314 matches
-
sau un război civil, ci un adevărat seism politic, la fel ca revoluțiile din Franța sau Rusia. După plecarea șahului în ianuarie 1979, puterea a fost preluată de ayatollahul Khomeini, iar vechile structuri ale securității s-au prăbușit. Deținuții și temnicerii au inversat rolurile. O nouă viziune asupra lumii a fost stabilită drept adevăr oficial și, în mod surprinzător, acel adevăr nu avea nimic de-a face cu comunismul sau democrația. Acest adevăr era indiferent atât față de nevoile economice ale societății
by Madeleine Albright [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
XVI-XVII s-au construit închisori în toate cele opt scaune secuiești (corespunzătoare județelor Mureș, Harghita, Covasna de azi) și în mai toate orașele maghiare. Cele mai multe erau de mici dimensiuni, aflate în curtea guvernatorilor/primarilor locali, păzite și întreținute de 2-3 temniceri, care verificau zilnic (dimineața și seara) starea celulelor, pereții și închizătorile ușilor și raportau neregulile magistraților orașului. Detenția era de scurtă durată (de regulă, sub o lună), fiind însoțită frecvent de amenzi. Hrana o asigurau rudele și cunoscuții, arestații fiind
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
creator al omului"259, o adevărată Renaștere penală adînc ancorată în ortodoxia creștină. Nașterea închisorilor românești s-a făcut pe fondul unei laicizări continue a societății, Bisericii restrîngîndu-i-se tot mai multe atribuții, printre care și cea de îngrijire a arestaților. Temnicerul modern a preluat funcțiile gîdelui, a armașului, a preotului și a călugărului, înlăturînd din meseria lui atît cruzimea unora, cît și credința altora. Preot fără Dumnezeu și călău fără libertatea de a ucide, gardianul este copilul legitim al noii justiții
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
în cazul vânzătoarei de porfiră - Lidia - a fost botezată „ea și casa ei” (Fap. 16, 12-13) - și oare din cine se putea compune casa unei văduve dacă nu din copii -, iar în cartea scripturistică Faptele Apostolilor, ni se menționează despre temnicerul din Filipi care „s-a botezat el și toți ai casei lui” (Fap. 16, 30 33), apoi despre Corneliu sutașul că s-a botezat cu toată casa lui (Fap. 10, 44-48) de unde se înțelege clar că s-au botezat și
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
copiii”<footnote Rev. Professor T. W. Manson, „Baptism in The Church”, în Scottish Journal of Theology, Vol. 2, Nr. 4, 1949, p. 395396. footnote>. Se presupune că anumite indicii lasă să se înțeleagă că expresia „casă” în cazul Lidiei, a temnicerului din Filipi sau a lui Ștefana, nu includea până la urmă copiii, întrucât toți cei amintiți ar fi fost lipsiți de urmași. În acest caz au făcut lumină teologii români J. Peretruchin și Mitropolitul Nicolae al Banatului<footnote J. Peretruchin, op. cit
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
aminte să mai fi botezat de atunci pe cineva (I Cor. 1, 16). Rezultă deci că s-a scurs destulă vreme, în care perioadă copiii mici ar fi putut crește, devenind majori”<footnote J. Peretruchin, op. cit., p. 38. footnote>. Cu privire la temnicerul din Filipi, putem releva faptul că acesta trebuie să fi fost destul de tânăr, „cel mult de etate mijlocie, căci pe vremea romanilor, ca de altfel și în timpul de față, oameni de vârstă înaintată nu se admit ca paznici pe la închisori
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
împreună cu care s-a botezat. Evocând episodul din cartea Faptele Apostolilor 16, 31-33, reținem că, impresionat de minunea deschiderii porților temniței, precum și de gestul Sfinților Pavel și Sila care n-au profitat de această împrejurare spre a încerca să fugă, temnicerul - după ce zăvorâse din nou toate ușile spre a nu evada ceilalți deținuți - căzu la picioarele Apostolilor, întrebându-i ce trebuie să facă spre a se mântui. Ca răspuns, Apostolii l-au îndemnat să se boteze el și casa (οῖκος) sa
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
ce trebuie să facă spre a se mântui. Ca răspuns, Apostolii l-au îndemnat să se boteze el și casa (οῖκος) sa, adică familia sa: soție, copii etc. În cele din urmă, acest lucru s a și întâmplat. Deci, casa temnicerului cuprindea și copiii care au primit botezul împreună cu părinții lor, în acel ceas al nopții. Avem aici pe de-o parte „casă” (οῖκος) cu înțeles de familie, „ai lui” și „casă” cu înțeles de locuință. Casa - familia cuprindea soția, copiii
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
primit botezul împreună cu părinții lor, în acel ceas al nopții. Avem aici pe de-o parte „casă” (οῖκος) cu înțeles de familie, „ai lui” și „casă” cu înțeles de locuință. Casa - familia cuprindea soția, copiii și slujitorii, sau chiar rudeniile temnicerului. Așa cum am precizat mai sus, în Sfânta Scriptură cuvântul „casă” înseamnă constant o familie cu copii<footnote Vezi Lc. 19, 9; In. 4, 53; I Tim. 3, 2-4; II Tim. 4-19. footnote>. În caz că respectiva familie n-ar fi avut, lucrul
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
Testament ne oferă suficiente indicii din care putem bănui că, din cele dintâi decenii ale răspândirii creștinismului, odată cu părinții au fost botezați și copiii lor, atunci când Sfântul Apostol Pavel a botezat „și casa lui Ștefana” (I Cor. 1, 16), pe temnicerul din Filipi care „s-a botezat el și toți ai casei lui” (Fap. 16, 30-33) etc. Revenind la cele ce s-au întâmplat în ziua Cincizecimii, când S-a pogorât Duhul Sfânt peste Apostoli, subliniem că ei au propovăduit poporului
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos». Uneori au fost botezați și ceilalți, fără ca aceștia să fi manifestat, înainte de a se boteza, credință sau pocăință printr-o mărturisire formală: Lidia și toți ai casei (Fap. 16, 14-15); temnicerul din Filipi și casa sa (Fap. 16, 33); și chiar ucenicii din Efes (Fap. 19, 2 6)”<footnote Ioan Bunea, op. cit., p. 25. footnote>. Însă, la sus-numitele precizări contestatare, mai putem menționa, pe de o parte, că cei ce se
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
adică „ei pot primi harul ca unii ce nu-i opun nici o piedică personală”<footnote Ioan Bunea, op. cit., p. 26. footnote>. Lecturând cartea biblică Faptele Apostolilor, capitolul 16, 30-33 aflăm încă un argument imbatabil care susține temeinic botezul pruncilor. Astfel, temnicerul cetății din Filipi, după ce văzuse minunea ce se săvârșise cu Apostolii Pavel și Sila, i-a întrebat ce trebuie să facă pentru ca să se mântuiască? Ei i-au răspuns: „Crede în Domnul Iisus și te vei mântui tu și casa ta
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
acel ceas al nopții, a spălat rănile lor și s-a botezat el și toți ai lui îndată”. Atât pentru noi - și pentru orice cititor onest - după lectura acestui fragment, botezarea pruncilor de către Sfântul Apostol Pavel este apodictică, căci, chiar dacă temnicerul din Filipi se interesează numai de mântuirea sa, Apostolul afirmă că dacă el crede, se va mântui nu numai el singur, ci cu toată casa sa. Și apoi, după ce le-a propovăduit cuvântul Domnului, i-a și botezat îndată pe
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
hagiografiilor, istoria a selectat o versiune arhetipală pentru ziua îndrăgostiților de pretutindeni. Este vorba de cea în care un anume Valentin, martir roman din secolul III, căsătorește soldații împotriva voinței împăratului lor. Este întemnițat, iar aici vindecă fiica oarbă a temnicerului. În ziua execuției 14 februarie trimite fetei un bilet semnat "de la Valentin al tău". Versiunea oficială a Bisericii vede aici doar prezența iubirii întru Slava și Gloria lui Dumnezeu pe pământ. Interpretează numele martirului într-un registru exclusiv sacru: "Numele
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
îndrepta misiunea către cei maturi, către adulți, căci ei trebuiau mai întâi creștinați, și apoi asupra copiilor acestora, cu care se putea întâmpla ceea ce s-a petrecut atunci când Sfântul Pavel a botezat familii întregi de convertiți: „casa lui Ștefana”, a temnicerului din Filipi, a Lidiei (Fap. 16, 14-15, 30-34; 1 Cor. 1, 16) etc. Cu alte cuvinte, nou-născuții și copiii puteau fi botezați ori odată cu părinții lor, ori mai târziu, după creștinarea părinților lor. O altă operă ce face referire la
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
Un artist vampirizat de instinctualul Caliban, aceasta ar fi parabola și tăria Mirandei; ea are puterea să-i nege colecționarului exact ceea ce voia el mai mult, accesul la "palatul interzis" al frumuseții artistice. Jurnalul Mirandei reface dosarul clinic al abuzivului temnicer, iluminându-i viclenia șantajistă, perversă, frustrările de paria, fixația de a poseda exclusiv exterioritatea delectabilă a viului, prostul-gust sepulcral, mimetismul clișeelor verbale, nevroza de clasă, nevroza sexuală. Un "înger" terorist, ce în numele unei inocențe morbide, nu pregetă să martirizeze o
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
apare un poem al lui Dimitrie Stelaru în tonul său bine cunoscut de frondă. E aici aceeași dorință de a-și șoca publicul, de a-l sfida, se remarcă astfel în incipit imprecația reluată simetric și în finalul poemului: "Dormiți temnicerilor, dormiți,/ Lăsați-ne dracului un ceas"141. Horia Tănăsescu oferă o traducere din Vita nuova, Beatrice de Dante. Versuri pentru femeea mea, poezia lui Ovidiu Rîureanu, merită doar amintită. Poemul lui Geo Dumitrescu, Scleroză, dedicat Ninei Creucea, anunță tonalitățile care
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
aherontice, ierni polare și toamne bacoviene amenințând viața și spiritul: pădurile „se bejenesc”, „cad ploi de păcură ropotitoare”, marea e un paradis în derivă spre care migrează „nămolul” și „înecații”. Paralel, se întâlnește solitudinea cosmică a eului liric - „întemnițat și temnicer” zidindu-se zilnic -, dar și, compensator, intervine întoarcerea lui către începuturi, cu valoare de repere pure și purificatoare în mitologia personală a poetului: „pădurile primordiale”, dealul copilăriei, lumina celestă, stelară, de la care, ca și gnosticii, se revendică poetul, el însuși
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285911_a_287240]
-
dominante : o libertate care, din perspectiva persoanei, este oricum, prin definiție, imperfectă. Trupul feciorelnic : integritate sau integralitate? Pentru platonism, dar și pentru o anumită mistică rigoristă, inclusiv creștină, categoria trup reprezintă un obstacol de căpătîi în dobîndirea libertății totale. E temnicerul sau ispititorul împotriva căruia trebuie să lupți, lestul de care trebuie să te separi, să scapi, pentru ca sufletul regrupat în sine însuși să fie capabil de cunoaștere adevărată, pură. Dacă (în mod contradictoriu) trupul ar primi loc printre Formele platoniciene
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
mine! Tâlharule, nu ți-e rușine? O, tâlhăresc, domn’ șef, în Codri de lumină... N-ai vrea să tâlhărim un strop și pentru tine? Pentru mine? Da, cred că ți-ar face bine... Banditule, păstrează-l pentru tine! Și scuipă temnicerul, în scârbă, printre dinți. ... rămân cu Visul meu, încă trei luni de zile... ... și crește-n „adormire” un trup sfințit în mine, ca-n Lazăr putrejunea se face Monastire și fiecare rană e-o boabă de rubin, iar lanțul se
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
fi un judecător mai în cunoștință de cauză în privința legionarilor decât acest supraveghetor permanent al comportamentului lor, care, nefiind alterat în opinia sa de vreun interes sau de vreo meschinărie, a fost capabil să rostească o sentință de maximă obiectivitate. Temnicerul acela de la Aiud, om simplu, dar cinstit sufletește, este superior tuturor fariseilor oricât de titrați ai vieții publice românești de ieri și de azi, care se fac că nu observă virtuțile care caracterizează în realitate pe un legionar adevărat și
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
îi facem obiecte! nu te speria, Ioană, înțelege că acela fluieră dacă pornește, păi da! și alergi dacă pornește! va coborî? trecut de capcana mitologiei SF cu îngrijorarea că m-am născut în alte vremuri, prizonieratul la oameni, avantaj că temnicerii echivalează lipsa lor de știință cu lipsirea ta de libertate. Ațipit, tot Adjud, exactitatea mesajelor patul lui Procust, discuție de studenți, unul a luat-o razna la Arad, că acolo femeile trag de tine, în Moldova mai puțin! Radna, Dezna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
ea. Dar vădise categoric că, cel puțin în acest context sinistru, renunțase complet să se ocupe de problema mamei lui. Prefera să nu se gândească la aspectul obscen al încarcerării ei. Nu voia să mi se asocieze în postul de temnicer. Un lucru ușor de înțeles. Dar ce mă irita era faptul că, în acest timp, se distra cât îl țineau puterile. Înota, cânta, zăcea pe stânci cu Gilbert bând vin alb cu suc de coacăze (ultima lor descoperire în materie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
este saga penitenciară a lui Ion Ioanid (deținut Între 1953 și 1964), intitulată Închisoarea noastră cea de toate zilele. <endnote id="3"/> Regimul de detenție varia Între anume limite, de la o perioadă la alta sau În funcție de gradul de bunăvoință al temnicerilor. În ansamblu Însă, a fost extraordinar de dur și de umilitor, urmărind distrugerea atât fizică, cât și psihică a celor considerați adversari ai regimului: frig În celule, hrană insuficientă, bătăi, lanțuri la picioare... Erau și oameni de optzeci de ani
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
complace în compania unei Margot, „frumoasă ca o rușine”, cu care împarte un pat „plin de păduchi și de sânge” și „soarbe moartea ca pe o otravă”. Precum genialul damnat medieval, cunoaște și supliciile închisorii, destăinuite într-un lamento: „Dormiți temnicerilor, dormiți,/ Lăsați-ne dracului un ceas./ De chinul lanțurilor ne izbăviți/ Și aruncați-ne pâinea care v-a rămas”. Instrumentul izbăvirii sale, ca și a patronului serafimilor osândiți, e spânzurătoarea: „«Vagabonzi, hoți, nebuni. Lepădații noroadelor./ Casa lor e temnița. Puneți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]