3,525 matches
-
de ofițeri de Securitate, apar la televizor aroganți, cinici, mândrindu-se cu trecutul lor. Procesul comunismului nu trebuie lăsat în seama unor publiciști animați de invidii secrete sau de ambiția de a se afla, pentru câteva zile, în centrul atenției. Temperamentul de pamfletar nu ține loc de competență în judecarea faptelor semenilor. Ideal ar fi ca procesul comunismului să fie încredințat, ca oricare alt proces, unei instanțe juridice, ceea ce se va și întâmpla dacă se va da curs extraordinarei Plângeri penale
Ierarhizarea răului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10303_a_11628]
-
ale unor critici, din care se vede destul de clar ce credea Călinescu despre meseria lui. Ele merită a fi citate cu atît mai mult cu cît, excepționale fiind, n-au fost reluate niciodată de autor: "Dl. Mihail Dragomirescu este un temperament eminamente politic. La baza activității sale critice găsim o constituție, un parlament, un buget, un guvern, un buletin oficial, un organ de luptă." "Sistemul critic al d-lui Lovinescu se compune din mari mișcări de trupe fără posibilitatea unei lupte
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
cei doi tineri directori de festival, Vincent Baudriller și Hortense Archambault, în 2004, la preluarea mandatului după lunga prezență benefică a lui Bernard Fevre d'Arcier, este una valoroasă. Fiecare ediție are cîte un artist important asociat, invitat, care, după temperament, se amestecă mai mult sau mai puțin în configurarea programului, dînd, însă, imaginea pentru fiecare an. Se crează astfel o anumită dinamică în plus, miza se nuanțează și ea, perspectivele asupra vibrațiilor fenomenului artelor spectacolului sînt personalizate, discuțiile devin punctuale
Festivalul de la Avignon (2) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10355_a_11680]
-
documente. Îi plăcea să cerceteze cu atenție listele cu nume de persoane și să decidă care dintre ele e de încredere și care nu e. Pe unii îi însemna cu un creion roșu. Ocupația asta era o vocație compatibilă cu temperamentul lui - și avea, indiscutabil, talentul necesar" (p. 31). Predispoziția nativă către administrație s-a completat, în 1917, cu șansa de o controla tot mai mult. Abia calitățile unui birocrat au produs saltul de la banditism (una din manifestările clasice ale "romantismului
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
Ion Simuț Pentru prima dată la noi, E. Lovinescu înțelege că un critic nu poate face decât un anumit fel de critică, emanat din datele lui foarte personale, chiar atunci când lucrează împotriva propriului temperament. Înainte de a fi rezultatul unei opțiuni ideologice (cum se va întâmpla după 1920 în activitatea lui E. Lovinescu), critica era (pentru tânărul exeget și polemist din anii debutului cu Pași pe nisip) rezultatul unei fatalități psihologice. Dar această fatalitate trebuie
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10598_a_11923]
-
arată convingător rolul pe care l-a avut Nicolae Iorga în ieșirea criticii lovinesciene dintr-o stare de espectativă și reverie, mobilizându-și fondul bovaric, energia luptătoare: "Ceea ce admiram atunci mai mult în d. Iorga era tocmai atitudinea polemică streină temperamentului meu relativist. Ca și în cazul lui Faguet, printr-un fenomen bovaric, îmi exaltam, astfel, lipsurile combative în biciul de foc căzut asupra generației ce ne preceda". Un proces formator se precipită, o evoluție se configurează deci dintr-o serie
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10598_a_11923]
-
și în cazul lui Faguet, printr-un fenomen bovaric, îmi exaltam, astfel, lipsurile combative în biciul de foc căzut asupra generației ce ne preceda". Un proces formator se precipită, o evoluție se configurează deci dintr-o serie de contraziceri ale temperamentului și de provocări ale fatalității, pentru ca personalitatea criticului să decoleze de pe un "sol afectiv" mult prea instabil și nefavorabil. În Memorii II, capitolul XXXV, E. Lovinescu va rezerva un loc special meditației pe tema raportului dintre temperament și bovarism (cum
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10598_a_11923]
-
de contraziceri ale temperamentului și de provocări ale fatalității, pentru ca personalitatea criticului să decoleze de pe un "sol afectiv" mult prea instabil și nefavorabil. În Memorii II, capitolul XXXV, E. Lovinescu va rezerva un loc special meditației pe tema raportului dintre temperament și bovarism (cum am mai arătat anterior). Grija suspectă a criticului e de a nu da bovarismului prea mult credit: "Bovarismul ideologic nu trebuie însă înțeles în sensul conceperii, voluntare sau nu, a unei alte personalități decât cea reală, ci
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10598_a_11923]
-
nu da bovarismului prea mult credit: "Bovarismul ideologic nu trebuie însă înțeles în sensul conceperii, voluntare sau nu, a unei alte personalități decât cea reală, ci în sensul posibilității elaborării unei ideologii cu elemente ce n-au ieșit din dialectica temperamentului". Raționalist convins, observator sagace ale propriei psihologii și analist minuțios al evoluției individuale nu lipsite de contradicții, E. Lovinescu lasă, totuși, adesea, într-un mod paradoxal, să plutească o vagă undă de mister asupra unora dintre coordonatele sale interioare. Acest
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10598_a_11923]
-
interioare. Acest fapt este și mai evident în proza indirect autobiografică din romanele seriei deschise cu Bizu. Obscuritățile psihologice ale unei ciudate formații se exprimă acolo printr-un lirism neguros al scepticismului și al decepției sociale. Lăsându-se în voia temperamentului, E. Lovinescu ar fi fost un conservator, un paseist, un provincial, un tradiționalist, dar bovarismul l-a prelucrat "misterios" făcându-l liberal, orientat spre literatura viitorului, european, modernist - adică tocmai contrariul a ceea ce i-ar fi rezervat fatalitatea psihologică. Și
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10598_a_11923]
-
merge mai departe de la proclamarea imperativului de independență a criticului și punând în ecuația generală pesimismul și relativismul: "Venită oarecum pe cale deliberativă, hotărârea se adaptează, în realitate, la date temperamentale, după tendința ascunsă ce ne face să ne teoretizăm propriul temperament și se încadrează, așadar, într-o viziune pesimistă și indiferentă, într-un gust sălciu de neant și de cenușe, gust indelebil și ecvație personală, pe care nimic n-o poate stimula; gust determinat, poate la început, de un deficit de
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10598_a_11923]
-
Ion Simuț Dacă s-ar fi lăsat în voia temperamentului său, E. Lovinescu nu ar fi promovat sincronismul și modernismul și ar fi rămas un critic mediocru. Nu ar fi lipsit mult ca E. Lovinescu să se mențină și să se complacă într-o atmosferă de resemnare și fatalitate. Premisele
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10619_a_11944]
-
și ar fi rămas un critic mediocru. Nu ar fi lipsit mult ca E. Lovinescu să se mențină și să se complacă într-o atmosferă de resemnare și fatalitate. Premisele scepticismului său filosofic acolo ar fi condus. Afirmația "avem ideile temperamentului nostru", pronunțată ca o lege inflexibilă, nu ar fi dus departe, neîngăduindu-i să se lupte cu propriile inerții, pe care și le cunoștea foarte bine: paseismul, refugiul în amintire, contemplativitatea, provincialismul moldovenesc, melancolia sumbră provocată de ineluctabilul zădărniciei universale
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10619_a_11944]
-
călăuzea în aprecierea sa de un criteriu mult mai puțin controlabil: el judeca în absolut, din punctul de vedere al exigenței lui Tucidide de a se plasa în perspectiva veșniciei. Dar aceasta însemna că nu se limitează la înclinațiile propriului temperament, acceptând ca acesta să-i dicteze gustul și selecția. Criticul a știut de timpuriu că nu sămănătorismul, nu proza lui Mihail Sadoveanu, oricât de apropiată afectiv, nu acestea trebuie să dea sensul de dezvoltare și de emancipare a literaturii române
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10619_a_11944]
-
ideologie nu e ieșită din prelungirea unei dispoziții temperamentale, ci se prezintă ca o creațiune bovarică, nu în sensul căutării unui complement spiritual, ci al unei libere deliberări speculative. O cultură clasică, o formație intelectuală în sânul disciplinelor junimiste, un temperament static și conservator nu mă indicau, desigur, la rolul de teoretician al democrației și al liberalismului la care am ajuns, totuși, prin intuiția și studiul fenomenelor sociale regizate de un determinism împotriva căruia lamentațiile sunt inutile". Omul deliberativ l-a
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10619_a_11944]
-
atent la acest proces extrem de delicat al construcției de sine. E una din coordonatele majore ale Memoriilor, alături de aceea care evidențiază comedia vieții literare prin portrete și anecdotică de semnificație psihologică. Simptomele psihologiei personale, sintetizate în principal în lupta dintre temperament și bovarism, sunt puse, necruțător, în relație cu simptomele vieții literare. E. Lovinescu a legat adeziunea sa la modernism de capacitatea creatoare, deviantă, a rațiunii în raport cu temperamentul și și-a explicat-o - cu ajutorul nedeclarat al lui Jules de Gaultier - "prin
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10619_a_11944]
-
anecdotică de semnificație psihologică. Simptomele psihologiei personale, sintetizate în principal în lupta dintre temperament și bovarism, sunt puse, necruțător, în relație cu simptomele vieții literare. E. Lovinescu a legat adeziunea sa la modernism de capacitatea creatoare, deviantă, a rațiunii în raport cu temperamentul și și-a explicat-o - cu ajutorul nedeclarat al lui Jules de Gaultier - "prin posibilitatea bovarică a individului de a concepe și a se concepe altfel". E surpriza unei deschideri, a unei ieșiri din determinismul psihologic strict. În construcția unei individualități
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10619_a_11944]
-
reprezintă expresia temperamentală cea mai fidelă, valabilă nu numai pentru valorile estetice, ci și pentru toate celelalte valori, fără excluderea chiar a celor morale". Ideea generatoare a sistemului său (relativismul) e pusă, în mod evident, sub semnul prelungirii directe din temperament, ca și cum o astfel de deducție i-ar conferi o legitimitate mai mare. Iar la originea relativismului se află scepticismul, adică "senzația neantului universal". Această idee generatoare e - după cum am subliniat - "departe de a fi o manifestare bovarică". Se află mascat
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10619_a_11944]
-
interioare. După cum s-a putut ușor observa, chiar structura sa psihologică, oricum mai complexă decât era dispus să o arate, Lovinescu avea tendința să o simplifice, printr-un gest care trădează, la un singur termen. În orice caz, nu concepe temperamentul și bovarismul ca o antinomie generatoare de conflict interior și de instabilități, ci ca fiind într-o relație de contiguitate și compatibilitate. "S-ar zice că el a căutat întotdeauna firele ascunse care leagă între ele până și cele mai
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10619_a_11944]
-
Nu mai puțin încrîncenat de impactul cu mediul proxim ni se înfățișează un testament al lui Macedonski. Perceput ca un personaj burlesc, respins disprețuitor de Maiorescu, botezat în batjocură "poetul Macabronski" de către Caragiale, bardul Nopților nu și-a putut înfrîna temperamentul orgolios, frondeur, care l-a făcut să ia atitudine împotriva unor glorii ale epocii precum Alecsandri, Eminescu, Coșbuc, Vlahuță, Caragiale. Păcat impardonabil. A făcut figura unui "negativist", unui "demolator", "vrăjmaș al valorilor naționale", avant la lettre. într-un moment de
Trecut prezent, prezent trecut by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10574_a_11899]
-
a biografiei sale, o datorie de onestitate. A fost frământat fără încetare de întrebarea de ce gândește așa și nu altfel. Într-o primă fază a crezut că ideile vin dintr-o anumită psihologie, pentru ca ulterior să se lupte cu propriul temperament moldovenesc, orientat greșit (liric, nostalgic, pasiv, rural sau provincial, oricum contemplativ - deci tradiționalist), pentru a-și impune o direcție în consonanță cu spiritul timpului (spre epic, urban, obiectivitate, depășirea complexelor, autoanaliză lucidă, psihologism, voință de sincronizare europeană - deci modern). A
E. Lovinescu - 125 - Confesiunile unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10641_a_11966]
-
Memorii, reprezintă punctul de vârf al acestei investigații, realizate sistematic cu scopul de a vedea cât de firesc și cât de organic cresc ideile critice pe "solul afectiv". În prima tinerețe, criticul miza numai pe acordul deplin dintre idei și temperament: Avem ideile temperamentului nostru" - scria Lovinescu în finalul unui mic studiu, aflat în prelungirea tezei lui de doctorat de la Sorbona, despre Jean Jacques Weiss. Dar în 1932, la apariția volumului II de Memorii, E. Lovinescu își dădea seama că această
E. Lovinescu - 125 - Confesiunile unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10641_a_11966]
-
de vârf al acestei investigații, realizate sistematic cu scopul de a vedea cât de firesc și cât de organic cresc ideile critice pe "solul afectiv". În prima tinerețe, criticul miza numai pe acordul deplin dintre idei și temperament: Avem ideile temperamentului nostru" - scria Lovinescu în finalul unui mic studiu, aflat în prelungirea tezei lui de doctorat de la Sorbona, despre Jean Jacques Weiss. Dar în 1932, la apariția volumului II de Memorii, E. Lovinescu își dădea seama că această explicație e parțială
E. Lovinescu - 125 - Confesiunile unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10641_a_11966]
-
prelungirea tezei lui de doctorat de la Sorbona, despre Jean Jacques Weiss. Dar în 1932, la apariția volumului II de Memorii, E. Lovinescu își dădea seama că această explicație e parțială: "Reacțiunile imediate, actele reflexe, ideile curente sunt, negreșit, determinate de temperament, dar, în afară de această floră instinctuală la îndemâna oricui și esențială primitivului, omul cult, cugetătorul se poate ridica deasupra temperamentului său în elaborații ideologice neizvorâte din solul afectiv, ci contrariidu-l chiar, prin posibilitatea bovarică a individului de a concepe și a se
E. Lovinescu - 125 - Confesiunile unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10641_a_11966]
-
de Memorii, E. Lovinescu își dădea seama că această explicație e parțială: "Reacțiunile imediate, actele reflexe, ideile curente sunt, negreșit, determinate de temperament, dar, în afară de această floră instinctuală la îndemâna oricui și esențială primitivului, omul cult, cugetătorul se poate ridica deasupra temperamentului său în elaborații ideologice neizvorâte din solul afectiv, ci contrariidu-l chiar, prin posibilitatea bovarică a individului de a concepe și a se concepe altfel" (în cap. XXXV). Dacă la începuturile sale criticul E. Lovinescu se credea rezultatul pur al omului
E. Lovinescu - 125 - Confesiunile unui critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10641_a_11966]