280 matches
-
Franța acuarela a fost utilizată pentru studii, în special la deplasările în Italia. Acuarela a fost folosită de Jean Honoré Fragonard, Hubert Robert sau Louis Durameau. În timpul lui Ludovic al XVI-lea, acuarela, încă confundată cu guașa ca tehnici în tempera, a fost acceptată în Academia Franceză. Dezvoltarea acuarelei a dus la înființarea în Anglia a societății "Royal Watercolour Society", fondată de William Frederick Wells (1762 - 1836) în 1804 la Londra și a "New Water Colour Society" în 1832, iar în
Acuarelă () [Corola-website/Science/300773_a_302102]
-
se explică prin faptul că lumina este filtrată de pigment de două ori, atât la prima trecere, cât și într-a doua, după reflectarea pe hârtie. De fapt, saturația se datorează lipsei materialului de acoperire (ceruză, caolin), care la guașă, tempera sau ulei obturează efectul pigmentului. Caracteristic acuarelelor sunt zonele albe de hârtie care rămân nepictate. Uneori, mai ales în tehnica ud pe ud, când se dorește păstrarea lor, ele sunt acoperite (mascate) cu o substanță pe care apa nu aderă
Acuarelă () [Corola-website/Science/300773_a_302102]
-
probabil, Eustațiu Stoenescu) și încheind cu luminozitatea oferită de minunatele peisaje din Balcic ale pictorului Nicolae Dărăscu de dinainte de cea de-a doua conflagrație mondială. În muzeul pot fi întâlnite tehnici de lucru variate, cu tradiție sau mai noi, de la tempera pe lemn și frescă până la pastel și ulei pe diferite suporturi, dar și culorile specifice fiecărui artist (albastrul și albul lui Petrașcu, griurile calde palladyene, galbenul luminos al lui Tonitza, griurile grigoresciene, albastrul lui Dărăscu, verdele lui Bob Bulgaru etc.
Muzeul de Artă din Târgoviște () [Corola-website/Science/331337_a_332666]
-
lucrau și alți ucenici, care vor deveni ulterior faimoși precum Domenico Ghirlandaio, Perugino, Botticelli, și Lorenzo di Credi. Au urmat ani de studiu intens, Leonardo da Vinci fiind deprins cu tehnicile desenului, modelării artistice, cu tehnicile picturii în ulei și tempera, căpătând cunoștințele de bază necesare unui artist, fiind totodată inițiat în tainele metalurgiei și prelucrării metalelor, chimiei, mecanicii și tâmplăriei. Cea mai mare parte a muncii din atelier era prestată de ucenici. Conform celor afirmate de Giorgio Vasari, Leonardo da
Leonardo da Vinci () [Corola-website/Science/296783_a_298112]
-
fi colaborat cu Verrocchio la realizarea Botezului lui Cristos, pictând un înger care ridică roba lui Isus într-o manieră mult superioară de cea a maestrului său, încât Verrocchio, umilit, n-ar mai fi pictat niciodată. Tabloul este pictat în tempera și ulei și se găsește la Galeria Uffizi din Florența. Leonardo a pictat îngerul îngenuncheat din stânga, peisajul de fundal și a repictat trupul Mântuitorului. Diferența dintre cele două stiluri este evidentă, relevând stilul original și elegant al lui Leonardo. În
Leonardo da Vinci () [Corola-website/Science/296783_a_298112]
-
va regăsi în lucrările de mai târziu ale artistului, cu precădere în Sf. Ioan Botezătorul. O tradiție răspândită printre pictorii florentini era realizarea de mici lucrări reprezentând pe Sf. Fecioară cu pruncul Isus. Multe din acestea au fost realizate în tempera sau teracotă glazurată în atelierele lui Filippo Lippi, Verrocchio sau ale familiei prolificului Luca della Robbia. Lucrările timpurii de acest gen ale lui Leonardo, precum Madona cu garoafă sau Madona Benois, au urmat această tradiție, îm timp ce acesta începea
Leonardo da Vinci () [Corola-website/Science/296783_a_298112]
-
numele, și o garnitură de litere după alfabetul latin. <br> Pe parcursul îndelungatei activități creatoare a practicat diferite tehnici de lucru și a folosit diverse materiale: desenul în creion, cărbune, sanguină, cu penița și penelul în tuș, laviul, acuarela, guașa, monotipul, tempera, pictura în ulei, linogravura monocromă și policromă, gravura în metal (pe plăci de cupru), acvaforte hașurat, acvatinta, gravura cu acul, tehnica mixtă, dar cele mai impresionante rezultate le-a obținut în ciclul de gravuri în metal, în tehnica taidus, tăiate
Ilie Bogdesco () [Corola-website/Science/319451_a_320780]
-
Naosul este delimitat de pronaos printr-un zid de cărămidă care are pe mijloc o deschidere cât o ușă și două deschideri laterale mici. Pictura a fost realizată între anii 1810-1812, este lucrată într-o tehnică combinată de frescă și tempera, ilustrând tehnica ortodoxă. La portretele ctitorilor, ca și la celelalte portrete din interior se observă că, în costumele de epocă, apar elemente specifice portului popular românesc. Paleta zugravilor s-a rezumat la câteva nuanțe de roșu, albastru, gri, puțin verde
Balș () [Corola-website/Science/297000_a_298329]
-
Catedralei Greco-Catolice din Lugoj, între 1929 și 1934, lucrare pierdută, din păcate. Pictura inițială a fost făcută la 1868 de pictorul Moritz Breyer și a fost restaurată în 1929 de Virgil Simonescu. La restaurări, pictura a fost realizată în tehnică tempera după rețetele unei fabrici de profil din Germania. Aceasta a recomandat o rețetă greșită, dar restauratorii au realizat acest lucru mult prea târziu. Din cauza erorii, s-au luat diferite măsuri de protecție, prin aerisire, ventilare și evitarea fumului, însă, din
Virgil Simonescu () [Corola-website/Science/333500_a_334829]
-
și cimitirul. Biserică „Sf. Nicolae”, construită între anii 1812-1815, restaurată în 1880, de Sava Vasiliu, 1919, Biserica de riț ortodox, în plan trilobat. Tencuita în „calcio vecchio”, păstrând picturile exterioare. Turla poligonala pe naos. Pictată în interior și exterior în tempera. Biserică „Sf. Nicolae” a fost ctitorita de Radu Crețulescu și postelnicul Pădure în anul 1669 a fost declarată monument istoric. Biserică de riț ortodox, aparținând de Mitropolia Munteniei și Dobrogei, biserica din acest sat s-a ridicat la 1818 de
Comuna Ștefăneștii de Jos, Ilfov () [Corola-website/Science/300511_a_301840]
-
un pridvor îngust pe patru stâlpi puternici, pe latura de vest. Îmbrăcarea pereților cu nuiele s-a făcut odată cu structura ușoară de lemn a bolților, în aceeași tehnică. Din aceeași perioadă datează și iconostasul, cu numeroasele sale icoane pictate în tempera pe lemn de stejar, însemnate aproape fiecare de către donatorii lor. La icoanele tâmplei se putea citi, pe Stretenia (Prezentarea lui Iisus la Templu): "„Această icoană sa plătit de Dobre”", pe Bunavestire: "„Această icoană sa plătit de Dimitrie”", pe Intrarea în
Biserica de lemn din Moșteni-Greci () [Corola-website/Science/326120_a_327449]
-
Anton. Biserica primește hramul "Pogorârea Sfântului Duh" (sărbătorit la 50 de zile după Paști). Între anii 1942-1955, în perioada în care preot paroh este Ioan Alexandrescu, se continuă lucrările de construcție a bisericii. Biserică este înfrumusețată prin pictura executată în tempera de către pictorul Constantin Negrescu. Tot în această perioadă sunt sculptate în lemn catapeteasma și strana Maicii Domnului, autorul lucrării fiind Petru Constantin din satul Poiana Brusturi (județul Neamț). În anul 1955 biserica este sfințită de către ÎPS Sebastian Rusan, Mitropolitul Moldovei
Biserica de lemn Pogorârea Sfântului Duh din Bogdănești () [Corola-website/Science/329991_a_331320]
-
utilizarea simbolurilor specifice iconografiei. Obiectele nu sunt reprezentate doar pentru sine, ci întruchipează idei abstracte; de pildă o vază de cristal semnifică puritatea. Perspectiva liniară nu era cunoscuta pictorilor flamanzi, totuși tehnica acestora, a emailului în ulei și a culorilor tempera, nu a fost niciodată depașită. În Franța, cel mai important pictor al acestei perioade a fost Jean Fouquet (1416? - 1480), un valoros portretist, dar și miniaturist, care a influențat atât arta flamanda timpurie, dar și pictura italiană. La începutul secolului
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
Școlii de pictură bisericească din cadrul Patriarhiei Române. Timpul, în trecerea sa, a așternut un strat de fum care a acoperit pictura și a deteriorat, parțial, frumoasa pictură originală. Spălarea picturii, realizată în anul 1972, a schimbat, datorită retușurilor adăugate cu tempera, aspectul interior și a slăbit pigmentul culorilor. Între anii 2002-2004, s-au efectuat ample lucrări de restaurare și amenajare a sfântului lăcaș, în interior și în exterior (refăcută pictura, restaurare și înlocuire mobilier, ușile de la intrare, pardoseala din Sfântul Altar
Biserica Sfântul Gheorghe din Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/330175_a_331504]
-
oară în situația de a alege și „...aprecia în mod nemijlocit un astfel de decor”. În 14 octombrie 1903, participă la expoziția de la Sibiu din sala "Thalia", prezentând în plus față de cea de la Blaj peste 70 de lucrări în ulei, tempera, acuarelă, precum și desene cu caracter profan. Succesul expoziției a fost marcat în presa vremii de către ziare ardelene, bucureștene și maghiare din Budapesta. Ștefan Gróh, profesor la Școala de arte industriale și la Școala pregătitoare a profesorilor de desen din Budapesta
Octavian Smigelschi () [Corola-website/Science/308714_a_310043]
-
naosului se află o turla octogonala sprijinită pe o bază stelata. Altarul are forma semicirculara, cu trei ferestre sub care sunt trei nișe, cea din mijloc fiind mai mare. Catapeteasma este din lemn din tei, frumos sculptata și pictată în tempera și în foita de aur de un călugăr de la Putna. Pilaștrii și capitelurile turlei, cât și chenarele ferestrelor, sunt printre ultimele elemente de decorație gotica din Moldova. Biserică era inițial acoperită cu șindrila, dar în a doua jumătate a secolului
Biserica Sfântul Onufrie din Mănăstioara-Siret () [Corola-website/Science/317428_a_318757]
-
un tablou de Pisanello reprezentând o tânără femeie văzută din profil, a cărei siluetă se detașează pe un fond de flori și de fluturi. Tabloul este păstrat la Muzeul Luvru din Paris. Tabloul are dimensiunile de 43 cm × 30 cm, tempera pe lemn. Tabloul a fost achiziționat prin 1860 de consulul german la Paris, "Felix Bamberg". "Charles Picard" l-a vândut Muzeului Luvru, în 1893, pentru suma de treizeci de mii de franci. Mai întâi, a fost considerat ca fiind o
Portretul unei prințese d'Este () [Corola-website/Science/325876_a_327205]
-
exterior, cât si la interior, sub îndrumarea preoților care s-au perindat prin parohie. Ca o încununare a lucrărilor, începând din anul 1967 a fost reparat clopotul cel mare care era crăpat, acoperișul din tablă, introducerea curentului electric, pictura în tempera executată de către pictorul Aurel Țîra din Bistrița. Toate aceste lucrări sub îndrumarea preotului paroh Dumitru Moldovan și binecuvântate de către P.S. Episcop Vicar Irineu Bistrițeanul la data de 11 octombrie 1992, din donațiile credincioșilor. În prezent filia Măgurele numără 80 de
Biserica de lemn din Măgurele () [Corola-website/Science/316672_a_318001]
-
îl lasă pe Masaccio ca locțiitor al său cu drepturi depline. În anul 1424, Masaccio devine membru al asociației "Sfântul Luca", fondată în 1350, care reunea pictorii din Florența. În tabloul întitulat "Madona cu pruncul și Sfânta Ana", realizat în "tempera" pe lemn, experții recunosc atât stilul lui Masaccio, cât și pe cel al lui Masolino, fiind rezultat al muncii lor comune, contribuția lui Masaccio ar fi Madona cu pruncul și îngerul în veșminte verzi, iar celelalte personaje îi aparțin lui
Masaccio () [Corola-website/Science/299204_a_300533]
-
în urmă. Pictura a dispărut în timpul celui de al doilea război mondial din cauza bombardamentelor la care a fost supus Bucureștiul în anul 1944. Peisajul a fost unul dramatic, realizat pe o suprafață de douăzeci de metri pătrați cu grund de tempera în tehnica uleiului. Artistul a reluat peisajul în care a reprezentat pereți stâncoși și tufe de brădet care străjuiau o albie joasă. Brădetul deschide o perspectivă adâncă, conturată pe baza unui desen clar, dar și de un degrade al verdelui
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
acestuia. Arthur Verona a realizat pictura murală a plafoanelor palatului lui Gheorghe Cantacuzino care este astăzi Muzeul Enescu și cele ale colecționarului Ioan Kalinderu. La palatul lui Gheorghe Cantacuzino, plafoanele sunt boltite și pictorul a ales să execute comanda în tempera direct pe perete. La Kalinderu unde plafoanele erau plane, artistul a făcut patru lucrări pe pânză pe care le-a aplicat pe suprafețele de decorat. Tematica lucrărilor de la Kalinderu este lipsită de claritate și anecdotica destul de confuză. Afirmația poate fi
Arthur Verona () [Corola-website/Science/308778_a_310107]
-
al artistului, pe numele său Kazimierz Szulisławski a donat 110 lucrări în urma cărora s-a organizat într-o aripă specială a muzeului o expoziție care expune circa 700 dintre operele marelui artist, lucrări ce cuprind picturi în ulei, pasteluri, acuarele, tempera, grafică și numeroase ilustrații. În anul 2009, Casa Leon Wyczółkowski din Bydgoszcz, unde a locuit în perioada interbelică marele pictor, a devenit muzeu.
Leon Wyczółkowski () [Corola-website/Science/329179_a_330508]
-
și „solgabirău al orașului de sus”. Portretul ctitorului și jilțul său se păstrează în naosul bisericii. Inscripția amplasată pe rama tabloului este scrisă cu litere chirilice, cu excepția anului care apare în latină „Anno Domini 1754”. Portretul este lucrat într-o tempera grasă și înfățișează un personaj plin de prestanță, văzut din față, cu mâinile întinse în lateral, într-un gest de ctitor. Ducând o politică de sprijinire a Bisericii Greco-Catolice, el a adus pentru biserica din Cuhea un pictor care avea
Biserica de lemn din Bogdan Vodă () [Corola-website/Science/307970_a_309299]
-
Catapeteasma este din lemn de tei, sculptat cu ornamentații florale, iar unele icoane pictate în ulei, în stil neo-bizantin, datează din secolul al XVII-lea. Cu prilejul reparațiilor radicale din 1913 un pictor anonim a executat o pictură murală în tempera, care a constat doar din câteva scene pe pandantivi și în emisferele calotelor. În prezent, ea este deteriorată și ștearsă, păstrându-se doar chipul Maicii Domnului îndurătoarea de pe calota din pronaos. Biserica păstrează câteva obiecte de cult de valoare printre
Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Iași () [Corola-website/Science/318007_a_319336]
-
IPS Vladimir de Repta, mitropolitul Bucovinei și Dalmației. Inițial, biserica a fost acoperită cu țiglă roșie, în "solzi". Edificiul a fost pictat între anii 1940-1947, prin contribuția credincioșilor putneni, ajutați și de ministrul agriculturii din acea vreme. Pictura în tehnica tempera și stil bizantin a fost realizată de către pictorii Niculescu și Pentelescu din Rădăuți, împreună cu Hisala din Câmpulung Muscel. Pe măsura trecerii timpului, biserica a începută să se degradeze. La începutul secolului al XXI-lea, ca urmare a infiltrărilor apei pluviale
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Putna () [Corola-website/Science/320372_a_321701]