233 matches
-
ca să fie găsite în caz că se pierd prin pădure. El vine cu propunerea să atârne de gâtul dușmanilor câte o talangă, pentru ca românii să fie avertizați când aceștia vin să-i ucidă. Și cum românul este inventiv, ei fac rost de tălăngi și de clopoței pe care-i atârnă de sârma ghimpată ca să le dea de veste de sosirea dușmanului. Priveliștea din tranșeu și de pe câmpul de luptă suscită în mintea personajului principal, Nicolae, comparații cu nopțile înstelate de pe culmea Musculeștilor, “când
ETERNIZÂND SECUNDA PRIN CUVINTE. CRONICĂ LA CARTEA LUI VIOREL MARTIN MEMORIA CLIPEI , EDITURA SEMNE, BUCUREŞTI, 2012 (CEZARI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 391 din 26 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340648_a_341977]
-
popoarele euro-indiene în cultul solar ce ținea de solstiții și echinocții. În nopțile solstițiale, roți de car îmbrăcate în paie și aprinse se dau de-a dura de pe înălțimi la vale, însoțite de tineret, care aleargă chiuind, țipând și bătând tălăngi ... În Banat, la echinocțiul de primăvară se purta pe o roată trasă de mai mulți flăcăi unul din plugarii leneși ai satului, în jurul căruia se făceau glume referitoare la faptul că nu a profitat de vremea bună, de cerul însorit
IOSIF KOVACS-PUTREREA CUVÂNTULUI SCRIS-O PUNTE ÎNTRE OAMENI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340603_a_341932]
-
devine magică, semănând cu un tablou pictat în nuanțe de galben, maro, verde gălbui și ruginiu. Vântul, ce adie plăcut, aduce de pe dealuri miresme de struguri copți, și de gutui, pânze de păianjen ce se agăță de crengi, sunet de tălăngi, și încă ceva ... ce seamănă cu o chemare-un dor intens. Și, cum mă plimbam eu, vrăjită de peisaj și cu gândurile aiurea, descopăr o potecă ce se prelinge printre trunchiurile arborilor seculari. Am senzația că am pășit pe o
CĂRAREA SECRETĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 626 din 17 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343572_a_344901]
-
noi nu vreau să crească spini nu vreau în viață deșertul scaeților ce spulberă nisipul nu vreau cerul roșiatic și nici câmpia arse nu vieți ruginite nu vreau ruguri pe dealuri nu vreau să călăresc pe caii morții nu vreau talangă, ca la oile rătăcite atârnată de gâtul vieții și nici zgomotul trâmbițelor care zornăie arginții nu-mi lua aerul nu-mi crăpa pământul și nu-mi strica izvoarele nu-mi dezbrăca, tu munții nu vreau nopți în loc de zi și nici
TAVERNA MORŢII de VIOREL MUHA în ediţia nr. 1766 din 01 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343677_a_345006]
-
ucise, speriată aleargă iar noaptea pe câmpia îmbrăcată în zori, încearcă să își ia doar partea vărsarea de stele în flori, un el și o ea sub o creangă alunul ce da-ta în flori pe deal mai sună o talangă și adorm împreună pe pufuri de nori, lacul se unduie în valuri, izvorul șipotește sub mal, răsună, răsună cavaluri e trist nechezatul de cal Referință Bibliografică: e trist nechezatul de cal / Stejărel Ionescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2346
E TRIST NECHEZATUL DE CAL de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377438_a_378767]
-
ucise, speriată aleargă iar noaptea pe câmpia îmbrăcată în zori, încearcă să își ia doar partea vărsarea de stele în flori, un el și o ea sub o creangă alunul ce da-ta în flori pe deal mai sună o talangă și adorm împreună pe pufuri de nori, lacul se unduie în valuri, izvorul șipotește sub mal, răsună, răsună cavaluri e trist nechezatul de cal ... Citește mai mult o pasăre imperială pe o cruce,pământ șchiopătat ești de lunăsunt stoluri în
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
și promit „marea cu sarea”, doar în perioada campaniilor electorale. Apoi, liniște... câte o găină mai zburătăcește, din când în când, cotcodăcind pe uliți. Vitele, câte au mai rămas, se întorc de la pășune, spărgând liniștea, cu dangătul de doagă al talăngilor. Vălul înserării îi strânge pe locuitori în case. Pustietatea și bezna stăpânesc ulițele. Sigur, există iluminat public, dar din lipsă de fonduri, acesta funcționează sporadic. Paza obștească, înarmată cu câte o bâtă ruptă din vreun salcâm, își încheie rondul la
AMINTIRI DIN „EPOCA DE AUR” de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381836_a_383165]
-
unui somn vremelnic înțărcat de plămădirea pământului.. În grumazul răsăritului,bunicii scoteau mioarele pe pășunile întinse ale nesfârșirii smaraldice,lăsându-le să se răsfețe la primul căscat al zorilor de toată avuția lutului,setoși parcă de o stăpânire niciodată reală.Talanga batalilor străpungea creierii munților la picioarele cărora mă așezam cu tot dragul de bunica,femeie beteagă de viață în poalele căreia îmi așezasem speranța copilăriei.O priveam uneori pe furiș cu ochi-mi umezi ca de căprioară vrând parcă să
UMBRA BUNICII... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381961_a_383290]
-
după mult timp, îmi dau seama că acest lucru nu este doar în capul meu. O grămadă de priviri sunt ațintite asupra noastră, și, în timp ce facem o plecăciune scurtă, toate persoanele din sala imensă ne aplaudă zgomotos, de parcă ar avea tălăngi în loc de mâini. Lăsăm în urma noastră mulțimea care a început din nou să se distreze, și mergem până la o măsuță din lemn, unde sunt două cești din porțelan și un ceainic, cu modele florale. Bărbatul se așează pe unul dintre scaune
REVERIA de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373381_a_374710]
-
Acasa > Poezie > Credinta > LĂSAȚI PE DUMNEZEU SĂ GUVERNEZE! Autor: Lucica Boltasu Publicat în: Ediția nr. 2120 din 20 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului S-a înserat, se-aud tălăngi departe, În sat e o tăcere de mormânt, Doar un lătrat mai rupe bezna nopții Și frunzele ce freamătă în vânt. Se lasă frig, mai cade câte-un picur Din norii-ngreunați și plumburii, În case-i bine-n sobe
LĂSAȚI PE DUMNEZEU SĂ GUVERNEZE! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374106_a_375435]
-
Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Miroase-a fân cosit și-a vară În ziua-aceasta fără pată, Prin care timpul se strecoară Sfios și blând precum o fată. Se-aud tălăngi în muzici sacre Plutind eteric în ecouri, Livezile pustii și acre Se-ntind cu fețe de tablouri. Fântânile-și sclipesc magia Sub cumpene întortocheate, Înțelegând vrăjitoria, Vântul prin ele prinde-a bate. Din frunze nasul o să-și scoată Pădurea, cu
ZI DE VARĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372052_a_373381]
-
plânge poezia ... Plânge iar proza ... și-n albe cuvinte Plânge albastrul negând amnezia. Pierdută din matca ei protectoare, Nu-și mai cunoaște frații, căminul Și rătăcește-n Alzheimeru-n care, Mintea în suflet își sapă veninul. Și-n plânsul tocit de talangă uitată, Abstractul apare purtând fantezia, Ducând în imagini o lume forțată, Ce-aruncă pe buze-n trecut poezia. (din volumul de poezii ”Zâmbete concave”, Editura Univers Științific, București, 2009) Referință Bibliografică: Alzheimer poetic, de Doru Ciutacu / Doru Ciutacu : Confluențe Literare
ALZHEIMER POETIC, DE DORU CIUTACU de DORU CIUTACU în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345251_a_346580]
-
că provine din cuvântul italian „acciaio”, care înseamnă „oțel”. Din explicația DEX-ului rezultă că autorii habar n-au ce este acioaia și au dat și ei o etimologie la plezneală , spre hazul ciobanilor, pentru că acest cuvânt este sinonim cu „talanga” și, respectivul obiect se agață la gâtul măgarului sau al berbecului care conduce turma. Noroc că ciobanii nu prea citesc DEX-ul. Cuv.„varză”: cică ar proveni din cuvântul latinesc „vir(i)dia (verdeață). Cum, verdeață? Biata „varză”...au făcut
LIMBA ROMÂNILOR-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376809_a_378138]
-
Acasa > Versuri > Visare > VIS DE IARNĂ Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1451 din 21 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Mă-ntorc din nou cu gându-n urmă, În satul ce-am iubit enorm, Ascult talăngi ce sună-n turmă Și liniștit, încet adorm. Se-amestecă, în vise, glasuri, De țânci ce-nnoată în pârâu. Scârțâie carele pe haturi, Ducând la moară snopi de grâu. O ciocârlie înfioară, Bolta senină, fără nori, Cu triluri parcă de vioară
VIS DE IARNĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376697_a_378026]
-
Ce sfânt e momentul când focul se aprinde în cer, deparca toți trandafirii din grădini au țesut o bolta! Focul se stinge ușor în culori liliachii și vine momentul amurgului,cănd vi- tele se întorc de la pășune,alene,sunând din talăngi,ca niște clopote în liniștea serii.Parca timpul stă un pic să se odihnească! Ce frumoasă e înserarea când iasomia săruta văzduhul și liniștea serii stinge zbuciumul unei zile! Macii,la margine de sat și în lanurile de grâu,tremura
SATUL MEU de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376797_a_378126]
-
iarnă (februarie sau decembrie). Poetul însă cânta visător imaginile răscolitoare ale „codrilor făr’ de capăt”... Doar „Povestea codrului” e datată 1 martie 1878: ” Adormi-vom, troieni-va/ Teiul floarea-i peste noi... Și cu vocea sa suavă fata recită: ”Pătrunză talanga al serii rece vânt/ Deasupra-mi teiul sfânt/ să-și scuture creanga”.... Elisabeta IOSIF Ianuarie, 2015 Referință Bibliografică: ”INSULE” EMINESCIENE LA IAȘI / Elisabeta Iosif : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1474, Anul V, 13 ianuarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
”INSULE” EMINESCIENE LA IAȘI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374273_a_375602]
-
fântână de cuvânt” este exprimarea ființei resorbită în propria gândire: „Trupul ca o țiteră / Pe-o fântână de cuvânt, / Doarme într-o literă / Cuibărită chiar în gând.” În zone eterate, trupurile însele sunt construite doar din sunete sau din esențe („talangă de văzduh”) ce se întrepătrund fără amestec în nuntirea lor. Poet meditativ, A. încearcă circumscrierea și transfigurarea lirică a unor idei epistemologice în Stelăria (1981) și Stelăria II (1986). Teritoriul său liric, de astă dată, este unul material - delimitat de
ANDRONACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285360_a_286689]
-
zac în umbră unor maci,/[...] numai trup/și numai lut. Allongé à l'ombre des coquelicots,/[...] je ne suiș qu'un corps/d'argile. " (În lan/Champ de blé) (Miclău, 1978 : 221) ; " [...] golul mormântului/îmi sună în urechi că o talanga de lut. " " [...] le vide de la tombe/résonne dans mes oreilles, comme une sonnaille d'argile. " (Călugărul bătrân îmi șoptește din prag/Le vieux moine me murmure sur le seuil) (Miclău, 1978 : 271) ; " fântânile din imperiul lutului " " leș fontaines de l
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
agriculturii, avea însemnătate creșterea sedentară a cornutelor mici (oilor), specifică majorității populației și care depindea în mare măsură de cultivarea cerealelor și furajelor. În urma cercetărilor arheologice, s-au descoperit oase dar și obiecte și instrumente din practica creșterii animalelor: clopote (tălăngi) de oi, țesale pentru vite, construcții anexe, adăposturi, saivane, grajduri, staule pentru animale din gospodărie. Oasele numeroase descoperite pun în lumină numărul mare de bovine din gospodărie-în așezarea de la Dridu (câmpia munteană), materialul osteologic cuprinde: oase de bovine-40%, oi și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cunosc. Acest bătrân cu iarna pe-a lui frunte, Acest bătrân cu fața lui zbârcită, Acest bătrân pe jumătate mort... Acesta-a eu?... Nu cred... nu cred... Nu cred... De ce nu cred?... Nu poate fi. N-aud departe bucium și talange, N-aud departe un popol mergând Ce fără patrie rămas [î]n lume e?... Mergeți! mergeți! pământ străin primească Oaselor voastre pace să li dea, Lăsați părinții și copiii voștri Să doarmă duși n-al Daciei pământ, Și, pustiiți și-mprăstiați
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
munții răspund cu răsunet doios, Aduce-voi flori și cânturi. {EminescuOpVIII 382} COR Purtând podoabă de flori Cînta-va vesele hori, Lăsați-l să meargă Voinic să s-arate! MARIA Rămîi! Cum vei cânta vrodat Unde se șterge semnul urmei, Neauzind talanga turmei Ș-al cânilor voios lătrat? CORUL (tot între acestea) Lăsați-l să meargă. IONEL Gîndi-voi, ah! la-ntunecoșii, La dulcii ochi ca două stele, Și prin amarul nopții mele Ei vor pătrunde - - luminoșii! MARIA Veni-vor zâne din pădure
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sufletul plin. Lasă-l s-arate Ce inimă-i bate. MARIA Rămâi, gândește cum să cânți Unde se șterge semnul urmei, Neauzind talanca turmei Ș-al cânilor voios latrat. Cum vei cânta [tu] îndrumat * Unde se șterge semnul urmei Neauzind talanga turmei Ș-al cânilor voios lătrat? IONEL Gîndi-voi, ah, la-ntunecoșii Ochi, ca flori topite-n stele. Gîndi-voi, ah! la-ntunecoșii, Iubiții ochi, stele-nflorite, Și prin amorul nopții mele Pătrunde-or dânșii, luminoșii. MARIA Veni-vor duhuri de pădure
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
purta-va el flori, Cînta-va veselitor. S-arate-odată Simțire bărbată. Purtând o podoabă de flori Cînta-va vesele hori. Lăsați-l să meargă Voinic să s-arate. MARIA Cum vei putea să cânți vodat Unde se șterge semnul urmei {EminescuOpVIII 410} Neauzind talanga turmei Ș-al câinilor voios lătrat? IONEL Gîndi-voi, ah, la-ntunecoșii, Iubiții ochi, ca două stele, Și prin amarul nopții mele Ei vor pătrunde - luminoșii. MARIA Veni-vor zâne de pădure Ș-ale izvoarelor crăiese; Ademenindu-te adese Inima ta
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
antologic reține atenția: cavalcada celor „trei fârtați” din Doina (în fapt, baladă) devine replică eroică a Mioriței, joc de umbre și muzică, într-o atmosferă de mister montan. Fragmentul a fost integrat în Icoane din Carpați. Ceață romantică de legendă, tălăngi sunând din „negre văi”, un toponim enigmatic - „Vadul Rău”, astfel se încheagă o atmosferă. Întoarcerea de la „făgădău”, în decor de argintărie sublunară, stă sub semnul unei tăceri de basm: „Se duc uitați/ Cei trei fârtați,/ Săltând în șa,/ Plutind, așa
IOSIF. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287609_a_288938]
-
fadul idilism sămănătorist: „...De o săptămână nici un factor poștal n-a mai sunat din corn, călare / în schimb, iată un popă-negru călărește cu picioarele în șosea / iată depărtarea muge și s-așterne pe o cireadă / iată vântul se înhamă cu tălăngi moștenite din tată în fiu / iată.../ nu mai știu, pesemne e târziu, / [...] sfinții și-au lepădat pe nori nestinse pipele și s-au culcat cu nevestele, / căci turme biblice și plictisite urcă, urcă, urcă, urcă pe / cărare și pocnesc printre
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]