440 matches
-
se delimitează în mod evident, polemic chiar, de modelul literaturii subiective, de confesiune, având ca obiect al investigației "eul". Atunci când clama eternitatea melodramei, tânărul scriitor făcea de fapt elogiul unei arte mai pure, elementare, din perspectiva căreia supralicitarea formei exterioare (teatralitatea, gesticulația emfatică, excesul de lacrimi și sânge) ar putea juca rolul surpinzător de a metamorfoza ființa umană într-o entitate trans-personală, oglindind astfel niște straturi mai adânci ale psihicului, la care conștiința (eul individual) nu are acces. "Realitatea" vizată de
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
din același motiv al lipsei de "autenticitate" refuzase Iorga, am văzut, publicarea notelor de călătorie ale tânărului pasionat de arheologie). Într-adevăr, deși e compusă din scene de mare tensiune dramatică, piesa nu reușește să creeze iluzia vieții și ratează teatralitatea ca efect estetic global. Oricum, indiferent de autenticitatea sau artificialitatea textului lovinescian, eșecul se datorează, înainte de toate, indeciziei scriitorului, care a utilizat atât procedeele specifice dramei psihologice, cu personaje individualizate pregnant, cât și mijloacele teatrului naturalist de unde vizibilul dezacord dintre
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de "vorbe" ori "fapte" și tăcerea locvace, între observația concretă a vieții și refugiul în imaginar, păstrând în fibra sa adâncă nostalgia paradisului pierdut, îngropat adânc, într-o "amforă". Așa se explică și opțiunea pentru melodramă, definită ca "formă de teatralitate care subliniază eforturile auctoriale de a ajunge la o reprezentare autentică a vieții"139. Același motiv al sufletului captiv în vasul cu șapte peceți (posibilă reminiscență din lectura odei lui Keats la urna grecească) îl regăsim, în variate formule, până în
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Merită reținută de asemeni, drept procedeu lovinescian marcă înregistrată, și convertirea în cheie gravă a materialului anecdotic, "ușurel" ("diversiunea picantă", "aparența de libertinaj"), care, utilizat "cu decență", poate sugera "ceva august și măreț". Mai mult, scena în cauză, de o teatralitate indiscutabilă, are într-adevăr un rol esențial în roman, pentru că face trecerea de la partea expozitivă, bazată îndeosebi pe retrospecție, la "acțiunea" propriu-zisă (de la capitolul al cincilea încolo), pregătită minuțios pentru a face cât mai dramatică inevitabila confruntare dintre cei doi
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
devine o funcție a discursului. Abia Ligia Tudurachi 188, într-un studiu publicat recent, izbutește să lămurească pe deplin sensurile "fatalității" literare, după atenta consultare a Poeticii lui Aristotel și a unei bibliografii impresionante dedicate problemei. Un prim indiciu al teatralității romanului lovinescian îl constituie, în opinia exegetei, stereotipia gesticulației personajelor, al căror comportament se reduce la ticuri. Astfel: Lulù "își apleacă ușor capul pe umărul stâng", își mișcă pleoapele "cu încântări și mirări de copil" și își ridică rochia "ca
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
se construiește așadar în mod deliberat cu ajutorul unor clișee și formule prefabricate or, clișeul (suntem avertizați) "se manifestă prin declamare, posturi hieratice, ritualizare, implicând, aproape întotdeauna, o punere în scenă"190. De aici impresia puternică de "înscenare" a narațiunii, de teatralitate, accentuată și de construcția episodică, în "tablouri", cum și de preponderența acordată dialogului, cuvântului vorbit. Nu-i chiar o întâmplare că Hortensia Papadat Bengescu 191 ("marea Păpușăreasă", cum i s-a spus în epocă) s-a arătat entuziasmată de romanul
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
cererea în căsătorie ("buzele li se uniră într-o sărutare nesfârșită") și plânsul "nervos" al femeii, neîmpăcate cu gândul inevitabilului eșec. De asemeni, scena dintre Diomo și Lulù e rescrisă într-o notă încă și mai "ne-realistă", de o teatralitate vădită (Lulù suspină "Îl iubesc!", iar Diomo "îngălbenește" de gelozie. Ea plânge în hohote, dar Diomo ține s-o trezească la realitate: "Sângele biruie și apoi se răzbună; nu uita că ești Lulù, simbolul vieții și al plăcerii"), pentru ca finalul
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Melodrama in the Tradition of Bourgeois Tragedy and Sentimental "Drama": Lillo, Schröder, Kotzebue, Sheridan, Thompson, Jerrold", în Melodrama. The Cultural Emergence of a Genre, ed. cit., p. 95. 87 E de reținut, în acest sens, teoria lui Vasile Popovici privind teatralitatea epicului și natura personajului "trialogic". Cu alte cuvinte, proza cu caracter melodramatic tinde să exprime un conținut psihologic oarecare în forma ideală a tragediei (mai exact, a dramei-model descrise de Aristotel în Poetica). 88 Peter Brooks, op. cit., p. 66. 89
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
o suculentă invitație la baroc, la ambiguitate, la extaze, ratări, alcooluri ludic folclorizante, la histrionism, bufonade tragice, lirică a rolurilor și ipostazierilor, la grotesc, parodie, degradare, la ecorșeuri (termen drag autoarei) de tot felul și la „stadiul estetic” kierkegaardian. Formele teatralității și analiza bahtiană a sărbătorescului se contrapun cu folos tragicului carnavalesc și morbideții consumate cu grație de funambul, iar Emil Botta iese mult sporit prin înserierea la „corabia cu ratați” a generației ’27. SCRIERI: Vindecările, București, 1976; Jugastru sfiala, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290378_a_291707]
-
estet, de altminteri așa cum va proceda în genere poezia modernă (pe urmele lui Eminescu) cu folclorul, punând mai multă coloare și stingând claritățile. El pune în acțiunea de fascinare prin sentimentalism o grijă excesivă, la modul misterios, care, cu toată teatralitatea și cu un ușor comic inclus în orice mistificație, încântă prin ineditul contrastului. G. CĂLINESCU Adevăratul stegar al mișcării simboliste a fost Ion Minulescu. Fără a fi ermetic, prin fond, și, mai ales, prin formă, întrucât e o artă de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
veacurilor prin celebra anecdotă, așa acționa în public filosoful cinic, folosindu-și penisul pe post de obiect filosofic. Să nu se îngrijoreze nimeni, o făcea pentru o cauză nobilă: edificarea cetățenilor! Lecția ar fi putut fi servită cu mai puțină teatralitate, emfază sau șiretenie ironică, dar concluziile ar rămâne aceleași: era vorba de a face elogiul physis-ului contra nomos-ului, de a arăta calea de urmat în practica unui bun filosof capabil să înțeleagă necesara indexare a comportamentului său în funcție de natură, de
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
acestui joc, care nu face bine unei relații, trebuie în primul rînd să-l calibrăm pe partener cît mai bine și să-i dăm de înțeles că știm mai mult despre el și că ar fi bine să renunțe la teatralitate. Aceste tehnici de inducție trebuie făcute cu mare eleganță, pentru a nu leza în nici un fel partenerul de discuții. De asemenea, nu avem voie să mergem prea departe cu această cunoaștere, în momentul în care simțim că partenerul de discuție
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
lasă să intrăm. Fiecărui partener de discuție trebuie să-i acordăm libertatea de a avea un cerc personal în care să se simtă sigur și în care să nu lase să pătrundă nimeni. Există și cazuri în care putem accepta teatralitatea excesivă a unui partener, conducător al unui sistem vecin, dar în aceste cazuri noi trebuie să știm că acesta nu e sincer și să fim mereu în gardă în raport cu acesta. Pentru a ne feri de un eventual atac, sau de
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
forma iar artificii pentru a sublinia repetiția agasantă și sterilă a unui mijloc, efemer dar spectacular, prin care oamenii țin să fardeze nefiresc realitatea. Artificiile, cît ar fi ele de seducătoare pe moment, nu fac decît să deconspire afectarea și teatralitatea de scurtă respirație a unui eveniment inexistent al vremii. Și, În modul cel mai firesc, focul de artificii nu durează prea mult, iar noaptea Își reia locul și suveranitatea Întunecată. Ca să subliniez acest mic hei-rup și să accentuez sentimentul de
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
prea strâmte pentru ei și de a pătrunde într-un timp viitor adecvat propriilor aspirații. Adevărul și dramatismul fiecăreia dintre aceste existențe umane atârnă de cauzalități din afara lor, care însă le condiționează deciziile. Trilogia Renașterii ilustrează preferința lui K. pentru teatralitate, fast, senzualitate. Conflictele sunt numeroase și dense, replica bine articulată, caracterele căpătând consistență prin acțiune. În toate cele trei piese clasicismul se întrepătrunde cu romantismul prin tragismul declarat al confruntărilor, ca și prin replica oratorică sau prin antrenarea atent supravegheată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287715_a_289044]
-
ceas de taină. (Ioan Groșan, O sută de ani de zile la Porțile Orientului); - prezența scenică a unor personaje simbolice/generice care își asumă (și) condiția spec tatorului, deci a receptorului operei dramatice (formula „teatrului în teatru“ sau strategii ale teatralității postbelice prin care se „deconstruiesc“ relațiile: personaj- spectator, personaj-actor, față- mască, iluzie scenică- realitate etc.). FUNCȚIA POETICĂ/STILISTICĂ/ESTETICĂ este centrată pe mesaj, vizând activarea resurselor de expresivitate ale limbajului. Prin accentuarea acestei funcții este pus în valoare mesajul însuși
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
configurează subiectul piesei prin alăturarea a două dimensiuni temporale: prezentul dramatic (timp/durată precizată în didascalii) și trecutul actualizat în discursul personajelor (timp/durată anterioară, „povestită“ de către personaje) - planul discursului dramatic, reliefând conflictele, confruntările de idei dintre personaje - planul convențiilor teatralității - limbajele scenice (nonverbale), specifice artei dramatice (joc scenic al actorilor, vestimentație, decor, recuzită, sunet, lumini etc.) În genul liric, imaginarul poetic se structurează, de cele mai multe ori, pe două planuri: - planuri temporale: al evocării/al prezentului liric, al prezentului/al proiecției
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
insațietate, inscripțiune, intenționalitate, interdisciplinaritate, interoperabilitate, iraționalitate, lasitudine, lejeritate, lichiditate, lentoare, maiestuozitate, mancurtizare, melodicitate, meteorosensibilitate, multiculturalitate, multidimensionalitate, multidisciplinaritate, multifuncționalitate, narativitate, neexecutare, periclitate, permisivitate, policalificare, preaderare, presesiune, prespălare, previzibilitate, previzionare, procesualitate, promovabilitate, pulsiune, reeligibilitate, remixare, reprezentativitate, rinocerizare, sacralitate, spațialitate, subsidiaritate, supraputere, surdomutitate, teatralitate, transaminare, univocitate, vandabilitate, variațiune, vălurire, velocitate, vulnerabilitate. Între acestea, sunt 46 de substantive în care se recunoaște sufixul -itate, -etate, 13 substantive în care se recunoaște sufixul -re și 5 substantive în care se recunoaște sufixul -iune, ceea ce înseamnă că
[Corola-publishinghouse/Science/85008_a_85794]
-
la clavir marșul lui Chopin (Marșul funebru). Culoarea bacoviană devine obsesivă, materială ca la expresioniști, vopselele sunt halucinante, nevroza este expresia unei alienări. Poetul se înstrăinează de lume, de sine însuși, până la impresia de vid existențial, de care este legată teatralitatea poeziei bacoviene. Unii exegeți au privit poetul ca pe-un bufon, la care simularea, gluma, farsa au note grotești, lumea e un bâlci, alienarea înseamnă transformarea întregului univers într-o lume fără viață. În paradisuri artificiale, poetul aspiră spre absolut
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
mărcile semantice ale frustrării, ale bolii și inexistentului ("mi-a dispărut", "mi s-a topit", "mă doare", "sunt bolnav", "nu există", "eclipsă") și prin forma negativă a cuvintelor: neauzul, nevăzul (Ștefania Mincu). S-a vorbit despre factura barocă a poemului, teatralitatea (plângerea), alternanța stărilor, asumarea unor roluri imaginare, convertirea ficționalului în realitate și a realității în ficțiune. Structurată în două părți și având ca temă centrală limitarea cunoașterii umane, Elegia a zecea exprimă suferința poetului, în lipsa unui organ total care să
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
larg la cultură atât în Italia cât și în provincii. Din provincii se ridică mari oameni de cultură. Literatura intrată acum în așa numita ”perioadă de argint”, își pierde măreția clasică și creează un stil nou, căreia îi sunt caracteristice, teatralitatea, gustul pentru ornamentul excesiv. Influențate de retorismul epocii, operele autorilor reprezentativi: Seneca (filosofie și tragedie), Persius (satirăă, etc. aduc o veritabilă înnoire estetică prin interesul pentru conflictul pasiunilor umane și pentru aprofundarea psihologică. Gustul tot mai accentuat pentru faustuos își
Tiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801]
-
În direcția realizării unei viziuni caleidoscopic-spectaculare, În conturarea căreia o cvasiinfinitate de „obiecte” este convocată pentru a dezvălui Înrudiri posibile, analogii surprinzătoare, cu - adeseori - o pasiune și un rafinament de poet manierist și cu un foarte marcat gust baroc pentru „teatralitatea” perspectivei, - decor, aparență, metamorfoză. Chiar dacă am face abstracție de relativa ordonare a unor secvențe În funcție de unul sau mai multe obiecte sau evenimente precum cele enumerate mai sus (de exemplu, tipografia din secțiunea a XI-a, cu elementele „reale” prelucrate metaforic
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
uzurpator, de ,,rege fals’’, motiv care se bucură de o identitate simbolică destul de complexă. Un exemplu se poate observa în Creanga de aur, fiind destul de edificator: regele fals, ales pentru concubinele văduve ale fostului suveran, este ucis după o săptămână. Teatralitatea aceasta ritualică este departe de a fi gratuită: regicidul are semnificații legate de înnoire, practicându-se de regulă la începutul noului an, moment asociat cu ,,slăbirea puterii’’ în viziunea populației. Orice schimbare la acest nivel capătă o dimensiune cosmică. Simularea
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
trecut, în cosmos, în mitologie, în literatură, în dragoste sunt, rând pe rând, încercate și totul pare să se sfârșească în același univers putând pecetea tristă și galbenă a dispariției. La Dimitrie Stelaru, viața și moartea sunt reprezentate cu oarecare teatralitate sau, mai degrabă, cu patosul unui prezentator de circ. Tematica morții enunțată în titlul poemului Cântec de moarte este ilustrată tocmai prin motivul circului 226. Textul, ca de-atâtea ori, este cântec șoptit, recurențele, circularitatea construcției accentueză ideea de lume
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
cald:/ ou despicat prin dur albuș,/până-n polen de gălbenuș.” Un număr important de poezii sunt scrise în călătoriile în jurul lumii, constituindu-se în mărturii transfigurate ale unor întâlniri cu alte civilizații. Exotismului locurilor i se adaugă și o oarecare teatralitate a personajelor, precum și o grandilocvență a gesturilor acestora; rezultatul este o poezie în care totul se percepe într-un mod exotic, aventuros, cu un filon de patetism, dar și de umor: „La bar « La Calul Troii»/ se-ntorc din larg
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286670_a_287999]