256 matches
-
constata că, în sfera mai largă a comicului, parodia se așază sub semnul deriziunii, marcând relativitatea tuturor valorilor. Modificarea perpetuă a "scenei literaturii", pe care s-au perindat mereu alte decoruri privite de mereu alți curioși, își conține germenii propriei tautologii. Căci, deși tablourile se schimbă, efectul rămâne mereu același. Dacă în Antichitate și Renaștere este necesară, pentru înțelegerea parodiei, o disociere cât de exactă posibil față de genurile cu care ea se înrudește (satira menippee, travestiul, burla, pastișa, satira sau caricatura
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Altă lume, al cărei erou "zboară în lună cu ajutorul rachetelor", "parodia anticipează realizarea unui vis", notează cercetătorul rus la capitolul "Insule îndepărtate, zburătoare, nelocuite"20. Mai mult, prin intermediul parodiei, un gen de literatură -utopia creează un altul, anticipează, cu toată tautologia, chiar literatura de anticipație. Nu întâmplător discuției cu privire la utopii și "robinsoniade" i se acordă, în Nașterea noului roman, un spațiu atât de vast. De altfel, includerea parodiei între aspectele primordiale ce unesc și supun interpretării eterna dialectică moștenire/ tradiție e
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
parte, teoriile care ocolesc capcana prezumțiilor, socotind că orice experiență recompune întregurile după legile construcției și deconstrucției experiențiale, cognitive. Fenomenul identitar este de acest tip, încât o atare diviziune a teoriilor despre identitate esențialism, constructivism ferește o cercetare de riscul tautologiilor și al paralogismelor. A cunoaște ceva înseamnă a-l experia, a experia ceva înseamnă a construi și reconstrui realitatea lucrului experiat. Chestiunea este esențială mai ales când discutăm dinamica identitară la tineri. Viziunea noologică, la care face referire Horațiu atrage
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
în proxim, în amiciție sau în "luptil". "Luptilul" este o creatură categorică, animal reprezentat cu imagine și "frază muzicală" în toate manualele de zoologie. Aflat permanent în umbră, nu vine niciodată singur și scotocește peste tot după acele cu gămălie. Tautologia "un luptil e un luptil" implică ideea inutilității definirii unei asemenea ființe din moment ce este atât de bine cunoscut. El își face apariția într-un ținut straniu: ninsoarea cade cu zgomot, consumul apei este interzis, acele cu gămălie nu pot fi
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
minciună, între original și imitație - autoreferențialitatea și metaficțiunea ca mijloc de dramatizare a inevitabilei învârtiri în cerc - la nivel stilistic, se remarcă utilizarea parodică a marilor procedee retorice tradițio nale și preferința pentru figuri neconvenționale cu rol structurant (anacronismul deliberat, tautologia sau retractarea). Reprezentanți ai postmodernismului românesc - Grupul oniric a fost constituit în 1964, de către Leonid Dimov, Emil Brumaru, Vin tilă Ivănceanu și Dumitru Țepeneag, cărora li sau adăugat ulterior Virgil Mazilescu, Daniel Turcea ș.a. A fost interzis de cenzura comunistă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
identifice unele greșeli punctuale din Tractatus, el nu l-a putut stimula în mișcările sale de gândire. Nici nu putea să o facă un autor care va scrie în ultimul său text, publicat postum sub titlul Philosophy: „Logica ajunge la tautologii, matematica la identități, filozofia la definiții.“ Chiar dacă era interesat de observațiile critice ale lui Ramsey, Wittgenstein acuza înclinația acestuia de a se concentra mai mult asupra unor elaborări tehnice în cadre date, pe care nu le supunea interogației. O însemnare
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
propoziție. (De exemplu: „Napoleon nu a câștigat bătălia de la Austerlitz.“) Adevărul logic și contradicția logică nu descriu o stare de lucruri, adică nu sunt propoziții, în sensul restrictiv în care este folosită adesea această expresie în Tractatus. (Vezi 4.462: „Tautologia și contradicția nu sunt imagini ale realității. Ele nu înfățișează nici o stare de lucruri posibilă. Căci prima admite orice stare de lucruri posibilă, cealaltă nici una.“) S-a remarcat că unele din principalele rezultate ale Tractatus-ului sunt conținute în formulări a
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
30 Răspunsul pe care l-a dat Wittgenstein, în Tractatus, este că propozițiile logicii nu spun nimic, dar că prin ele „se arată“ proprietăți formale ale limbajului. Autorul indică modul cum pot fi deosebite așa-numitele adevăruri logice, care sunt tautologii, de propoziții care spun ceva despre stări de lucruri, și anume considerând doar forma logică a expresiilor, așa cum se arată ea în simbolurile limbajului. Din această perspectivă va putea fi înțeles și locul pe care îl ocupă în economia lucrării
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
limbajului este o 140 GÂNDITORUL SINGURATIC propoziție, adică o imagine a stărilor de lucruri, care poate să fie adevărată sau falsă. „Forma logică“ a limbajului „se arată“ într-un fel în propozițiile care descriu stări de lucruri și altfel în tautologii și contradicții logice. De la întrebarea „Ce sunt adevărurile logicii și cum pot fi ele recunoscute?“, Wittgenstein a trecut la întrebarea „Cum sunt posibile expresii care descriu realitatea?“, expresii pe care le numește propoziții cu sens sau, simplu, propoziții. Enunțurile ontologice
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
sale cu Schlick și Waismann, în decembrie 1929, el insista asupra deosebirii dintre enunțuri ale fizicii și enunțuri ale logicii și sublinia că nu există enunțuri sintetice a priori. Acele enunțuri care nu descriu stări de lucruri și nu reprezintă tautologii le califica, la fel ca în Tractatus, drept „nonsensuri“. Ele ilustrează ceea ce numește acum „alergarea spre granița limbajului“. Enunțurile eticii sunt exemplare în acest sens. „Alergarea“ însăși indică cât de puternică este tendința oamenilor care gândesc asupra naturii și sensului
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
acordul lui cu respingerea pretențiilor de cunoaștere ale metafizicii tradiționale și cu înțelegerea cercetării filozofice drept o activitate de clarificare logică a gândurilor, Russell socotea că însemnătatea Tractatus-ului stă în primul rând în a fi arătat că adevărurile logicii sunt tautologii. El a apreciat că în această privință abordarea lui Wittgenstein este fără cusur, renunțând la propria lui perspectivă, mai întâi platonistă, iar apoi naturalistă, psihologistă, asupra naturii logicii. Pentru Wittgenstein, în schimb, nucleul lucrării îl constituia delimitarea într-un mod
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
riscul de a fi tratat drept economicist reducționist. Se merge pînă acolo cu zăpăceala încît se analizează chiar posibile "interferențe între capitalul uman și capitalul social", ceea ce pentru mine e deja prea mult. Iar pînă la urmă se demonstrează o tautologie de toată frumusețea, anume că, cu cît "stocul de capital uman" și cel de "capital social" e mai mare, cu atît și creșterea economică e mai mare. "Capitalul uman" este tratat ca un "factor" al creșterii, care trebuie desigur recompensat
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
și automat o creștere reală a veniturilor, o îmbunătățire a nivelului de trai sau a calității vieții. Din păcate, lucrurile sunt ceva mai complexe. Mai aflăm că și educația și migrația au anumite efecte asupra "stocului de capital" și alte tautologii. Știați, de pildă că există o legătură între educație, sănătate și creșterea econo-mică? Ba chiar și inovația ar avea un rol. Aflăm, de asemenea, că măsura "capitalului uman" este inteligența și alte lucruri și mai minunate chiar, toate cunoscute, repet
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
prin credință, prin încredere; înfrângerea morții, care nu anulează totuși niciodată pe de-a-ntregul durerea sfâșietoare a despărțirii; jocul mereu reluat al aparițiilor/disparițiilor. Teatrul confruntării cu fantoma este teatrul „omului credinței”, opus, ca să-l cităm pe Georges Didi-Huberman, „omului tautologiei”. „Omul tautologiei” nu se îndoiește câtuși de puțin de ceea ce i se arată: lucrul văzut este, într-adevăr, lucrul pe care l-a văzut, și nimic mai mult. Dimpotrivă, „omul credinței ș...ț va vedea întotdeauna și altceva dincolo de ceea ce
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
prin încredere; înfrângerea morții, care nu anulează totuși niciodată pe de-a-ntregul durerea sfâșietoare a despărțirii; jocul mereu reluat al aparițiilor/disparițiilor. Teatrul confruntării cu fantoma este teatrul „omului credinței”, opus, ca să-l cităm pe Georges Didi-Huberman, „omului tautologiei”. „Omul tautologiei” nu se îndoiește câtuși de puțin de ceea ce i se arată: lucrul văzut este, într-adevăr, lucrul pe care l-a văzut, și nimic mai mult. Dimpotrivă, „omul credinței ș...ț va vedea întotdeauna și altceva dincolo de ceea ce vede atunci când
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
virtuoase sau vicioase dintre factori sau procese, mai ales în zona mecanismelor de transmisie ale politicilor economice monetare și fiscale) este vorba despre o falsă regulă deterministă (vizualizată, de fapt, în spirala hegeliană care se autoîmplinește ca predicție), o simplă tautologie, ascunsă sub o schelă de ceteris paribus. Cercurile virtuoase sau vicioase nu sunt nicidecum cercuri în sensul definit de geometria euclidiană pentru că ceea ce reprezintă lanțul de unire a influențelor presupuse pe regula cauză efect nu se petrece în orizontul contextului
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
atunci cînd consideră că toate aceste doctrine sînt sincrone, În sensul că ele alcătuiesc un „obiect logic” de felul celor pe care le-am descris În Introducerea cărții de față. Aceste doctrine fac parte din sistemul cristologiei (ar fi o tautologie să spunem cristologie creștină) și nu au nici un raport specific cu gnosticismul. Dogma nașterii feciorelnice a constituit vreme Îndelungată subiect de dezbatere. Soluția propusă de creștinul Valentin nu era cu nimic mai prejos decît cea din Protoevanghelia lui Iacob. De ce
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Israel, a unor lexeme de intensificare din categoria gradelor de comparație, a cuantificatorilor universali, a expresiilor „persoanei” (ca în română vă mulțumesc din tot sufletul meu, mulțumesc frumos, mii de scuze, toate gândurile mele bune) sau, în culturile arabe, prin tautologii, determinări ori structuri (cvasi)repetitive (de tipul structurilor românești 5 ani de zile; 2 zile pline; de dimineața până seara; E foarte frumos, îmi place foarte mult, e foarte frumos!). O abordare a sistemului politeții în termenii principiilor comunicative a
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
Tudor Mărăscu. Dar nu le-am spus asta face-to-face niciodată. Chris SIMION Alexa Visarion Omul și opera sa Atât de importantă este pentru cultura română și nu numai pentru cea spectacologică opera lui Alexa Visarion, încât permite recursul la o tautologie. "Alexa e Alexa". Primul termen desemnează numele propriu, iar cel de-al doilea opera lui, care e densă, vastă și diversă. Nu îmi propun decât o schiță succintă de portret, căci într-un discurs mai amplu ar trebui să analizăm
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
minciună, între original și imitație - autoreferențialitatea și metaficțiunea ca mijloc de dramatizare a inevitabilei învârtiri în cerc - la nivel stilistic, se remarcă utilizarea parodică a marilor procedee retorice tradițio nale și preferința pentru figuri neconvenționale cu rol structurant (anacronismul deliberat, tautologia sau retractarea). Reprezentanți ai postmodernismului românesc - Grupul oniric a fost constituit în 1964, de către Leonid Dimov, Emil Brumaru, Vin tilă Ivănceanu și Dumitru Țepeneag, cărora li sau adăugat ulterior Virgil Mazilescu, Daniel Turcea ș.a. A fost interzis de cenzura comunistă
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
de rezistență, de contestare, de efecte adverse la adresa ei. Dar sufletul poate distruge orice putere, "element activ în zdrobirea rezistențelor", cum spune Voegelin. Dintr-un idol al societății moderne, puterea devine un element al "tehnologiilor" sufletului. În al doilea rând, tautologia putere-rezistență este prezentă în forma de constituire a individualității moderne, unde opoziția și diferența de limbaj și în acțiune creează identitatea social-politică a omului modern. A te opune și a te diferenția în raport cu ceilalți este o formă prin care rezistența
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
social-politică a omului modern. A te opune și a te diferenția în raport cu ceilalți este o formă prin care rezistența devine acțiune (contra)politică. Ideea criticismului nihilist și a opoziției intrinseci față de tot ceea ce se desfășoară în societate ca forță perpetuează tautologia foucauldiană, astfel că orice putere și instituire a ei sunt blestemate să fie însoțite de o rezistență sau de posibilitatea creării unei rezistențe. Singurul politician care a depășit relația dialectică putere-rezistență, printr-o represiune fără precedent în istoria omenirii, a
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
se preface în fața lui Trahanache a nu ști nimic în legătură cu scrisoarea; se consideră victimă, în compania lui Farfuridi și Brânzovenescu, iar în relație cu Nae Cațavencu este perfid și violent. În vorbirea lui Zaharia Trahanache se constată lipsa unui mesaj, tautologia, cacofonia, absurdul comunicării. Nae Cațavencu se află în ofensivă cât timp deține scrisoarea compromițătoare, fiind orgolios, agresiv, inflexibil, dar poate fi ipocrit, fățarnic, sentimental; patriot, umil, atunci când este lipsit de obiectul șantajului. Discursul său este, pe alocuri, aberant ("Industria română
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
tulbură apele", fiind furată de Cațavencu, dar tot el asigură liniștea, în final, când regăsește scrisoarea. În comedia "O scrisoare pierdută" întâlnim: comicul de situație (pierderea și găsirea scrisorii, întâlnirea Cațavencu-Tipătescu); comicul de limbaj: ticurile verbale ("Ai puțintică răbdare", "Curat..."), tautologia ("O soțietate fără prințipuri, va să zică că nu le are"), stâlcirea cuvintelor ("momental", "famelie"), clișeele verbale, negarea primei propoziții prin a doua ("Industria română e admirabilă, e sublimă, putem zice, dar lipsește cu desăvârșire"), comicul de caracter (ipostazele personajelor, disponibilitatea pentru
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
chinuit de istorie, încântat într-o vreme de o utopie pe care o va abjura mai tarziu, obsedat, în sfârșit, de trecerea de la o identitate națională la alta"5. Chiar dacă consideră că marile sisteme nu sunt, în fond, decat "strălucitoare tautologii", Cioran asculta fascinat cursurile profesorului de metafizica, Nae Ionescu, mai ales cursul despre plictis: spre deosebire de animal, omul are acces la plictis, iar prin acesta, la "filosofare". Cioran este fascinat de "pedagogia negativă" a lui Nae Ionescu, care constă în a
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]