307 matches
-
Șapte Înțelepți ai Pădurii de Bambus”, ce au trăit în secolul al III-lea e.n., o perioadă când șarlatanii începeau să corupă tao pentru a întemeia o Biserică organizată care să concureze cu budismul. Aceștia erau susținători ai școlii de taoism a „Conversației Pure” (ching-tan), iar scopul lor era acela de a reînvia taoismul filozofic pur al lui Lao și Zuang. De asemenea, ei credeau că taoiștii trebuie să trăiască în lume alături de bărbați și femei, și nu ca niște pustnici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
-lea e.n., o perioadă când șarlatanii începeau să corupă tao pentru a întemeia o Biserică organizată care să concureze cu budismul. Aceștia erau susținători ai școlii de taoism a „Conversației Pure” (ching-tan), iar scopul lor era acela de a reînvia taoismul filozofic pur al lui Lao și Zuang. De asemenea, ei credeau că taoiștii trebuie să trăiască în lume alături de bărbați și femei, și nu ca niște pustnici, izolați de lume, în peșteri din munți. În general, se reuneau într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
moartea ca pe o trecere spre o viață care poate era mai bună. Erau filozofi puri și în scrierile lor au păstrat pentru posteritate spiritul original impecabil al lui Lao și Zuang. Unul dintre cei mai mari adepți multilaterali ai taoismului din istoria chineză a fost Ko Hung, care a trăit în secolele al III-lea și al IV-lea e.n. Fiind interesat de filozofie, alchimie, dietă, respirație, sex și toate celelalte ramuri ale taoismului, Ko Hung a scris 116 volume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
cei mai mari adepți multilaterali ai taoismului din istoria chineză a fost Ko Hung, care a trăit în secolele al III-lea și al IV-lea e.n. Fiind interesat de filozofie, alchimie, dietă, respirație, sex și toate celelalte ramuri ale taoismului, Ko Hung a scris 116 volume despre tao pe parcursul vieții. Contribuțiile lui Ko Hung la taoism au fost enorme. El a scris cu înțelepciune despre medicină, controlul respirației, igienă, exerciții fizice și sex. A creat preparate speciale din plante pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
trăit în secolele al III-lea și al IV-lea e.n. Fiind interesat de filozofie, alchimie, dietă, respirație, sex și toate celelalte ramuri ale taoismului, Ko Hung a scris 116 volume despre tao pe parcursul vieții. Contribuțiile lui Ko Hung la taoism au fost enorme. El a scris cu înțelepciune despre medicină, controlul respirației, igienă, exerciții fizice și sex. A creat preparate speciale din plante pentru a-i ajuta pe pustnicii care trăiau singuri în peșteri îndepărtate din munți. A făcut experimente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
minerală și animală. Spre meritul său, și-a mărturisit eșecul în crearea elixirului, deși a pus acest lucru, în primul rând, pe seama unei lipse acute de fonduri necesare pentru achiziționarea ingredientelor și instrumentelor mai costisitoare. Ko Hung reprezintă apogeul evoluției taoismului pur în China, fiind punctul culminant al unei tradiții vechi de 3 000 de ani care a început cu Împăratul Galben în jurul anului 2700 î.e.n. Din vremea lui Ko Hung până în prezent, ramurile pure ale taoismului au continuat să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Hung reprezintă apogeul evoluției taoismului pur în China, fiind punctul culminant al unei tradiții vechi de 3 000 de ani care a început cu Împăratul Galben în jurul anului 2700 î.e.n. Din vremea lui Ko Hung până în prezent, ramurile pure ale taoismului au continuat să se dezvolte doar cu variații și ramificații minore, urmând îndeaproape tradițiile stabilite și înregistrate de înțelepții taoiști în timpul celor 600 de ani care îi despart pe Lao Zi și Ko Hung. Cel mai devotat discipol al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
85 de ani încă arăta ca un bărbat de 35 de ani. Și el a atras mulți discipoli care, la rândul lor, au continuat în aceeași tradiție și în acest fel a ajuns la noi Calea în ziua de azi. Taoismul este singura dintre marile filozofii ale lumii care subliniază importanța relațiilor sexuale disciplinate ca fiind o condiție absolut necesară pentru sănătate și longevitate. Școala sexuală de gândire taoistă a început să se dezvolte între secolele al II-lea și al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
autoritățile confucianiste care practicau și ele tao în budoar. Dar, atunci când au apărut secte care practicau yoga sexuală în masă în templele taoiste, acestea au determinat autoritățile guvernamentale să instituie măsuri de represiune aprigă și pogromuri sexuale. Sectele sexuale ale taoismului au continuat să apară din când în când până în ziua de azi. Comentând practicile acestora, călugărul budist Tao An (292-363) scria: „Acești taoiști practică în mod absurd discipline obscene din Cartea Galbenă [un manual secret despre sex], prin care bărbații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
ziarul comunist Glorious Daily News reportează că „nerușinații conducători desfrânați” organizau „concursuri de frumusețe” pentru adeptele mișcării și le „obligau” pe acestea să se angajeze în comportamente sexuale licențioase pentru a obține sănătate și longevitate. O altă ramură importantă a taoismului care a început să se dezvolte pe scară largă în China la puțin timp după Lao Zi și Chang Tze a fost alchimia. Primul caz de alchimie înregistrat vreodată în Orient sau în Occident datează din anul 133 î.e.n., când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
ci din el s-a modelat un vas pentru mâncare care îi conferea longevitate oricărei persoane ce mânca din el. Lee a practicat și respirația profundă, dieta, herbologia și alte discipline taoiste și a fost unul dintre primii adepți ai taoismului care au organizat diferite regimuri într-un singur sistem coerent de sănătate și longevitate. Lee Shao-chün a introdus și prima zeitate a taoismului. Atunci când își realiza experimentele alchimice, el avea nevoie de o sobă bună și de căldură puternică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
și respirația profundă, dieta, herbologia și alte discipline taoiste și a fost unul dintre primii adepți ai taoismului care au organizat diferite regimuri într-un singur sistem coerent de sănătate și longevitate. Lee Shao-chün a introdus și prima zeitate a taoismului. Atunci când își realiza experimentele alchimice, el avea nevoie de o sobă bună și de căldură puternică și de aceea a invocat favorurile lui Tsao Chün, Zeul Sobei în folclorul chinez. Mai târziu, Tsao Chün a devenit cunoscut ca Zeul Bucătăriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Chün este aceea de a raporta comportamentul fiecărui membru al familiei în Cer de Anul Nou chinezesc, ceea ce explică de ce familiile chineze sunt atât de atente să-i intre în grații. În anul 150 e.n., Wei Po-yang, un adept al taoismului, a produs cel mai complet text despre alchimia taoistă scris vreodată. Acesta se intitula Tsan tung qi (Uniunea Ecuației Triple) și discuta alchimia „elixirului extern” (wai-dan), care implica rafinarea pilulelor din minerale și metale, și alchimia „elixirului intern” (nei-dan), ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
studieze și să practice metodele sale. În aceiași perioadă de frământări intelectuale, teoria medicală chineză a fost pentru prima dată codificată în mod formal din acumularea vastă de informații deja colectate în China timp de mii de ani de către adepții taoismului. Tratatul clasic de medicină internă al Împăratului Galben și Tratatul clasic al Fetei Simple au fost amândouă deja în această perioadă, în care au trăit și doi medici taoiști foarte importanți: Chang Chung-ching și Hua Tuo. Cartea lui Chang Chung-ching
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
corpul a fi un dar prețios de la părinți și strămoși. Tăierea cărnii în scopul chirurgiei sau al efectuării autopsiei reprezenta așadar o ofensă gravă la adresa strămoșilor respectivei persoane și, prin extrapolare, asupra persoanei înseși. Următoarea mare perioadă de dezvoltare a taoismului a avut loc în timpul dinastiei Tang (618-907), recunoscută universal ca fiind „Era de Aur” a culturii Chinei, fiind oarecum similară ca atmosferă cu Renașterea din Europa. Taoismul a atins apogeul în ceea ce privește influența politică și socială în timpul dinastiei Tang, o mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
persoane și, prin extrapolare, asupra persoanei înseși. Următoarea mare perioadă de dezvoltare a taoismului a avut loc în timpul dinastiei Tang (618-907), recunoscută universal ca fiind „Era de Aur” a culturii Chinei, fiind oarecum similară ca atmosferă cu Renașterea din Europa. Taoismul a atins apogeul în ceea ce privește influența politică și socială în timpul dinastiei Tang, o mare influență având-o și faptul că familia care a fondat dinastia avea numele Lee, ca și Lao Zi, și putea așadar să îl revendice pe marele înțelept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Zi, și putea așadar să îl revendice pe marele înțelept ca fiind strămoșul lor imperial. Împăratul Hsüan-Tzang (712-756) a declarat lucrările lui Lao și Zhuang opere clasice oficiale, la același nivel cu operele lui Confucius, iar această onoare a dat taoismului în general un impuls extraordinar în China. Această imagine pozitivă a fost totuși oarecum pătată în 820 atunci când împăratul Hsien Tzung a murit după ce ingerase un „elixir extern” sub forma unei pilule preparate pentru el din minerale toxice și metale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
de 200 de ani înainte de a apărea prima școală medicală din Europa în Italia, la Salerno. Trecuseră mai bine de 1 000 de ani de când Lao Zi a dispărut în munți călare pe bivolul său și în secolele următoare adepții taoismului și pustnicii au cercetat munții și pădurile Chinei, culegând și făcând experimente cu diferite plante, animale și minerale, în dorința lor de a elabora un elixir al nemuririi. În timp ce făceau acest lucru, ei au compilat o farmacopee enormă, în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
în dorința lor de a elabora un elixir al nemuririi. În timp ce făceau acest lucru, ei au compilat o farmacopee enormă, în care erau înregistrate detaliat proprietățile chimice și terapeutice ale tuturor acestor elemente. Este important să conștientizăm faptul că adepții taoismului erau, de fapt, oamenii de știință ai Chinei antice: aceștia își realizau experimentele în mod obiectiv și în absolută conformitate cu metodele științifice folosite în ziua de azi. Ei își înregistrau toate constatările, iar descoperirile lor au dus la progrese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
internă conștientă a energiei vitale extrase din aer. Aceste metode de respirație formează în continuare elementele tehnice centrale ale meditației budiste și taoiste, ca și ale artelor marțiale chineze, și vor fi discutate detaliat în capitolul despre respirație (capitolul 3). Taoismul s-a bucurat de cea mai mare influență în China în timpul dinastiei Tang, dar spre finalul dinastiei Song care a urmat (916-1279) își pierdea deja din intensitate ca forță națională unificată. În timpul dinastiei Tang, învățăturile superioare ale taoismului au influențat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
capitolul 3). Taoismul s-a bucurat de cea mai mare influență în China în timpul dinastiei Tang, dar spre finalul dinastiei Song care a urmat (916-1279) își pierdea deja din intensitate ca forță națională unificată. În timpul dinastiei Tang, învățăturile superioare ale taoismului au influențat puternic și au fost treptat absorbite de budismul chan, precursor al budismului zen, iar această influență a conferit o mare popularitate budismului chinez, atât printre oamenii de rând, cât și printre intelectuali. În timpul dinastiei Song, înțeleptul confucianist Zhu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
atât printre oamenii de rând, cât și printre intelectuali. În timpul dinastiei Song, înțeleptul confucianist Zhu Xi, într-un efort concentrat de a reînvia și a reînnoi filozofia confucianistă ca etos național, a împrumutat în continuare multe dintre doctrinele fundamentale ale taoismului filozofic pentru a formula ceea ce a ajuns să fie cunoscut sub numele de „neoconfucianism”. Astfel, cu învățăturile superioare ale taoismului încorporate în budismul chan și în neoconfucianism, doar elementele vulgare și superstițioase ale Bisericii Taoiste au rămas o instituție socială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
de a reînvia și a reînnoi filozofia confucianistă ca etos național, a împrumutat în continuare multe dintre doctrinele fundamentale ale taoismului filozofic pentru a formula ceea ce a ajuns să fie cunoscut sub numele de „neoconfucianism”. Astfel, cu învățăturile superioare ale taoismului încorporate în budismul chan și în neoconfucianism, doar elementele vulgare și superstițioase ale Bisericii Taoiste au rămas o instituție socială organizată. Acesta a fost momentul din istoria chineză în care adevărații adepți ai taoismului (dao-jia) s-au dat la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
neoconfucianism”. Astfel, cu învățăturile superioare ale taoismului încorporate în budismul chan și în neoconfucianism, doar elementele vulgare și superstițioase ale Bisericii Taoiste au rămas o instituție socială organizată. Acesta a fost momentul din istoria chineză în care adevărații adepți ai taoismului (dao-jia) s-au dat la o parte și s-au retras în sihăstrii îndepărtate, ascunse în munți, lăsând Biserica Taoistă (dao-jiao) să aibă de-a face cu societatea. Sihăstriile taoiste au apărut ca ciupercile după ploaie în munții cețoși ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
atât timp cât o persoană era dispusă să se lipsească de confortul și comoditățile civilizației urbane, viața într-o sihăstrie taoistă era foarte relaxată. Mulți dintre sihaștri au ajuns cu mult peste vârsta de 100 de ani. În timpul dinastiei Ming (1368-1644), influența taoismului la curte a continuat să scadă, deși Biserica Taoistă populară, cu templele sale țipătoare, continua să prospere printre oameni. Manciurienii, care au înlocuit dinastia Ming, erau și mai puritani decât confucianiștii chinezi și au adoptat o atitudine fermă împotriva cultelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]