8,025 matches
-
ridicând ochii spre reclama roșie de deasupra clădirii de ceară, în care lucrează Gil, și care pentru el nu este decât Vodafone-le. Maimuțu trece strada și caută cu privirea zidul galben de care stă rezemată o fată. își ține o talpă lipită pe zidul clădirii și privește în direcția lui, pe care l-a văzut de cum a intrat în bulevard. Părul i se furișează pe lângă gluga hanoracului, iar mâinile apasă cu încrâncenare în buzunarul blugilor căzuți sub buric. Maimuțu își aduce
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
cu apa zăpezii, a intrat în pământ singurul lucru ce l-am avut: secolul XX grădina cu arbori arhetipali de pe muntele analog cărarea ca o boare spre Dumnezeu și iarăși chipul tău iubit: însuși secolul XX #ți văd la urmă tălpile: Doamne, cum Te-ai rănit umblând numai pe Marea Neagră. O parte din Întreg în toate zilele, îmi vei lipsi, cum spărgătorul de gheață pe Marea Nordului, în 8 ale iernii mă adun din țăndări, pământul mă-ntoarce cu el, pe partea
Poezie by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/8230_a_9555]
-
lor, cel lăuntric, rimează Primarul a fost la o lansare de carte unde patetizând, m-am acoperit de dispreț: edilul radia o sensibilitate aparte, parcă în coastă-i stam, ca un colț de mistreț Arc oțelos încă nu am sub talpă de la una la alta să sar, saltimbanc; mă mai onorez cu câte-un guler de halbă chiar de-s la pământ, ca o șenilă de tanc Teme-te că vei sfârși sufocat de exasperare pe când esopii din fabule se perpelesc
Poezie by Alexandru SFÂRLEA () [Corola-journal/Imaginative/8171_a_9496]
-
Emil Brumaru Cu mosorele, ațe, țiteri, funte Înmănunchind la ceafă și pe frunte Un păr cîrlionțînd dulce uimirea-mi? Mi-am lepădat mantia de mîndrie Pe jos, s-o calci cu tălpile mărunte, Sufletul meu vrea chinuri moi să-nfrunte Și-ascunse în ungherul de chilie Unde te joci cu mine-n pielea goală, Nesăbuită, chiar sub crucifix, Îngăduiți de-un Crist firav și trist Ce știe că sărutul nu-i greșeală
Cum să te fac să-mi înțelegi iubirea? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8419_a_9744]
-
Emil Brumaru Poate-am murit și nu mai știu să-ți spun Povestea mea-n cuvinte-obișnuite. De mult simțeam cum glezna mi-o înghite, Cu poftă parcă, roua spartă-n drum De talpa grea, tot mai șovăitoare; Îmi atîrna-n șiroaie, de pe umeri, Aripile ce trupul mi-l despoaie, Gol și plăpînd, într-un amurg cu ploaie, Aoreola-mi se-nclina spre soare, Încît de-abia-ncepeai blînd să te dumeri De nemilos de dulcea întîmplare Că
Poate-am murit și nu mai știu să-ți spun... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8397_a_9722]
-
în gâlceava aceea a străzii. Am pornit-o către Gară de Nord, pe trotuare întunecate și puștii. finând loc de orice s-ar fi putut spune, pașii lui Daniel băteau toaca pe asfaltul umed, ca și cum bocancii lui ar fi avut tălpi de lemn. Treziți din somn, câinii din fața casei mele ne-au mârâit scurt, apoi, recunoscându-ma, și-au băgat repede cozile între picioare Și s-au reîntors în culcușurile lor. Eram bucuros că nu revenisem singur între pereții aceia reci
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
și arbori, Răspund valuri de smog, Cavalcada tiradelor. Ah, unde sunt anii de odinioară Cu cireșe pietroase și fragi dulci Ca ochii de copil? Câți mai sunt anii Câți mai sunt anii nu știi, nu știi, Gândul caută noi simetrii, Tălpile îți ard cum cărbunii aprinși, Cununa de sudoare ține loc Cununii de lauri. Drum drept, drum sângerând, Asculți ciocârlia și greierul, Ai ochi pentru trandafiri, Dar și pentru urzici. Nu-ți este prietenă ura, Mult suferi pentru miopiile veacului. Plajă
Poezie by Petre Got () [Corola-journal/Imaginative/8306_a_9631]
-
sunt luciul care inventă sabia, Cum dorința ivește femeia. Sunt marea care naște corabia... 1. îmi trebuie un visător, da, îmi trebuie un visător. Voi, fariseilor, chiar dacă nu veți crede, eu îl voi inventa, de-ar fi să cobor în tălpile mele, pornind din coapsele mele, din ochiul stâng, ajungând în inimă; din cel drept - drum până la suflet; din craniul meu - până la judecată; Dar îmi trebuie un visător, de-ar fi să fiu albastrul ce mânjește ochii iubitei, de-ar fi
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/8417_a_9742]
-
de parcă ar fi fost făcute dintr-un material transparent. Magazinele erau închise, rulouri ocroteau intrările, pietoni puțini, cu pălăriile de pai trase pe ochi, treceau în timpul prânzului pe trotuarele încinse, folosind umbrele înguste și aspre ca resturile unui tipar printre tălpi și tocuri. Și totuși, în colțul trăsurii puteai sta ușor înălțat, sprijinit comod, când aceasta o coti în zona albă a bulevardului, un curent ușor de aer aduse o adiere răcoroasă, o suflare dinspre șirurile de ferestre ascunse în spatele teilor
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
aceea, ca un făcut, dădui de prietena fidelă a lui Chateaubriand, de madame Récamier a lui David (Gérard). Întinsă pe canapeaua celebră ce avea să dea numele mobilei ilustre, ea surâdea cu o fină intenție intelectuală, desculță, cu gleznele, cu tălpile picioarelor, goale, cea mai greu de pictat parte a trupului feminin, întrucât, la origine, ele s-ar fi putut să fi fost, de fapt, niște eleroane aeronautice, aripi adică, transformate în două labe grele în urma păcatului comis pe timpuri în
Luvru by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13262_a_14587]
-
veneau la ea berzele, care altădată își făceau pe coșul căsuții ei cuibul acela rotat, cât roata căruții. Totul, la ea, era atât de curat, încât, în ciuda protestelor, intrau înăuntru totdeauna desculți, ca la geamie, după ce se ștergeau bine pe tălpile picioarelor. Cărăuțeanu pretindea că acest obicei musulman, igienic la urma urmelor, explica rigoarea, forța morală a imperiului lor de odinioară, - de unde și zicerile românului privitoare la cinstea și la caracterul neînduplecat al turcului, plus vorba lui Ștefan cel Mare lăsată
Asfințit cu ghioc (IV) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12071_a_13396]
-
vor oferi niciodată posturi în Guvern sau în diplomație. Din acest motiv vor vota pentru statu quo, pentru încremirea în formula actuală, așa cum ar fi făcut-o și-n '90 și-n '96, și-n 2000. Ei sunt, de fapt, Talpa Parlamentului (scuzați posibila similitudine cu Talpa Iadului!), centrul de greutate ignorat, dar extrem de util în jocurile politice pe muche de cuțit.
Atenție la Talpa Parlamentului! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12100_a_13425]
-
sau în diplomație. Din acest motiv vor vota pentru statu quo, pentru încremirea în formula actuală, așa cum ar fi făcut-o și-n '90 și-n '96, și-n 2000. Ei sunt, de fapt, Talpa Parlamentului (scuzați posibila similitudine cu Talpa Iadului!), centrul de greutate ignorat, dar extrem de util în jocurile politice pe muche de cuțit.
Atenție la Talpa Parlamentului! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12100_a_13425]
-
o privire în sus: un șir sinuos de autobuze se pierdea în văzduhuri la altitudini imposibil de apreciat. Inima-mi bătea cu putere sub plicul care, încălzit, foșnea ușor. După mirosul reavăn al bulgărilor de pământ pe care-mi puneam tălpile goale, înțelesei că mă aflam în patrie, undeva prin Oltenia. Aburii telurici mă învăluiau, învigorându-mă, servindu-mi de încălțări. Și năpristan un gând mă scutură, ca un atac de malarie; era ziua alegerilor, pierdeam ocazia celei din urmă înfruntări cu
Printre coșmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12149_a_13474]
-
Doina Jela S-a întâmplat când mi-am scos troașele, ca să-mi mișc puțin picioarele amorțite de nemișcare. Voiam să-mi pun șoșonii, și-acolo, drept în mijlocul tălpii de piele: un cui. Am sărit din fotoliu, în fine, vreau să zic: aș fi sărit, dacă aș fi avut destule picioare pentru așa o mișcare. M-am repezit pe coridor cu bastonul într-o mână și cu gheata găurită
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
Am ridicat bastonul în aer ca să iau martor becul spart de pe hol. - Da, da, s-a urmărit să-mi găuresc piciorul, știu! Puteam să m-aleg cu o gaură, cel puțin până-n carne, da! Scotocesc un pic sub cartonul din talpă, înăuntru și-i arăt triumfător măruntaiele troașei. - Ia uite! Cuiul a ieșit pe partea cealaltă! Ei? Dar Mirovna deja se încuiase la ea-n cameră. Nu m-aș miră să fi fost tocmai haimanaua de fiu-so care a semănat cuie
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
impuse de JEK. - Ce-ați pățit, Fiodor Vasilievici? întreabă Anna, care mestecă ceva deasupra plitei. Anna, scumpetea de ea, are privirea tot atât de limpede pe cât de rău arată arpacașul din cratiță. Mă instalez la masă și expun vederii tuturor amploarea dezastrului: talpa străpunsă dintr-o parte în alta de cuiul care iese pe dincolo. Plozii s-au oprit din alergat și rânjesc uitându-se la laba piciorului meu pe dalele stricate. Anna a luat troașa pe care o răsucește între degetele ei
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
pe care o răsucește între degetele ei atât de fine, încât o fac să arate ca un condur. - E o întâmplare, Fiodor Vasilievici, concluzionează ea în cele din urmă. O pură întâmplare că acest cui a apărut tocmai acolo, sub talpa dumitale. Dacă este ceva ce nu admit în această viață este întâmplarea, hazardul. Camera prost luminată, arpacașul care arată cumplit, nasul încovoiat al hoaștei ăsteia de Gladkina, mai treacă-meargă, dar nu hazardul! Kusok, care trebăluiește lângă geam a pus capăt
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
la el. Tabloul cu agățătoarea lui, era pomană curată pentru cui. Se poate spune că am o zi bună. În afară poate de pantof. Cine o să mi-l repare? N-o să pot umbla prin ploaie cu așa o gaură în talpă. În tot cazul, ploaia și un baston sunt o proastă combinație. Și cojocul din hârtie de ziar pe spate, tocmai bun să te ia morticica. Trebuie să aștept sfârșitul potopului ca să pot să ies.(...) Soba începe să se răcească, simt
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
că s-au grăbit să iasă primele. Evită băltoacele și preferă să meargă prin zăpadă. Strâng în jurul lumânărilor mâinile înmănușate. Vântul mișcă flacăra lumânărilor. Sub baticurile roșii, chipurile lor prind contur pe măsură ce se apropie. Zăpada asta topită se lipește de tălpi și nu lasă săniile să alunece. Ești obligat să te întorci acasă pe jos. -Fedka, așteaptă-ne! se aude glasul Mamei.
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
Mircea Mihăieș De când nu mai am acces la infailibilul observator din curtea blocului - spațiul de depozitare a gunoaielor - acuitatea observațiilor mele sociale a scăzut dramatic, după cum eventualii cititori vor fi observat. Mutându-mă, am slăbit legătura cu ceea ce se numește "talpa țării". Am pierdut, așadar, contactul direct și permanent cu evoluția socială a României. Un păcat inadmisibil, recunosc, pentru cineva care s-a angajat să scrie o rubrică despre România reală, nu despre aceea propaganistică, iluzorie, existentă doar în discursurile politicienilor
"Roscoliți!" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12273_a_13598]
-
10-12 la sută din voturi la viitoarele alegeri. În plus, ar avea șansa, în viitorii ani, a unei dezvoltări modeste, dar reale. Vremea mamuților politici concrescuți organismului bolnav al statului nu mai are șanse în lumea spre care, cu toate "tălpile" lui Iliescu, ne îndreptăm. Dacă înțelege acest lucru, Năstase e salvat. Dacă nu, nu. Cele de mai sus n-au, însă, cum străbate mintea de pâslă a unui aparatcik obsedat de puterea absolută. Asemeni lui Ceaușescu, Năstase va merge până la
Adriano Furioaso by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12654_a_13979]
-
poate decît ne-am aștepta, amprenta balcanismului. Iapa Dunărea e un volum antologic. Sînt incluse aici: Fișe poetice (1977), Lumea fizică (1977), Terapia muncii (1981), Starea de fapt (1984), O bufniță tînără pe patul morții (1988), Discurs asupra struțocămilei (1995), Tălpile violete (1990), Iepurele suedez (1997), Medeea și mașinile ei de război (1999). Versul de început al poemului În ordinea în care continuu să exist, care deschide antologia, rezumă esențial atitudinea poetică a lui Ioan Flora: "În jurul meu, lumea". Vorbeam despre
"Exist în afara oricarei practici romantice" by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12672_a_13997]
-
pe șevalet de epocă recentă: revolta studențească din Piața Tien an Men unde tineri inocenți și entuziaști cad în capcana ucigașă a politicii. Individul - cuvînt și realitate descoperită de chinezi cu fervoare în ultimii 25 de ani - este strivit sub talpa neglijentă a istoriei. Prin stil și viziune, Shan Sa este o scriitoare clasică. Serioasă, dar nu mai puțin autentică, romanciera este dotată cu simț tragic și pudoare cum doar la scriitoarele secolului XVII francez mai întîlnești. Aș putea să glosez
Lumini și umbre by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12819_a_14144]
-
sau la blugii lui Jonas. În schimb, "polițiștii" cu cagule se strînseră în jurul lui, pipăindu-i pielea fină a pantalonilor și jachetei. Scoțînd aburi prin găurile rotunde pentru gură, cu buzele acelea straniu decontextualizate, îi încercară gradul de flexibilitate al tălpii de la cizma stîngă. Un strigăt se ridică în clipa în care, din cizmă, căzu un teanc de dolari americani. }eava puștii se lipi iar de obrazul lui Chip. Degete reci descoperiră plicul mare cu bani de sub tricou. "Poliția" îi cercetă
Jonathan Franzen - CORECȚII by Cornelia Bucur () [Corola-journal/Journalistic/12292_a_13617]