriei sau cam așa ceva. După ce am plecat în ’90, revenind în urbea mea natală, l-am revăzut de câteva ori, ultima dată la o reîntâlnire a unei clase de absolvenți ai școlii profesionale. Am stat atunci la taclale și, sub impulsul unor păhărele de tărie, fostul meu coleg și-a descărcat sufletul. Divorțase de ceva timp. Dar cum așa?... m-am arătat nespus de mirat. Păi, s-a lăsat el copleșit de amintiri, ai cunoscut-o pe nevastă
MÂHNIREA CASELOR PĂRĂSITE (PARTEA A II-A) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1677 din 04 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383135_a_384464]
-
Într-altă zi, pică Deliu Petroiu în calitate de președinte al unei comisii de inspecție specială pentru gradul I în școala unde îmi făceam veacul. Ne-am bucurat, ca de fiecare dată, revăzându-ne, și am avut prilejul să ne întindem la taclale, în fața unor mici atenții culinare, cu care onorata comisie era cinstită, de obicei, după îndeplinirea tuturor formalităților de rigoare în atari situații. - Stai să-ți spun una nostimă cu Todoran, îmi zice la un moment dat Deliu Petroiu, căci întrebasem
ŞĂGALNICUL DELIU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383138_a_384467]
-
se vedea podeaua de lemn mâncat de carii. Perdelele de la ferestre fâlfâiau pline de molii în curentul ce se strecura pe sub obloanele prost închise. în afara jilțului domnesc, celelalte erau descleiate și desfundate, astfel că nimeni nu mai putea sta la taclale cu Vodă decât în picioare. într-o dimineață, trezindu-se ca de obicei mai devreme decât tânăra sa Doamnă Ruxăndrița ce sforăia încetișor alături, Sima-Vodă trase de șnurul din dreapta patului, să cheme feciorul din casă. Nu se auzi nimic. Vodă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ușor. Costi se angajase la Pinforest SA cu numai două luni în urmă. Într-o seară, pierdea vremea alături de ceilalți bărbați din Baia de Sus, în fața barului. El nu avea bani ca să-și cumpere o bere și să stea la taclale cu ceilalți șomeri care își făceau veacul pe acolo. Venea și el la cârciumă, în speranța că va reuși să găsească ceva de muncă. Stătea așezat pe bordură, făcându-și vânt să plece acasă când apăruse maistrul de la exploatarea forestieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe Carax a fost Toni Cabestany, editorul. Îți vorbesc de acum douăzeci de ani, cînd Încă exista editura. Întotdeauna cînd se Întorcea din călătoriile lui la Londra, Paris ori Viena, Cabestany trăgea cîte-o fuguță pe aici și stăteam oleacă la taclale. Amîndoi rămăsesem văduvi, iar el se plîngea că acum eram căsătoriți cu cărțile, eu cu cele vechi, iar el cu cele de contabilitate. Eram prieteni buni. Într-una din vizitele lui, mi-a povestit că tocmai achiziționase pe o nimica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pe cap. Etala o mustață ca trasă cu pensula și niște ochi albaștri și sticloși. Exhiba un zîmbet de vînzător, fals și forțat. Mi-a părut rău că Fermín nu era de față, fiindcă el nu stătea prea mult la taclale pentru a se descotorosi de comis-voiajorii de camfor și de nătărăii care, din cînd În cînd, se mai strecurau În librărie. Vizitatorul Îmi oferi zîmbetul său unsuros și fals, luînd la Întîmplare un volum dintr-un teanc de lîngă intrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ceea ce să sperăm că nu va fi cazul. Acum începe în toată casa, ca la comandă, gătitul de seară; mirosuri urâte sau plăcute străbat casa scării și se depun în tencuiala scorojită, unde întâlnesc vechi cunoștințe cu care stau la taclale: varză și conopidă, cartofi și fasole. A doua serie de copii pălmuiți zbiară de se aude în toată casa. Tati e obosit și stă prost cu nervii. Pst, liniște, sau îi plesnește de tot izolația nervilor. Hans are o viziune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
lansăre de carte la Constanța! Desigur, le-am publicat pe toate! Aveau substanță și valoare! Scrie! Scrie destul de mult! Scrie literatură! Proză, eseuri, jurnalistică... Scrie e-mailuri plăcute și decente! Păcat că nu avem timp să stăm mai mult la taclale. Scrie frumos și bine documentat. Migăloasă pâna la Dumnezeu și doi metri mai sus. Poetă? Da! Scrie și poezii! Cu talent! I-am citit și publicat poeziile din ciclul „Viața ca o scena”. Am descoperit-o în colegiul de redacție
SCRIITOARE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 101 din 11 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364445_a_365774]
-
caz doborât sau înfrânt, și vom inspira, cu o cuvenită smerenie, aerul tare al înălțimilor unde Shaul Carmel a urcat pentru ultima oară. Și cum citind rândurile acestea mi-am adus aminte de serile în care am mai stat la taclale și la un pahar de vin cu Shaul care se afla împreună cu soția în Iași, m-am trezit că o lacrimă mi se furișa în colțul ochiului. Am lăsa-o în pace. Avea tot dreptul să se afle acolo! Vom
RONI CĂCIULARU-MAGICIANUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1100 din 04 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363835_a_365164]
-
este extrem de greu de controlat, de uniformizat și chiar de format cu ajutorul mijloacelor moderne de formare și informare. Această suprafață (mai bine zis adâncime, deoarece ea ființează numai pe verticală) deține de fapt vocile cu care stă omul adesea, la taclale. Așa cum stă poetul chiar și când ai crede că nu-i vine inspirația. Măcar că poetul... Se pare că numai el e singurul care are ceva în comun cu acele ”pasări ce zboară/ Deasupra valurilor”. Necazul e că profesorul care-și
7 (FĂRĂ NICIUN TITLU) de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362800_a_364129]
-
care ne speriase odinioară cu misterele eleusine, cu ritualurile extatice și cu toate celelalte!... Altădată l-am întâlnit pe Todoran aflându-mă în compania fie-iertatului profesor Ion Dalea, pe atunci inspector la IPCD-ul din Timșoara. Ne-am așezat la taclale. Todoran tocmai se întorsese din Polonia și ținea să ne împărtășească impresiile de acolo care-i rămăseseră vii în minte. - Dragii mei, ne-a spus între altele Moș Poveste, profesorul coleg care m-a însoțit în tot răstimpul petrecut de
MĂ SIMT CROCANT de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/362951_a_364280]
-
în urmă, la Câmpulung Moldovenesc. Am ațipit și eu puțin, tot privind-o pe Silvia cum doarme liniștită. Taxiul ne-a dus repede. Orașul nu era aglomerat la ora aceea. Am mâncat câte ceva, ne-am îmbăiat și am stat la taclale aproape o oră, bineînțeles despre călătoria noastră, despre principalele momente, cele mai frumoase pentru fiecare. Silvia s-a simțit foarte bine. Aprecia că totul a fost la superlativ, de la sosire și până la plecare. Nu am contrazis-o pentru că nu aveam
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362282_a_363611]
-
foc, sau alte arme defesive, ci doar un aparat cu electroșocuri, cătușe și baston... iar ei poartă... vesta anti-glonț!!! Există brigada specială, „cu roșu”, care are în componență bărbați cât un dulap, care au arme și care... nu stau la taclale când sunt întâmpinați cu violență... Totuși nu e suficient uneori! Drept dovadă au fost escaladarea revoltelor de stradă din vara anului trecut. Am descris evenimentele în episodul al treilea din jurnalul meu londonez. Și la cât de des auzi la
JURNAL LONDONEZ (14) de LAVINIA IANCU în ediţia nr. 603 din 25 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/362435_a_363764]
-
de partid! Crezul lor: Incolor, Inodor, Insipid! Sovietizare, pauperizare, colectivizare forțată! Tiranie, Barbarie, Mojicie, Armată! Re Pe Re, Pe Me Re, secere și ciocane! Calomnii, Colonii, Pușcării, Inumane! Comunism, despotism, nepotism, dictatură! Desființare, Dărâmare, Demolare Dură! Suferință, umilință, ședință, congres! Taclale, Banale, Urale, Reales! Nemâncat, supărat, revoltat e poporul! Criticat, Acuzat, Demascat, Dictatorul! Mânios, vanitos, veninos e guvernul! Gândește, Mișelește, Și pornește Infernul! Maltratați, împușcați, terminați-i pe-anarhiști! Fanatism, Banditism, Terorism, Securiști! Se plânge, cu sânge, dar învinge poporul ! Capturat
PRUNE-N GURĂ (EXERCIŢII DE DICŢIE) de GEORGE ROCA în ediţia nr. 935 din 23 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364183_a_365512]
-
plete de iarnă cânta la pian. Acolo, umbrele serii dansau printre stelele ce sorbeau limonada unor blânde iubiri. Numai zidul flămând zgâria hieroglife pentru istoria de cândva și-și molfăia cuvintele-n dinți. Apoi, plătind consumația Barmanului ce stătea la taclale cu îngerii, a chemat Gioconda-n surâs și i-a dăruit firele de nisip ale clepsidrei ce murea îmbătată de dor... Iar noi ne târam încet pe zidul lunecos al amintirilor într-un balet nesfârșit. Referință Bibliografică: pe zidul / Leonid Iacob
PE ZIDUL de LEONID IACOB în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367153_a_368482]
-
Pact cu "singur" . . închei un pact cu "singur" privirea pieptăna sentimente peste gard crisparea coboară un nor încărunțind fruntea geamul e închis dacă "tu"existi învață-mă să urc scară să văd cum arată un pod unde cerul stă la taclale cu tine nu pot trece prin viață doar s-atârn trupul de cer (foto domnul Nicolae Baciut și domnul Valentin Marica la lansarea cărții mele "Jumătate fără nume") Referință Bibliografica: Iluzie resemnata / Maria Ileana Belean : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
ILUZIE RESEMNATĂ de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364663_a_365992]
-
nostagiei, tristeții, spaimelor generate de inexplicabila trecere a timpului. Fiecare pagină din VIA DOLOROSA, de aceea, este un popas al memoriei pe anevoioasa cale a unei Golgote spirituale, de parcă Veșnicia se poate repara. În cazul lui, muzele se pun la taclale vorbind despre poeme ghilotină, despre faptul că doar sărutările își vor mai aminti despre noi sau că revelațiile prinse în poeme vor fi sau nu confirmate. Multe teme pot fi considerate artă poetică, ori boabă de rouă în care se
VASILE BURLUI-UN AUTOR PRECUM ORACOLUL:VORBEŞTE DOAR CÂND ARE CEVA DE SPUS de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349550_a_350879]
-
la care nu m-aș fi gândit, directă, fără pregătiri încondeiate, posibilă poate într-o depănare colocvială, de-ar fi fost cazul ... Mi-am reprimat imediat gândul necuviincios - că aș putea sta atât de curând în fața „unui monument” astfel, la taclale. Un „monument” viu și necunoscut și care chiar era, dar asta aveam să aflu mult mai târziu ... Ascundea în spate o istorie pe care vremurile i-au țintuit-o la zidul infamiei, i-o răscoliseră și tălmăciseră cum convenea liniei
SCRIITOAREA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349651_a_350980]
-
să se-nchege, Întru lumina veșniciei va arde-n Ghetsimani, Iisus și astăzi spală urmele de fărădelege Trădat a fost, dar a iubit, și va iubi dușmanii. Se împărțea din inima, supusă Mânturii, Pâinica neagră într-o seară, uitată de taclale, Ulciorul sfintelor dureri, de se scurgea prin firea-i, Și Dumnezeu a fost cu gând curat, ce doare. Spălarea rugilor Iisus prin Tatăl său făcuse, Să înflorească -n acea seară, un asfințit- Dintr-o iubire, sfidătoare a urii descompuse, Iisus
CU APA MÂNTUIRII de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350329_a_351658]
-
intrat și l-am salutat, spunându-i pe nume, barmanul a exclamat: Tu esti Mike! Salvatore mi-a povestit mult despre tine. - Dar mie, câte nu mi-a spus de tine! - i-am zis italianului cu care am stat la taclale până la ziuă, de parcă ne-am fi cunoscut de-o viață. Italienii sunt singurii, dintre toate națiile, care te iau în brațe din primul minut!”. Dumitru Sinu este mândru de faptul că în vremea aceea, emigranții români de pe teritoriul nord american
UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 307 din 03 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348713_a_350042]
-
lor când vrăbiuțele fericite au revenit gata de zbor. „Poimâine”supuse Miranda intrând în salon. „Felicitări, casă de piatră” au spus în cor Ionel și Anica apoi au savurat corul care le ura „Și vouă”. Și s-au pus pe taclale până s-a inserat bine Epilog Ionel putea duce acasă jucăria nestricată. Doar că nu mai era jucăria mămicii. Altcineva îi mânuia sforile. Seara, Anica și-a pupat mămica și i-a confiat - Am cunoscut-o pe surioara mea geamănă
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN -4- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348737_a_350066]
-
căzu lat pe culcușul de lângă vatră și, evident, adormi. Deceneu, om trecut prin multe încercări în viață, îi mai masă puțin urechile egipteanului și când constată că acesta-și revenise complet mai aduse o ulcică plină cu licoare și începură taclalele. Nu înainte de a-i arde un șut în coaste ucenicului și de a-i porunci să-l aducă pe Rogvaiv să scoată de la nivelul inferior al peșterii un ulcior cu vin din cel bun, puterea ursului. Puternic zdruncinat psihic din cauza
DERANJUL FARAONULUI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349363_a_350692]
-
dreptul lui Eftimie Murgu, se afla chioșcul de ziare. Pe vânzător îl cunoștea de mult, obișnuia să-i păstreze publicațiile preferate, i le întindea întotdeauna cu mâna stângă, fiindcă suferea de hemiplegie. Când avea timp, mai stătea cu el la taclale. Așa a aflat că și părinții lui avuseseră o casă în locul piațetei aceleia, cu fațada spre strada principală. Casă bună, sănătoasă... Comuniștii o demolaseră. De ce, nu se știa. Primiseră doar hârtie să se mute la bloc. Undeva la periferie. Tatăl
EMIGRANTUL, HEMIPLEGICUL ŞI STATUIA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348147_a_349476]