169 matches
-
al absurdului. Aceste sublinieri sunt ilustrate într-o analiză a piesei Endgame de Samuel Beckett care nu are o acțiune unitară și o înlănțuire dinamică a evenimentelor, ci prezintă o serie de întâmplări disparate. Endgame mai curând atacă decât edifică teleologia din drama tradițională. Richardson consideră că pentru a interpreta o asemenea piesă nu trebuie să urmărim traiectoria intrigii, ci să verificăm dacă există sau nu în construcția ei, ceva asemănător intrigii: . În accepția lui Richardson, Beckett refuză: . Există un dezechilibru
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
al absurdului. Aceste sublinieri sunt ilustrate într-o analiză a piesei Endgame de Samuel Beckett care nu are o acțiune unitară și o înlănțuire dinamică a evenimentelor, ci prezintă o serie de întâmplări disparate. Endgame mai curând atacă decât edifică teleologia din drama tradițională. Richardson consideră că pentru a interpreta o asemenea piesă nu trebuie să urmărim traiectoria intrigii, ci să verificăm dacă există sau nu în construcția ei, ceva asemănător intrigii: . În accepția lui Richardson, Beckett refuză: . Există un dezechilibru
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
al absurdului. Aceste sublinieri sunt ilustrate într-o analiză a piesei Endgame de Samuel Beckett care nu are o acțiune unitară și o înlănțuire dinamică a evenimentelor, ci prezintă o serie de întâmplări disparate. Endgame mai curând atacă decât edifică teleologia din drama tradițională. Richardson consideră că pentru a interpreta o asemenea piesă nu trebuie să urmărim traiectoria intrigii, ci să verificăm dacă există sau nu în construcția ei, ceva asemănător intrigii: . În accepția lui Richardson, Beckett refuză: . Există un dezechilibru
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
de producție ș.a. Toate teoriile sistemice de derivație evoluționistă exceptându-le pe cele ciclice și, dintre cei pe care i-am mai menționat până aici, pe Tönnies, pentru care trecerea de la comunitate la societate înseamnă deteriorare se bazează pe o teleologie progresistă: schimbare = progres. Mai mult decât atât, se poate spune că perspectivele sunt ideologizate, progresul sau dezvoltarea înțelese ca modernitate fiind identificate cu Occidentul. În plus, cu toate că tipologiile sunt extrem de utile, trebuie ținut cont de o serie de alte probleme
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
al utilității analitice, poate fi o capcană cu iz axiologic. 4 Conceptul de postcomunism nu este mai puțin ideologizat; e utilizat mai mult în câmpul analizelor dedicate țărilor fostului bloc comunist (vezi de exemplu McFaul, 2005) și are asociată aceeași teleologie a trecerii de la dictatură la democrație. 5 (eng.: agency); "acțiune" deși în general este tradus ca atare, de fapt, semnificația sa este mai degrabă de "capacitate de acțiune" sau "potențial de acțiune". 6 Din punct de vedere ontologic, această perspectivă
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
ci întrepătrunderea corpului uman de tehnologie cibernetică cu scopul evidențierii materialității corporale deopotrivă ca tehnologizare și încorporare: „În postuman nu există diferențe esențiale sau demarcații absolute între existența trupească și simularea computerizată, între mecanismul cibernetic și organismul biologic sau între teleologia robotică și țelurile umane” (Hayles, 1999, p. 3Ă. Informația tehnologică care virtualizează umanul la interfața computerului nu poate fi într-adevăr separată în mod ontologic de substratul material al corporalității. Dacă transumanismul (vezi mai josă privilegiază „patternul informațional asupra instanțierii
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
la mașini, Wiener l-a întrebat pe Rosenblueth dacă astfel de dereglări puteau să existe în feed-back-urile sistemului nervos. Astfel a început o colaborare care a condus la publicarea, în 1943, a articolului Behaviour, purpose and teleology (Comportament, scop și teleologie)39. Rosenblueth, Wiener și Bigelow propuneau o analogie între anumite tulburări ale sistemului nervos și dereglările reglajelor mecanice. În cadrul unei întîlniri consacrate studiului inhibării centrale a sistemului nervos, organizată la New York, în 1942, sub auspiciile fundației filantropice medicale Josiah Macy
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
al pără-luțelor e foarte simplu, chiar simplist, dar are o forță modelizatoare și conceptuală imensă. Acest model conține una din cheile pentru a înțelege complexitatea ciberneticii. Cred că reflecția asupra sistemelor, nivelurilor ierarhice și de organizare a feed-back-urilor, asupra interrelațiilor, teleologiei și finalității e, dimpotrivă, un element esențial pentru a înțelege complexitatea și pentru a acționa asupra ei. B.C. Înțeleg interesul pe care îl prezintă modelele și studiul sistemelor, dar nu rareori se constată că anumiți modelizatori folosesc date controversate pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
depășească în sensul unei obiectivării, ajungând astfel de la descriptiv la prescriptiv. Cu alte cuvinte, am avea de-a face cu o trecere de la Erlebnis la Gestalt, la Sinn, Zweck și Wert, de la Lebensphilosophie la psihologia structuralistă, la filozofia formelor simbolice, teleologie și axiologie. Drept urmare, se consideră că în Der Aufbau... (1910), autorul și-ar fi revizuit punctul de vedere epistemologic din Einleitung... (1883) și din Ideen über eine beschreibende und vergleichende Psychologie (Idei privitoare la o psihologie descriptivă și comparativă 1894
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Geistesși Sozialwissenschaften, între ceea ce Max Weber numește verstehende Soziologie (sociologia comprehensivă, pe linie hermeneutică) și sociologia empirică, al cărei aport este mai mult documentar. În acest sens, von Wright observă că la Weber "coloratura pozitivistă este combinată cu accentul pe teleologie (zweckrationales Handeln) și pe înțelegerea empatică" op. cit., p. 30. 188 A. Comte, op. cit., p. 281. 189 E. Becher, op. cit., p. 180. Becher operează aici cu o distincție a lui Windelband, care împarte științele în funcție de "caracterul formal al scopurilor pe care
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în mai mare măsură îndatorat speculației din epocă. Acest fapt este constatat chiar de către Dilthey, care în Construcția lumii istorice... arată că Droysen "subordonează istoria ordinii morale a lucrurilor" și mizează pe "conceptul ideilor care acționează în istorie", pe "o teleologie externă existentă în conexiunea istorică"27. În schimb, pentru Dilthey este prioritară imanența vieții: sufletul însuși are o structură teleologică ("corelația structurală a vieții psihice are un caracter teleologic"28), iar în ceea ce vom numi modelul triadic al cunoașterii realității
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
absența unei "rațiuni principiale, independente de istorie"38. Trebuie să observăm totuși că atât la Droysen, cât și la Dilthey, o asemenea "stavilă" există încă. În cazul lui Droysen credem că ea apare sub forma a ceea ce Dilthey numea "o teleologie externă". (De altminteri, urmărind critica lui Droysen la adresa lui Buckle, M. Riedel 39 subliniază tocmai coordonata etică, amintită și de noi anterior, a demersului întreprins de către Droysen.) La Dilthey, "stavila" o reprezintă după cum vom arăta către sfârșitul capitolului de față cadrul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
eseul Nietzsche, genealogia și istoria (1971), unde încearcă o răsturnare a ceea ce s-a înțeles până atunci prin genealogie și istorie. Foucault a văzut în genealogie o opoziție față de origine; opoziție în raport cu desfășurarea metaistorică "a unor semnificații ideale și a teleologiilor nesfârșite"197. Din perspectivă epistemică, istoria pentru Foucault este un dincolo de Weltanschaaung-ul german, dincolo de Curte și de elogiul adus mai marilor zilei, dincolo de cultul sacrosant și intolerant al puterii politice, dincolo de predispoziția istoricilor Analelor de a respinge evenimentul 198. Războiul
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
ori exteriorizarea, aparentă, nesemnificativul lucrurilor, dacă sunt privite ca atare, în ele însele, spune Cioran. Semnificația lucrurilor se dezvăluie numai prin interiorizarea faptelor brute, fapt care le vitalizează, existentă devenind în acest mod un pretext cu o anume semnificație, o teleologie obiectivă neputându-se construi și justifica decât pe o sumă de iluzii care sunt direct sesizabile și demascabile de luciditate. Cei pentru care lumea este exterioară, oferindu-le doar o obiectivitate rece, trăiesc indiferent, viața fiind pentru ei o sumă
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
științifică". Autorul își propunea să testeze capacitățile fenomenologiei transcendentale și ale științelor spiritului (sau "creierul culturii europene") pentru vindecarea maladiei numită "criza umanității europene". Vrând să ușureze înțelegerea proiectului său de către cititori, autorul sugerează să privească "criza europeană" din perspectiva teleologiei istorice a scopurilor infinite, sesizabilă pe căile filosofiei descoperită de grecii antici, apoi menținută parțial de romani și popoarele adunate de ei în imperiu. Așa s-a ajuns la "umanitatea europeană" ca la "... ceva similar cu o legătură între frați
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
ontologic viața socială pentru științele sociale, viața creativă pentru științele umane și natura pentru științele naturii se adaugă alte câteva. Metodologia științelor sociale include adesea predicția, pe când a științelor omului este hermeneutica (subl.ns). Discuțiile se continuă în legătură cu "determinismul" și "teleologia", conținut și formă, formalizarea și modelarea logico-matematică a unor fenomene și procese economice, psihice, lingvistice etc. Pe bună dreptate, observa autorul că "Științele sociale și științele umane reprezintă cele două reacții la criza cauzată de alungarea definitivă a omului ori
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
s-a asociat adesea cu relativismul, MacIntyre respinge acuzația adusă de critici în acest sens. El amintește că, fiind adeptul tradiției morale aristotelice împărtășită și de filosofi ca Nussbaum, Rorty, Williams, Ricoeur, se delimitează de "metafizica biologizantă" aristotelică, promovând o teleologie aptă "să ne ofere o interpretare clară și fundamentată a telos-ului", atunci când acceptă că în viața omului un rol central îl au antagonismele și conflictele. (26, pp. 175-176) Astfel, relativismul cedează locul unor convingeri opuse. Una din preocupările importante ale
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
121, 151, 153, 153 Ștefan cel Mare și Sfânt / 109, 111 știința spiritului / 98-99 științe umane / 27, 91, 121-126, 133, 140, 143-144, 161, 167, 176, 250, 291-292, 349, 354 T Tadjikistan / 72 Taine H. / 106 tehnocrație / 42, 64, 145-146, 267 teleologie / 97, 181 temei / 109, 180, 187, 189, 191-194, 197-198, 206, 290 teoria acțiunii / 183 teoria dependenței / 9, 54, 66, 344-345 instituției / 154 modernizării / 9, 39, 54-55, 57-58, 61, 66-67, 344 teraformare / 48, 86, 102 terorism / 76, 131, 309, 310 Tertullian
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
unor organisme cu anumite caracteristici, observă Ayala. Ceea ce distinge ființele vii este organizarea. O organizare sau alta servește diferite scopuri. Întervine aici o relație mijloace-scop diferită de cea specifică acțiunii conștiente, o relație pe care autorul o desemnează prin expresia teleologie internă. Particularitățile organizării diferitelor sisteme din lumea vie vor putea fi explicate doar în mod teleologic. În numeroasele sale publicații pe această temă, Ernst Mayr a susținut un punct de vedere asemănător. Limbajul teleologic este indispensabil pentru descrierea dezvoltării și
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
spre un scop implică anticiparea. E vorba de activități cum ar fi adunarea proviziilor pentru iarnă sau strategiile de vânare ale anumitor specii de animale de pradă. Multe adaptări ale ființelor vii se realizează prin programe teleonomice. Spre deosebire de așa-numita „teleologie cosmică“, o teorie speculativă care postulează existența în natură a unei tendințe lăuntrice spre progres și perfecțiune, evoluțiile teleonomice, conduse de programe genetice, nu sunt în conflict cu cauzalitatea. În sens darwinian, evoluția speciilor de plante și animale nu are
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
un poem cu o structură convoluta și că o poveste, adăugând că plăcerea supremă provine din lectură compoziției la toate aceste niveluri (1978, p. 5). În legătură cu acest poem, exegeza s-a pus de acord în privința faptului că el expune o teleologie triplă. Cea mai utilă interpretare, fundamentata asupra temelor apocaliptice de profunzime 190 și luând în calcul problemă retoricii milenariste blakeene, este oferită de Frye: "Tema din The Four Zoas este, in primul rand, pierderea identității naturilor divină și umană care
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
de faptul că reprezenta o lectură prețioasă în rândul călugărilor, a examinat critic învățăturile venerabilului său predecesor, clarificând dinamica repausului și a mișcării, imanenței și transcendenței, activității și pasivității, naturii și harului, în al aspirației creaturii. Miza era o nouă teleologie, o nouă introspecție în misterul îndumnezeirii, cu profunde implicații pentru înțelegerea de către călugări a țelurilor praxisului monahal. Ca și în cazul Sfântului Grigorie, prin speculațiile sale teologice, Sfântul Maxim Mărturisitorul a dorit să mențină echilibrul între curentele dogmatico-polemice, filosofice și
Părinții Capadocieni. In: CONCEPTUL DE EPECTAZĂ. INFLUENŢA SFÂNTULUI GRIGORIE DE NYSSA ASUPRA GÂNDIRII TEOLOGICE A SFÂNTULUI MAXIM MĂRTURISITORUL by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/127_a_437]
-
față de exploatare, oprimare, inegalitate) și a dezvoltării O politică a conviețuirii (derivată din multiplicarea opțiunilor) și a puterii ca transformare Modernizare Opoziția dintre rațiune și tradiție Modernizarea tradiției pentru consacrarea modernității Modernizarea modernității Principiul constitutiv al modernizării Evoluție și progres Teleologia istorică în sensul progresului spre viitor Construcția reflexivă a modernității Tabel 2. Instanțe constitutive ale modernității și schimbării asociate (Vlăsceanu, 2007, pp. 101-102) În acest context, se cuvine să acordăm o atenție deosebită spațiului cognitiv românesc privind modernizarea reflectată prin
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
dezvoltării, ceea ce importă în lucrarea de față constă în rolul procesului social de remodernizare contemporan. Dincolo de simpla interpretare a unor concepte și de definirea acestora, se pune următoarea întrebare firească: în ce direcție se îndreaptă societatea modernă? Există oare o teleologie marcantă a proceselor structurale și/sau funcționale ale societății contemporane? Dacă răspunsul este afirmativ, ne putem gândi la mecanismele tendențiale prin care funcționează acest nou proces tranzițional și la alterările structurale și funcționale ale modernității. Sunt în principal interesat aici
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
formelor, morfogeneză Structurare politică Ieșirea din absolutismul puterii Societăți totalitare, sub umbrela "drepturilor omului". Societăți, prin contrast, în Occidentul evoluat. Politică a conviețuirii, cooperării și negocierii Principiul identității de sine în cadrul modernității Societatea cunoașterii axiomatice; progres gnoseologic, politic și societal Teleologia istorică; societate a căutării de cale și de sine istoricistă Societatea cunoașterii recursive, reflexive. Multiculturalism Axiologie a drepturilor fundamentale (naturale) Drepturile la viață, libertate, egalitate, securitate, proprietate Aceleași drepturi, cu interpretări alterate și variabile Corectitudine politică Percepție asupra modernizării românești
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]