261 matches
-
onirici, ci grație harului său tulburator. O cultură nu poate fi suma unor nesfârșite delimitări fanatice, așa cum o civilizație nu este niciodată suma tuturor excluderilor și excomunicărilor imbecile. Privesc la titlul acestui editorial și trebuie să-mi cer iertare pentru tautologia pe care o conține, căci fanatismul este (și) unul din chipurile hidoase ale prostiei. De atâtea zecisme și postmodernități megalomanice, nu fracturismul ne pândește, ci fripturismul - singurul „ism” integrator, aproape globalizant. (Jurnalul Național, 30 septembrie 2005) Oportunismul exterminator Aflat în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
spre lumină. Simțim o revărsare afectivă, care atinge moravuri variate, într-o perpetuă mișcare contrapunctică, marcată pregnant de celulele ritmice, care încarcă de tensiune contextul. Partea a treia a romanului, intitulată Focurile și păstrând ca pe o constantă a expresiei tautologia (evidentă încă din primele capitole: Scânteia, Flăcări, Focul), accelerează ritmul, drama fiind realizată într-o viziune plastică globală și în fragmente derulate cinematografic care se contopesc într-un spectacol de mare regie a vorbirii, tăcerii, mișcării simultane. Aici a lucrat
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Carmen Bocăneţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1355]
-
din anul 1928 , clopotele la Catedrală sunt trase la ora 16 în fiecare zi . Sesizez amănuntul, pentru că în strategiile revoluției, misiunea de începere a acțiunii la dangătul de clopot la ora 16, la Mitropolie, intra în răspunderea lui Vicol, (o tautologie vinovat-nevinovată) . A URMAT FABULA DECONCERTANTA A ARESTĂRILOR Pag. 254 - Paisprezece decembrie , ORA 8 . Vasile VICOL , unul din principalii membri ai Frontului a fost arestat. Aceeași pagină - Paisprezece decembrie ORA 16 . Când Spiridon , Prutianu și VICOL au ajuns în Piața Unirii
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
fericirii. Totul depinde de felul cum sunt primite. Acestea sunt arhiștiute, repetate de milenii. Le repet și eu acum. Arhiștiute, dar în fond nu prea știute. Insul care nu se are decât pe sine ca scop trăiește într-o dezolantă tautologie sufletească. Sunt suflete fără vocație. Asta înseamnă a nu avea nimic sfânt. După cum unora le lipsește simțul comicului sau al sublimului, altora (în bună măsură, probabil aceiași) le lipsește simțul divinului. Există și credincioși practicanți cărora le lipsește simțul acesta
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și distincte, e irațional, fiindcă în concret nu sunt puncte clare și distincte, clare și distincte sunt numai abstracțiile, care sunt iraționale” (ibid., p. 103). Respingând prejudecata „punctului arhimedic”, a startului apodictic și universal, care nu e decât iluzie sau tautologie, Camil Petrescu considera că filozofia își poate aborda obiectul plecând de la o experiență cu valoare suficient de generală ca să poată fi socotită ca absolută, acest „absolut” nefiind așadar decât unul funcțional. Acest tip de experiență el îl numește „experiență apogetică
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ziarul Epoca. Imaginea domnișoarei cu capul mare ne trimite la un joc al contrastelor care creează efectul de abnorm. Capul este imens nu doar în raport cu corpul, ci și cu mâinile, astfel încât gesticulația pudorii relevă dis- proporția monstruoasă. Scriitorul insistă până la tautologie pe cele două diminutive alăturate : „mânușițe mititeluțe”. Deformarea are un model artistic, cel al caricaturii, la care vom mai reveni, spunând doar că reflexul este și unul al comediei clasice, comediatul își marchează aici teritoriul. Cel de-al treilea fragment
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
urmare, umanitatea este primul principiu fundamental al unei etici comune și universale, explicat în Declarația pentru o etică mondială din 1993, redactată la Chicago de Parlamentul religiilor mondiale: "Orice om trebuie să fie tratat în mod uman". Este poate o tautologie sau un loc comun? Absolut deloc, dacă se citește modul cum declarația expune în concret acest principiu de umanitate: fiecare ființă umană trebuie să fie tratată uman, și nu inuman sau chiar cu bestialitate, indiferent dacă este bărbat sau femeie
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
în căutarea leului distructiv: „Vâna ziua, toată ziua,/ Zi de vară până-n seară./ Când fuse seara-n diseară,/ Găsi Leul de-adormitu,/ Deadormitu cu fața-n susu” (Topolog - Tulcea) Imaginea poetică a momentului crepuscular fixează cu precizie clipa descoperirii, aparenta tautologie împărțind de fapt momentul înserării aflate la început, seară și înnoptare. Scăpătarea soarelui aduce revelarea fiarei neantului, ceea ce a condus la decodarea scenariului inițiatic în cauză drept „confruntare dintre forțele luminii și cele ale întunericului”. Poziția nefirească a leului dormind
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
să-ți imaginezi ce perspectivă comercială pot avea filmele românești în asemenea condiții ! Alex. Leo Serban : Nae Caranfil a zis-o foarte bine : în România, formula cinema comercial este un nonsens... A.O. Scott : Exact. în timp ce în SUA este o tautologie. Alex. Leo Serban : Noi nu avem pur și simplu cinema mainstream. Ar trebui să avem filme românești mainstream eu, unul, sunt pentru ! , dar asta e situația... Pe de altă parte, 4, 3, 2 a avut în jur de 90 000
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Or, în această ipostază, "orice unu este o multiplicitate, un subiect care-și dă desfășurare, o potențialitate care se realizează, se actualizează, pe temeiul contradicției interne"584. Principiul identității abstracte, cunoscut prin cuvintele "fiecare lucru este ceea ce este" sau prin tautologia A = A, își dobândește adevărul numai în perspectiva legii identității concrete, susține Athanase Joja: "A = A nu este adevărat decât în sensul că A este subiectul propriilor sale metamorfoze, propriei sale deveniri, subiect care rămâne același devenind altul, diferind de
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
acolo), care din slugă domnească a ajuns mare logofăt în Moldova; iar fiul său, Nicolae, ajuns și el mare logofăt, l-a urmat în aceeași necropolă (se înscrisese între ctitori) 19. Un ceremonial de la care proaspăta văduvă nu putea lipsi Tautologia românească a fixat întotdeauna, într-un capitol important, practicile privitoare la mort, la chipul în care el trebuia pregătit pentru „viața de dincolo”. Din această „Carte românească a morților” - cuprinzând paragrafe (peste „timpi ai răposatului”, de fapt) despre expedierea defunctului
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
marele însingurat divin. Volumele Depărtarea lăuntrică (1980) și Discurs despre liniște (1989) transferă în regimul erosului dialectica paradoxală („iubito ce-mi dărui/un trup de înalt/ într-un trup de prăpăstii”) a lăuntrului spiritual care dezmărginește insul precar. Dar sacra tautologie eu/celălalt, consubstanțiali și deopotrivă transcendenți sinelui, se vede perturbată de o „geografie” simbolică enigmatică, iar cuplul - orfic - nu reface desăvârșirea androginului platonic: „Un deal sau o vale la țara trupului ei/cu-ncetul începeam a desluși cu încetul punctele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286755_a_288084]
-
înclinarea promoției ’80 de a pedala pe resursele ludice și poetice ale literaturii, în detrimentul valențelor sale referențiale sau proiective. În cadrul acesteia „rețeta Iova” rămâne însă de un radicalism liminal, care mai devreme sau mai târziu sfârșește în impas, adică în tautologie și în tăcere. SCRIERI: Texteiova, București, 1992; 1971. Ordinea în care el plânge, București, 1997; 1973. Sintaxa libertății de a spune, Botoșani, 1998; Călare pe mușcătură, București, 1998; Acțiunea textuală. Bunul simț vizionar, Pitești, 1999; De câți oameni e nevoie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287612_a_288941]
-
o viață sui generis. Nu este vorba doar de destinul lor exterior. Operele importante scot mereu la iveală noi straturi, sau îmbătrînesc, îngheață, mor. Faptul că, artefacte fiind, cu alte cuvinte produse ale oamenilor, nu trăiesc precum oamenii, constituie o tautologie. Dar accentul pus pe momentul artefactului în artă vizează mai puțin starea ei de produs, cît propria-i natură, indiferent de modul în care a luat naștere. Operele sînt vii atîta vreme cît vorbesc, și aceasta într-un chip inaccesibil
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
în proxim, în amiciție sau în "luptil". "Luptilul" este o creatură categorică, animal reprezentat cu imagine și "frază muzicală" în toate manualele de zoologie. Aflat permanent în umbră, nu vine niciodată singur și scotocește peste tot după acele cu gămălie. Tautologia "un luptil e un luptil" implică ideea inutilității definirii unei asemenea ființe din moment ce este atât de bine cunoscut. El își face apariția într-un ținut straniu: ninsoarea cade cu zgomot, consumul apei este interzis, acele cu gămălie nu pot fi
by MIHAELANICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
riscul de a fi tratat drept economicist reducționist. Se merge pînă acolo cu zăpăceala încît se analizează chiar posibile "interferențe între capitalul uman și capitalul social", ceea ce pentru mine e deja prea mult. Iar pînă la urmă se demonstrează o tautologie de toată frumusețea, anume că, cu cît "stocul de capital uman" și cel de "capital social" e mai mare, cu atît și creșterea economică e mai mare. "Capitalul uman" este tratat ca un "factor" al creșterii, care trebuie desigur recompensat
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
și automat o creștere reală a veniturilor, o îmbunătățire a nivelului de trai sau a calității vieții. Din păcate, lucrurile sunt ceva mai complexe. Mai aflăm că și educația și migrația au anumite efecte asupra "stocului de capital" și alte tautologii. Știați, de pildă că există o legătură între educație, sănătate și creșterea econo-mică? Ba chiar și inovația ar avea un rol. Aflăm, de asemenea, că măsura "capitalului uman" este inteligența și alte lucruri și mai minunate chiar, toate cunoscute, repet
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
dat unui volum de proză românească mozartianul titlu Momente, schițe, amintiri." Aproape toate scurtele bucăți de aici sunt îndatorate cultural melomaniei lui Caragiale. Dacă, o sută și ceva de pagini mai devreme, Cosașu conchidea că ecranizarea pieselor acestuia reprezintă o tautologie, lucrurile stau mult diferit când vine vorba de muzică. Așa încât asistăm, în O sonată, la o splendidă despărțire în ritmuri: Ia auzi dumneata, o sonată de Caragiale - dacă știi ce-i aia sonată, i-auzi aici: ŤMangafaua pleacă mâine la
Mai mult ca stilul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7079_a_8404]
-
articole, demonstrînd diversitatea cîmpului de studiu - de la varietatea desemnărilor - izolări, expresii idiomatice, grupuri sintactice stabile/libere, unități frazeologice, locuțiuni și expresii, îmbinări de cuvinte - pînă la cea a elementelor studiate: rime, aliterații, metafore, cuvinte vechi și dialectale, jocuri de cuvinte, tautologii, pleonasme, negații, structuri sintactice. Titlurile reproduse cu acuratețe (cu doar foarte puține greșeli în folosirea diacriticelor alfabetului românesc, lucru rar în lucrările apărute în străinătate) și bine grupate, aducerea la zi și comentariile exacte fac din bibliografia lui J. Lengert
Frazeologie romanică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16525_a_17850]
-
da răului), a firui (fir-ar...) etc. Alte contribuții privesc morfologia (o formă regională de prezumtiv: viitorul popular o să fie), domeniul stilistic și pragmatic (dialogul reprodus în narațiunea orală, formulările stereotipe - de tipul c-o fi, c-o păți -, repetițiile, tautologiile - ce-o fi o fi -, eufemismul în limba de lemn - a epura, a comprima, a restructura) etc. Cred că se vede, chiar într-o simplă enumerare, extrema bogăție de informație și interpretare din acest volum.
Dialectal, popular, vorbit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11976_a_13301]
-
incoherență", "bîlbîieli", "nerușinarea cuiva care s-a întărîtat", autor de "pompoase și foarte turburi cuvinte", "semi-român" cu "ascendență amestecată" etc. sau (Botta despre Blaga) "agent al freudismului în România", "impostură", "ajustare de citate deprimante", "delir de locuri comune", "infamie", "autorul tautologiilor, cacofoniilor", "idei vermiculare", "vacuitate desăvîrșită", "idee trivială", "instrument de corupție publică", "pericol social", "penurie morală" etc. Oricum, schimbul injurios de replici dintre cei doi scriitori nu a depășit cu mult nivelul uzual al polemicilor din presa interbelică românească. Și totuși
DUELUL LA ROMÂNI (urmare din nr. trecut) by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11656_a_12981]
-
critică și istorie literară în cele mai importante reviste ale țării și în special în România literară (din redacția căreia face parte în prezent). O rubrică a sa din această revista avea - nu întâmplător - titlul Lecturi neconvenționale. Practic era o tautologie pentru că "Ioana Pârvulescu" nu înseamnă altceva decât "lecturi neconvenționale". Recitind literatura română Volumul recent apărut, Alfabetul doamnelor, subintitulat De la doamna B. la doamna Ț., cuprinde texte publicate întâi în România literară. Titlul, grațios și ironic, compus parcă de o echipă
Studiu savant, joc literar si poem critic by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18021_a_19346]
-
Ioan Fărmuș par simple glose despre modernitatea unor opere etichetate deja, cu vârf și îndesat, de critica anterioară, drept moderne. Scăpat din mână în plasa cu ochiuri largi ale generalităților, discursul critic al lui Fărmuș cochetează, la fiecare pas, cu tautologia. Greu de combătut, de pildă, afirmația că „Patul lui Procust își afirmă cu încăpățânare înscrierea într-o tradiție scripturală, care va deveni o marcă a prozei românești a perioadei interbelice, total opusă, să spunem, de exemplu, fascinației literaturii pașoptiste pentru
Cititorul omniprezent by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3246_a_4571]
-
cititorului. Lucru firesc. La fel de firesc, dar mai puțin previzibil, e felul în care autorii încep să înțeleagă și să învețe din lecția editorială. Avem volume construite riguros, puse fluent în pagină, dând seama despre un discurs extrem de unitar (în marginea tautologiei, uneori) și de limpede. O scriitură care își câștigă deplina onestitate nu din motive estetice, ci din premise - să zicem - manageriale. Periculoasa și sublima intuiție a lui Ted Berrigan (The Business of Writing Poetry) pare să se generalizeze din carte
Cartea ţi-a ieşit aşa cum ai vrut by Cosmin Ciotloş () [Corola-journal/Journalistic/9852_a_11177]
-
este ,vertebra de pământ" ce ține laolaltă Neamul și Patria, o tradiție cu un capăt pierdut în negura cosmică și cu un altul susținând, ferm, faptele noastre de azi. Organicismul viziunii, comparabil cu cel eminescian, dar întors în sine până la tautologie, face din Ion Gheorghe un neomodernist ieșit din rândul ,șaizecist", un poet al concretului apăsător (iar nu al volatilității luminoase) cu mâinile împlântate până la umeri în pământul și dramele lumii. Materia aceasta grea, purtând o veritabilă istorie a suferinței umane
Roșu vertical by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11456_a_12781]