1,302 matches
-
roase și fundul crăpat. E un taler pentru spălat nisipul, spuse inspectorul din spatele ei. Ileana dădu din cap fără să se întoarcă spre el. I-am văzut data trecută când am fost aici cum procedează, îi explică Cristi, luându-i talerul din mână. Crezi că vom găsi ceva important aici? întrebă Ileana. Nu știu. E clar că au plecat în grabă, declară polițistul. Asta știam deja, de când ne-am întâlnit cu ei pe drum. Nu cred că vom afla mare lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
imprecis)ÎFruntești, unde se numește Sălașele, cu un vad de moară...” Documentul nu spune nimic despre locul numit Sălașele (probabil acolo erau bordeiele țiganilor robi, adăposturi pentru animale și pentru argații văcari), dar precizează că, după ce au primit plata, 37 taleri, „au dat și ispisocul cel domnesc pe această moșie” (Bucovina Runcului, în partea nordică a moșiei Filipeni, în hotar cu Lecca-Ungureni - n.a.), ceea ce dovedește că vânzătorii erau proprietari deplini, cu acte domnești de întărire. Un alt document care, cu siguranță
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de întărire. Un alt document care, cu siguranță, este datat greșit, indică anul 1617, când Radu Voievod întărește lui Petre și soției sale Mălina parte din moșia Bucovina Dunavățului, cu hotarul Frunteștilor, de la Nichita, Drago pitar și alții, cu 48 taleri bătuți. După 72 de ani, Petrea și Mălina, ajunși la vârsta de 95-100 ani vând în pierdere „Bucovina Runcului” cu 37 taleri! Stabilindu-se hotarele stăpânite pe părți, împreună cu cei care locuiau pe Dunavicior (Filipenii adică), se amintește de locul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
sale Mălina parte din moșia Bucovina Dunavățului, cu hotarul Frunteștilor, de la Nichita, Drago pitar și alții, cu 48 taleri bătuți. După 72 de ani, Petrea și Mălina, ajunși la vârsta de 95-100 ani vând în pierdere „Bucovina Runcului” cu 37 taleri! Stabilindu-se hotarele stăpânite pe părți, împreună cu cei care locuiau pe Dunavicior (Filipenii adică), se amintește de locul numit Sălașele. într-un zapis din 15 august 1696, căpitanul Machidon Gheorghe și soția sa Maria vând logofătului Pătrașcu moșia Sălașele, cumpărată
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
scris și aplicau și pecetea proprie, asemenea boierilor. Un document din 18 aprilie 1648, de la domnitorul Vasile Vodă Lupu îl arată pe popa Andronic din Fruntești și pe preoteasa Maria care cumpără de la mai mulți răzeși din Filipeni,pe 20 taleri de argint, părțile de moșie alese „din câmp, din pădure și din vatra satului și din vad de moară și cu livezi și cu arături și cu loc de fânaț și cu tot venitul.” Nu avem nicio mărturie documentară prin
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
lui bunăvoie, de nimeni silit și nici asuprit, și a vândut a sa dreaptă ocină și moșie, partea Moldei, un bătrân din satul Hilipeni, pe pârâul Dunavăț. Pe acela l-a vândut popii Andronică și preotesei sale Maria, drept douăzeci taleri de argint, din câmp și din pădure și din vatra satului și din vad de moară și cu livezi și cu arături și cu locă de fânaț și cu tot venitul. și de asemenea, a venit înaintea lui Alexa Răspop
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Fruntiștii, undi să numiști Sălașăli, cu un vad de moa[ă] căți doa hotară supt [lipsă] Du[na]vicilor, au cumpărat pămînt di la du[na]vicini a cine și i-au vîndut- Pitrii și muierii lui Mălinii, drept 48 taleri bătuți. Ce încă noi văzînd acest zapis di cumpărătur[ă] di la atîți boieri și oameni buni și bătrîni, și noi am încredințat așajdiri și di la noi am întărit cilui mai sus zapis, Petrii și muierii lui, la ace
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Berheciului au dăruit partea lui ce sar alegi Hilipeni lui Pătrașcu treti logofăt. Un zapis făr[ă] veleat de la Nichita și Dragoș și Nistor și Pavel și Tiron au vîndut partea lor ci s-ar alegi din Hilipeni, drept 10 taleri, partea ce au avut de la Toader Melnit pos[telnic]. Leat 7162 [1654] dech[emvrie] 12, un zapis de la Toader V[e]liștar și ficiorii lui I[o]sip, și Vasîle și Ștefan au dat toată partea lor ce s-ar
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
1692, erau cel puțin doi proprietari, dacă nu mai mulți: răzeși din satele răzășești din jur. În anul 1696, căpitanul Machidon Gherghi și soția sa Maria vând lui Pătrașcu, al treilea logofăt, moșia Sălașele dintre Filipeni și Fruntești cu 35 taleri. Zice documentul: „...să se tie că i-am vândut acesată moșie ce am avut și eu cumpărătură de la Petru și femeia lui, Mălina, și de la Anton de la Fruntești și popa Simion de acolo și de la Obreja de la Godinești, moșie anume
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Moldovei, Vasile Lupu, din 18 aprilie 1648, pentru popa Andronică din Fruntești care cumpără de la Arsenie, fiul Cristinei, nepotul Moldei din Filipeni partea sa de ocină și moșie, partea Moldei, un bătrân din satul Filipeni, pe pârâul Dunavăț, pentru douăzeci taleri de argint, din câmp și din pădure și din vatra satului și din vad de moară și cu livezi și cu arătură și cu loc de fânaț, și cu tot venitul. începând cu a doua jumătate a secolului al XVIII
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de umbră mult mă tem, Că dacă-n iarnă sunt făcută, Și ursul alb mi-e vărul drept, Din umbra deasă, desfăcută, Mă-nchin la soarele-nțelept. La lămpi de gheață, supt zăpezi, Tot polul meu un vis visează. Greu taler scump cu margini verzi De aur, visu-i cercetează. Mă-nchin la soarele-nțelept, Că sufletu-i fîntînă-n piept, Și roata albă mi-e stăpână, Ce zace-n sufletul-fîntînă. La soare, roata se mărește; La umbră, numai carnea crește Și somn
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
dă drumul în univers la o Bucurie exprimată prin însuși actul de contemplare poetică în perspectiva cosmicității eului. E o rugă pentru împlinire și pentru veșnica desmărginire: "La lămpi de gheață, supt zăpezi,/ Tot polul meu un vis visează./ Greu taler scump, cu margini verzi,/ De aur, visu-i cercetează" (Idem). ă...î Poezia lui Ion Barbu conjugă motivul nunții ca o formă a magiei cuvântului care reîmpreunează Firea risipită. Universul există în lumina și căldura unei iubiri senzuale "ca toți amanții
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
oieri, visez boieri lunile apunând seri dor de brânză dor de urdă dor de învoiala surdă; Geaba vrei tu să mă sperii că-și pierd frunzele lor merii uită-te la miei cum zburdă toată stepa asta kurdă pentru-un taler sau talant ție nu-ți e dor de Kant?! Referință Bibliografică: Uită-te la miei cum zburdă / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 385, Anul II, 20 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate Drepturile
UITĂ-TE LA MIEI CUM ZBURDĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361358_a_362687]
-
trandafirii căzute-n toiul verii Pe trup de odaliscă în umbre se desfac. Din vechi vase de jad lumini o-mbrățișează, Pietriș din seva zilei și lebede ce tac. Din roșii orhidee pe buzele-i se scurge Ca dintr-un taler miere - dulceață de grădină. Ființa ei e murmur de nuferi albi pe frunze, Tulpini ce la picioare, adânc i se închină. Înlănțuită-n flori - captivă-n răsărit, Pe -o scoică satinată ea tălpile-și așează. În licăr de smaralde, în
NAŞTEREA LUI VENUS de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 966 din 23 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362869_a_364198]
-
suflet bun în fața sorții și mă-ntrebi de se cuvine cum se face să nu doară iată înc-o lacrimă ce vine n-o lăsa te rog să moară tu ascunde-o în visul nopții printre doruri și lumini pe-un taler al dimineții tu măsoar-o să te-alini inimă fără petale rătăcesti pustiu prin dor lasi în urma ta agale o scrisoare de amor scrisă-n stihuri parfumate fără virgule și punct la final răspund cuvinte te iubesc acum și-atât! Referință
INIMĂ FĂRĂ PETALE de ROBERTA SANDERS în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363030_a_364359]
-
-i lase în pace pe adversarii săi, să-i ignore. -Hm! Gamaliel, Gamaliel! Degeaba știi atâta carte..., rosti arhiereul supărat când îi citi scrisoarea. Având scrisoarea în mână, arhiereul o mototoli și o aruncă în focul care ardea pe un taler sub o mică hotă. Apoi se apucă să scrie răspunsul său către Gamaliel. Nu scrise decît câteva cuvinte: ,,Vremea vorbelor a trecut. Tăișul sabiei să fie în adunarea lor.ˮ Arhiereul chemă apoi un curier și îi spuse acestuia unde
AL TREISPREZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362339_a_363668]
-
când. Oițele sunt și ele la adăposturi. Țăranul domnișan, așezat la gura vetrei, își sucește cu dichis o țigară, citind jurnalul. Vinul fiert sau țuica aburindă, șunca afumată, cu o ceapă roșie zdrobită cu pumnul pe masă, mămăliguța răsturnată pe talerul de lemn de fag, cu cașacavalul opărit sau afumat înfipt în ea, sau făcută bulz cu brânza din burduf, îi îndeamnă la ospătare pe ai casei. Sania cu zurgălăi era plăcerea zilelor de sărbătoare, în Domneștiul din timpurile vechi. Se
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
în anticariat arde în nepăsarea crudă cuprinsă într-o speranță udă ziua în care am înțeles absolutul poteci de lumină mântuie sufletul o pâine morala strâmbă să omori e necesar de vreme ce îți e bine ucizi ca inchiziția cu legea în talere o ploaie tristă ca și gândurile mele făurite în urgia clipelor se usuc lacrimi crunte pierd tot ce am astăzi însă îl câștigi tu iubire miresme dulci și negre cuprind zile și nopți și-mi ascult muzică cu tine în
DOR DE SOARE de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 925 din 13 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364264_a_365593]
-
viața voastră de familie, dar îți spun ca la o soră, așa cum mă considerai în cancelarie. Trebuiesc puse în balanță, corect, ambele comportamente și simțăminte. Mai sunt echilibrate? Ai analizat unde atârnă mai multă greutate și acolo unde lipsește? Sunt talerele egale? Ce ai făcut să completezi acea eventuală lipsă din partea ta? Eu așa văd refacerea echilibrului domestic și sentimental. La mine când acest echilibru nu s-a mai putut reface, de comun acord și amiabil, am întrerupt o conviețuire care
PROFA DE ISTORIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363145_a_364474]
-
tradițional din zonă. Într-una din săli se află unelte tradiționale pentru munca la câmp, în centru o masă rotundă, joasă, înconjurată de scaune mici, obiecte de uz casnic: pirostrii, ploscă, putinei, dublă pentru măsurat cantități, vase de metal: căldărușe, talere, tăvi, oale de ceramică. Vizitatorii pot admira un costum tradițional păstoresc pentru bărbați alcătuit din iamuruc „glugă ciobănescă”și torba „traistă” țesută în război, cu figuri geometrice de diferite culori. În ea se află un caval, iar alături ghega „obiect
BALCICUL INIMILOR NOASTRE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367651_a_368980]
-
i o n Marin Sorescu (29.02.1936- 08.12.1996) O punte invizibilă (Plouă cu îngeri la răscruci) Serile își poartă luceferii pe umerii goi, timpul e însetat, bea sângele mieilor calzi. Zeii cântăresc flori și femei rătăcite pe talere de argint, își întorc buzunarele pe dos în fiecare stație de tramvai, au coborât simandicoși și țicniți: să fluiere în stații săraci și câini vagabonzi, parcă au pierdut ceva, parcă au găsit ceva! parcă ar fi venit la întâlnirea cu
MEDALION MARIN SORESCU (29.02.1936-08.12.1996) de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367425_a_368754]
-
și mă împinge în locul ei. Și părintele, și eu suntem puțin răvășiți de furtuna de-adineauri... Nici nu m-am ridicat bine că-mi replică: -Spovedanie a fost asta?! L-ai plătit?! Eu nu! I-am umflat banii puși pe taler la-nceput! Să trecem la împărtășit! Copleșită de poruncă, nu mai raționez ca o entitate vivantă conștientă cel puțin... O apuc spre șirul indicat. Ea se află înaintea mea. Ne despart doi copii și-un domn. Lingurița cu-mpărtășanie distribuie cu
PIAZA REA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368625_a_369954]
-
DE AL.FLORIN ȚENE Far călăuzitor Se dă de-a dura luna pe faleză, Eu te dezbrac de cuvinte, Mă îmbrățișez că o meduză Lipindu-ți corpul de vesminte. Cu tine-n mijlocul verbelor sfinte Mă simt ca într-un taler de balanța Când marea acoperă morminte Și nemiloasa șterge ultima speranță. Lacrimi din ochi îți cad Când valul mă duce-n neștire Și rochiile de pe tine toate-ți ard Far călăuzitor pe marea iubire. Farmec În grădina mea se adună
POEZII DE AL.FLORIN ŢENE-FAR CĂLĂUZITOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364730_a_366059]
-
viziuni secrete pe aripi de iluzii exploatez trecutul cu sabia în lupte se războiesc motive care la poarta urii adapă neștiutul când timpul își răsfață pornirile lascive în criza cu vedenii o ploaie e schiloadă își uită stropii vieții pe talerul din cer cu mâna neputinței azi visul meu deznoadă un mit cu nesupuneri în pasul lui stingher 18.07.2014 galop aspru ne-ascundem după umbre și nu știm să iubim plimbăm o gelozie blestem într-o poveste prin ochi
CARMEN POPESCU de BAKI YMERI în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349486_a_350815]
-
ucide câțiva bătrâni neajutorați, dar apoi, basta... Va veni și vremea aceea, crede-mă... N-am zis-o eu, stă scris în scriptura lui Dannot... * Rău-bine, moarte-viață, păcat-puritate... N-am să mă amestec, n-am să încerc să înclin eu talerul balanței, deși poate că acesta e chiar scopul meu cotidian, poate că sunt și eu un pic viclean, așteptând, prelungind așteptarea chiar... Dar atunci, la sfârșit, eu, Jeanne, Marele Franz(1), toți vom fi absolviți de păcate, toți vom suprapune
ACATIST PENTRU O LUME MAI BUNĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350204_a_351533]