139 matches
-
Dumnezeu "în ascensiune"455. Charles Hartshorne poate fi considerat cel mai important susținător al argumentului ontologic în filosofia analitică, prin formalizarea cu succes a argumentului ontologic din perspectiva logicii modale și prin dezvoltarea teismului neoclasic un cadru mai adecvat (în comparație cu teismul clasic) pentru susținerea existenței necesare a lui Dumnezeu. George Goodwin consideră două contribuții ale lui Charles Hartshorne (și care sunt extrase din doctrina neoclasică a temporalității) ca fiind cele mai importante în cadrul discuțiilor contemporane asupra argumentului ontologic: 1. substituirea concepției
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
Pentru a întări aceste premise, Malcolm ar fi avut nevoie de perspectiva neoclasică de interpretare a existenței și actualității. Plantinga pare în operele sale familiar cu opera lui Charles Hartshorne, dar nu este la fel de clar că ar fi conștient de teismul neoclasic propus de acesta. A dorit să ofere un argument ontologic victorios, dar, după cum am văzut, a primit critici importante plecând chiar de legile logicii modale și în special axioma S5 din logica modală, care susține că dacă o propoziție
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
argumentul ontologic nu poate fi considerat suficient pentru a demonstra existența lui Dumnezeu; este nevoie de un argument cumulativ în care argumentul ontologic are rolul central; obiecțiile împotriva argumentului ontologic sunt cel mai bine înlăturate prin conceperea divinității în termenii teismului neoclasic. Cel mai bine sunt încorporate aceste idei în reconstrucția argumentului ontologic pe care o oferă Charles Hartshorne. Acesta consideră că există trei posibilități în ceea ce privește existența lui Dumnezeu: 1. Dumnezeu există cu necesitate (adică în toate stările de lucruri). 2
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
multe argumente decât argumentul ontologic. Avem nevoie de un argument global sau un argument "cumulativ". Argumentul "cumulativ" are în centrul său argumentul ontologic, iar celelalte argumente depind de acesta. Argumentul ontologic este foarte important, el reușind să elimine ateismul și teismul empiric și să ne aducă în fața perspectivei de a considera existența lui Dumnezeu logic necesară sau logic imposibilă. Prin "principiul lui Anselm", s-a arătat că existența contingentă nu este compatibilă cu perfecțiunea, acest aspect fiind repetat în filosofia analitică
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
că putem trage două concluzii raționale atunci când ne raportăm la ființa perfectă: existența sa trebuie considerată necesară sau imposibilă. Contingența trebuie eliminată deoarece este incompatibilă cu statul ființei perfecte. Celelalte argumente teiste ne pot ajuta în alegerea unei variante, iar teismul neoclasic ne oferă un cadru adecvat prin care să ne raportăm la Dumnezeu, în cazul în care am optat pentru prima variantă. Bibliografie Adams, Robert, Merrihew, Leibniz: Determinist, Theist, Idealist, Oxford University Press, New York, 1994. Allen, R. E., The Ontological
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
suferă; el recuză radical orice dolorism venit dinspre Biserica Sfântului Petru care invită la imitarea patimilor lui Hristos și legitimează durerea ca fiind o practică mântuitoare. Criticii disprețului față de trup la creștini, el îi adaugă o critică metafizică prin respingerea teismului: Dumnezeu nu vrea ca ceea ce se întâmplă să fie predeterminat până în cele mai mici amănunte, așa cum cred slujitorii Vaticanului. Gândind astfel, Montaigne evită să se conformeze unui Dumnezeu antropomorfizat care ar vedea tot, ar auzi tot, ar ști tot, și
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Eseurilor, și regele, și relativismul, revendicarea sa de către libertini, la Roma, și Seneca, și sexualitatea, și simțurile, și sinuciderea, și Socrate, și sofiștii, și solipsismul, stima de sine, stoic, studiile sale, sublimarea, și sufletul, și tatăl său, temperamentul său, și teismul, și timpul, tinerețea sa, tradus, și tragicul, și trupul, trupul care gândește, și Varro violențe de care s-au făcut vinovați creștinii Valla anticlerical, caracterul său, creștin, și creștinismul hedonist, curajul său, datele vieții, și dialectica, erori făcute în ce privește opera
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
din Alexandria, difuzarea scrierilor lor sfântul Epifanie, Evagrie, Ponticul, Grigorie din Nazians Grigore din Nysa sfântul Ioan Gură de Aur, sfântul Ipolit, sfântul Irineu, sfântul Iustin, Origene, platonicieni și stoici, salvatori de texte, Tertulian, penitență, și plăcere, și rugăciune, taine, teism, Toma d’Aquino, zei -Venus SPIRITUL LIBER adversarii săi, și clandestinitate, coerență, Frați și Surori, gândire dispărută, și gnosticism, și grația, și hedonism, influențe, Ioachim din Flora, metamorfoze, și morala, și panteismul, și păcatul, persecutat, și plăcerea, semnificația termenului, surse
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
erotism bolnăvicios. Lugubrele poeme ale lui Haralamb Lecca, cu oarecare trecere pe vremuri, nu neglijează, între altele, „prostituția de la Suburra”, după modelul parizian. Iar din armonioasele strofe ale lui Ion Minulescu, care se lăuda la începuturile sale literare cu un teism foarte superficial, nu lipsesc, firește, Citera, Lesbosul și Corintul, nume de sonorități languroase, luate din retorica poesiei franceze. Dar reprezentantul cel mai tipic al neoclasicismului, fără nota decadentă, e Duiliu Zamfirescu, poetul Imnurilor păgâne. Titlul spune prea mult față de luminoasele
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și celelalte forme degenerate de religie, cred într-o ființă supremă, spirituală și veșnică, în care văd pe tatăl ceresc al omului. Acest monoteism primordial ne îngăduie să afirmăm, împotriva teoriilor evoluționiste, ideea degenerării formelor religioase la popoarele păgâne, de la teismul pur al revelației originare la polimorfismul panteist al zeităților identificate în creaturi, în lumina acestei idei, fenomenul henoteismului sau al cathenoteismului observat în religiile naturale superioare, ale Indiei, ale asiro babilonienilor, ale egiptenilor, grecilor și romanilor, nu apare ca o
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
trebuie să le răspundă că Biserica este destinată unei alte căi, pe care el o numește transmodernism, ceea ce vrea să spună că Dumnezeu este "deasupra (trans) problemei paradigmelor umane". Le reproșează doctrinarilor modernismului și postmodernismului că ocultează "întreaga esență a teismului veritabil", dat fiind că Dumnezeu este deasupra și dincolo de ceea ce gândește omul despre El. În viziunea teologică a lui J. J. Fanella, transmodernismul arată că Dumnezeu scapă determinațiilor epistemologiei umane, că transmodernismul trimite la o epistemologie transumană, la mijloace transcendente
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
negația curentelor din ultimele două veacuri, ci doar atrage atenția asupra efectelor perverse, sperând a nu le repeta. Dacă John Zerzan și J. J. Fanella orientează conceptul spre două atitudini antitetice, primul spre un primitivism mistic, al doilea către un teism transcultural, poate că Ziauddin Sardar se apropie cu mai multă perspicacitate de poziția de intermediar ontologic și gnoseologic între abordarea culturală și cea teologică. Deocamdată, putem decide, cel puțin din unghiul prezentei abordări perfectibile, că premisele românești principale întru întemeierea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
-Om, care, după "moartea lui Dumnezeu", nu face decât să se afunde în neantul nihilismului, și de a face omul asemenea cu caracterul universal al vieții. Unul dintre cei mai buni exegeți nietzscheeni, Karl Lowith, observă că "O dată cu Nietzsche A-teismul secolului al XlX-lea se împlinește în recunoașterea lumii ca lume și încetează în același timp de a fi a-Teism." Dar respingând categoric Dumnezeul creștin umanitar, a cărui existență nu poate fi demonstrată în raport cu calitatea unei lumi cum este
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
cu caracterul universal al vieții. Unul dintre cei mai buni exegeți nietzscheeni, Karl Lowith, observă că "O dată cu Nietzsche A-teismul secolului al XlX-lea se împlinește în recunoașterea lumii ca lume și încetează în același timp de a fi a-Teism." Dar respingând categoric Dumnezeul creștin umanitar, a cărui existență nu poate fi demonstrată în raport cu calitatea unei lumi cum este cea a 109 noastră, și invocîndu-I pe Dionysos, Nietzsche nu reinstaurează un zeu antic, ci impune o "lume dionysiacă", a cărei
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
Ludwig Wittgenstein 361. Aceasta se datorază limitării posibilităților de cunoaștere rațională și de aceea răspunsurile pot avea și un caracter de nonsens 362. Ca un corolar al acestor doctrine se pare că există doar două poziții opuse. Prima este clasicul teism în care se admite pluralitatea, devenirea ca o formă secundară de existență a lui Dumnezeu. A doua este clasicul panteism în care Dumnezeu include totul în interiorul său, nu poate fi complex sau maleabil reflectând ignoranța și iluzia umană 363. Există
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Taine. Taina, misterul, instituie acea forță care irumpe în realitatea fadă mutându-i granițele. În Fugă spre câmpul cu ciori, Savatie Baștovoi își scrie propria biografie atinsă într-un fel dramatic de Nietzsche și creștinism. El este un convertit de la teism la creștinism. Basarabean venit să-și facă studiile liceale la Iași, trăiește o cumplită revoltă față de lume și față de mediocritate, poate și față de moarte, alegându-l ca maestru pe Nietzsche. Îl ia prea în serios, fără discernământ și fără distanță
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
și secvențialitate - desfășurarea ierarhiei. Simultaneitate și integralitate a treptelor - „înfășurarea“ ierarhiei și „saltul“ către Unul. Spațiu, timp și orizontul nostru subiectiv de înțelegere. Unicitate, continuitate și identitate în spațiu-timp. Căderea în memorie. Stările de conștiință și plasticitatea spațio-temporală. Reevaluarea mono teismului. Capcanele istoricității. III.3 Despre cauzalitate Cauzalitatea de tip cauză-efect și cauzalitatea prin „legătura Unului“. Previzibilitate și spontaneitate. Noi și trupul - recontextualizare. III.4 Despre monoteism ca relație Legătura cu Unul nu este un „obiect“, ci o relație. Unicitate spațială
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
sacrului, respectiv a ierarhiei divine factorul subiectiv este determinant, nu este oare firesc și necesar ca (re)instituirea legăturii cu Unul și utilizarea atributului de „monoteism“ să se decidă tot la nivel subiectiv? în consecință, termeni precum „sacru“, „ierarhie“, „mono teism“ (la care se pot adăuga alți termeni din aceeași constelație semantică: „divin“, „revelație“, „experiență reli gioasă“ etc.) se individualizează în funcție de context, ne având un conținut prestabilit, clar delimitat ori delimi tabil. „Contururile“ și „conținuturile“ unui asemenea ter men se vor
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
ceea ce nu are chip. Impunerea unui chip personal Unului este, așadar, o formă greu perceptibilă de idolatrie, cea mai rafinată poate. Henry Corbin propune pentru această situare formula radicală „idolatrie metafizică“: „Pericolul iminent încă din primul moment al paradoxului mono teismului constă în a face din Dumnezeu nu Actul pur al ființei, Unul-ființa, ci un Ens, o ființare (mawjud ), chiar dacă infi nit mai presus de orice alte ființări. Pentru că este din capul locului constituită ca ființare, distanța ce se încearcă a
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
noi, „Generația ’30”, Ion Dur inserează câteva texte inedite, Tragicul cotidian, Adolescența, Scrisoare provincială, scrise de Emil Cioran la șaptesprezece-optsprezece ani și oferite de fratele acestuia, Aurel Cioran; în ultimul număr sunt tipărite încă trei texte: Despre creștinism, Despre protestantism, Teismul ca soluție a problemei cosmologice. Tot Ion Dur este autorul unui articol despre colaborarea lui C. Noica la revista interbelică „Credința”, cu articole ce conțineau judecăți politice (Noica și vămile impurificării). Antonie Plămădeală publică o poezie inedită a lui Sandu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289426_a_290755]
-
aspecte timp de aproape un secol de acum încolo. Deismul lui, întemeiat pe pura intuiție și pe experiența personală - cum s-a observat - se opune deismului raționalist profesat de Voltaire sau empirismului rațional elaborat de Montesquieu. Rousseau „distinge religia omului (teismul) de religia cetății” (P. Chaunu). Aspirații profunde (nu lipsite de contradicție), care stau la baza sistemului său, îl îndreptățesc pe Ernst Cassirer să-l considere personajul central al Secolului Luminilor. De la meditațiile cercurilor de elită ale Königsbergului, unde la nivelul
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
capul liber-cugetătorul agnostic. Acelui "Capucini din toate țările, uniți-vă!" i-ar opune un "Spirite libere din toate țările, uniți-vă!", fără ca acest ideal de unitate să devină ipso facto cheia de boltă a unei noi francmasonerii, a unui nou teism fără Dumnezeu. Cum să facem pentru a nu trece de la neutralitatea indiferenței (prin abolirea interdicțiilor) la dezagregarea legăturii civice (prin desființarea metanivelurilor) care, slăbind rezistența la fanatisme și clericalisme, sfîrșește prin a deschide calea pentru reîntoarcerea inchizitorilor? Nu ne aflăm
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
cel puțin indistinctă a lui Dumnezeu, toate celelalte lucruri fiind cunoscute dependent de acesta 33. panteism = teoria conform căreia Dumnezeu și universul sunt identice (sec. 18, irlandezul J. Toland); panteiștii susțin imanența și resping caracterul transcendent și personal al divinității; teismul creștin a repudiat întotdeauna p., socotindu-l apropiat de ateism 34. pozitivism = curent filozofic de sec. 19; în interpretarea vieții și a moralei, înlătură ideea de Dumnezeu și de supranatural; omul trebuie să se mărginească numai la ceea ce poate cunoaște
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
de Zenon în sec. IV a.Chr. în Grecia antică: omul trebuie să se conducă după rațiune și să înfrunte cu fermitate și curaj supunerea față de soartă și considerând drept condiție a fericirii eliberarea de pasiuni și liniștea spiritului 43. teism = concepție filozofică-religioasă care afirmă existența lui Dumnezeu ca persoană absolută, exterioară naturii, dar și imanentă ei, prin prezența și acțiunea Sa creatoare, susținătoare și conducătoare a lumii. Socotindu-l pe Dumnezeu transcendent, se deosebește de panteism; atribuindu-i lui Dumnezeu
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
pot pretinde să aduc cea mai mică lumină în probleme atât de obscure. Misterul începutului tuturor lucrurilor nu poate fi rezolvat de noi, și, în ceea ce mă privește, trebuie să mă mulțumesc a rămâne agnostic.“ Darwin nu nega, așadar, că teismul ar putea fi adevărat, ci doar că o asemenea poziție poate fi asigurată prin rațiune. Nu pretindea însă că tot ceea ce cred oamenii ar trebui să fie asigurat prin rațiune. La bătrânețe, el devenise totuși sceptic cu privire la ceea ce nu poate
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]