942 matches
-
ia totodată distanțe față de acesta prin postura moralistă ce-i este proprie, care se slujește, ca și la bardul Cuvintelor potrivite, de mijloacele unei scriituri, acuzat expresive. Preferențial, de ironie, intrînd în alonja acesteia exagerările burlescului precum impulsuri ale unei temperamentale, irepresibile energii. Să reprezinte ironia "felul cel mai rafinat de-a exprima defectele altora" cum spunea John Locke? Nu e numai atît, deoarece Barbu Cioculescu nu ezită a-i întoarce tăișul asupra sa însuși, cu un gest echivoc ce-i
Ultimul mohican by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8309_a_9634]
-
și artistic o Sandu ilustrare a altitudini în splendoare, finețe și imagistică, emoție și vigoare, prospețime și vie aspirație. Ștefan Cazacu, la cei 19 ani ai săi, are maturitate și înțelegere și el nu cântă la violoncel cu o implicare temperamentală, cum se întâmplă de regulă, ci face violoncelul să răsune, să scintileze în policromii, ca și cum ar avea o viață proprie. Dirijorul întregului program simfonic a fost maestrul Camil Mariescu. Din creația ceaikovskiană el a mai oferit publicului Fantezia simfonică după
Ștefan Cazacu și Camil Marinescu by Mircea ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/83130_a_84455]
-
desluși un mesaj pe care îl consideră adresat lui. Odată încrucișate biografiile, a lui anostă, încadrată în rame banale și cea a necunoscutului, aureolată de un nimb, destinele lor nu mai pot fi separate. Deși nu se aseamănă ca alcătuiri temperamentale și concepții de viață și nu pot apela la tezaurul unor amintiri comune -- se săvârșește o fuziune, o identificare. Ruta lui Grobei e condensată spre o unică țintă: interceptarea transmisiei stranii. Pentru a realiza operația are nevoie de o antenă
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
rupere de natura lucrurilor, temperată doar de regele Carol I, care, lăsînd-o stăpînă peste "țara visurilor", o oprea "suav" a se amesteca în treburile politice: "Regina-poetă era lipsită de simțul realului, al măsurii și al vieții practice. Exaltarea îi era temperamentală, nu-și urca vulcanul din puterea regală, care numai cît i-o modula ori i-o îndrepta către disponibilitățile presupuse de libertatea regală. Această libertate era însă primejdioasă și prin aceea că ambianța curții, infinit mai bine structurată decît elanurile
O carte somptuoasă (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8400_a_9725]
-
întâmplă la noi, folclorul și-a depășit cu aproape o oră spațiul acordat, așa încât soliștii de muzică ușoară și- au mai redus din melodii, presați de fanfara care trebuia să încheie, tradițional, festivalul. În ciuda acestui fapt, Marina Florea (dezlănțuită, temperamentală, cum n-am mai văzut-o de multă vreme!), Ileana Șipoteanu, Adrian Daminescu și Daniel Iordăchioae au reușit o performanță incredibilă: deși ploaia nu a contenit o clipă (ideală ar fi fost aici Marina Voica și al său “Și afară
?lag?rele Rom?niei by Octavian Ursulescu () [Corola-journal/Journalistic/84186_a_85511]
-
știma), al cărui titlu apare doar pe prima pagină a știmei pentru vioară: Concerto I. Este concertul pentru vioară și pian în Re major menționat în indexul amintit. Stângăciile începutului își pun amprenta, desigur, dar impetuozitatea tematică este o marcă temperamentală. Forma e ambiguă, virtuozitatea constructivă, pe care o va deprinde la Schola Cantorum și pe care și-o va cultiva constant în creație, cu greu ar putea fi intuită și anticipată în alcătuirea încă neîndemânatică: o expoziție de sonată de
Concertele pentru vioar? de Dimitrie Cuclin by Roxana Susanu () [Corola-journal/Journalistic/84190_a_85515]
-
o fac armonioasă. Cea mai înălțătoare mrturie a vieții este opera de artă. În creația artistică se adeveresc intuițiile unei epoci, se afirmă drepturile unui adevăr adus la înțelegerea oamenilor prin forma nouă a expresiei. Există în artă o putere temperamentală ca și în biologie și ea este strâns legată de creatorul ei. Aceste accente constituesc substanța adevărului artistic, fără de care o operă de artă nu învinge timpul, ci se pierde împreună cu el în Neant. Prin ce miracol desbaterea dintre inspirația
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XVIII) Fondul Cella Delavrancea by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/84196_a_85521]
-
nu trebuie să lipsească din această listă și garantăm că vor fi microrecitalurile cele mai aplaudate! Anul acesta au fost invitate două autentice vedete din Republica Moldova, Anișoara Puică (o prezență distinsă, o artistă cu voce frumos timbrată, caldă) și temperamentalul Pasha Parfeni, autor al melodiei din acest an a Republicii Moldova de la Eurovision. Acesta din urmă a cucerit Trofeul festivalului de la Brăila în 2009, după care a cunoscut mari succese pe scenele de la Medgidia, Mamaia, Brașov (“Cerbul de aur”), colaborând fructuos
Supremația profesionalismului by Ana Maria SZABO () [Corola-journal/Journalistic/84247_a_85572]
-
parcursul profesional -, prin intermediul lucrării Cântece de pustiu (Studii de nuanțe) opus 27 nr. 1. Un omagiu adus compozitorului care a îmbogățit repertoriul pianistic cu creații originale, de inestimabilă valoare, în care se remarcă, pe lângă evocarea unor stări sufletești diverse, înclinația temperamentală către expresionism, precum și îmbinarea spiritului improvizatoric cu rigoarea construcției; interpretarea a evidențiat frumusețea și complexitatea discursului muzical. Interpretul a conferit relief structurilor armonice și polifonice, a evidențiat cu rafinament dialogul inedit realizat între motive muzicale plasate în registrele îndepărtate ale
Pe scena Ateneului by Mircea ?TEF?NESCU () [Corola-journal/Journalistic/84298_a_85623]
-
treptat evenimente complexe care, odată expuse, revin leitmotivic, variațional, alternându-se cu arta decorului panoramic, mai mult sau mai puțin întâmplător, dar menit să asigure spațiul narațiunii. Revenind, proiecțiile personalizate ritmic, timbral, aparțin rosturilor de atmosferă, cum ar fi sugestiile temperamentale ale valsului, dar și trimiterile la simboluri fixe, - un reper poate fi motivul din “Sonata lunii” de Beethoven. Acestea intervin schimbând sensurile pe o traiectorie evolutivă. Nici perdeaua sonoră a cortinei ce se ridica, la început, dezvăluind scena, nu-și
Dan Dediu - Conversații concertante by Grigore CONSTANTINESCU () [Corola-journal/Journalistic/84390_a_85715]
-
luminos-absolutorie a lui N.Steinhardt, dispus a idealiza "subumanitatea" universului caragialesc. Cum așa? Să fie o pauză a vigilenței critice? În realitate, Al. Paleologu e incompatibil cu Caragiale. Provenit din "lumea bună", e radical deosebit de scriitorul cu rădăcini sociale și temperamentale înfipte în humusul gras al periferiei balcanice, consubstanțiat pînă la un punct personajelor sale de care s-a desprins printr-o mutație a marii dotări creatoare. Histrionic uneori, cum observa I. Negoițescu, însă la modul său particular, aristocratic, Al.Paleologu
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
Dessyllas Pantelis -, spectacolul timișorean îl va avea în 31 decembrie, de la ora 18, la pupitrul dirjoral pe maestrul Petru Oschanitzky. Nestatornicul Eisenstein va fi interpretat de această dată de Cristian Bălășescu, iar soprana Mariana Șarba va fi Rosalinda. În pielea temperamentalului prinț Orlovski va intra mezzosoprana Aura Twarowska, Dan Spanache îl joacă pe Frosch, iar Dr. Falke va fi, ca în anii trecuți, baritonul Dan Patacă; din distribuție mai fac parte Octavian Vlaicu (Frank), Giorgio Nemeti (Alfred), Mircea Dan Petcu (Dr.
Agenda2005-53-05-cultura () [Corola-journal/Journalistic/284557_a_285886]
-
mai oscilantă, cu fluxuri și refluxuri, pe care Gabriela Gîrmacea cu observația ei ghidată emoțional le deduce mai ales după formulele de adresare și de încheiere ale scrisorilor lui Sebastian către Camil Petrescu. Fluctuații explicabile între doi oameni - dincolo de deosebirile temperamentale - cu convingeri politice total opuse, unul de stînga și unul de dreapta. Cea mai contrariantă și de neînțeles relație a lui Sebastian, ca și afecțiunea lui Steinhardt în închisoare pentru un tînăr legionar, de care amintește în Jurnalul fericirii, o
Jocul și visul. by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/3901_a_5226]
-
Vadim Tudor s-a născut pe 28 noiembrie 1949, în București. Este un scriitor, politician și jurnalist român. Este fondatorul și președintele Partidului România Mare și membru al Parlamentului European. A fost discipolul scriitorului Eugen Barbu. Este cunoscut prin izbucnirile temperamentale sale anti-semite, antimaghiare, xenofobe și retorica dură, atacuri la persoană în aparițiile sale pe scena publică.
Cum arăta Vadim în 1992 - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/43021_a_44346]
-
pretutindeni se observă un paradis cu o muzică fantastică : „Balul”, „Șarpele”, „Sânii gemeni”. Scriitoarea a depășit aritmetica, geometria, istoria și geografia noastră, a creat simțiri noi, uneori inaccesibile. Intuiția sa pornește de la adevăratul substrat al amorului și de la rădăcina lui temperamentală, care este însăși fiziologia. Nu e vorba aici decât de fiziologie ca de un determinant al psihologiei, plan pe care se exercită analiza minuțioasă a feminității răvășite de dezastre interioare și configurată de tare de structură. Romanele sale nu divulgă
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
de sclavi. Profesorul: Stăpănii voștri cum erau, cum arătau? Evelin: Ca voi, doar mai corpolenți, cu un cap mare, un păr bogat, ca o podoabă. Foarte inteligenți și puternici. De la ei v-am inoculat în sămănța de om, sentimentele. Sunt temperamentali, duri, iuți la mănie. La ei sclavia și pușcăria era ceva normal. Pedepsele erau colective, ne izolau un timp în spații speciale. în ultimile milioane de ani au început să ne bată cu raze laser. Atunci am început revoltele care
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
față de omul concret și de efortul acestuia de a se face util, sculptorul se revoltă, identifică viciul și îl sancționează drastic din perspectiva experienței sale occidentale și, la urma urmelor, a bunului-simț civic. Aceste reacții, uneori calme și ironice, cîteodată temperamentale și pline de nerv pamfletar, iar, alteori, de-a dreptul necruțătoare, s-au stocat într-un corpus epic pasional, polemic, incisiv și, nu de puține ori, plin de amărăciune. Portretul artistului, așa cum se desprinde el din textele teoretice și din
Contradicțiile lui Marianov by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7187_a_8512]
-
putem stărui cu ochii-n Soare, nu suntem capabili nici de-a mai îmbrățișa natura "pură". Drama creatorului de acest tip orgolios-retractil rămîne balansarea între organic și artificial. Cu atît mai intensă cu cît ne întîmpină, în confruntare cu datele temperamentale, o furoare a corporalității palpitînde în nesațiul de sine, atestat al unui nivel biologic ce nu iese la iveală decît atunci cînd are tăria de-a abandona "întrebările esențiale": "și încăpînd în el însuși / precum Dumnezeu în toate dimensiunile / miezul
Între natură și artificiu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7199_a_8524]
-
costumul mulat de culoare albastră, pe care binecunoscutul personaj i-a "purtat" în ultimele trei decenii. Autor: Corsate Cezara Costumul pe care Henry Cavil îl poartă în rolul lui Superman în "Omul de oțel" este în tonuri mai închise, mai temperamentale și cu un design mai modern decât încarnările diferite ale supereroului. Fanii lui "Superman" vor observa schimbarea radicală la costumul luptătorului împotriva nedreptății. Acesta va fi unul mai lucios, o versiune mai modernă a design-ului original din cărțile de
Superman rămâne fără pantalonii scurţi care l-au făcut faimos! by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/72192_a_73517]
-
dulce și repetitivă ca un desert a cerșetorului de cafea și nițică înțelegere. Așa cum profesorul de filozofie Victor Petrini, eroul lui Marin Preda, avea voluptatea de a-și înjura de mamă și a-și brutaliza nevasta (pe nu mai puțin temperamentala Matilda), poetul mizează pe rafinamentul criticului literar, fiind sigur că acesta va gusta expresiile nude și scenele de profil. Infernala comedie, manuscrisul cu sonete incendiare încheiat cu doi ani în urmă, nu poate fi publicat, întrucât morala proletară, asupra căreia
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
dulce și repetitivă ca un desert a cerșetorului de cafea și nițică înțelegere. Așa cum profesorul de filozofie Victor Petrini, eroul lui Marin Preda, avea voluptatea de a-și înjura de mamă și a-și brutaliza nevasta (pe nu mai puțin temperamentala Matilda), poetul mizează pe rafinamentul criticului literar, fiind sigur că acesta va gusta expresiile nude și scenele de profil. Infernala comedie, manuscrisul cu sonete incendiare încheiat cu doi ani în urmă, nu poate fi publicat, întrucât morala proletară, asupra căreia
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
cînd vrea și fermecător de cald atunci cînd își propune. Și totuși nu are nimic belicos sau agasant în tonul scrierilor sale. E tranșant fără să fie agresiv și nu are grosolănia polemiștilor care atacă mai mult dintr-o tresărire temperamentală decît în virtutea unei arte a cuvîntului. Pe scurt, un spirit revărsîndu-și diatribele asupra celor pe care îi disprețuiește. Cu un simț prozodic spontan, știind cînd să oprească fraza și cînd s-o continue, Mircea Platon alternează savuros erudiția cu anecdota
Un autor de viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8775_a_10100]
-
acestei relații cu Mihail Sadoveanu, prietenul său din adolescență, prietenul său la începutul carierei de scriitor a lui M. Sadoveanu, și depărtarea lor unul de altul pentru că până la urmă Sadoveanu nu este pe gustul criticului deliberativ. Lovinescu distinge între omul temperamental, adică omul primului gust, omul acelui reflex natural al gustului, și omul deliberativ, omul gustului educat, al gustului estetic intelectiv, care duce literatura la europenizare și o scoate din provincialism. E rezultatul autocunoașterii. Asta ar însemna autoreflexivitatea: studiul de sine
Modelul lovinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9773_a_11098]
-
decenii), Corin Braga a fost mereu atipic printr-o anume suavitate în contextul contingentului optzecist în care l-a plasat coincidența biografică. Retrasarea cruciadei umanității medievale pornite în căutarea paradisului hic et nunc revelează, încă o dată, opțiunile lui fundamental și temperamental romantice, de astă dată într-o tratare savantă și erudită de reală complexitate și performanță. Deși în volumele menționate scrie direct în franceză, Corin Braga parcurge, totuși, o bibliografie masiv alimentată de surse edite și inedite de factură anglo-saxonă și
În Avalon by Ovidiu Pecican () [Corola-journal/Journalistic/9791_a_11116]
-
Să deschizi o fereastră spre lumea de ceară/ Ieșită ca un miracol/ Din mierea Mireșului/ Lasă-ți ochii să privească neantul din Grui/ Și coboară în grădina din sat" (Printre Zăpodii). * Versurile lui Ion Petrovai etalează un soi de haiducie temperamentală. Autorul dă glas unei energii ce se străduiește a se struni, a se rosti economicos, în ascuțișul unor însemnări succinte: "Potcovit cu luna/ Purtînd stelele-n coamă/ Luceferii-n ochi/ Răcorile-n nări/ Iar liniștea pe copite/ Roibul negru/ Galopează
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]