618 matches
-
nu chiar, pentru unii, străin... Cuvântul acesta este greu, dar nicidecum deznădăjduitor. Este greu pentru că grele sunt zilele în care trăim. Părinții noștri, pentru lepădarea lor de sine și pentru dăruirea totală Domnului, primeau aripi mari cu care zburau peste talazuri, pe când noi am moștenit niște cioturi cu care mai zburăm puțin, ne mai afundăm în valuri, mai intrăm într-o furtună, apoi prindem puțin curaj și, uite-așa, încet-încet, ajungem ultimii la liman. Să nu se înțeleagă, prin ceea ce am
ORTODOXIA ADEVĂRATĂ ESTE CEA ÎN STARE SĂ ÎNVIEZE OMUL de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 66 din 07 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349072_a_350401]
-
Acasa > Poezie > Delectare > A FI Autor: Maria Bălăcianu Publicat în: Ediția nr. 1909 din 23 martie 2016 Toate Articolele Autorului A fi ... când peste ieri se-așterne azi și peste mâine primăvara... când plouă în uitări clădind talaz și-n amintiri se-mbracă neuitarea... A fi ... când noaptea-mbracă ceru-n cenușiu și luna plânge cu sclipiri de ceață când mă săruți și mă aștepți să-ți fiu în altă zi o noua dimineață ... A fi ... când din
A FI de MARIA BĂLĂCIANU în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348605_a_349934]
-
Jaffo dezminte tot ceea ce buletinele de știri transmit zilnic. Se văd blocurile răsărite și cele încă pe schele. Ne-am așezat și noi la o masă de unde aveam priveliștea nocturnă a Jaffei situată la înălțime, cu apa mării care lovea talazurile și magnificul peisaj telavivian reflectat în apă ca un nud admirat într-o galerie. Priveliștea telaviviană atât de frumoasă reflectată te îndreptățește să gândești că Tel Aviv e Buricul Pământului, iar Israelul atât de mic și neînsemnat pe hartă arată
VARĂ FIERBINTE de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348636_a_349965]
-
stăpânea cu mâna, să nu fugă peste ale mele. Vântul crescuse în intensitate. Stropii de apă sărată ne biciuiau fețele. Nu prinsesem mai mult de 3-4 kilograme de pește și abia era ora nouă. Sub barcă se deschidea hăul când talazurile se repezeau asupra noastră. Când ne ridicau pe creastă, când ne scufundau în abisul mării. Deja au ajuns aproape la doi metri înălțime, însă erau largi. Când vedeam bărcile din jurul nostru deasupra valurilor, când dispăreau, parcă înghițite de hău. Cum
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349851_a_351180]
-
peste abise, Un loc unde ecoul n-are nume. E liniște în toate. Muribunda, Lumina clatină arar perdeaua De aburi reci, ce'nvăluie podeaua Speranței iluzorii. N-o inundă Nimic din ceea ce a fost izvorul Schimbat în râu, cascade și talazuri. E totul sterp în jur, zvântate iazuri, Stăpânul pustiirii este dorul. *** Imagine: Hiroshi Yamazaki, The Sun is Longing for the Șea Referință Bibliografica: Stăpânul pustiirii / Ovidiu Oana Parau : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1833, Anul VI, 07 ianuarie 2016
STĂPÂNUL PUSTIIRII de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350153_a_351482]
-
harul: Mărunte pungi de pufuleți, Firimituri de pâini, cu carul, Din mii, și mii, și mii, de vieți - Atunci s-au revărsat pe lume Două, trei ruble, și doi, cenții, Înjurături, finețuri, glume, Din vulg, și oameni cu pretenții - Atunci talazuri de lumină, Au prins a colinda vârtos, În temple vaste, fără vină, Unde e creștinat Hristos - Și-n emanarea luxuriantă A miliardelor de voci, Un suflet chinuit, de plantă, Și-a botezat iubiții porci. 6 ianuarie 2012 Referință Bibliografică: FIINȚELE
FIINŢELE RAIULUI de JIANU LIVIU în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361846_a_363175]
-
ales între cele două diguri din fața bufetului Semiramis, pe unde ieșeam noi cu bărcile, acolo unde valurile se spărgeau de mal. Era destul de riscant de ieșit, dar puteam să ne hotărâm să pornim pe mare, chiar dacă ne legănau destul de violent talazurile, însă situația ar fi fost neplăcută și nu ne-am fi atins scopul, am fi prins doar câțiva guvizi. Mogâldeața, pe care o văzusem în umbră sub copac, se apropie de mașina mea, observând că era o femeie cam de
IUBIRILE UNUI PESCAR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361875_a_363204]
-
inconștiență viața, dar mai ales moartea. VIITURA Lacomă și trufașă, cununată cu scârba se rostogolește amenințătoarea, pustiitoarea viitură. Tăvălugul ei opac și cenușiu zdrențuie faldurile nesfârșite ale zării și prin vadurile proaspăt săpate se revarsă valuri de teamă și moarte. Talazuri uriașe și grele fac să se prăbușească zidurile milenare ale cetăților. Din catedrale n-au mai rămas decât clopotele chinuite de dangăte într-o dungă, iar oamenii, ah oamenii, nici rugăciuni nu mai clădesc, Dumezeu fiind, ca niciodată, părăsit, singur
SOLDAT DIN RĂZBOIUL FINAL (1) POEME de ION IANCU VALE în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365967_a_367296]
-
pe hârtie-un vers. PIATRA PREȚIOASĂ (micuței etiopience) Venită de departe, dintr-un ținut sărac. tărâm secat de apă și chinuit de foame, pe drumuri de tină, prin arșițe și ploi, mica piatră prețioasă A ajuns la noi. Frântă de talazuri, purtată de vânt zbuciumată-n unde, netezită-n val, în cele din urmă a ajuns la mal. Timidă, stingheră, plăpândă și gingașă, cu forme alungite, cu ochi migdalați, și-un trup iubit de soare s-a odihnit o clipă pe
FLOARE DE NISIP (POEME) 1 de MADELEINE DAVIDSOHN în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365971_a_367300]
-
anii ce vin, Fac parte din haina unei dalbe minuni De-a visa și-a trăi după adevărul divin. Chiar de lacrimi mai curg pe obraz.. Tu, Doamne, îmi dai al vieții răgaz Și simt cum viața se revarsă-n talaz Îmbelșugată cu iubire și har. Iubirea curată, îmrățișarea cu drag Zâmbirea cu dragostea fără hotar Căldura Cuvântului Sfânt presărat O simt peste mine din totul înalt. Am găsit răspunsul de ce anii trec De ce în necazuri eu totuși mai sper E
SINDROMUL NETĂCERII (1) POEME de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365979_a_367308]
-
inimii mele.... VII. ÎN PALMĂ TA, de Adriana Neacșu, publicat în Ediția nr. 834 din 13 aprilie 2013. În palmă ta mai lasă-mă să-mi pun obrazul, Să mă cufund în mângâieri cuminți Și cu blândețea lor să potolești talazul Ce-mi zbuciuma sub tâmplele fierbinți. Numai în palmă ta cea aspră și muncita Îmi aflu calde mângâieri de catifea, Aduc tribut sărut pe palmă ta sortită Să schimbe-n armonii năluci sub fruntea mea. Mai înfioară-mă c-o
ADRIANA NEACŞU [Corola-blog/BlogPost/365993_a_367322]
-
de s-ar întîmpla să ne-ntîlnim? Orice cuvînt ar fi ca o jignire, Căci am simți că stăm și nu plutim. Nu pot să-ți spun decît că vine frigul Și că-ntre noi e-un inutil oraș, Ca un talaz ce-ar năvăli pe digul Pe care l-am păzi opus și laș. Iar dac-ar fi vreun tren să te ajungă, Poate te-aș aștepta să vii-ntr-o zi Sau poate într-o noapte foarte lungă, Pe un
NOIEMBRIE FĂRĂ SCĂPARE de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365507_a_366836]
-
stăpânea cu mâna, să nu fugă peste ale mele. Vântul crescuse în intensitate. Stropii de apă sărată ne biciuiau fețele. Nu prinsesem mai mult de 3-4 kilograme de pește și abia era ora nouă. Sub barcă se deschidea hăul când talazurile se repezeau asupra noastră. Când ne ridicau pe creastă, când ne scufundau în abisul mării. Deja au ajuns aproape la doi metri înălțime, însă erau largi. Când vedeam bărcile din jurul nostru deasupra valurilor, când dispăreau, parcă înghițite de hău. Cum
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366461_a_367790]
-
stăpânea cu mâna, să nu fugă peste ale mele.Vântul crescuse în intensitate. Stropii de apă sărată ne biciuiau fețele. Nu prinsesem mai mult de 3-4 kilograme de pește și abia era ora nouă. Sub barcă se deschidea hăul când talazurile se repezeau asupra noastră. Când ne ridicau pe creastă, când ne scufundau în abisul mării. Deja au ajuns aproape la doi metri înălțime, însă erau largi. Când vedeam bărcile din jurul nostru deasupra valurilor, când dispăreau, parcă înghițite de hău.Cum
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365592_a_366921]
-
literare prea puțin pregătită să recepteze un text aparent hibrid, exprimând o experiență interioară inedită, având ca reper aventura lirică a unui alt diplomat, Saint-John Perse, cel care între periplurile ulyssiene și între anabasicele perindări își fura timpul să regăsească talazurile egeice ale poeziei cea îmbogățitoare a unor strigăte de bucurie la zărirea țărmurilor dorite spre care te întorci întotdeauna”. Cele douăzeci de grupaje (Solilocvii, În fața ușii - Mirarea, Epifanii, Visul lui Quasimodo, Natură moartă cu poet, Efemeride, Divagații și alte magii
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
poate-o rugă în zori într-un ceas de lumină. O CLIPĂ PRINTRE SLOVE Am poposit o clipă pe țărmul slovei tale, Tu nu erai acasă, dar mi-ai lăsat în cale, În graba-mi clandestină prin roua din cuvinte, Talazuri de lumină. O liniște cuminte Mă îmbia să stărui, și m-am ascuns tăcută În versurile tale, într-o tăcere mută. Simțeam cu-nfiorare un dor care mă cheamă Să îmi alung durerea spre ceruri, fără teamă. În lumea ta, poete
RĂTĂCIRI PRINTRE RÂNDURI (POEME) de MARIANA MIHAI în ediţia nr. 1697 din 24 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/366131_a_367460]
-
ales între cele două diguri din fața bufetului Semiramis, pe unde ieșeam noi cu bărcile, acolo unde valurile se spărgeau de mal. Era destul de riscant de ieșit, dar puteam să ne hotărâm să pornim pe mare, chiar dacă ne legănau destul de violent talazurile, însă situația ar fi fost neplăcută și nu ne-am fi atins scopul, am fi prins doar câțiva guvizi. Mogâldeața, pe care o văzusem în umbră sub copac, se apropie de mașina mea, observând că era o femeie cam de
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1232 din 16 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350476_a_351805]
-
furtună. Privim, zâmbind spre valurile crețe, Vrăjiți Că luna arămie mătasea își așterne purpurie Pe-a valurilor creste dantelate, Iar valul, dorul își urmează, Izbindu-se tânguitor de maluri. "Te iubesc", timidă am șoptit, Și-n jurul nostru, tremură marea, Talazul, căzând istovit, Domol s-a retras, Marea în adânc liniștind... Pe gura noastră însetată Un crin virginal a înflorit! Vină, iubite! Odihnește-ți fruntea Plină de gânduri Pe feciorelnicul meu sân, Sublima clipă să o-nchidem, Să nu ne mai
MAGIA CLIPEI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 723 din 23 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351584_a_352913]
-
-n noi, tu fă-o primăvară! Limassol, Cipru 15 noiembrie 2012 Purtăm în palme jar de maci sălbatici Purtăm în palme jar de maci sălbatici Când curcubeiele-ațipesc în iazuri Și pescăruși mirați privesc apatici Cum mării-i cântă vântul prin talazuri. Sub tălpi bătătorite plâng nisipuri Pe umeri trec poverile-n convoaie Clipele dor când tristele săruturi Se sting alene-n picuri grei de ploaie ... Purtăm tăcuți stindardul depărtării Înfipt în templul blestemat al sorții Când stăm smeriți la cozile-așteptării Cu
LIRICĂ AUTUMNALĂ 2012 de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351652_a_352981]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > RUGĂCIUNE Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 399 din 03 februarie 2012 Toate Articolele Autorului RUGĂCIUNE Mă uit la tine liniștit Când mă mângâi pe obraz, Mă simt atât de fericit Sub al sărutului talaz. La pieptu-ți tu mă strângi Ca o mamă pe al său pui, Toate dorurile le frângi Iubita mea cu ochi căprui. Te rog Doamne Creator Nu-mi răpi floarea din mână! Mă simt lecuit de dor Lasă-mi clipa să
RUGĂCIUNE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 399 din 03 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346563_a_347892]
-
numele ei drag Și mult visata Românie-n lume Cu toți românii ei să stea sub steag. Întâi Decembrie - o zi de foc, Când Alba Iulia sună de glasuri, Când inimi de români strânse-ntr-un loc Au devenit istoriei talazuri. Cu-un singur glas, din miile de piepturi, Numele drag al patriei rostiră Și în sfârșit își câștigară drepturi Cei ce din veac Ardealul locuiră! Referință Bibliografică: 1 Decembrie / Gigi Stanciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 335, Anul I
1 DECEMBRIE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 335 din 01 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351009_a_352338]
-
m-arunc în extaz Ca un vultur pe cer Să planez în mister Într-un fast rotocol. “Sublim și ridicol” (Îmi repet fără glas:) “La distanță-s de-un pas.” Doar atât am rămas Dator vieții: c-un ceas. Un talaz către larg M-o sui pe-un catarg Într-un ultim ocol. “Sublim și ridicol“ (Îmi repet fără glas:) “La distanță-s de-un pas.” Referință Bibliografică: Sublim și ridicol / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 469, Anul
SUBLIM ŞI RIDICOL de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 469 din 13 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351160_a_352489]
-
scrisoare pe o balanță tulbure, prima pe care vei fi trimis-o fără intervenții sau alte chenare din gama chiliilor neterminate peste care au urcat iriși somnoroși, de-o eleganță aparte. Se aprinseseră toate crengile deodată și porniseră agale, spre talazuri. M-am ferit din calea lor și am făcut o plecăciune. Lângă mine înflorea un alun îndrăgostit. L-am sărutat pe ultima frunză perforată de sete. Câteva cascade își dezbrăcaseră straiele pe sufletul codrului pe care-l patrona ploaia noastră
PLOAIE CU MAJUSCULE de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 336 din 02 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351226_a_352555]
-
ÎN PALMA TA Autor: Adriana Neacșu Publicat în: Ediția nr. 834 din 13 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului În palma ta mai lasă-mă să-mi pun obrazul, Să mă cufund în mângâieri cuminți Și cu blândețea lor să potolești talazul Ce-mi zbuciumă sub tâmplele fierbinți. Numai în palma ta cea aspră și muncită Îmi aflu calde mângâieri de catifea, Aduc tribut sărut pe palma ta sortită Să schimbe-n armonii năluci sub fruntea mea. Mai înfioară-mă c-o
ÎN PALMA TA de ADRIANA NEACŞU în ediţia nr. 834 din 13 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345729_a_347058]
-
primele pagini ale acestui volum, este tonul grav, discret, obosit, aproape solemn, nostalgic, cu care-și rostește discursul, ca un mesaj trimis într-o sticlă, pe ocean. Cine să-l găsească, cine să-l citească, cine să-l audă, când talazurile te asurzesc și te fac una cu apa spumegândă? Și totuși, chemarea din larg este precum cea a sirenei, unduioasă, tulburătoare, irezistibilă, dar cu atâta tristețe patetică-n glas!... În răstimpul peregrinării terestre, fiecare își deapănă povestea sa, cu parfum
O CARTE A SFINTEI LUMINI. IOANA STUPARU, SFEŞNIC TÂRZIU, CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 313 din 09 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356373_a_357702]