2,970 matches
-
vîrcolac de lumină peste tîmplele mele și-nvață-mă cum să-mi ucid gîndurile fără scrîșnire. Dansul Ziua de astăzi o rezervăm dansului prin ploaie. Singuri, doar noi, legați cu brațele unul de celălalt, lovindu-ne de țepii usturători și tandri ne rotim sălbatic, pînă cînd primul va striga numele lui Dumnezeu într-o limbă moartă și se va prăvăli pe caldarîm. Dansul propriu zis va începe atunci, cu zvîrcoliri și scrîșnete de oase, cu piruete străvezii prin crîngul de fulgere
Poezie by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Imaginative/12045_a_13370]
-
privesc difuz, tangent, din toată ființa în ochi neîndrăznind, fiindcă lumea cea opacă transparentă e pentru tine, până atât de departe tu și pe întuneric ai știut vedea căile spre ai tăi, cei izgoniți din cărți, din Carte pentru că aspra, tandra splendoare-a limbii voastre pământene n-au existat edicte și regulamente s-o poată domestici și teatru ai făcut atunci, pentru ai tăi de-acasă cei dintre lumi, cei de la margine când Cenzorii la Centru dormitau : pe nimeni n-ai
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12179_a_13504]
-
din Isarlîk, organizam lupte sîngeroase de tauri, invazii de lăcuste, potopuri orbitoare cu arcele doldora de animale domestice și sălbatice, revolte în localități portuoare, jafuri și jerbe de glorii juvenile, sărbătoream infestarea curcubeielor cu îngeri căzuți la datorie, flaușam cancere tandre-n asociații private de locatari, încoronam cu moi cununi de paie prinți sfioși și prințese virgine, mitraliam roua în zori și-n amurg, seara adastam uituci în straturi de brusturi, dis-de-dimineață bombardam iarăși cu bombe de bulion metropolele, recitam, zvăpăiați
Mereu mă temeam să nu pleci... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12153_a_13478]
-
miștoacă rătăcită, bălăioară...da' tu cu cine ții?... cu tine!, cu tine!...executa ea iarăși salturi mici, afectuoase, de iepure drogat...)... dah, buuuun... deci, a fost... o dată ca acum!, țipa dînsa, iluminată, pișicheră, grațioasă, fragilă, devotată, nemaipomenit de subțire și tandră... și pe podea, în iarba catifelată a covorului, se rotunjeau izvoare limpezi, scorburi adînci căsca dulapul, masa se clătina în valuri moi de pîrîu, cu peștii prelungi țîșnind din sertare, cu gîngănii cu picioroange crăcănate traversînd în iuțeala și-n
Povestește-mă, băi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12421_a_13746]
-
ținea porumbelul mort care între timp se descompusese oasele lui albe străluceau printre penele răvășite ca o dovadă vie a purității celui plecat. Scriu noaptea într-o dureroasă dezordine presimțirea unui dezastru mă îndeamnă să nu mă opresc vocea mea tandră ca o piatră de moară macină-n gol cuvinte mereu înaintea mâinii acum că hârtia s-a împuținat văzând cu ochii mâna mea scrie mic și fără vreun semn de punctuație independent de trup sau de nisipul așternut pe laringe
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/12350_a_13675]
-
raze în snop, divergente, de-un verde de te da de-o parte, te curenta, te zgîlțîia ca electrica pipăită la gaura fasungului" așa" din curiozitate" te lipea de pereți, te strivea de mobilele din holul devenit deodată periculos de tandru, de difuz, lichefiind cuierul , oglinda, contorul, taburetul, crema de ghete" creind apoi o forță contrarie, extrem de puternică, de alipire disperată, de confundare a unui trup cu celălalt, într-o îmbrățișare dureros de caldă, de prietenoasă, de pură" de șmecheră, de
Băi, să nu mori, că te omor! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12697_a_14022]
-
ta înghețată tot mai departe și în sfârșit ascunsă. Îmbătrânesc visele Sunt aici, sunt aici, sunt aici casa își mișcă pragul cu ușile la perete în ritmul cuvintelor mele stâlcite șuierate, șoptite în urechea vecinilor orbi și surzi la inflexiunile tandru disperate ei își taie gazonul mai departe din ecran vocea comandorului culcă iarba la pământ înainte ca firul să pleznească tânăr și ne promite viață fără de moarte îmbatrânesc visele pe caldarâm sunt aici sfântă ironie a sorții să retrăiesc toate
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/12446_a_13771]
-
în cuget nici cea mai neînsemnată problemă. în conștiința mea avea să-l detroneze destul de curând Tudor Arghezi, dar Minulescu a continuat, asemenea unei plăcute muzici ușoare, să mă amuze și să mă legene în cadențele ei de o îmbietoare, tandră, ritmicitate. în slăbiciunea mea pentru el a jucat un rol și marea, faptul că am copilărit la Constanța. Orașul aducea cu sine ceva exotic, cu mult parfum oriental și cu trimiteri, pline de rezonanță evocatoare, la numele sonore ale localităților
O întâlnire ratată, Ion Minulescu by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Imaginative/12407_a_13732]
-
și ne lua la trei păzește). Altfel, însă, povestea mea preferată era Sindbad Marinarul. Îl puneam pe Maharajah să mi-o spună nu doar de sute de ori, dar și pe voci diferite: cu glas subțire sau gros, răgușit sau tandru, tăios sau moale. Pe ici pe colo mai adăugam și eu lucruri noi: de pildă cum Sindbad a căzut într-un vârtej de mare sau într-un tunel al unor femei-pește, care l-au ținut sclav câțiva ani, punându-l
Unchiul meu, Maharajahul by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12286_a_13611]
-
și mai brave, își ridică tot mai tulburător poalele-n cap - țin neapărat să ne arate Adevărata Stemă. Și păci asurzitoare și Europele vesele ciupindu-se, chicotind. Și zâmbetul Generalului, până dincolo de urechi, care-ți taie urechile cu arcul lui tandru, de oțel inoxidabil. Pe sub copacii plini de ciori vopsite ca papagalii. Și cizmele celor și mai Egali pe care le lustruiesc tot egalii, lăudând și cârtind, printre îngeri și vite. Da, Bacovia. Chiar așa. Și cerul. Frumos, pur și simplu
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12580_a_13905]
-
O, pierdut!"" ce frumos sună cuvintele astea în Thomas Wolfe" și ce disperat" Apoi, ca o salvare, reamintindu-mi, reconstituind cele mai mici gesturi, cele mai imprecise priviri, cele mai spontane replici, zise aiurea" dîndu-le o semnificație ciudată, deplin afectuoasă, tandră, ca o mărturisire mereu așteptată, ca o declarație cifrată, făcută ca să pricepi" să pricepi" o nesfîrșită rugăciune laică, murmurată numai pentru tine, înțeleasă numai de tine" Și totul se derulează cu o rapiditate îmbătătoare" Nu mai are nici o importanță nimic
Să poți scrie! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12754_a_14079]
-
de tine, Cu membre ce se umflă de sânge părăsit. Tu știi să dai viață ca în mit Cărnii lor topindu-se pe oase. Vine un frig, vine un frig, avid, Corpul e bântuit de nepăsare, Dar din mormânt iese, tandru fluid, Iubirea ta ce mi-e pâine și sare. Și în veghe voi rămâne până în amurg, Până în noapte, până în zori, Ca mirosul busuiocului când face să treacă Pe fruntea credinciosului picioarele îngerului prin apa binecuvântată. Să fiu și pentru lumina
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
măcinat... frumoasele bube ale iubirii... nesățioasele răni fragede și triste, adîncite pînă la os...pînă la măduva osului...Tu înțelegi, am fost lacom... nesăbuit... m-am năpustit... am zăbovit în plăceri nefiresc de mult... bucurie lumească , primejdios de frumoasă... de tandră... de fermecătoare... de îmbietoare... de crudă... Doamne, am țipat, uite! Literele se sfrijesc, o iau razna, silabele clocotesc în cazane cu smoală, cuvintele se încheagă aiurea și cu păcat, fraza nu mai are sens, alunecă, se destramă... mă prăbușesc... Și
Rugăciune Laică by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12774_a_14099]
-
preeminența politicului teoretic. O relație cât de cât asemănătoare ca aceea din romanul lui Duda mai există în ciclul din urmă al lui Sorin Titel. Nu întâmplător, Titel a scris cu înțelegere chiar despre acest roman, desfășurat într-o ironie tandră, poetică, evidențiind calitățile analizei, dezbaterii, tocmai datorită privirii orientate de jos în sus, de la cotidian spre istorie și amintind de Cehov, modelul lor comun. Tinerii prozatori din deceniul 9 vor exprima o predilecție a mișcării lor literare înspre alegerea existenței
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
puritatea desenului și senzația de intimitate, de apropiere, de comuniune delicată și profundă ce se degajă aici. Ilustrativ este poemul în dormitor, în care gesturile sunt imponderabile, figurile au un anume hieratism, alcătuind un ritual al iubirii sublimate în mișcări tandre și în ecouri, sugestii ale sentimentului candid de iubire: Nici un chip n-a căzut în paloare/ Ca al tău, adormit și frumos./ Fulgera, luminându-te-arare,/ Câte-un vis sub al tâmplelor os.// Respirai cu atâta sfială/ încât aerul ud se-nchega
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
Călinescu a savurat leguma ori fructa dintr-o adevărată "gourmandise" poetică". Majoritatea Cântecelor naive au, alături de tema obiectelor, tratată într-un stil oarecum manierist, o tematică erotică, transcriu starea de jubilație a ființei îndrăgostite, sentimentul imponderabil de vrajă și halucinație tandră ce cuprinde eul liric sub impactul sentimentului iubirii. Dominate de o senzorialitate grea, de o copleșitoare magie a simțurilor, "cântecele naive" își joacă efectele lirice între candoarea sentimentului și frenezia senzuală. O poezie a roadelor, a obiectelor și licorilor domestice
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
scurt pe doi iernile vor spăla talpa dreaptă a iadului cu partea bărbătească din noi și talpa stîngă a iadului cu partea femeiască un pic mai puțin aspră care ne locuiește de asemenea puhoi scurt pe doi vulturpoema va fi tandră mereu va fi salvatoare va zbura pe uscat și va pluti pe mare se va strecura infinitului cer prin buzunare și lui dumnezeu prin gura încăpătoare pe după limbă și printre maxilare scurt pe doi luna va lumina pe mai departe
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/12775_a_14100]
-
de la cumpăna veacurilor 19-20", cu portrete de moravuri, obiceiuri și mentalități, "dulci firimituri de la un festin potențial și îndelung dezirabil". Autorul simte în București un oraș cu destin, drept care nu îl irită mascaradele și alterările sale, pe care le încondeiază tandru. Dan C. Mihăilescu este un gurmet cu limbă ascuțită, care, în ciuda ironiei, nu și-a pierdut deliciul bovarizării ritualice. Un soi de Vergiliu călăuză în Bucureștiul protipendadei la răspântia dintre două secole îi va fi autorului, o vreme, Claymoor, adică
"Misterele" Bucurestilor -de la miresme la miasme- by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/12910_a_14235]
-
cuvintelor! Îmi cîntă sufletul dulce-amar în timpul lecturii. Și am ajuns doar la pagina 127, mai am, mai am, sînt bucuros, îi mulțumesc din inimă, din toată inima, lui Sorin Titel. (Să nu uit scena antologică, de desen animat, crudă și tandră, declanșată de aruncarea furcii de către baba curioasă, furcă care nimerește-un purcel. De reținut tăierea cu toporul a paserii de către „domnișoara”) Ca să nu mai vorbesc de Desideriu 1), de doamna Venturia!... „O caisă a căzut lîngă farfuria doamnei Letiția și
Fiecare clipă e grea, coaptă, mustoasă, esențială by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12926_a_14251]
-
ale desenului de substanță expresonistă, și ars combinatoria abil regizată, făcând vizibilă manipularea de la distanța (auto)ironiei cu accente elegiace, angajând atitudini de revoltă (C. Abăluță a făcut trimiteri la poezia beatnicilor americani) și de crudă mărturisire de sine, alături de tandre apropieri de lucruri. O luciditate exigentă, neconcesivă față de răul din lume și din sine, o ținută etică afirmată fără nici o emfază dar cu o gravitate decisă, într-un univers asediat de derizoriu și pândit de spectrele spaimei, conferă discursului poetic
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
noi. Orașul în agonie Orașul - loc al memoriei afective. Acesta ar fi, în rezumat, subiectul mai multor cărți apărute în anii din urmă care, rătăcind prin case construite în alte vremuri, pe străzi vechi, printre amintirile oamenilor, descoperă un București tandru, cu chip uman și identitate sigură, un București pierdut.... Superbe sînt cîteva dintre aceste cărți: cea a Irinei Nicolau despre O stradă oarecare din București, frumoasa Poveste a caselor sau Chipurile Bucureștiului adunate de Zoltán Rostás. Aș adăuga acestor cărți
LECTURI LA ZI by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Imaginative/14030_a_15355]
-
a anului 2002, o zi însemnată pentru România, deasupra cerului întunecat al Bucureștilor s-a arătat un curcubeu. Eu cred în curcubee...". Pe cît de simplă pare schema narativă, pe atît de complicată e drama interioară. Ar fi o poveste tandră, dar adevărul face ca ea să fie tristă. Cartea Silviei Kerim e scrisă frumos, are structura unei nuvele psihologice, cu planuri temporale intercalate sau suprapuse, dar rareori poți uita că nimic nu e ficțiune. Casa din „poveste" se află în
LECTURI LA ZI by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Imaginative/14030_a_15355]
-
iubire O altă iubire la antipod Du-te la obârșii La mânăstire du-te O să mori pentru o bună poezie Pentru un vers Du-te Fii o clepsidră de castru Ca un zeu ne-nțeles Du-te acolo și lor tandru spune-le Bate cu pumnul în masă Bate Bate tandru cu pumnul în masă Neînțeles Cineva bate cu pumnul în masă prea des Ca o lumânare Ca un Dumnezeu Tot așa și eu Aproape mă mistui. Ducă-se pe pustii
POEZIE by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/14058_a_15383]
-
La mânăstire du-te O să mori pentru o bună poezie Pentru un vers Du-te Fii o clepsidră de castru Ca un zeu ne-nțeles Du-te acolo și lor tandru spune-le Bate cu pumnul în masă Bate Bate tandru cu pumnul în masă Neînțeles Cineva bate cu pumnul în masă prea des Ca o lumânare Ca un Dumnezeu Tot așa și eu Aproape mă mistui. Ducă-se pe pustii Primul vers este acela în care nu-l știu pe
POEZIE by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/14058_a_15383]
-
tavan, și-n tăcerea ce e stinsă să nu între mâna ta aprinsă și paharul meu de apă cât să poată să-l încapă zâmbetul de azi și ieri. Erau mândrele cămile călărite de copile eram mândri, calzi iloți, eram tandri ieniceri - nu erai nici azi nici ieri - ți-era somn și era seară toamnă grea, spre primăvară ți-era gândul, tot nebun era cel dintâi lăstun ce cu palma-l mângâiam tot vânându-l și cu palma mângâiam frunte și
POEZIE by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/14058_a_15383]