243 matches
-
desinenței "s" și a tiparului/tiparelor incluzând această desinență, în ciuda apariției ei oarecum frecvente în aspectul scris al limbii actuale, mai ales în anumite utilizări ale ei. Semnul cel mai clar al acestei respingeri constă în crearea așa-numitelor "plurale tautologice"/"dublu marcate", pentru care atașarea desinenței autohtone -i (sau, pentru neutre, -uri) și realizarea, sub efectul atașării lui i, a unei alternanțe consonantice (bluejeans - bluejeanși 14) indică pierderea semantismului originar al desinenței și atragerea, în final, a cuvintelor în tiparele
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
Testamentul Vechi avem Legea și Profeții; în cel Nou, Evanghelia și epistolele apostolilor”. În concluzie, singurele citate cu adevărat semnificative, în concepția lui Augustin, sunt cele din Noul Testament, fragmentele veterotestamentare având numai rolul, foarte modest, de sprijin, de confirmare aproape tautologică de cele mai multe ori. Într‑un cuvânt, edificiul este construit aproape exclusiv pe baza primului grup de citate. În cele ce urmează, ne propunem să oferim o schiță a acestei eshatologii, cât se poate de clară, menită să servească drept punct
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
chiar cei care-și ridică acum statui!) nu reușeau să pună mâna pe imobil (ziaruldeiasi.ro, 13.VI.2007); ici intră și de-alde unii care în buletin sunt trecuți bărbați (gandul.info, 7.VII.2008). Adjectivul nehotărât alde dublează tautologic valoarea nehotărâtă a pronumelor, intrând în contradicție cu una dintre regulile principale ale folosirii sale (modificarea referinței unui grup determinat, individualizat). De fapt, din punct de vedere pragmatic, expresiile indefinite din exemplele de mai sus sunt fie explicitate de continuarea
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
a suferit, până la bătrânețe, multe piedici sau nedreptăți. Părintele Teofil este cunoscut însă de prietenii săi ca mesager al bucuriei și încrederii, propovăduind „taina mulțumirii” sau „filozofia bucuriei” (nulla dies sine laetitia). Prin simpla sa prezență, cuvântul părintelui risipește disperarea tautologică a oricărei vieți fără Dumnezeu. Cei înecați în mlaștina nihilismului sau ademeniți de promisiunile false ale culturii de consum vor putea găsi în mărturisirile părintelui Teofil un liman de nădejde. Mărturisirea sa nu diferă cu nimic de predica primilor apostoli
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
hipertextul accentuează asupra caracterului ezoteric ("cartea cea veche cu buchiile neclare și cu înțeles întunecat"), în timp ce hipotextul întărește nuanța de vechime. Nuvela Sărmanul Dionis luminează slab, dar ispititor cartea, în timp ce varianta Umbra mea încearcă să îndepărteze lectorul și să minimalizeze tautologic rolul manuscriptului. Într-un impuls de onestitate, varianta Umbra mea inversează rolurile, în sensul că naratorul nu apare ca un nepriceput "visătorul Dionis" din opera publicată -, el inițiază umbra și-i descrie tot scenariul ascensiunii selenar-para disiace. În hipertext remarcăm
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
construiește macrostructura semantică a propoziției: "Lucrurile vieții". Ca și G. Kleiber, ne vom opri asupra cuvîntului "lucruri", caracterizat de lipsa denominării sau a clasificării: El este folosit de referenții nenumiți sau percepuți ca nenumiți. Utilizarea lui nu este resimțită drept tautologică de îndată ce entitatea (sau entitățile) izolată, adică luată în considerare, este, pentru un motiv sau altul, percepută ca unitate nedenumită sau clasificată (încă) (1987, p. 118). Dacă "lucruri" funcționează cu totul natural în [P4], acest lucru se întîmplă pentru că referentul denotat
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
vor substitui creștin-democraților. Această concurență va antrena chiar și partidele muncitorești din Scoția, Țara Galilor și Euskadia. În Irlanda de Nord, periferiștii au luat locul acestora din urmă. 3. Anticentralismul. Definirea programului politic comun tuturor tipurilor de partide populare și periferiste ar fi tautologică. Există atîtea forme și varietăți de periferii! Dar, dacă nu pare a fi fructuoasă definirea unui program periferist, l-am putea descoperi în termeni negativi. Partidele care apără periferia se recunosc prin aversiunea lor față de Statul-națiune centralizator. Această respingere a
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
a ceea ce începe să fie, își face loc în lumină precum lumina ce iese la vedere. Iese punându-se pe sine în vedere, nearătând decât faptul că luminează, deschide perspectiva albă în care ceea ce e deasupra e și dedesubt. Imagine tautologică, reduplicare în oglindă sau așezare inversă, în tocmai ceea ce face cu putință vederea? Căci cum ne-am putea așeza deasupra noastră înșine, cum - mai ales - am putea arde pe două niveluri de existență, în reverberația dublă a răsufletului ce își
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
este acest lucru și care e imaginea pe care o arată, atunci când - precum în poemul Lumină 79 - "Așezăm lumină peste lumină/ așa cum alții așează/ mâinile lor peste alte mâini/ sau glasurile lor/ peste alte glasuri"? La prima vedere, un construct tautologic sau o dispoziție sterilă a identicului care se resoarbe în sine. Același suprapus aceluiași revine la Același, fără putința diferenței care să arate devierea, emergența altuia posibil. Și totuși, alte mâini și alte glasuri vin să disloce identitatea, nu în
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
postcomuniste din România și nici nu generalizăm. Din motive lesne de înțeles, chiar dacă pare să fie o abatere de la normă, n-am numit nici o publicație și n-am invocat nici un nume de jurnalist. De altfel gestul ar fi fost cumva tautologic, pentru simplul motiv că gazetele și gazetarii cu pricina sînt prea bine cunoscuți. Nu putem ocoli însă diagnosticarea unei cangrene care se extinde și discreditează cuvîntul. Prin incoerență și verbiaj, prin înlocuirea crinului cu ghimpii trandafirilor și cununa de spini
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
o deschidere dinspre istorie spre rațiune, și nu invers. Un asemenea imanentism incipient ne apropie de Dilthey. Așa cum am mai precizat, Dilthey susține că nici unul dintre cele trei tipuri de Weltanschauungen nu este universal valabil. Chiar dacă această formulare este oarecum tautologică, o utilizăm pentru a sublinia o distincție: un tip sau altul poate fi valabil în sine cu alte cuvinte, în sistemul său de referință, în propria-i paradigmă -, dar nu și universal valabil, adică în raport cu celelalte tipuri. El rămâne valabil
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
aceste principii indefinibile.) Adăugăm că însuși discursul de care se servește Descartes este un obstacol, pentru că există în mod necesar o prăpastie între limbaj și ființă. Căci, vroind să apropiem ființa prin intermediul limbajului, comitem absurditatea de a enunța propoziții pur tautologice, „angajînd cuvîntul definit în definiția sa.”) Elaborarea dovezilor ne este însă prezentată sub forma unui discurs rațional: discursul subiectului gînditor. VI. 2. Evidența rațională a ideii de Dumnezeu și credință Am fi putut în subcapitolul precedent să adăugăm o distincție
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
De exemplu, timiditatea este un mod relativ stabil de comportare marcat de stângăcie, hiperemotivitate, mobilizare energetică exagerată etc. Trăsăturile sunt în primul rând noțiuni descriptive, dar ele dobândesc în practică și o valoare explicativă (uneori se ajunge la o explicație tautologică: cineva este hiperemotiv pentru că este timid, și este timid pentru că este hiperemotiv). La un nivel superior de generalizare se întâlnesc tipurile Ă ca structuri sau configurații specifice formate din mai multe trăsături (introvertit, extravertit, ciclotimic etc.). Trebuie să subliniem, totuși
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
cu o omnisciență rece, fără alunecări emoționale. "Romanescul" se studiază încă, pentru că în opoziție cu acest registru, care a căpătat și alte etichete, printre care cele de lirism, panlirism, poezie a afectelor etc., în opoziție cu el se definește, voit tautologic, "romanul-roman". Cînd E. Lovinescu susținea necesitatea renunțării la modalitatea lirică a expresiei în roman, criticul o făcea denunțînd această natură improprie genului (ceea ce s-ar traduce prin "romanțios", sau "romanesc" în strict această accepție). Cum se știe, exemplul ales, în
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
e din grîu bun, măcinat la moară bună, din făină trecută prin trei site, coaptă în cuptor mare, frămîntată cu apă bună, albă ca zăpada, pufoasă ca buretele. ("Lipsa de gradație e a autorului însuși, reputat ca scriitor verbios și tautologic...", avertizează pe loc Călinescu! Enumerarea merge mai departe, însă). La țară, duminica, dascălul clopotește mult, curăță candelele, popa spune Evangheliile, împarte anafură, afurisește pe cine n-a plătit dijmă bisericii. Lumea îmbracă veșminte de sărbătoare, bolnavii au voie să mănînce
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
1959), dar nu fără politică. Sistemul politic Apare astfel evidentă necesitatea de a redefini obiectul științei politice, care nu putea fi nici puterea, nici statul. Puterea trebuia să fie calificată ca politică și nu putea să ne readucă în mod tautologic la stat, pentru că societățile fără stat manifestau o activitate politică apreciabilă și vizibilă. De aici, noua definiție a politicii la care ajunge, după o amplă analiză istorico-critică, David Easton: o activitate de "atribuire imperativă de valori pentru o societate", eliberată
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
echilibru de putere s) fie menținut. Chestiunea devine vizibil) în cadrul primei definiții, din cele patru date de Morgenthau sintagmei, care este înțeleas) că ,,o politic) orientat) c)tre o anumit) stare de lucruri”. În acest caz, raționamentul devine cu ușurinț) tautologic. Dac) este s) fie menținut un anumit echilibru de putere, politicile duse de state trebuie s) fie astfel direcționate, încât s)-l susțin). Dac) un echilibru de putere este în realitate menținut, putem conchide c) scopul lor a fost unul
[Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
acțiunea îl privește (...) Dar nu trebuie să te lași prea mult antrenat de imaginație". O concepție ce va duce polifonismul la limită, provocând dezintegrarea formei romanești tradiționale și adoptarea unei sintaxe a textului ale cărei libertăți și practici puzzle și tautologice rezonează cu libertățile narațiunii postmoderniștilor. La Soljenițîn, polifonismul se configurează ca prezență a mai multor voci din realitatea reconstituită, voci ce au a mărturisi același adevăr despre lumea în care autorul însuși a trăit. Punerea la lucru a acestor voci
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
cățea În călduri, și printre care mă nimerisem și eu, cel din urmă și, de aceea, primit cu uitături de bestii lubrice stingherite, Într-o pornire unică de care ascultam cu supunere laolaltă și geloși unul pe altul. (Sau, folosind tautologic, după notele de drum de acum treizeci de ani ale Corei Irineu, glosarul dialectal, rar și fabulos, la care tocmai lucrez: o chiocâlcă, o ghiolhană de muiere pornită pe hotrie la drumul mare și măglisind cu ghinghinelele ei băr bații
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
calitățile lui (defectele i se trag de la oameni, mai ales de la edilii mai vechi sau mai noi), le punem la dispoziție o bibliografie (plasată la sfârșitul volumului), evident și ea incompletă. IAȘUL MEDIEVAL, IAȘUL ARTEI Iașul artei? O expresie aproape tautologică. Fără arta lui, pe care o are din abundență, și-ar pierde mult din identitate, așa cum omul fără bagajul de emoții, sentimente și trăiri înnobilate de cunoaștere, fără aspirații și idealuri ar ieși din condiția normală. Sub presiunea halucinantei oferte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
cu entelehia aristotelică). Nu sunt clar în ceea ce spun? Cu atât mai bine. Merg pe aceeași linie, nu abandonez sub niciun chip. În năucitoarele complexe și paradoxuri, cum spuneam, întâlnite la tot pasul, nu deosebim rubiconzii și jovialii de ființele tautologice. Ce importanță ar avea concluzia? Are. Iată, o explic concentrat metaforic: sagacitatea nu-i simplitate augustă și nici umilință funciară. Cu alte cuvinte, făcând un călduros apel la panteism vom vedea altfel raportul dintre aprehensiune și comprehensiune. Dumnezeul naturii și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
uneori e o soluție, dar nu oricând) și la sistematizare, care sunt superficiale și forțate. Duce la utopie. La teroare. Pomeneam mai sus de credincioși practicanți lipsiți de simțul divinului. Nu li se poate imputa aceasta. Sufletul lor nu e tautologic. E destul de trist că nu pot discerne în cotidian lucrurile „sfinte și însemnate”. Riscă să treacă iremediabil, cu inocență, pe lângă marile revelații și miracole, de care e plină viața. Dar credința îi poate mântui. În aceeași vreme, sunt alții înzestrați
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și ceva sfânt. De altminteri, cum a arătat odinioară Paul Zarifopol, un cumul excesiv de „lucruri sfinte” constituie un abuz, o stare maniacală, un blocaj devoțional și nu înseamnă, în cele din urmă, decât a nu avea nimic realmente sfânt. Suflet tautologic. Suflet ̀ închistat, inapt de relația cu transcendentul. S-ar părea că fenomenul acesta e cvasiunanim în veacul nostru ; de la această constatare pleacă teza lui Ortega y Gasset asupra „revoltei masselor”. Masificarea societății contemporane este efectul acestei amputări a sufletelor
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
sa, muncă fără chiul, care-i repugnă și îl obosește, asta e „realizare” ?). Se gândește oare din când în când, ca Jean din piesa amintită, la nevastă și copil ? Sau, de fapt, nu i-a iubit cu adevărat niciodată. Sufletele tautologice nu sunt în stare să iubească și sunt funciar incapabile de fericire, care nu poate exista decât împreună cu. Numai cuplul e o realitate umană, aptă de fericire (și de tot ce intră în alchimia fericirii : suferință, sacrificiu, bucurie, gratitudine). Aptă
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
deformării fiind sesizabilă atât în registrul excep- ționalismului eroic, cât și în cel al expresivității mon- struoase, ca mutație a eroicului. Cât despre dimensiunea monstruosului, ea devine recuperabilă la nivelul unei reto- rici în spațiul căreia sunt listate imprecațiile redundant- tautologice, situate și ele într-o progresie : nerușinat, canalie, mișel, zbir, sălbatic, călău, antropofag. Individul nu există, la polul opus Coriolan și Drăgănescu se află însă nivelați ontologic, deformarea îi extrage anonimatului, retorica îi confirmă. Însă nu există cu adevărat un
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]