165 matches
-
sau subiecte inedite într-o manieră binecunoscută. Cele mai interesante sînt cele din ultima categorie. Observațiile fine legate de banalul cotidian amintesc de rîndurile împotriva tehnicii scrise de un Adorno, spre exemplu. Ce îl irită pe filosof în toată nebunia tehnicistă? Block-hause-ul (devenit între timp "bloc") este ținta unui atac serios, cu toate armele retoricii. Trecînd peste tonul disprețuitor, vom găsi aici intuiții extraordinare. Una din ele este că acest "trai în comun" generează puternice reflexe lingvistice care delimitează clar un
Noica on air by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16465_a_17790]
-
în primul rînd asta. Semiolog de marcă, cu cărți și studii fundamentale, Eco transporta lumea semnelor din prea aridul spațiu al teoriei spre acela mai larg savuros al practicii, verificîndu-si în român propriul mecanism științific. Coordonatele culturii semiologice, riguroase și tehniciste, există în român, dar într-un plan secund. Savoarea lecturii este obținută prin strategii narative care se topesc în misterele palpitante ale unui Ev Mediu recuperat printr-un bombardament de informații. Captația cititorului este obținută, în primă instanță, prin firul
Spectator in fabula by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18169_a_19494]
-
motivele prozei fănușiene, despre care „se credea că sunt puține și definitive”, evoluează în timp, alcătuind o „structură dinamică”. În privința combinației de „tematologie și minuție structuralistă” - semnalate de același Eugen Negrici - trebuie spus că nu e vorba de o investigație tehnicistă, în care povara terminologiei și a bibliografiei teoretice surpă fragilitatea demersului (cum se întîmplă în cartea mult mai tînărului Ștefan Dărăbuș despre Cezar Petrescu), ci de un volum de critică literară aplicată, cu naturalețe, la specificul textelor și al literaturii
Povestiri magice din spațiul Bărăganului by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3270_a_4595]
-
Țoiu, pe urmele lui Istrati sau, sporadic, Eliade (e uitat, din păcate, Al. Sahia). Rețin, de asemenea, considerațiile lui Viorel Coman privind „sincronizarea” prozei românești post-realist socialiste nu atît cu modele occidentale marcate de „criza epicului” și vlăguite de experimentalisme tehniciste sau obiectualiste, ci cu modele „periferice” emergente precum realismul magic sudamerican, proza „provincială” a Sudului faulknerian sau noua proză sovietică a „siberienilor”, pe fondul resuscitării „temelor balcanice sau sud-est europene”. Revelatoare e și observația privind umplerea prin „povestirile realist-magice” din
Povestiri magice din spațiul Bărăganului by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3270_a_4595]
-
discretă (deși constantă) în presa culturală din Transilvania. Discreția și relativa extrateritorialitate explică, probabil, ceva din cvasiabsenț a receptării. Avînd la origine o teză de doctorat, volumul său nu are, din fericire, nimic din rigiditatea protocolului scholar și din jargonul tehnicist birocratizat, care fac, adesea, nefrecventabile lucrările „tezarilor”. Pe de altă parte, nu întîlnim în paginile lui nici un truc de captare a atenției cititorului. Dovadă - titlurile plate, de o modestie anodină, deconcertantă: Destinul ideii sau recuperarea devenirii. Camil Petrescu, De la o
Individualitate și stil by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3315_a_4640]
-
forma Paștiul. Nu cred că are sens nici asocierea într-o paradigmă unică (de așa-zis neutru) a unui singular cu un plural, cînd ambele sînt doar variante concurente ale aceleiași denumiri. Toată această discuție asupra formelor poate părea prea tehnicistă; ea e totuși necesară pentru a explica instabilitatea folosirilor actuale. De fapt, uzul religios curent păstrează femininul plural: evident în calendar (Sfintele Paști, Postul Sfintelor Paști) și mereu reactivat prin urări - "de Sfintele Paști". Pluralul e încă viu și se
De Paști by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16233_a_17558]
-
american, scrisă, paradoxal, de un autor cu un foarte puternic pedigree postmodern care vrea să demonstreze (și reușește) că miezul diegetic, chiar dilatat pe sute de pagini, are un efect de seducție mult mai sigur decât orice formă de avangardă tehnicistă (și "impertinențele" prozei americane post-șaizeciste sunt binecunoscute). "Corecțiile" (cumva un satelit simbolic în jurul cărora gravitează personajele, situațiile, atmosfera însăși a romanului) sunt și cele ale trecutului. Toată lumea încearcă, permanent și obsesiv, să corecteze câte ceva: copiii vor să scape din chingile
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]
-
ale lui Igor Stravinski (elev al lui Rimski-Korsakov) se observă trecerea de la Pasărea de foc (1910) spre un modernism tot mai evident în următoarele două, „Petrușka” (1911) și „Primăvara sacră” (1913). 3.3. Stilul-„catenă” ca semn al unei ontologii tehniciste A treia formă evolutivă a tipologiei stilistice ca model de formulare, practicare și asumare, o identificăm în imaginea evolutivă a creației lui Arnold Schönberg (1784-1951) și Igor Stravinski (1882-1971). Opțiunea pentru aceste două modele (considerate reprezentative sau privilegiate), în detrimentul altor
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
cuantificarea variațiilor de limbaj și a mutațiilor în plan estetic în limitele unui singur stil identificabil ca atare, ci devine o succesiune compartimentată a mai multor tehnici de scriitură diferite. Modelul stilistic schönbergian desființează integritatea. Continuitatea acestui model de definire tehnicistă a stilului îl putem observa până la limita anilor ’70, prin titulaturi ca minimalism, stocastism, aleatorism, inclusiv serialism, spectralism, toți termenii făcând referire la particularitatea organizării tehnice a materialului muzical; (4) al patrulea context, postmodernismul emergent al sfâșitului anilor ’60 - începutul
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
acționând ca un bici asupra lui Marinetti, care se înviorează, ochii îi lucesc, zâmbetul nu-i părăsește chipul”, - astea, precizează corespondentul, fiind aflate chiar de la protagonistul reportajului sau doar deduse, prin analogie, din ce și câte știa gazetarul despre preferințele tehniciste ale italianului, care mai vizitase și circul din orașul cu Kremlin (Petersburgul neavând așa ceva, Kremlin...), considerând spectacolele de aici cele mai interesante din toate genurile și modalitățile de distracție, prezicând că ele ar fi primă treaptă a teatrului viitorului. Deja
O vizită a lui Marinetti în Rusia by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/2806_a_4131]
-
ies din condei numele unor tropi, precum, la Fănuș Neagu, „volburoase metafore” (op. cit., p. 78). Ei, tropii, sunt lăsați pesemne în seama școlii, a criticii noastre universitare, osândită, nu fără o anumită, chiar substanțială, doză de dreptate, ca fiind caracostizată, tehnicistă, aridă, impersonală. Dar scrisul, pe cât posibil epurat de tropii ambiguității, primește în textele lui și cuvântul rar, familiar, pitoresc, argotic, livresc. Admiră „sacadele de idei” (La sfârșitul lecturii, III, CR, 1980, p. 213) ale lui D. I. Suchianu; sacade însemnând mișcări
(De)limitări ale scrisului lui Alexandru George by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3366_a_4691]
-
Ginsberg: Scriu poezie pentru că nu s-a consumat (și nu se va consuma niciodată) miracolul lumii; scriu poezie pentru că vreau să aflu ce e dincolo de această ușă închisă... Am convingerea că oricum s-ar schimba lumea, oricât de tehnicizată și tehnicistă, oricât de înrobită de materialitate ar deveni ea oamenii nu vor putea renunța definitiv la bucuria spiritului, la "dulcea zăbavă" de a căuta cheia enigmelor vieții și morții, la miracolul ce ți-l trezește, primăvara, banala înverzire a ierbii. Textul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
de presa scrisă, de radio, de cinema, de televiziune sau internet. S-a creat un adevărat imperiu al mijloacelor de comunicare în masă și asta pentru că, prin intermediul lor, se "recreează" lumea, în ambele accepțiuni ale termenului. Se recreează ca lume tehnicistă, fără suflet și se recreează prin ea, în sensul relaxării, dar o relaxare lipsite de pace, de echilibru și liniște. Ea va naște mereu concurența și o va întreține din dorința de a fi cât mai vizibil (vezi facebook și
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
mecanismele de comunicare ce au invadat spiritul uman cu o viteză uluitoare. Din această cauză nevoia de adaptare a discursului ar trebui să fie asemenea unui perpetuum mobile, în care aspectele spirituale să nu se rătăcească printre cele de natură tehnicistă, iar cele de natură tehnicistă să nu afecteze naturalețea și profunzimea mesajului religios. Mișcarea discursivă religioasă e mai mult decât necesar să fie alimentată, asemenea dispozitivului, din propriul său demers revelator, fără a fi impulsionată de evoluția materială a lumii
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
invadat spiritul uman cu o viteză uluitoare. Din această cauză nevoia de adaptare a discursului ar trebui să fie asemenea unui perpetuum mobile, în care aspectele spirituale să nu se rătăcească printre cele de natură tehnicistă, iar cele de natură tehnicistă să nu afecteze naturalețea și profunzimea mesajului religios. Mișcarea discursivă religioasă e mai mult decât necesar să fie alimentată, asemenea dispozitivului, din propriul său demers revelator, fără a fi impulsionată de evoluția materială a lumii, ci dăruind lumii impulsul său
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
societate a penuriei. Cultura exalta deci un anumit număr de valori, cum ar fi spiritul de sacrificiu, renunțarea, sublimarea pasiunilor, eroismul, care erau justificate de contextul vieții. Astăzi, noi am ieșit din societatea agrară, trăim într-o societate industrială și tehnicistă, care este în tot mai mare măsură o societate a abundenței. Ea se fundamentează pe cu totul alte valori, cum ar fi eficacitatea, randamentul, utilitarismul, reușita materială, consumul etc, care împing cultura umanistă spre margine, în timp ce triumfă cultura științifică și
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
reprimăm un sentiment de alarmă citind toate acestea, mai ales că eseistul ne explică liniștit, ba chiar cu simpatie, cum reacția la această cultură e de tip irațional și se manifestă în rândul unei anumite categorii a tineretului împotriva societății tehniciste și a culturii ei. El povestește cum a asistat la Stanford în S.U.A. la un spectacol uimitor. Niște studenți au strâns bani ca să cumpere un frumos automobil american, simbol al reușitei. Apoi au săpat o groapă adâncă în care au
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
era mașina, această reușită fiind sursa poluării planetei, păcatul omului modern. Într-adevăr, s-ar părea că trăim într-o lume în care soluția care ni se oferă nu poate fi acceptabilă, pentru că oricât de științifică poate fi această cultură tehnicistă bazată pe obiectivitate, ea nu este deci capabilă să ne satisfacă nevoia noastră de valori ideale. Fiindcă oricât de turburat aș fi eu de ideea că societatea agrară, din care am venit, a generat prin penuria ei economică valori spirituale
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
Pe lângă interese economice, care ar justifica ciocnirile și antagonismele, descifrăm și poziții iraționale, adoptate de state și guverne, consecințe ale pasiunilor oarbe, nesublimate. În acest context, pentru a ne liniști, ca să gîndini? Cultura născută ca o proiecție a unei societăți tehniciste poate modifica psihologia umană într-o direcție care n-ar contrazice în mod obligatoriu vechiul umanism al societății agrare, a penuriei. Fiindcă nu e obligatoriu să gândim neapărat ceea ce facem, sîntem destul de suciți să realizăm de pildă acest paradox: construim
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
o extremă grijă la nuanțe, cu o precauție poate exagerată. În orice caz, autorul evită să coboare discuția la nivelul unei răfuieli cu, nu-i așa?, „detractorii lui Eminescu“. Limbajul critic din acest capitol este, trebuie s-o spun, extrem de tehnicist, uneori rebarbativ, iar greșelile de tipar nu ajută deloc lectura. Eminescu - contemporanul nostru? Foarte interesantă este însă partea a treia a studiului, conținând câteva analize ale operei ca „ofertă identitară“ făcută de către poet, de editorul său (Titu Maiorescuă sau de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
cu...cronometrul său dictatorial! „Spui replica În juma de minut, că altfel te jupoi, mișelule!” țipa autoritarul; și nici nu mai conta intonația, ci numai Încadrarea În timp... În același oraș, peste 40 de ani, s-a pripășit un alt... tehnicist, care punea actorii să vorbească În fața unui aparat sofisticat, ca să le ia... ambitusul; exercițiu inutil, fiindcă trupa era atît de mică, Încît oricum jucau toți histrionii, În toate montările... La Chișinău, cînd montam un Cocteau, trupa de la Luceafărul Îmi tot
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
căldură nesănătoasă de sobă cu gaz, și geamurile afumate m-au aruncat în afara timpului, dând o lumină difuză exact ca la ora când terminam slujba și îmi beam grăbit în cartierul meu doza de seară, trăgând cu urechea la poveștile tehniciste ale meșterilor adunați la Carmen. Înainte de douășpe ziua n-avea nici un rost să înceapă, după cinci nu avea rost să continue, îmi zic. Concentrarea maximă a timpului ar fi trebuit să fie încântătoare, să aducă buluc de evenimente pe centimetrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
gândirii" dovedește afinitatea sa profundă cu o lume care purcede ea însăși din autonegarea vieții cu lumea tehnicii și a barbariei în general. Este așadar imposibil a îndepărta problema televiziunii sub pretextul că aceasta ar reconduce la aceea a sistemului tehnicist în care este cufundată, dacă este adevărat că acesta din urmă, ca orice sistem de acest gen, nu este decât în aparență astfel din momentul în care întreține o referire la viață, aflându-se atunci determinat în mod tainic de
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
să rămână și să se așeze în sine, să-și ajungă sieși și să se satisfacă din sine, din activitatea sa proprie, viața se aruncă în afara sa pentru a se debarasa de sine și a fugi de sine. Dacă sistemul tehnicist în general manifestă o astfel de finalitate, aceasta dobândește odată cu mijlocele de comunicare forma sa de expresie cea mai extremă: televiziunea este adevărul tehnicii, ea este practica prin excelență a barbariei. Atunci când spunem că televiziunea îneacă spectatorul într-un șuvoi
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
impactul său tot ce înseamnă cultură este, prin chiar natura sa, exclus în mod inexorabil din a-fi-acolo-în-față-pentru-o-clipă, care constituie, ca o nouă dimensiune de existență proprie mijloacelor de comunicare și caracteristică lumii moderne, ceea ce vom numi existență mediatică. Asemenea universului tehnicist al cărei produs este, existența mediatică nu este nici ea separată de orice contact cu viața, deoarece în afara acestui contact nu este nimic, deoarece, în calitate de primă venire a sa în sine, viața este condiția ființei însăși și astfel a tot
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]