242 matches
-
la prima sa carte de epigrame și la cea de a doua, evoluția este evidentă iar spiritul de responsabilitate semantică, acela care ne face să tăiem cu mînie proletară din lexicul nărăvaș care ne mai duce și prin zonele redundante, tautologice ori ale banalului morbid, este din ce în ce mai eficient. în umor nu ai voie să dai rasol! Fie că este vorba despre suportul liric sau prozastic. Gafa este la vedere, derapajul vizibil precum bunăstarea contemporană, iar eșecul la fel de previzibil ca încălzirea globală
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
adresează cu formule diferite în funcție de relațiile pe care le stabilesc, de tipul pe care-l reprezintă, de pretenția lor: „ soro”, „domnule”, „bobocule”, „onorabile”, „stimabile”, „moftologule”. S-a observat că „dezintegrarea limbajului” reflectă „dezintegrarea intelectuală și morală” a orânduirii sociale. Raționamentele tautologice („o soțietate fără prințipuri, va să zică nu le are”, „familia e patria cea mică, precum patria e familia cea mare”, „când zicem 64 zicem plebicist, și când zicem plebicist zicem ”), negarea unor propoziții prin altele („industria română e admirabilă, e sublimă
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
de la Adynata se referă la o imposibilitate empirică. Oximoronica, la o contradicție În termeni”. „Mai vedem. Dar ce anume pusesem la Oximoronică? Iată. Instituții de Revoluție, Dinamică Parmenidică, Statică Heracliteană, Spartanică Sibaritică, Instituții de Oligarhie Populară, Istoria Tradițiilor Inovatoare, Dialectică Tautologică, Eristică Booleană...” Acum mă simțeam Îmboldit să arăt și eu ce-mi poate pielea: „Pot să vă sugerez o Gramatică a Devianței?” „Frumos, frumos!” ziseră amândoi, și se apucară să noteze. „E totuși un pont”, zisei eu. „Care?” „Dacă faceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
câmpul de cercetare cu mintea închisă, mai degrabă ca un observator. Această abordare este denumită de Garfinkel "capul câștigă, pajura pierde" prin analogie cu practica aruncării monedei practică prin care cercetătorul nu poate "pierde" niciodată, prin faptul că el formulează tautologic problema de cercetare în avans. Arminen (2008) atrage însă atenția că etnometodologia este în pericol de a deveni o practică fără teorie. b) Cercetarea convențională implică intrarea în mediul organizațional cu un obiect al studiului adus de cercetător și elaborat
Motivația. Teorii și practici by Carmen Buzea [Corola-publishinghouse/Science/1014_a_2522]
-
activ), medio colligante (tot pentru ) termen mai expresiv, Macrobius aduce o dublă întărire (alături de convenire) accentuând profunda conexiune a elementelor și indisolubilitatea legăturilor dintre ele. Iugabilis competentia are ca echivalent în textul platonician , de fapt traduce ; expresia macrobiană este aproape tautologică, dar aduce cu sine, ca sens, mult mai mult decât termenul grecesc care este strict și tehnic (proporția): competo a se întâlni într-un punct, a coincide, trimite la geometria elementelor sau mai degrabă la armonia geometrică elementară, iugabilis pasibil
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
un tandru omagiu. Cerceluși Sunt convins că ai trăit și tu, dragă cititoare, de câteva ori în viață, acea senzație care, ca atâtea altele din aceeași zonă, ar trebui să rămână fără nume, dar care poartă totuși numele urât și tautologic de déjà vu. Pentru că atunci când trăiești așa ceva, nu aparenta repetare a unei scene din viața ta te impre sionează (în definitiv viața noastră constă dintr-un șir lung de repetiții: câte mii de nasturi încheiem și descheiem într-un an
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
clasic lucra cu caractere axate pe o singură trăsătură dominantă. Se păstrează totuși în linia moraliștilor. Urmuziană e doar o anume dispoziție la lunecarea pe gheața formulelor verbale” (op. cit. pp. 90-91). „Fabulismul” ne trimite cu gîndul - evident - la morala vidă, tautologică a fabulei urmuziene „Cronicari“. Nu este însă vorba de așa ceva: morala textelor lui Costin nu e absentă, ci doar întoarsă și paradoxală. Nu atît „natura umană” este însă în chestie aici, ci mai degrabă natur-cultura umană și lenea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
America. Europenii au avut, încă de la început, îndoieli în legătură cu capitalismul, în timp ce americanii nu au avut niciodată, America fiind considerată bastionul capitalismului; credința în dogma capitalistă a fost atât de profundă, încât America și capitalismul au ajuns să aibă un statut tautologic. Terenul principal pentru realizarea așa-zisului vis american (piețe libere-guvern reprezentativ) este ideea lui A. Smith, a unei piețe neîngrădite, în care vânzătorii și cumpărătorii individuali concurează pentru a-și maximiza proprietatea. Piața capitalistă nu este venerată în aceeași măsură
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
fondează orice percepție secundă în aria sensibilității, dar nu s-ar putea spune, fără a comite un paralogism, că se întemeiază pe sine. Referirea la sine a impresiei originare nu echivalează cu o autofondare și, mai ales, nu este opera tautologică a impresiei înseși. Noutatea cu care orice impresie apare revendică, prin caracterul ei sintetic, o altă explicație. Originea este, așadar, „nu apariția lumii al cărei «afară» (hors du soi) exclude a priori posibilitatea interioară a oricărei impresii conceptibile, ci apariția
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
altfel, majoritatea pozițiilor teoretice trecute în revistă în prima secțiune a lucrării urmăresc, în fapt, să atragă atenția asupra subtilelor interferențe și infiltrări între componentele rețelei „real-imaginar-posibil-virtual”, conducându-ne spre concluzia că - din perspectiva timpului - anumite dihotomii își trădează caracterul tautologic, iar realul și poeticul - privite dintr-un unghi privilegiat de vedere - își revelează caracterul interșanjabil. Astfel, investigarea „arheologică” a conceptului de mimesis ne-a condus la concluzia că, încă din cultura Antichității grecești, crucială devine fuziunea (în aristotelism, de pildă
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
necuantificabile în teritoriul fără sfârșit al limitelor de depășit și de atins. * Deoarece destinul este, în sensul relativ, al finitudinii vieții, împlinirea ei - parcurgerea integrală a spațiului care desparte limitele de depășit de cele de atins -, expresia "destin împlinit" este tautologică. Ea se justifică numai în opoziție cu aceea de "destin frînt", care lasă de înțeles că parcurgerea secvenței "de depășit-de atins" a fost întreruptă în mod accidental. De asemenea expresia "destin împlinit" nu se opune decât în mod aparent expresiei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mod accidental. De asemenea expresia "destin împlinit" nu se opune decât în mod aparent expresiei "destin tragic", deoarece "tragic" nu are în vedere neîmplinirea, ci o împlinire realizată prin sacrificiul suprem. * În chip simetric cu expresia "destin împlinit", care este tautologică, aceea de "destin neîmplinit" reprezintă o contradicție în termeni. Ea nu se justifică, după cum vom vedea, decât în raport cu ratarea, deci în raport cu un posibil actual căruia i se refuză actualitatea. Între "destinul frînt" prin accident și "destinul neîmplinit" al ratării se
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
greacă dobândește dimensiunea psihologicului, când devine expresivă și sugestivă, înfățișînd, să zicem, patosul durerii, când se deschide deci o epocă a barocului în sculptură, care culminează cu Madona îndurerată aplecată peste trupul frânt al Fiului, atunci sculptura își corupe principiul tautologic, devine tranzitivă și imitativă. Căci dacă sculptura, în esența ei, imită ceva, ea nu imită un lucru existent, ci spiritul care i-a asistat geneza.1 Sculptura imită un principiu formativ, însuși principiul formei: das Bildnerische selbst. Corporalitatea, forma trebuie
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
dezvolta nestingherit. Și aici se întîmplă ceva ciudat. Cu ani în urmă, când Noica a izbucnit în cultura noastră, el a venit în întîmpinarea nevoilor noastre de puritate morală și de universalism al culturii. Cultura trebuia făcută în numele unui ideal tautologic, era o practică spirituală săvârșită cu gândul la un "Dumnezeu al culturii" și care își trăgea forța tocmai dintr-o conștiință exacerbată a logicii ei imanente, din păstrarea marelui alfabet cultural al spiritului european și universal. În numele acestui ideal, Noica
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
chiar o doză sporită de firesc. Sau putem noi spune că formulele rămân în indiferență când termină prin a se încarna în mașini? - Tocmai asta e mai grav: că se incarnează numai în mașini; mașina bate pasul pe loc, e tautologică, nu poartă infinitul în ea. Motorul, spune Heidegger, este expresia mecanică a eternei reîntoarceri la același. Mașina e incarnarea artificialului în artificial. - În orice caz, judecați prea aspru posibilul în care se complace logica de astăzi. În posibilul acela gol
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Noica a însemnat și înseamnă altceva. Când, după douăzeci de ani de tăcere, Noica a reapărut în cultura română, el a venit în întîmpinarea unor nevoi de puritate morală și de universalism al culturii. Cultura trebuia făcută în numele unui ideal tautologic, era o practică spirituală săvârșită cu gândul la un "Dumnezeu al culturii" și care își trăgea forța tocmai dintr-o conștiință exacerbată a logicii ei imanente, din păstrarea marelui alfabet cultural al spiritului european și universal. În numele acestui ideal, Noica
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Allison era nu doar normativ justificat, lucru într-adevăr necesar, ci și acceptabil din punct de vedere științific. Interesele cognitive sînt întotdeauna influențate de valori. Conform epistemologiei weberiene, dominantă în relațiile internaționale, știința este în pericol numai atunci cînd derivă tautologic rezultatele finale din angajamentele inițiale. Allison și-a stabilit însă în mod clar trei cadre de analiză și a pus fățiș în discuție limitele acestor modele explicative - în așa măsură încît mulți savanți au pierdut din vedere ele-mentul de inspirație
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
scriitorului rămâne o componentă esențială a creației. A ascunde de tine și de alții a devenit, Încetul cu Încetul, dacă nu scopul, În orice caz natura inevitabilă a intimității. „Jurnalul numai pentru mine” al lui Tolstoi e un exemplu aproape tautologic al unei serii comportamentale mult mai ample. Diversele titulaturi care, prin exhibare excesivă mai degrabă escamotează cuvântul intim, punându-l Între niște paranteze pline de sensuri și subtexte, vorbesc, la modul psihanalitic, despre raporturile inconștiente ale scriitorului cu textul său
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
lege Limbajul se Întrupează În creație de fiecare dată altfel. Ordonarea operei de artă, compoziția, urmează, la rândul ei, o altă cale. O altă ordine. Între interpretare și știință, adică Între imaginația bine strunită, bine educată și lectura strânsă, aproape tautologică (pentru că scrierea textului este și cea mai fidelă lectură a ei, cea dintâi interpretare acreditată), poetica are de ales Între imanența actului scrierii și deschiderile inductive, ale lecturii constatative. Poetica nu suprimă posibilitatea de a fi a multitudinii de sensuri
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
provoacă, pe care o atrage prin simpla sa existență. O existență Încă insuficient probată, dar evidentă - structură dedusă din oglinda unei imagini, din săgețile de sensuri trimise dincolo de granițele sale. Altfel spus, din imposibilitatea de a rămâne la bariera individualului. Tautologic vorbind, jurnalul intim s-a născut odată cu scrierea primului jurnal. O apariție instinctivă, nemotivată, surprinzând și intrigând, ca orice sosire fără preaviz. Ca orice logos boètikos, armată miraculoasă, Însumare de glasuri care, Înălțându-se, fac să amuțească pasiunile. Cuvinte recuperate
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
conotație i-au permis lui Roland Barthes să construiască modelul trinivelar al reclamei (1964 Rhétorique de l'image) în care interferează: • mesajul lingvistic (numele mărcii, în speță pastele Panzani și comentariul verbal); • mesajul iconic denotativ (imaginea fotografică a obiectului, quasi tautologică în raport cu obiectul real; în exemplul lui Barthes cutia cu paste într-o plasă pescărească alături de diverse apetisante legume proaspete); • mesajul iconic conotativ (simbolic al ansamblului asociațiilor care constituie imaginea produsului). Conotația dominantă este cea de italianitate, derivînd din structura sonoră
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
acțiunea îl privește (...) Dar nu trebuie să te lași prea mult antrenat de imaginație". O concepție ce va duce polifonismul la limită, provocând dezintegrarea formei romanești tradiționale și adoptarea unei sintaxe a textului ale cărei libertăți și practici puzzle și tautologice rezonează cu libertățile narațiunii postmoderniștilor. La Soljenițîn, polifonismul se configurează ca prezență a mai multor voci din realitatea reconstituită, voci ce au a mărturisi același adevăr despre lumea în care autorul însuși a trăit. Punerea la lucru a acestor voci
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
vor substitui creștin-democraților. Această concurență va antrena chiar și partidele muncitorești din Scoția, Țara Galilor și Euskadia. În Irlanda de Nord, periferiștii au luat locul acestora din urmă. 3. Anticentralismul. Definirea programului politic comun tuturor tipurilor de partide populare și periferiste ar fi tautologică. Există atîtea forme și varietăți de periferii! Dar, dacă nu pare a fi fructuoasă definirea unui program periferist, l-am putea descoperi în termeni negativi. Partidele care apără periferia se recunosc prin aversiunea lor față de Statul-națiune centralizator. Această respingere a
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
reprezintă contrapartea formei logice a limbajului. Structura fundamentală a lumii ar fi pentru Wittgenstein o rețea de stări posibile ale cărei puncte nodale sunt obiectele. Rețeaua constituie cadrul limbajului în care sunt descrise faptele. Totodată, ea dă socoteală de caracterul tautologic al enunțurilor logicii. În cuvintele lui Pears, „structura esențială 144 GÂNDITORUL SINGURATIC a limbajului nostru este impusă de structura ultimă a realității, care este o rețea cu obiecte simple ca puncte nodale“41. „Ontologia Tractatus-ului“ ar consta din enunțuri despre
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
teorie rudimentară despre inteligență, cea existentă în momentul construcției sale, la începutul secolului trecut. Când Binet (1905) a fost întrebat ce este totuși inteligența, el a răspuns că „inteligența este ceea ce măsoară testul meu de inteligență”, dând astfel o explicație tautologică, explicând constructul prin test și apoi testul prin construct. În mod similar, testele ulterioare de atenție, memorie, inteligență etc. au fost construite pe baza unor teorii deja depășite. Între timp, psihologia cognitivă, prin cercetările teoretico-experimentale întreprinse, a dezvoltat noi modele
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]