248 matches
-
pentru sine. — Corect, spuse Keith. Corect. Bem șampanie. Mai cerem o sticlă. Una câte una, fetele ajung fie în budă, fie la toaletă, după care sunt reorientate spre masa unde au apărut noi clienți. Mitzi, asistenta lui Keith. Micuța Bella, telefonista. Și răpitoarea Trudy, o vampă bună la toate, și strategul de la relații publice. (La C. L. & S. predominantă în angajarea fetelor e politica lui să-fie-singură.) Ele trebuie să râdă cât pot și să asculte. Au voie să și vorbească puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
putut ocupa de toată marfa doar cu o sticlă de brandy și cu sula lui pleoștită. Lorne fusese măreț. De când mă știu îl văzusem pe ecran. — Domnule Guyland? Domnule, a venit regizorul dumneavoastră! spuse Thursday cu vocea ei cântată, de telefonistă. Râse zgomotos. Sigur, iubire. Te-ai prins. Apoi se întoarse. Îmi pare rău dacă par puțin cam agitată, dar Lorne m-a regulat toată ziua. Vine imediat. Am urcat o scară în spirală. Am urcat de la pământ la stele. Lorne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
constitui începutul unui deceniu de căcat. În afara unor bețivi și a altor câțiva scandalagii din arest, detectivul era singur. Fiecare mașină oficială a poliției, chiar și cele nemarcate, erau pe teren; nu se găsea acolo nici unul dintre obișnuiții secției, nici o telefonistă/funcționară și nici un alt detectiv din departament. Nici unul din polițiștii de circulație în uniformele lor kaki, fâțâindu-se mândri de teritoriul aflat sub controlul lor - Strip, femeile frumoase, coșurile cu cadouri de la Mickey Cohen, adevărata cauză a disputelor cu cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
secțiuni: „Interogatorii”, „Eliminări”, „Cronologie”, „Piste”, „Probe materiale”, „Istoric”. În timp ce compunea un rezumat detaliat, un gând nu-i dădea deloc pace: unde locuise Marty Goines de când plecase de la Lexington State și până la moartea lui? Gândul avu ca rezultat un apel adresat telefonistei de serviciu de la spital, pentru a verifica dacă mai existaseră și alți pacienți din California eliberați cam în aceeași perioadă cu Goines. Răspunsul, după ce rămase la telefon pe linia interurbană timp de douăzeci de minute: nici unul. Urmă oboseala, crampele de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
diviziei Firestone. Cerând încă o verificare a dosarului lui Lindenaur, obținu numele polițistului care îl arestase: sergentul Frank Skakel. Danny sună la Serviciul Personal de la comitat și află că Skakel era încă activ și lucra la Patrulare. Sună acolo și telefonista îi făcu legătura. — Skakel. Spune. — Domnu’ sergent, aici e detectivul Upshaw de la West Hollywood. — Zi, detective. — Lucrez la un caz de crimă legat de altele două de la municipalitate, iar tu ai arestat-o pe una din victime în ’41. Duane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mașina lângă el și intră pe ușa din față. Dudley era în dreptul cabinei dispeceratului și discuta cu un căpitan în uniformă de la comitat. O fată din spatele pupitrului de comandă trăgea în mod evident cu urechea, jucându-se cu casca de telefonistă lăsată pe gât. Dudley îl văzu și îi făcu semn să se apropie. Mal se duse la ei și îi întinse mâna comandantului. — Mal Considine, căpitane. Omul îi strânse mâna ca într-o menghină. — Al Dietrich. Mă bucur să întâlnesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
fusese niciodată angajat al LASD. Se deplasă la secția West Hollywood, discută cu oamenii din brigadă și află că Danny nu acceptase niciodată mită în bani sau în favoruri sexuale. Nu profitase niciodată de informatoarea lui, Janice Modine, sau de telefonista Karen Hiltscher, deși amândouă tânjeau să i se ofere. Camarazii lui fie îi respectau inteligența, fie îl ignorau, considerându-l un idealist țicnit și plin de răutate. Se zvonea că lui Al Dietrich îi plăcea de el pentru că era metodic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Buzz își imagină o pisică gata să sară pe un șoarece care roade o bucată de brânză pe marginea prăpastiei. Renunță să asiste la spectacolul de matineu de jos și intră în biroul lui Gerstein. Marele magnat nu apăruse încă. Telefonista de la studiouri știa să redirecționeze toate apelurile la telefonul personal al lui Herman. Buzz se așeză în spatele biroului lui Gerstein, adulmecă umidificatorul și admiră fotografiile starletelor de pe perete. Tocmai făcea speculații asupra dimensiunii primei pe care urma să o primească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
bâiguie prin dovlecel să anunți pe cineva. Și, oricum, până să obțin legătura, am timp de zece ori să sar pârleazu’ către Lumea Ailaltă, că nu mă iubește deloc centralista. Și asta de pe vremea când eram copil Încă! Coana Marița, telefonista, a crezut și mai crede și acuma că eu eram cel care Îi vorbea măscări la telefon. Eu eram, Însă, prea tolomac pentru asemenea fapte de bravură. Asta era una dintre distracțiile favorite ale unui prieten al meu, Ion, zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
puradei un Învățător, Domnu’ Tase, iubitor de viață și bătăuș necruțător al ciracilor ce nu se străduiau Îndeajuns; „Domnule”, a făcut, Într-un timp, oratoric, omul de cultură, „În această viață suntem cu toții, până la unul, niște veșnici suplinitori!”; Coana Marița, telefonista care cam trăgea la măsea și Încurca fișele de zor (dacă Îi cereai legătura cu postul de Miliție, te pomeneai că-ți răspunde tehnicianul de la ferma de porci), ieșise la pensie, iar vorba ce avea să rămână În urma ei era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
adevărată și nu Într-un borcan În care zăcuseră bucățele de conopidă și rondele de morcovi. Lui Ectoraș Îi plăcea să se așeze la masa aflată pe locul unde, nu cu multă vreme În urmă, se găsise scaunul coanei Marița, telefonista care Încurca Întruna fișele, trăgea la măsea rachiu dintr-o cană pe care era desenată o vacă și Îndura Înjurăturile lui Ectoraș, fără să se lămurească niciodată că ele fuseseră rostite de Ion Vieru, În entuziasmul lui de a folosi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ele fuseseră rostite de Ion Vieru, În entuziasmul lui de a folosi cutia neagră de ebonită și manivela ca un om mare. După ce-i făcea coanei Marița tot soiul de propuneri rușinoase - care contribuiseră și ele la dorința arzătoare a telefonistei de a vedea nenorocita de centrală făcută praf și pulbere de o bombă -, Vieru se arăta un izvor nesecat de idei tâmpite, spre neliniștea și chiar spaima lui Ectoraș, care nu Îndrăznea să-l Îndărătneze ca să nu pară un papă-lapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Monte Carlo, postul preferat. Apoi, cineva aduse zvonul că tovarășul director cutare fusese deja înlocuit cu tovarășul director cutărică, se desfac noduri și se înnoadă noi legături, noi combinații. A asistat impasibil la istericalele colegilor de la hotelul TRANZIT, contabilul, barmanul, telefonista, femeia de serviciu, îngrămădiți pe telefoane să afle ce și cum. A ridicat, superior, sprâncenele, când colegul ochelarist l-a informat despre criteriile ce se vor aplica la concedieri. S-a înălțat ușor pe vârfuri, i-a îndreptat acestuia nodul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Vă rog să așteptați puțin, e absolut necesar să o sun pe Christa! Și se repezea, glonț, la telefon, foindu-se pe fotoliu, deschizând, Închizând televizorul, un adevărat lup de mare/leu În cușcă, până binevoiau să sune nesimțitele de telefoniste racordate la băieții cu ochi albaștri. Pârâituri, Întreruperi, intervenție la profesorul Stan să avem linie libeă, telefonul roșu, trebuie s-o sun urgent, dar urgent! urgent de tot, pe Christa! Și, În fine, după trei ore de tensiuni neomenești, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
ați observat că ființele umane sunt desene animate, Și dumneavoastră, presupun, Ați avut ocazia să vedeți ce par, O femeie frumoasă, Mulțumesc, Nu știu dacă v-ați dat seama că această conversație la telefon seamănă mult cu un flirt, Dacă telefonista hotelului se distrează ascultând conversațiile oaspeților, trebuie să fi ajuns și ea la aceeași concluzie, Chiar dacă ar fi așa, nu avem motive să ne temem de consecințe grave, femeia din lojă, al cărei nume continui să nu-l știu, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
la diminuarea cheltuielilor salariale cu cel puțin 10 sau 9%, mai precis 9, fiindcă 9 e mai puțin de 10, de unde și marile economii de viitor pentru țară și popor. Prin disponibilizarea celor 14 femei de serviciu, 3 dactilografe, 2 telefoniste, 5 portari și un vidanjor, se va realiza un fond suplimentar care va putea completa cele 6 miliarde cerute pentru alinierea sistemului premial al mambrilor Forului Superior la standardele europene. În acest scop s a și înființat de urgență un
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
coridorul unde erau dormitoarele și camerele de baie. Aruncă repede o privire spre camera lui Bobby, era Închisă, se auzea muzică Înăuntru... „Domnișoara Peggy nu-i la Lima... e la Ancón“. Știa el foarte bine, formă numărul, mai mult pentru că telefonista Îi spusese că În zece minute vă dau numărul de la Ancón. Bobby puse din nou cîntecul, discul pe care i-l dăruise ea, Îl avea În trei versiuni distincte, dar asta-i plăcea mai mult fiindcă era cea mai tristă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se mutase la Chicago, ca să răspundă la telefoane pentru o firmă de contabilitate din top cinci de la etajul al optzeci și șaselea al clădirii Standard Oil. Mama ei avea obiceiul s-o sune interurban doar ca să-i audă vocea de telefonistă. —Cum ai învățat să vorbești așa? Nu e bine! Sigur nu-ți face bine la corzile vocale. De la Chicago plecase la Los Angeles, cel mai grozav oraș din lume. Acolo poți fi multe lucruri, încercase ea să-i spună lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
vine să cred că tu ești. Pentru prima oară de luni întregi, știa cine este. Ultima jumătate de an își descleștă degetele de pe gâtul ei. Umerii îi căzură. Capul i se ridică. —Să crezi, spuse ea, pe un ton de telefonistă personală a lui Dumnezeu. El se trase înapoi, fluturând din mâini. —Ce ți-ai făcut? Tunsoarea ei - cea care avusese rolul de a-l păcăli pe Mark, ca să accepte că ea era. —Fir-ar să fie. Arăți extraordinar. Ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Pavel Mirto se sculă să ducă biletul jos, la tipografie. — A, să nu uit, aveți doi-nouă-șapte aici? îl întrebă el pe Procopiu, la plecare. — Telefonul? 297, da, dar seara nu mai are cine să răspundă, nu v-a spus domnișoara telefonistă? După încă o oră sosiră șpalturile pentru ultima privire înainte de a se tipări tot tirajul. Dl. Procopiu citi titlurile cu verzale, și începutul știrilor, și anunțurile mai importante. PROIECTUL CONTRA DUELULUI. NAUFRAGIEREA BRICULUI OTOMAN TALY în Marea Neagră. Întâmplări din capitală
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
-ți rămâne decât să aștepți. N-au avut mult de așteptat, telefonul a sunat în timp ce Marta strângea masa. Cipriano Algor se precipită, apucă receptorul cu o mână tremurătoare, spuse, Olăria Algor, la celălalt capăt al firului, o femeie, secretară sau telefonistă, întrebă, Sunteți domnul Algor, Da, eu sunt, Un moment, vi-l dau pe domnul șef de departament, timp de un nesfârșit minut, olarul trebui să asculte muzica de viori care umplea cu o maniacă insistență aceste așteptări, își privi fiica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
acestea au fost cuvintele care au urmat, Domnul șef al departamentului de achiziții vrea să vorbească cu domnul Cipriano Algor. În general, o secretară știe ce subiect va aborda patronul când îi cere să stabilească o legătură telefonică, dar o telefonistă propriu-zisă nu știe absolut nimic, de aceea are vocea aceea neutră, indiferentă, a unei persoane care nu mai aparține acestei lumi, oricum, să fim drepți și să ne închipuim că ar fi vărsat lacrimi de tristețe dacă ar fi bănuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
și-a imaginat că șeful departamentului de achiziții vroia să-și exprime nedumerirea pentru întârzierea livrării celor trei sute de statuete care mai erau de făcut, poate și pentru cele șase sute care nici măcar nu fuseseră începute, și, după ce i-a spus telefonistei, Un moment, și a alergat să-și cheme tatăl din olărie, s-a gândit să-i arunce în treacăt un reproș pentru greșeala făcută necontinuându-și munca după ce a fost terminată prima serie de păpuși. Cuvântul reciminator i-a rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cu dumneata. Cipriano Algor își zise că nu merita să se grăbească, era destul că pășea cu hotărâre spre tribunalul unde i se va citi sentința. Luă telefonul pe care fiica lui îl lăsase pe masă, Cipriano Algor, la telefon, telefonista spuse, Foarte bine, vă fac legătura, se lăsă o tăcere, un bâzâit subțire, și vocea șefului departamentului de achiziții, sonoră, plină, răsună în receptor, Bună seara, domnule Cipriano Algor, Bună seara, domnule, Presupun că știți de ce va telefonez astăzi, Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
pentru o poveste în exclusivitate. — Am încheiat deocamdată. Ce-i cu interesul ăsta subit? Înainte ca el să apuce să răspundă, fură întrerupți de un scâncet ascuțit. Fran se întoarse și dădu cu ochii de Eileen, una din vechile lor telefoniste, care stătea în celălalt capăt al biroului, ținând în brațe o bocceluță gălăgioasă, înfășurată într-o hăinuță roșie, cu căpșorul acoperit cu o căciuliță tricotată, puțin mai mare decât una de păpușă. Eileen i-o întinse lui Stevie, care rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]