127 matches
-
8-16, creat de Ioana Păun la Teatrul LUNI de la Green Hours, e un decupaj filmic pe trei niveluri de vârstă: 6 ani și 8 luni, 7 ani și patru luni și 24 de ani. L-V:8-16 alternează performance-ul, de-teatralizarea specifică unui joc frust și frontal, interactiv, cu staționarea în convenție. Practica spectacolului intermediar atinge în propunerea regizoarei care a adaptat textul lui Garcia la contextul românesc un punct maxim. Ioana Păun jonglează cu tipuri de prelucrare a jocului actoricesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
de tranziție. În plus, referințele sunt singulare și explicite. Doi ani mai târziu, în 1967, în textul său Art and Objecthood (Artă și obiectualitate), publicat în Artforum, Michael Fried ripostează față de ceea ce numește "artă literalistă", care ar fi simbolizată prin "teatralizarea" relației dintre obiect și spectator 137. Expresie a unui climat predominant și episod important în istoria gustului, arta minimalistă (numită și "artă ABC", artă a "structurilor primare" și a "obiectelor specifice") este privită ca efect al unei ideologii. Luând ca
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
funambulești, de un umor negru, localizate în, spre exemplu, Arlechini la marginea câmpului. În schimb, poemele din Suflete la second-hand și, iată, cele din Centura de castitate se caracterizează printr-o mare sobrietate și ceremonie. Mult mai rară este acum teatralizarea eului, iar parabola bufonă apare cu intermitențe (vezi, de pildă, Gânduri). Lucrul e explicabil prin schimbarea mizei acestui volum, altfel alcătuit decât cele precedente. Cum bine observa într-o cronică Paul Cernat, Centura de castitate este povestea unei apoteoze, anume
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
și prezența sa ca spectator de teatru; ea întrerupe sau înnoiește (reia) contactul dintre emițător și receptor, în timp ce în interiorul dialogului ea asigură contactul între personaje. Funcția metalingvistică, rareori prezentă în interiorul dialogului, funcționează din plin în toate cazurile în care există teatralizare, vizând însăși existența, respectiv explicarea codului teatral. în sfârșit, funcția poetică trimite la mesajul propriuzis, pentru a lumina raporturile între rețelele semice textuale și cele ale reprezentării. Mijloacele lingvistice de expresie teatrală sunt susținute și nuanțate de cele paralingvistice sau
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
acest dispozitiv de participare, că încearcă să-și mascheze incompetența și neputința. În sfârșit, acțiunea publică pare să fi devenit mai "guralivă" după expresia Sandrinei Rui480 -, nu mai democratică. Ea ține mai mult de punerea în scenă a democratizării, de teatralizarea ei și mai puțin de adevărata democratizare a proceselor decizionale. Conștientizarea diferitelor obstacole nu știrbește cu nimic convingerea privind necesitatea dezvoltării participării democratice. Aceasta continuă să rămână singura alternativă credibilă în condițiile lipsei de încredere a cetățenilor în acțiunea publică
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
deloc străină de a noastră, era cu siguranță una diminutivată) și vom avea două-trei cuvinte a căror hermeneutică l-a preocupat parcă obsesiv pe Noica, prin dramatismul pe care-l imprimă comunicării umane. Și alături de ele, cu aceeași forță de teatralizare a legăturilor noastre existențiale, stau cuvinte precum: către, spre sau întru. Noica este stăpînit, cum spuneam, de forța sentimentului ce înconjoară ca un halou identitar ființa umană și o face să fie parcă mai vie decît este. Acum, cînd e
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
prin cuvânt, deci prin intelect, oferind cunoaștere și înțelepciune, ceea ce reprezintă, după cum s-a observat, cea de-a treia modalitate inițiatică: calea verticală a marilor mistere ale Ființei. Întemeierea ritualului pe arhetipuri mistice conduce la dezvoltarea unor roluri, în spiritul teatralizării invocate deja. Feciorul va parcurge drumul către eroizare, iar fata de măritat îndeplinește gesturi ce valorifică feminitatea fecundă. Pattern-ul pe care îl descoperim în aceste ipostaze are menirea „de a face prezente și active ființele din perioada creatoare, care
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
va identifica și interpreta în continuitate formele literare de expresie. Astfel, „«mărcile mistice» ca probă a consacrării și apartenenței la zeul celebrat” se vor dovedi comune pentru specii folclorice distincte, ceea ce demonstrează coerența și unitatea desăvârșită a mentalului arhaic românesc. Teatralizarea sacrului, ca dominantă a ritualului inițiatic tribal, s-a refugiat în puterea evocatoare a cuvântului transmis prin datină: desfășurarea evenimentelor din colindele de fecior, spre exemplu, includ pe lângă planul fabulei atât instanța povestitoare colindătorii, cât și auditoriul. În contextul inițiatic
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
vom pune accent pe informația semantică a operelor populare și pe libera lor transmisie. „Recitarea orală a textelor sacre devine astfel un act hermeneutic, cuvânt întăritor, permițând să se dea un sens prezent literei moarte”. Capacitatea ordonatoare a recitării și teatralizarea ca efect al jocului superior în care se prinde ființa sunt posibile numai printr-o valorizare specială a limbajului. Problema autenticității textelor citate atinge de asemenea tangențial demonstrația; textele „corese” de pionierii antologiilor folclorice au afectat doar limba în transcriere
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și mai ales necredincioasele cu buricul gol) care-și mâncau zgomotos pastele cu sos tomat sau rodeau cu poftă coastele de porc, două la trei dolari, cumpărate de la magazinul din campus. 21 iunie 2005 Interminabil și plictisitor colocviu internațional despre "teatralizarea memoriei". A început la ora 8.30 dimineața și s-a sfârșit târziu, cu sandvișuri și căscat prelung, la ora 19.40. Cercetători veniți de la Toronto, Montréal, Paris, Ottawa, trupele interne ale Universității Laval ba chiar și doi părinți pierduți
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
morțiș să-mi vorbească. Mi s-a recomandat: era Brian McMaster, directorul Operei din Cardiff, În Țara Galilor. Era un muzicolog rafinat (câțiva ani mai târziu, avea să preia și conducerea Festivalului de artă din Edinburgh), dar și profund interesat de teatralizarea spectacolului de operă, fiind unul dintre primii directori care au avut inițiativa să colaboreze cu regizori de teatru, cum ar fi, printre alții, Peter Stein sau Pintilie. „Vă urmăresc de mult spectacolele și aveam o intuiție că trebuie să regizați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
lui, fenomen rar la moldoveni. Scriitorul umflă după maniera Pătrășcanu peripețiile, transformîndu-le în bufonerii. Astfel Tulie Radu Teacă, baci din Brețcu, călătorind la Viena ca să-și vadă feciorii, comite enorme boroboațe și se-ntoarce fără a-și fi atins scopul. Teatralizarea Amintirilor lui Creangă (Catiheții de la Humulești) e concurată de geniul, el însuși dramatic, al humuleșteanului. VICTOR ION POPA Un bun roman, curat, epic, aproape polițist, este Velerim și Veler Doamne de Victor Ion Popa (1895-1946), tratând despre fuga de fiară
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de supriză, anunță plăcerea și conduce la ea. La Mandiargues, ospitalitatea erotică, asociată morții, - un tânăr francez răpit de niște curtezane va asista la punerea în scenă a unei actrițe japoneze - devine spectaculară și interculturală și pune probleme deosebite ca teatralizarea, estetizare și artializarea morții ospitaliere. Nici experiența de oaspete a lui Jean-Jacques Rousseau nu este lipsită de erotism, dar nu aceasta atrage în primul rând atenția exegetului în capitolul său dedicat oaspetelui și chiar parazitului care a fost, aproape toată
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
a Europei moderne, mai exact pe aceea a marilor ei proiecte de unificare. Ar trebui chiar să afirmăm că el a reprezentat-o sau a pus-o în scenă. Din umbra unei memorii filiale, Shakespeare va fi inspirat adeseori această teatralizare marxiană".187 Or, "spectrul comunismului" nu e altul decât cel care "așteaptă", chiar în prima frază a Manifestului Partidului Comunist, pe oricare cititor dar, mai ales, pe descendenții lui pentru a le reaminti consecințele politice și etice ale paricidului ("figura
Geografiile simbolice ale diferenței ideologice by CARMEN ANDRAŞ [Corola-publishinghouse/Science/947_a_2455]
-
condiționat în timp să parcurgă la nesfîrșit același labirint, la capătul căruia nu găsește niciodată bucata de brînză. Iar dincolo de latura ei umoristică, ceva adevărat există în această asociere; cel puțin asta-ți vine în minte citind o carte ca Teatralizarea și reteatralizarea în România (1920-1960) a Mirunei Runcan. Cîndva, pe la sfîrșitul anilor ’30, Mihail Sebastian se plîngea într-unul din cele mai puternice articole despre teatru ale sale (citat în Teatralizarea...), de lipsa de atitudine a celor „de pe banca H
40 de ani în 300 de pagini by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13107_a_14432]
-
asta-ți vine în minte citind o carte ca Teatralizarea și reteatralizarea în România (1920-1960) a Mirunei Runcan. Cîndva, pe la sfîrșitul anilor ’30, Mihail Sebastian se plîngea într-unul din cele mai puternice articole despre teatru ale sale (citat în Teatralizarea...), de lipsa de atitudine a celor „de pe banca H” (rezervată în acea perioadă criticilor dramatici), de absența preocupării pentru dinamica din ce în ce mai sensibilă a concepțiilor asupra spectacolului în plin avînt de redefinire a acestora. Numai data de publicare face din textul
40 de ani în 300 de pagini by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13107_a_14432]
-
bine trece drept năduful unuia din contemporanii noștri. Și, de fapt, exact această senzație, de déjà vu, déjà vécu, e ceea ce însoțește cel mai adesea întreaga lectură a acestei cărți dedicate importantelor mișcări teatrale din interbelic și perioada imediat următoare. Teatralizarea și reteatralizarea în România (1920-1960) este la origini lucrarea de doctorat a autoarei, iar în urmă cu cîțiva ani era anunțat să apară sub un alt titlu (Teatralizarea în România - modelul teatral interbelic) la Editura Paralela 45. Și într-adevăr
40 de ani în 300 de pagini by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13107_a_14432]
-
acestei cărți dedicate importantelor mișcări teatrale din interbelic și perioada imediat următoare. Teatralizarea și reteatralizarea în România (1920-1960) este la origini lucrarea de doctorat a autoarei, iar în urmă cu cîțiva ani era anunțat să apară sub un alt titlu (Teatralizarea în România - modelul teatral interbelic) la Editura Paralela 45. Și într-adevăr, cele mai multe pagini sînt dedicate dezbaterilor asupra spectacolului care traversează cei 20 de ani dintre războaie, moment esențial pentru nașterea teatrului românesc modern avînd în centru personalități ca Ion
40 de ani în 300 de pagini by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13107_a_14432]
-
cu toată necesara preocupare pentru trasarea liniilor precise ale teatralității dintre războaie (de la care i se „trage” totul scenei românești), trebuie însă spus de la bun început că adevărata miză a cărții stă în cu totul altă parte. Ce înseamnă totuși teatralizarea, cuvînt-cheie în analiza Mirunei Runcan? Termen de care criticii și teoreticienii dramatici se folosesc în mod curent acum, teatralizarea reprezintă în sine procesul prin care teatrul ca spectacol își caută autonomia în raport cu, în primul rînd, textul, încercînd să-și definească
40 de ani în 300 de pagini by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13107_a_14432]
-
românești), trebuie însă spus de la bun început că adevărata miză a cărții stă în cu totul altă parte. Ce înseamnă totuși teatralizarea, cuvînt-cheie în analiza Mirunei Runcan? Termen de care criticii și teoreticienii dramatici se folosesc în mod curent acum, teatralizarea reprezintă în sine procesul prin care teatrul ca spectacol își caută autonomia în raport cu, în primul rînd, textul, încercînd să-și definească o gramatică proprie, cu propriul vocabular și propria sintaxă. Practic, pentru spectacolul erei modern(ist)e, teatralizarea înseamnă echilibrarea
40 de ani în 300 de pagini by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13107_a_14432]
-
curent acum, teatralizarea reprezintă în sine procesul prin care teatrul ca spectacol își caută autonomia în raport cu, în primul rînd, textul, încercînd să-și definească o gramatică proprie, cu propriul vocabular și propria sintaxă. Practic, pentru spectacolul erei modern(ist)e, teatralizarea înseamnă echilibrarea balanței care favoriza drama și actorul, dînd egală importanță și regiei, și scenografiei, și privilegiind apoi regizorul ca stăpîn al scenei și interpret autonom al textului. Sigur, nici astăzi dorința lui Georges Baty ca directorului de scenă să
40 de ani în 300 de pagini by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13107_a_14432]
-
poate de sigur că bătălia pentru spectacol de la începutul și mijlocul secolului XX, ajunsă în România datorită deschiderii din anii ’20 și a generației lui Sava, a lăsat urme în conștiința oamenilor de teatru, fie ei adepți sau dușmani ai teatralizării. Perioada interbelică e poate cea mai efervescentă prin care i-a fost dat să treacă scenei românești, dar, mai mult decît atît, e epoca în care, spune Miruna Runcan, se elaborează un model teatral persistent, sub diverse forme și în ciuda
40 de ani în 300 de pagini by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13107_a_14432]
-
într-unul al eternei reîntoarceri: schimbarea din 1948 a întrerupt pentru mai mult de jumătate de secol dinamica internă a teatrului, care-a ajuns să se-nvîrtă într-un carusel bezmetic fără perspectivă. Deși două treimi din carte se ocupă de teatralizarea din anii ’20-’40 și de elaborarea modelului spectacologic girat, în principal, de Ion Sava (model ale cărui caracteristici sînt, după cum spuneam, preeminența regizorului-interpret, atenția acordată scenografiei și, deci, imaginii scenice, structura simfonică a spectacolului), miza autentică a volumului Mirunei
40 de ani în 300 de pagini by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13107_a_14432]
-
atunci, regizori, atît în scris, cît și pe scenă, reprezintă prima și probabil ultima încercare de împingere mai departe a modelului interbelic de la care se revendică. Dac-ar fi să vorbim în limbajul revistelor americane, în sărăcia cercetării teatrale românești, Teatralizarea și reteatralizarea în România (1920-1960) e un „must read”. Nu pentru c-ar avea mereu dreptate, ci pur și simplu fiindcă evidența lucrurilor pe care credem că le știm deja poate fi oricînd surprinzătoare.
40 de ani în 300 de pagini by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13107_a_14432]
-
care este folosit ca o armă împotriva altora, în aceste cazuri se poate vorbi de rânjet. Pe când din punct de vedere pozitiv râsul poate salva anumite situații încordate un râs care dezarmează, îmbunează, împacă, apropie pe parteneri. Caracter de afect teatralizare, ritualizare a râsului este caracteristică Europei de sud (Italia). Râsul ca instrument de ironizare a regimului deconducere, societății, moravurilor având un anumit ritual fiind acceptat de societate se realizează pe valea Rinului în perioada de carnaval, sau prin filme, spectacole
Râs (act fiziologic) () [Corola-website/Science/307272_a_308601]