675 matches
-
-i doar bustul, care se afla În Încăpere și schiță un zâmbet obosit: — Pe Dumnezeul meu, spuse Între dinți, că mi-e sete. Și fără alte comentarii mi-o luă Înainte pe scări În jos, apoi pe strada Toledo până la taverna Turcului. Pentru că nu avea pe el capa, mergea pe partea Însorită, cu capul semeț sub pălăria cu pană roșie, cam roasă la panglică, atingându-și largile boruri cu mâna ca să salute vreun cunoscut sau scoțându-și-o când se Încrucișa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
că nu le plăcea să fie ținta lor. Așa că din când În când, după apariția vreunui sonet sau a unor strofe quintillas anonime În care toată lumea recunoștea mâna poetului, gărzile alguazili și poterașii prim-magistratului corregidor dădeau o raită pe la taverna, sau la domiciliul, sau la locurile de sporovăială pe care le frecventa, ca să-l invite respectuos să-i Însoțească, scoțându-l din circulație câteva zile sau luni. Fiind căpos, orgolios și neînvățându-se minte niciodată, peripețiile astea se repetau ades
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
orgolios și neînvățându-se minte niciodată, peripețiile astea se repetau ades și Îl acreau și mai rău. Cu toate acestea, era un excelent conviv și un formidabil prieten pentru amicii lui, printre care se număra și căpitanul Alatriste. Amândoi frecventau Taverna Turcului, unde se puneau pe tăifăsuit Împrejurul uneia din cele mai bune mese, pe care Caridad Lebrijana - care fusese curvă și Încă mai era așa cu căpitanul din când În când și nu pe bani - avea grijă să le-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
au de-a face. Prin urmare, căpitanul, deja În picioare, mai bău o gură de vin, se uită la necunoscuți În semn de scuză că lucrurile merseseră prea departe și făcu din cap un gest spre ușă, ca să nu paradească taverna lui Caridad Lebrijana, care părea sincer preocupată de starea mobilierului ei. — La dispoziția domniilor voastre. Ceilalți Își Încinseră și ei fiarele, și toți gătară să iasă În stradă, foarte interesați de mersul evenimentelor, Încercând să nu dea spatele unii altora, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cumplită. — Cât de frumoși? Vreo șaizeci de scuzi. În dubloni de patru. — Nu-i rău. Pupilele ochilor deschiși la culoare ai lui Diego Alatriste se micșorară. Trebuie omorât careva? Saldaña făcu un gest evaziv, uitându-se pe furiș spre ușa tavernei. — S-ar putea, dar eu nu știu amănuntele... Și prefer să nu le cunosc, sper că mă-nțelegi. Tot ce știu e c-ar fi vorba de o ambuscadă. Ceva discret, noaptea, la adăpostul capei, mă rog, cu tot tacâmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
haină, să-ți plătești datoriile, să-ți pui cât de cât ordine În viață. Să aranjezi cât de cât cele două chițimii Închiriate În care locuiam noi doi, el și cu mine, la etajul de deasupra curții din spate a tavernei, cu poarta dând În Strada Archebuzei. Să papi mâncărici calde fără a mai depinde de pulpele generoase ale lui Caridad Lebrijana. — Mai e ceva, adăugă Saldaña, parcă urmărindu-i firul gândurilor. Treaba asta te va pune-n legătură cu niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
fără tiruri-ta-ta și fără zâmbet. Nici măcar mascatul cu capul rotund nu Îndrăznea să deschidă gura. O mică doamnă Poate și pentru că adevărata patrie a unui om este copilăria sa, În pofida timpului scurs Îmi amintesc mereu cu nostalgie de Taverna Turcului. Nici locul acela, nici căpitanul Alatriste, nici acei ani plini de peripeții ai adolescenței mele nu mai există; Însă pe vremea lui Filip al nostru, al patrulea cu acest nume, taverna era una din cele patru sute În care Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
timpului scurs Îmi amintesc mereu cu nostalgie de Taverna Turcului. Nici locul acela, nici căpitanul Alatriste, nici acei ani plini de peripeții ai adolescenței mele nu mai există; Însă pe vremea lui Filip al nostru, al patrulea cu acest nume, taverna era una din cele patru sute În care Își puteau astâmpăra setea cei 70 000 de locuitori ai Madridului - ceea ce Înseamnă o tavernă la fiecare 175 de indivizi -, nemaipunând la socoteală bordelurile, tripourile și alte stabilimente publice de o morală echivocă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ai adolescenței mele nu mai există; Însă pe vremea lui Filip al nostru, al patrulea cu acest nume, taverna era una din cele patru sute În care Își puteau astâmpăra setea cei 70 000 de locuitori ai Madridului - ceea ce Înseamnă o tavernă la fiecare 175 de indivizi -, nemaipunând la socoteală bordelurile, tripourile și alte stabilimente publice de o morală echivocă sau laxă, care În acea Spanie a tuturor contrastelor, paradoxală, unică și irepetabilă, erau la fel de frecventate ca bisericile și, Îndeobște, de aceiași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
fiecare 175 de indivizi -, nemaipunând la socoteală bordelurile, tripourile și alte stabilimente publice de o morală echivocă sau laxă, care În acea Spanie a tuturor contrastelor, paradoxală, unică și irepetabilă, erau la fel de frecventate ca bisericile și, Îndeobște, de aceiași oameni. Taverna Turcului era În realitate o bodegă În care beai, mâncai și regulai (În camere Închiriate), aflată la colțul dintre străzile Toledo și Archebuzei, la cinci sute de pași de Piața Mare. Cele două chițimii În care locuiam Diego Alatriste și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Balboa, toate astea Însemnau un spectacol fascinant și o foarte interesantă școală a vieții. V-am mai povestit că atât don Francisco, cât și Licențiatul Calzas, Juan Vicuña, Dómine Pérez, spițerul Fadrique și ceilalți amici ai căpitanului obișnuiau să frecventeze taverna, antrenându-se În lungi discuții despre politică, teatru, poezie sau femei, fără a neglija urmărirea atentă, documentată, a numeroaselor războaie purtate Înainte sau chiar atunci de biata noastră Spanie, Încă puternică și temută În exterior, dar atinsă de moarte În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
scării monumentale de la San Felipe cu centurionul Înțesat de tubulețe de tinichea pline cu mențiuni onorifice pentru campaniile lor și vitejia dovedită, toate mai false decât un dublon de plumb. Plouase nițel dis-de-dimineață și erau urme de noroi pe dușumeaua tavernei, cu mirosul acela tipic de umezeală și rumeguș pe care zilele ploioase Îl lasă În locurile publice. Cerul se Înseninase și o rază de soare, Întâi timidă, apoi tot mai sigură pe ea, Încadra masa la care Diego Alatriste, Licențiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
binevoitor și blajin la culme. Asta Îl făcea indulgent cu semenii, drept care biserica lui era Înțesată de femei venite să li se ierte păcatele, atrase de faima lui de cumsecădenie la ora Împărțirii penitențelor. În ce-i privește pe obișnuiții Tavernei Turcului, niciodată nu pomeneau În fața lui nici de afaceri necurate, nici de femei; aceasta era regula pe care Își Întemeia compania, Înțelegerea și prietenia. Afacerile tulburi și aventurile sentimentale, zicea, le tratez la confesional. Superiorilor ecleziastici, când Îi reproșau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
În casă, dar aicea sfada petelor pe pereți menea pieirea; Încovoiată-i cârja bătrânească. Învinsă-n vârstnicie-mi simții spada, și n-aflai colț să-mi odihnesc privirea, care de moarte să nu-mi amintească. Niște necunoscuți tocmai intrau În tavernă, și Diego Alatriste Își puse mâna pe brațul poetului, liniștindu-l. „Care de moarte să nu-mi amintească!“, repetă don Francisco În chip de concluzie, abătut și Însingurat, așezându-se și primind noul clondir pe care i-l Întindea căpitanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
soarele sau cea mai frumoasă stea de colțul acela al străzii Toledo, unde roțile vehiculului și copitele catârcelor stropeau cu noroi, arogante, pe oricine le ieșea În cale. Dar În dimineața aceea ceva le-a tulburat rutina. În loc să treacă pe dinaintea tavernei, ca de obicei, continuându-și drumul În sus pe stradă și oferindu-mi fugara viziune a blondei călătoare, vehiculul s-a oprit Înainte de a ajunge În dreptul meu, la vreo douăzeci de pași de Taverna Turcului. O bucată de doagă ruptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
a tulburat rutina. În loc să treacă pe dinaintea tavernei, ca de obicei, continuându-și drumul În sus pe stradă și oferindu-mi fugara viziune a blondei călătoare, vehiculul s-a oprit Înainte de a ajunge În dreptul meu, la vreo douăzeci de pași de Taverna Turcului. O bucată de doagă ruptă se lipise din cauza clisei de una din roți, Învârtindu-se cu ea odată până blocase axa; iar vizitiul se văzu nevoit să oprească și să se dea jos În noroi ca să elimine obstacolul. S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și vii, și piept opulent; fusese actriță de comedie vreo cinci-șase ani și curvă tot atâția Într-o casă de Întâlniri de pe strada Huertas. Obosită de asemenea viață, imediat ce-i apăruseră primele riduri pe la colțul ochilor cumpărase din economiile ei Taverna Turcului, din care trăia acum relativ decent și bine. Voi adăuga, neîncălcând prin asta nici un secret, că Lebrijana era amorezată de stăpânul meu, Alatriste, și că În virtutea acestui fapt Îi dădea pe veresie atât de-ale gurii, cât și bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
secret, că Lebrijana era amorezată de stăpânul meu, Alatriste, și că În virtutea acestui fapt Îi dădea pe veresie atât de-ale gurii, cât și bani peșin; și că vecinătatea locuinței căpitanului, care comunica prin curte cu ușa din spate a tavernei și a odăiței Lebrijanei, ușura mult Întâlnirea lor deloc Întâmplătoare și destul de frecventă În patul ei. E adevărat că fostul soldat s-a dovedit Întotdeauna discret În prezența mea; Însă când locuiești cu cineva, chestiile astea nu pot trece neobservate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
un moment În altul, se așteaptă la ceva neplăcut. După primele cuvinte, păru a se destinde puțin, când l-am asigurat că nimeni nu Întrebase de el, nici În timpul nopții, nici de dimineață. Lebrijana Îi spuse același lucru și În privința tavernei: nu tu necunoscuți, nu tu Întrebări. Apoi, când mă depărtasem nițel, am auzit-o Întrebându-l Încet În ce daraveri necurate se vârâse iar. M-am Întors să mă uit la ei pe furiș, cu urechea ciulită; dar Diego Alatriste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
sergent cavalerist În momentul dezastrului unităților noastre los tercios la dunele din Nieuport - vai de mamele care au avut fii acolo! -, a descris de mai multe ori, ajutându-se cu bucăți de pâine și cu căni de vin de pe masa Tavernei Turcului, Înfrângerea suferită de spanioli. El, tatăl meu și Diego Alatriste făcuseră parte din fericiții care au apucat să vadă Înserarea acelei zile cumplite; ceea ce nu se poate spune despre cei 5000 de compatrioți ai noștri, inclusiv 150 de șefi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Mulțumiri Lui Sealtiel, pentru că ne-a Împrumutat numele de familie. Lui Julio Ollero, pentru Topografia Madridului, de Pedro Texeira. Și lui Alberto Montaner Frutos, pentru notele marginale, apocrifele lui Quevedo și Guadalmedina, inteligentul lui bun-simț și generoasa-i prietenie. CUPRINS Taverna Turcului........................................................ Mascații................................................................... O mică doamnă.......................................................... Ambuscada............................................................... Cei doi englezi............................................................ Arta de a-ți face dușmani................................................ Promenada de la Prado................................................... Portița Sufletelor......................................................... Treptele de la San Felipe................................................. Teatrul „El Corral del Príncipe“........................................ Pecetea și scrisoarea..................................................... Epilog.............................................................................. PAGE FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
în Sinaia! Jandarmii montani s-au cutremurat când au găsit, în cursul zilei de sâmbătă, în timp ce patrulau, trupul unei femei fără suflare. Corpul a fost descoperit sub un petic de zăpadă. Cadavrul a fost găsit la 500 de metri de Taverna Sârbului, pe Calea Codrului, spre zona împădurita. La fața locului au sosit imediat mai mulți procurori specialiști. Oamenii legii au observat că femeia avea leziuni pe față, dar până la acest moment nu se știe cine i-a provocat rănile. Din
Descoperire macabră la Sinaia by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/59032_a_60357]
-
va împărți cu el gloria epocii -, și anume Schubert însuși. Biografia lui Kreissle spune povestea atât de des istorisită despre ce a făcut Schubert în acea zi. S-a dus împreună cu prietenii săi, muzicienii Franz Lachner și Benedikt Randhartinger, la taverna Mehlgrube, unde a umplut două pahare cu vin. Cu primul, a închinat în amintirea lui Beethoven, iar cu al doilea, în a celui dintre ei trei menit să moară următorul - care avea să fie, desigur, Schubert, peste un an. Deloc
Christopher H. Gibbs Viața lui Schubert () [Corola-journal/Journalistic/5292_a_6617]
-
care avea să fie, desigur, Schubert, peste un an. Deloc surprinzător, această poveste sentimentală e apocrifă. Abia în secolul XX a apărut o însemnare din jurnalul lui Fritz von Hartmann care oferă informații sigure: „Ne-am dus la Castelul Eisenstadt [Taverna], unde eu am rămas cu Schober, Schubert și Schwind până aproape de ora unu noaptea. Evident, nu am vorbit decât despre Beethoven, despre lucrările sale și despre binemeritatele onoruri aduse memoriei sale astăzi”. Chiar dacă întâlnirea dintre Beethoven și Schubert la patul
Christopher H. Gibbs Viața lui Schubert () [Corola-journal/Journalistic/5292_a_6617]
-
deșelat melancolia Feciorelnică și aspră a aerului tare. Dar a-ți aminti eliberarea Neașteptată e mai gingaș: alături de mine Un tânăr marinar: azurul Și albul uniformei sale, și-afară O mare toată-n fragede culori. [Le nere scale della mia taverna] [Negrele scări ale tavernei mele] Negrele scări ale tavernei mele Le cobori îmbibat tot de vânt. Frumosul păr ți-a căzu peste Ochii șăgalnici pe un al meu firmament De demult. În aburoasa tavernă Acum miroase a port și a
Sandro Penna, poetul aleanului homoerotic () [Corola-journal/Journalistic/5422_a_6747]