219 matches
-
Unii spun că-i hărnicie, că românu-i meșter bun, Alții spun că e prostie, cei de-aici cred că-i nebun. Ce să zic, luat de valuri, deseori pățesc la fel, Mă zbat între două maluri:îs tâmpit sau îs tembel! De cinci ani, fără oprire, niciodată n-am lipsit, Și doar nu-s avar din fire, dolăreii - m-au smintit! Știu cât e de greu acasă, muncesc doar pentru copii, Încă pân-la primăvară sau la vară, nu? Mai știi? Doamne
AZI E BOBOTEAZĂ de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348823_a_350152]
-
de la care am avut ce învăța, care mi-au dat curaj și încredere, care mi-au devenit - unii dintre ei - buni prieteni. Arta apropie oamenii, sau cel puțin așa ar trebui să fie, cu condiția să ne „scuturăm” de orgolii tembele, care nu-și au rostul. E loc de toți sub soare. 7. Dar despre premiul Nobel pentru Literatură ce părere aveți? Este un etalon al valorii, într-adevăr? Aveți vreun scriitor preferat, laureat al premiului Nobel? Sigur că premiul Nobel
FEBRUARIE 2013 de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 816 din 26 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345439_a_346768]
-
Nicolae Podișor , publicat în Ediția nr. 802 din 12 martie 2013. Ostenit de un precar mers pe sârmă Cu echilibrul impus de tăceri interzise Și vinovați de a nu ține ritmul pașilor - Ce dezmăț în poiana de iască și truveri tembeli - Fumăm narghileaua pe rând slobozind rotocoale Întârâtând slăbiciunea abstinenților Facem poștă gânduri arvunite Pe care alții nu dau doi bani Și traficăm la greu mișcări de coapse Când bătrânii își fac semnul crucii Că ce lume au lăsat ei dimpreună
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
spate partenera Ca pe o viață mereu chinuită de tortură ... Citește mai mult MondenitățiOstenit de un precar mers pe sârmăCu echilibrul impus de tăceri interziseși vinovați de a nu ține ritmul pașilor -Ce dezmăț în poiana de iască și truveri tembeli -Fumăm narghileaua pe rând slobozind rotocoaleîntârâtând slăbiciunea abstinențilorFacem poștă gânduri arvunitePe care alții nu dau doi baniși traficăm la greu mișcări de coapseCând bătrânii își fac semnul cruciiCă ce lume au lăsat ei dimpreună cu rugaCa urmașii s-aibă parte
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
Unii spun că-i hărnicie, că românu-i meșter bun, Alții spun că e prostie, cei de-aici cred că-i nebun. Ce să zic, luat de valuri, deseori pățesc la fel, Mă zbat între două maluri:îs tâmpit sau îs tembel! De cinci ani, fără oprire, niciodată n-am lipsit, ... Citește mai mult A Z I E B O B O T E A Z ĂIarnă, iarnă! În Ianuar, ai pornit mai serios,Viscol, ger, multă zăpadă, tare-i greu dar
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
Unii spun că-i hărnicie, că românu-i meșter bun,Alții spun că e prostie, cei de-aici cred că-i nebun.Ce să zic, luat de valuri, deseori pățesc la fel,Mă zbat între două maluri:îs tâmpit sau îs tembel!De cinci ani, fără oprire, niciodată n-am lipsit,... XXVI. ÎN AJUN DE CRĂCIUN, de Ionel Davidiuc , publicat în Ediția nr. 725 din 25 decembrie 2012. ( departe de cei dragi ) Câte simt, nu mai spun, doar în suflet mocnesc, În
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
pentru melodii de muzică ușoară. Prima lui carte, Am vrut să scriu, apare în 1960. După mai bine de două decenii, îi sunt editate, într-un ritm alert, numeroase volume, în limba română, dar și în ebraică, printre care Kova tembel (1987), cu o prefață de Marin Sorescu, Râsete în Olimp (1989), Hotare (1992), Cer cuvântul la diverse (1996). Umoristul versifică dezinvolt, ingenios, produce sau doar transcrie „perle” și „briliante”, dă la iveală în cascadă „umor în pastile”, truvaiuri sclipitoare, întotdeauna
ARISTIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285454_a_286783]
-
ne-am simțit bine Împreună? Înainte să o pot opri, vocea Venetiei mi se strecoară iar În minte. Ai fost o schimbare binevenită, Becky. Îl faci să rîdă. Însă ești departe de a fi la nivelul lui. Vacă... idioată... și tembelă. O aschimodie... oribilă... și plină de fițe... Mă șterg la ochi, mă ridic În capul oaselor și trag aer În piept de trei ori, lung. N-o să mă mai gîndesc la ea. Sau la povestea asta. — Doamna Brandon? Se aude
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
argumentele "istorice" ale d-lui Coșea erau la antipodul teoriilor sale economice! Unde ne găsim să cerem consecvență la politicinaul român? Or fi teoriile sale economice inspirate de experimentele europene, dar cum le va implementa - în ipoteza că un electorat tembel îi va oferi ocazia - printre statuile lui Ștefan și Țepeș? Culmea e că, mai rafinați în arta manipulării, Berindei și Theodorescu făceau figuri de liberali! Primul, fără îndoială, după ce se fripsese într-un "Tucă-show", n-a mai vrut să repete
Pastorul Gauck: Unsprezece ipostaze by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17155_a_18480]
-
scriitori din august, În rapoartele Uniunii Scriitorilor s-a atras atenția asupra pericolului schematismului și clișeului, Îndeosebi În zugrăvirea „eroului pozitiv”. În 1951 toate aceste slăbiciuni: manierism, șablon, clișeu, schematism, dispreț față de Înaintași, incultura, lirismul facil, lipsa de meșteșug, optimismul tembel, „neadâncirea realității, a experienței sovietice În domeniu”, superficialitate stilistică, epigonismul, expresia lozincardă, infantilă și altele, vor primi un nume: proletcultism. A existat proletcultul În cultura sovietică, Îndată după revoluția din 1917, iată, există și la noi - constată la unison vocile
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
a readus pe pământ, ca și când plecarea lui Ceaușescu era o trezire la viață: cât e el, nu suntem noi, când nu mai e el, noi putem exista cu adevărat. Știu că acum tot ce am scris pare foarte exaltat și tembel, ca un delir. Dar atunci nimic nu a fost mai real decât „irealitatea”. Zilele care au urmat au fost o experiență de domiciliu forțat asociat cu simțul datoriei. Nu am putut să ne întoarcem la București: nici nu aveam cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
obicei în jurnale, azi este clar că a fost determinant și unul greu de imaginat în lumea noastră. Am plecat de acasă pe la ora 11. Fiindcă nu pot încă să mă regăsesc în calitate de cititoare și autoare (cu alte cuvinte, citesc tembel și dezordonat, cu un fel de sictir cioranian pe lumea academică în genere), amân încă o vreme un program auster de șoricică de bibliotecă. Pe scurt, am lălăit-o pe drumul până la universitate, ocolind pe străduțele astea fermecătoare pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
fir de ață în gaura în care își ținea de obicei sula și a vârât-o într-a ei și avea și ea un fir de ață și s-a trezit dezamăgită între cearșafurile ude de transpirație. Doar pentru motivul tembel Că mama o face Nu înseamnă că și eu la fel. Doar pentru motivul tembel Că tati a făcut-o Nu înseamnă că vreau și eu la fel. îE. E. la 16 ani) Când Ignatius Gribb i-a scris și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
-o într-a ei și avea și ea un fir de ață și s-a trezit dezamăgită între cearșafurile ude de transpirație. Doar pentru motivul tembel Că mama o face Nu înseamnă că și eu la fel. Doar pentru motivul tembel Că tati a făcut-o Nu înseamnă că vreau și eu la fel. îE. E. la 16 ani) Când Ignatius Gribb i-a scris și a refuzat să-I ofere un loc, a înțeles că ajunsese la drumului șanselor. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
până la buric, apoi îi dă drumul și ghemotocul acela de cârpe zvâcnește până în tavan, face poc și revine în dreptul vânzătoarei. Repetă gestul, absentă, cu mișcări automate, cu privire rece, absentă. Nu pot scrie, totuși. Mi se năclăiește textul de joaca tembelă a fetișcanei ăsteia. Mă fascinează și pe mine automatismul cu care își trimite mingiuca. Prind a o urmări. Simt cum devin și eu, încet, încet, absent. Cum, parcă, zvâcnetul acela al mingiucăi trage din mine, încetul cu încetul, gând după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
simt, nu mai este a mea. Mi-e indiferentă. Vechile umilințe, înlocuite cu altele, altfel ambalate. Cel mult pot remarca, neutru, noutățile, pot aprecia utilitățile, facilitățile, pot contempla ritmurile noi și, de ce nu, pot constata, la fel de neutru, că este din ce în ce mai tembelă. Un tembelism apreciat, desigur, după scara mea de valori, cu vălătucii trecutului înconjurându-mă, cu umbre însoțindu-mi pașii pe Bulevard, intrând încă împreună cu mine prin prăvălii, prin cârciumi, cadențându-și pașii de aer după poticneala pașilor mei. Astăzi am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
uitate în buimăceala unor noi și noi dimineți în care alții și alții își pierd nu doar servietele cu cheile de la case, ci își lasă în ele trecutul lor tot abandonat, nemaidorind întoarceri, nemaidorind alte poveri decât ale unei nesfârșite, tembele, buimace, nesfârșite râvniri de zori. Simt în jurul meu o lume incertă. Ancorată într-un trecut (nu neapărat temporal!) fad, fără dimensiuni, fără contururi. O lume uitată, ca un fel de floare de buboi, în mijlocul alteia, care se naște acum. Buboiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
îndârjesc în a-l ignora. Nu am nimic cu el, nu mi-e nici simpatic, nici odios, nici măcar indiferent. Un ins târând o biografie falsă, la fel de păcătoasă ca și a mea. Probabil, impulsul de a-l ignora vine din acea tembelă pornire - nu numai a mea - de a mă feri din calea cunoscuților din bloc, vecini indiferenți, sau de a-i evita pe cei cu care nu ai ce vorbi. Nici măcar banalul schimb de vorbe goale. Nu-mi place constatarea. Las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
bani, pungi cu tărâțe, fluturași cu rânjete. Pentru o pungă cu câteva calendare, un pix și o brichetă, bietul om este în stare să promită că votează și de trei ori. Privesc amuzat spectacolul. Am publicat, în anii de entuziasm tembel, când credeam că într-adevăr românii vor să schimbe ceva în viețile lor după ce au scăpat de Ceaușescu, o carte despre alegerile interbelice. Primită cu bunăvoință. Exemplarul pe care i-l dădusem cu dedicație editorului l-am cumpărat, după un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vălul pitoresc al aparențelor, să vadă tragedia unei nații chemate la democrație fără să aibă habar de practicile acesteia. Nu aceasta interesează. Și odinioară, ca și acum, electoratul era o masă amorfă, manevrabilă, sforarii politici stârnindu-i patimi mărunte, orgolii tembele, înlocuind, pentru scurt timp, terenul fotbalistic al defulărilor cu lupta electorală. Românii votează în continuare pătimași, dezorientați, duși după ultimele promisiuni ale celui care le vorbește. Dintre patru sau cinci ofertanți electorali, este crezut, de obicei, cel care la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
În fața ușii, nu se hotăra să bată: Directorul era aprig și Înfricoșător, mai ales când ținea În mână o legătură de chei uriașă, pe un inel gros din oțel. Inelul era făcător de țanțoșe cucuie, mai ales pe cheliile școlarilor tembeli, imbecili, cretini, tâmpiți sau idioți. Până să se Îmbărbăteze el, ușa se deschise brusc și apăru Jivinoiu (copiii Îi spuneau așa Directorului din pricina prea des pronunțatului cuvânt „jivină” cu care erau chemați la ispășire cei condamnați la vârtejuri pe tărtăcuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nimeni acasă. Deci, mergem acolo! La fața locului. Dacă tot nu e nimeni, poate ne deschide nimeni ușa... Se decisese: miercurea telefon, vineri vizită. Oho, se înmulțiseră brusc treburile, săptămâna devenise mai mică. Să mai vorbească unii de plictiseală... televizorul tembel, radioul patriotic, barurile lipsă, pocherul interzis, bordelurile uitate, cărțile vechi, reflexele moarte, bârfa fleșcăită... dar inițiativa? Inițiativa personală! Trebuie și oarecare inițiativă, stimați handicapați ai subteranei! Auzi, să te plictisești! Prin urmare, miercuri la telefon, vineri pe teren, expediție spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
scâncetul pornesc simultan și bărbatul e acolo, la un pas. O glumă idioată, pe care nu mai are timp s-o livreze, s-o elibereze. O glumă din care nu mai rămâne decât un zâmbet rânjet plânset, un surâs angelic, tembel, stingher, pe chipul în transă. Mâinile bâjbâie în întuneric, tremurând. Când se dezmeticește, bărbatul se află din nou în același loc, în fața ei. Nu se privesc, privesc craterul negru al cafelei, adâncul de zaț, himera. — E o capcană, anotimpul? Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
așa. Ca idee. Păi bine atunci. Ridic din umeri. Și eu la fel. Uau. Lissy are un secret. Mă Întreb ce o fi vrut să... Da, normal. Auzi, că se uita pe niște materiale cu tipul ăla. Mă crede complet tembelă, sau ce? OPT A doua zi dimineață ajung la serviciu cu un singur scop. Să fac tot posibilul să-l evit pe Jack Harper. Ar trebui să fie destul de ușor. Panther Corporation e o companie uriașă, aflată Într-o clădire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
s-a Îndepărtat ziua asta de planul pe care mi l-am făcut azi-dimineață. Scop : Să arăt ca o femeie sexi și sofisticată, Îmbrăcată Într-o rochie superbă, care o pune În valoare. Rezultat: Să arăt ca Heidi/un copil tembel, Într-o rochie cu mâneci bufante oribile. Scop : Să-mi dau un rendez-vous secret cu Jack. Rezultat : Să-mi dau un rendez-vous secret cu Jack, după care să nu mă duc la Întâlnire. Scop : Să fac o partidă de sex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]