302 matches
-
ca axă centrală în sistemul reperelor după care își orientează chiar și modul de a gândi lumea. Aproape două treimi dintre elevi apreciază că televiziunea este „importantă” și „foarte importantă” pentru viața lor, ceea ce înseamnă a vedea lumea prin „ochelari televizuali” și construirea propriei identități după modelele socializării televizuale. Doar 3% dintre elevi consideră că televiziunea nu este deloc importantă pentru ei. Există, desigur, și un procent de 30% pentru care televiziunea are o importanță redusă. În al treilea rând, compartiv
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
își orientează chiar și modul de a gândi lumea. Aproape două treimi dintre elevi apreciază că televiziunea este „importantă” și „foarte importantă” pentru viața lor, ceea ce înseamnă a vedea lumea prin „ochelari televizuali” și construirea propriei identități după modelele socializării televizuale. Doar 3% dintre elevi consideră că televiziunea nu este deloc importantă pentru ei. Există, desigur, și un procent de 30% pentru care televiziunea are o importanță redusă. În al treilea rând, compartiv cu școala și familia, televiziunea este principalul arhitect
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
jurnaliștilor. Doar în rândul elevilor de 15-18 ani se conștientizează separația dintre jurnalist și prezentator TV, Cristian Tudor Popescu fiind recunoscut ca jurnalistul cel mai apreciat. În anchetele CURS-SA, CSMNTC din 2005 harta reperelor simbolice este dominată de vedete televizuale preferate (cântăreți, actori de filme, artiști, sportivi, jurnaliști, staruri de televiziune, politicieni). Topurile vedetelor preferate întăresc ideea lui Sartori despre relația dintre televiziune și identitatea „video-copilului” în această eră a „video-sferei” și a „star-sistemului”. Cea mai relevantă dar și cea
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
Polirom. Dorr, Aimée (1983), No Shortcuts to Judging Reality. In Jennings Bryant & Daniel R. Anderson (Eds.). Children’s Understanding of Television: Research on Attention and Comprehension New York: Academic Press. Drăgan, Ioan, Ștefănescu, Poliana (coord.) (2004), Evaluarea reprezentării violenței în programele televizuale, Raport către CNA, București. Drăgan, Ioan. (1996), Paradigme ale comunicării de masă, Casa de editură și Presă Șansa SRL, București. Excousseau, Jean-Luc. (2005). Le Mosaïque des Générations, Edition Organisations, Paris. Fiske, John (2003). Introducere în științele comunicării, Iași: Polirom. Frau-Meigs
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
evaluare a efectelor de la pozitiv la negativ. Datele arată că elevii simt că sunt influențați de scenele de violență pe care le văd la TV, după cum urmează: „Mă amuză și mă lasă indiferent”, apare ca fiind raportarea dominantă la violența televizuală deținând procente de 41% pentru grupa de 15-18 ani, 33% pentru cei de 11-14 ani și 28% pentru elevii de 7-10 ani. Este, de fapt, efectul cel mai puternic resimțit și se poate spune că nu are conotații negative, ci
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
ca tip de efect. În final, un efect exprimat prin expresia „îmi tulbură somnul” este perceput de 4-11% dintre elevi și el pare a desemna influența negativă cea mai „concretă”, afectând în special categoriile de vârstă mai tinere. Percepția violenței televizuale este ușor diferită de la un grup de vârstă la altul, în sensul că raportarea pozitivă și neutră crește cu vârsta, fiind mai mare la elevii din grupa 15-18 ani decât la cei din grupa 11-14 ani și la cei din
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
CURS Sondaj de opinie, în colaborare cu CSMNTC și Universitatea din București, iulie-noiembrie, la solicitarea CNA, 2005. Percepția influenței transmise prin emisiunile TV este diferită în funcție de gen, în sensul că băieții apreciază, în mai mare măsură decât fetele, că violența televizuală îi „amuză” sau „lasă indiferenți”, pe când fetele declară, în număr mai mare decât băieții, că violența televizuală le „îngrozește” și le „dă un sentiment de nesiguranță”. Elevii din mediul urban par să fie mai afectați de efectul negativ maxim „îmi
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
Percepția influenței transmise prin emisiunile TV este diferită în funcție de gen, în sensul că băieții apreciază, în mai mare măsură decât fetele, că violența televizuală îi „amuză” sau „lasă indiferenți”, pe când fetele declară, în număr mai mare decât băieții, că violența televizuală le „îngrozește” și le „dă un sentiment de nesiguranță”. Elevii din mediul urban par să fie mai afectați de efectul negativ maxim „îmi perturbă somnul” decât cei din mediul rural, deși astfel de date trebuie validate prin cercetări ulterioare. Influența
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
TV violence. As a conclusion the television impact on children as they perceived it, is both positive (a way of entertainment and of information) and negative (receiving nonvalues and too much violence). Primit la redcație: ianuarie 2006 Expunerea la violență televizuală și comportamentul agresiv al copiilor. Un model structural al efectelor pe termen scurt Poliana Ștefănescu Universitatea din București În ultimii 50 de ani s-au desfășurat numeroase cercetări care investighează relația dintre violența televizuală și agresivitatea copiilor. Acest articol prezintă
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
redcație: ianuarie 2006 Expunerea la violență televizuală și comportamentul agresiv al copiilor. Un model structural al efectelor pe termen scurt Poliana Ștefănescu Universitatea din București În ultimii 50 de ani s-au desfășurat numeroase cercetări care investighează relația dintre violența televizuală și agresivitatea copiilor. Acest articol prezintă câteva concluzii generale ale studiilor internaționale și analizează efectele pe termen scurt ale expunerii copiilor la violența televizuală, în România. Sunt folosite tehnici de analiză multivariată efectuate în SPSS și LISREL. Variabilele analizate au
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
București În ultimii 50 de ani s-au desfășurat numeroase cercetări care investighează relația dintre violența televizuală și agresivitatea copiilor. Acest articol prezintă câteva concluzii generale ale studiilor internaționale și analizează efectele pe termen scurt ale expunerii copiilor la violența televizuală, în România. Sunt folosite tehnici de analiză multivariată efectuate în SPSS și LISREL. Variabilele analizate au fost extrase din cercetările Centrului de Studii Media și Noi Tehnologii de Comunicare (CSMNTC), de la Universitatea din București. Introducere Televiziunea și violența constituie teme
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
Bushman, 2002). Ne referim la un număr de 284 studii, care investighează 51.597 participanți. Datele analizate în studiile respective proveneau din experimente de laborator, cercetări de teren, anchete panel și studii longitudinale. Deși au fost găsite corelații între violența televizuală și agresivitate, acestea nu au putut confirma ipoteza că televiziunea poate fi privită ca o cauză necesară și suficientă a violenței din societate. Perspective teoretice În discutarea perspectivelor teoretice alternative care încearcă să explice relațiile dintre expunerea la violență (în
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
individuale în expunerea la violență și în ceea ce privește intensitatea efectului. Oricare dintre procesele teoretice discutate anterior pot contribui la relaționarea pe termen scurt între expunerea la violența și comportamentul agresiv. Rezultate ale studiilor anterioare Multe cercetări demonstrează o legătură între violența televizuală și agresivitatea copiilor. Chiar dacă cercetările nu tratează exhaustiv investigarea efectelor pe care le are violența de la televiziune, vom ține seama de următoarele rezultate: - Copiii consumă multă televiziune. Timpul consacrat televiziunii trece de două ore și jumătate la vârsta de cinci
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
le preferă, după declarațiile lor, poate constitui un predictor pentru frecvența și gravitatea delictelor pe care le comiteau la vârsta de 30 de ani, chiar după ce influența agresivității inițiale a acestor băieți era anulată (Huesmann, 1986b). - Copiii expuși la violență televizuală pot deveni insensibili față de violența reală, pot vedea lumea ca pe un loc rău și se tem că se poate uza de forța fizică pentru rezolvarea conflictelor. - Desenele animate, în special, pot fi o sursă de stereotipuri negative cu privire la unele
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
ei învață indirect că actele violente sunt recompensate. Ei memorizează aceste noi comportamente care, din acel moment, fac parte din paleta de acțiuni pe care ei le pot alege pentru a obține ceea ce doresc. - Este cu siguranță adevărat că violența televizuală nu se află la originea tuturor comportamentelor agresive ale copiilor. Este adevărat și că anumiți copii sunt mult mai susceptibili decât alții de a fi „atinși” de această violență și că acești copii sunt probabil mai susceptibili de a deveni
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
originea tuturor comportamentelor agresive ale copiilor. Este adevărat și că anumiți copii sunt mult mai susceptibili decât alții de a fi „atinși” de această violență și că acești copii sunt probabil mai susceptibili de a deveni agresivi. Dar efectele violenței televizuale incită acești copii cu risc să devină și mai agresivi decât ar fi fost în alte condiții. Grupul cel mai vulnerabil nu reprezintă decât o minoritate a telespectatorilor, dar tot ei sunt cei mai susceptibili de a constitui majoritatea agresorilor
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
de programe audiovizuale al elevilor (7-10 ani, 11-14 ani, 15-18 ani), s-a constatat că expunerea la TV este majoritară, față de celelalte medii de informare (radio, Internet) pentru toate grupele de vârstă. Așa cum reiese din literatura internațională, expunerea la violența televizuală are efecte negative pe termen scurt și pe termen lung. Reanalizând datele din cercetarea efectuată în 2005 am estimat predictorii efectelor pe termen scurt. Am considerat efecte pe termen scurt răspunsurile copiilor și adolescenților la întrebarea „În ce fel te
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
Este cunoscut că percepțiile și raționamentele pe care le fac copiii, mai ales cei mai mici dintre ei, sunt influențate de comportamentele observate în jurul lor dar și de caracteristicile individuale. În continuare, vom încerca să explicăm percepțiile copiilor asupra violenței televizuale și efectele pe termen scurt analizând modelul structural din figura 1. Figura 1. Model teoretic 1: Expunerea la violența televizuală și efectele asupra tinerilor Expunerea la TV se măsoară cu variabilele corespunzătoare expunerii la TV în zilele lucrătoare și la
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
de comportamentele observate în jurul lor dar și de caracteristicile individuale. În continuare, vom încerca să explicăm percepțiile copiilor asupra violenței televizuale și efectele pe termen scurt analizând modelul structural din figura 1. Figura 1. Model teoretic 1: Expunerea la violența televizuală și efectele asupra tinerilor Expunerea la TV se măsoară cu variabilele corespunzătoare expunerii la TV în zilele lucrătoare și la sfârșit de săptămână, la care se adaugă variabila de consum privind emisiunile cu cea mai mare cantitate de violență: filmele
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
conectare la Internet, antena pentru satelit, video/DVD etc.). Variabilele introduse în calcul sunt recodificări ale variabilelor brute, astfel încât să se obțină o scală ordinală. Modelul teoretic este reprezentat în figura 2. Figura 2. Modelul teoretic 2: Expunerea la violența televizuală și efectele asupra tinerilor în contextul socioeconomic al familiei Modelul din figura 2 introduce trei legături cauzale noi între variabila SES (statusul socioeconomic) și celelate variabile latente prezente: expunerea la TV, violența percepută și efectele pe termen scurt. Deși acest
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
menționăm factorii individuali și/sau sociali. În aceste condiții, un model structural cu legături simultane este dificil de construit utilizând numai informații privind expunerea la TV și câțiva parametri demografici. Dar care sunt predictorii efectelor pe termen scurt ai violenței televizuale? În urma unei proceduri de regresie stepwise s-au obținut rezultate care explică parțial unele teorii discutate anterior. Vom prezenta aceste rezultate pe grupe de vârstă, diferențiat pe sexe, deoarece vom constata unele comportamente specifice. Copiii între șapte și 10 ani
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
0,151 0,119 0,185 Violența percepută la știri 0,138 0,141 0,129 Sexul 0,170 - - - - - - - - Vârsta -0,061 -0,074 - - - - Consumul de filme TV - - - - 0,082 - - - - Vizionarea in familie - - - - - - - - 0,062 *p < 0,05. Efectele violenței televizuale sunt influențate, în principal, de violența percepută în filme și la știri; o influență slabă mai au sexul și vârsta copiilor (ca și în cazul copiilor de 7-10 ani, cu cât vârsta crește, efectele violenței TV scad). Băieții sunt influențați
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
aceste influențe sunt slabe, dar simpla lor prezență înseamnă că ele se adaugă altor factori de risc individuali și sociali, pe care este mai greu să-i controlăm. Așa cum afirmă Huesman „persoanele care comit acte de agresiune influențate de violența televizuală constituie o minoritate, dar în grupul delincvenților ei sunt majoritatea”. Analiza transversală a efectelor pe care le are violența televizuală Literatura dedicată analizei efectelor pe care violența urmarită la televizor le are asupra copiilor a identificat trei efecte principale: desensibilizarea
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
pe care este mai greu să-i controlăm. Așa cum afirmă Huesman „persoanele care comit acte de agresiune influențate de violența televizuală constituie o minoritate, dar în grupul delincvenților ei sunt majoritatea”. Analiza transversală a efectelor pe care le are violența televizuală Literatura dedicată analizei efectelor pe care violența urmarită la televizor le are asupra copiilor a identificat trei efecte principale: desensibilizarea (nepăsarea și indiferența în fața unei scene de violență), imitația (imitarea scenelor de violență vizionate la televizor în relațiile cu cei
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
01 Figura 3. Efectele violenței TV pe vârste Pe măsură ce cresc, copiii devin mai indiferenți față de violența afișată la televizor. Dacă la 7 ani, 18% dintre copii se declară indiferenți, la 18 ani, 45% dintre adolescenți au această atitudine față de violența televizuală. Dar o proporție mare a copiilor declară că sunt înfricoșați/îngroziți/nesiguri de scenele de violență văzute la televizor. Curba de tendință are un maxim în jurul vârstei de 12 ani (figura 3). Între 10 și 12 ani, copiii declară o
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]