944 matches
-
(n. 28 noiembrie 1954 - d. 1 ianuarie 2014) a fost un poet român aparținând generației literare "80". Este membru al Uniunii Scriitorilor din România. La 4 ani știa deja să citească și debuta artistic dictând poeme musafirilor săi. Fire temperamentală, nonconformistă și puțin cam impulsivă, devine în scurt timp cunoscut pentru caracterul său. Odată cu intrarea la școală, își schimbă și preocupările, orientându-se către construcția de navete spațiale în podul casei, din resturi de televizoare și frigidere. Acest elan creator
Traian T. Coșovei () [Corola-website/Science/302283_a_303612]
-
mai mari, televizor. Cazurile de bullying implică cel puțin un agresor și o victimă, iar, în unele cazuri, există și martori. Agresorul vrea să fie cel mai cool rănindu-i, intimidându-i sau jignindu-i pe cei din jurul său. Este temperamental, inflexibil, încrezător și nu îi place să accepte regulile. De cele mai multe ori nu are empatie și chiar se bucură că produce durere celorlalți. Dorește să domine și să-i controleze pe ceilalți, exagerează în situații obișnuite. Agresorul abuzează de putere
Bullying () [Corola-website/Science/337265_a_338594]
-
și, parțial, China, Rusia și Mexic. |n rest, fără ca identitatea profundă a artistului sau a culturii din care el provine să fie în vreun fel alterată, retorica identitară dispare, și ea este suplinită prin elemente subtile de ordin stilistic și temperamental. |n acest sens, deși nu există nimic polonez, lituanian, portughez, italian sau finlandez la nivel explicit retoric, în fond artiștii din aceste zone sînt ușor de recunoscut printr-un anumit tip de gîndire a formei, de realizare tehnică nemijlocită și
Artă și geopolitică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6581_a_7906]
-
poți pătimi, poți ,compătimi", ceea ce e totuna cu a spune că sîntem pe niveluri compatibile de existență. A fi compatibil cu altul înseamnă a-i putea compătimi starea, iar incompatibilitatea oamenilor nu e cîtuși de puțin o chestiune de diferență temperamentală sau de statut social, ci este o problemă ce ține exclusiv de modul în care, suportînd rupturile de nivel, un om se poate deschide, dinlăuntrul vulnerabilității sale, către vulnerabilitatea ascunsă în ființa celuilalt. Cînd trec pe lîngă un cerșetor trăiesc
De ce nu comunicăm by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11413_a_12738]
-
pe Dominique de Villepin „oleaginos”. Anatema se transformă În injurii rasiste atunci când un organ de presă neoconservator Îi acuză pe francezi de „antisemitism” (Le Monde, 12 februarie 2003, pp. 3 și 16). Bineînțeles, nu este vorba decât despre niște reacții temperamentale, prietenia franco-americană având În urmă mai bine de două secole și jumătate de istorie comună. În Franța, Jean-Francois Revel, În L’Obsession anti-américaine, a descris o tendință de aceeași natură, a cărei atenuare și eliminare este un obiectiv esențial pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
întrebările care ne frământau. Fără acumulare continuă de informații pe care le asociem, le comparăm prin analize îndelungate, punând la lucru fantezia, reveria, nu ajungem la iluminare. La acestea se adaugă și crearea ambianței stimulatoare, care depinde și de structurile temperamentale ale fiecărui participant la proiect. Căci astăzi, mai toate sarcinile și inițiativele trebuie să fie proiecte. Termenul de "proiect" era frecvent folosit în activitățile inginerești ca imagine geometrică și calcule pentru acțiunile impuse de realizarea unor scopuri, folosind cât mai
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
de aceea, sub unghi cultural, Pandrea e un erudit de factură pestriță, cu deschidere cosmopolită în sens bun, mișcîndu-se în patru limbi și invocînd citate savuroase în latină, germană, franceză și engleză. Înzestrat cu nări psihologice, Pandrea simte repede timbrul temperamental al omului din față, încondeindu-l concis, cu cruzime analitică, portretele din volum făcînd deliciul unor pagini în care autorul arată un ochi malițios, sub privirea căruia orice personaj e mușcat de dinții ascuțiți ai diatribei. De pildă, cu două
Agnosticul cu cobiliță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3986_a_5311]
-
vedere spiritual, confirmînd inaptitudinea pentru misticism a celulei românești. Precum la Arghezi, la Blaga, la Voiculescu, la Maniu, poezia cu temă religioasă a contemporanului nostru se îneacă în erezie și mai cu seamă în predominarea vieții carnale, într-un materialism temperamental. Compensator, acesta din urmă accede la frenezie, la un soi de iluminare dionisiacă, ce, poate din străfunduri tracice, se conectează la o mitologie primară a terestrității exaltate. Într-un chip mai curînd superstițios decît în temeiul unei credințe articulate, subiectul
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
aplicabilă scrierilor din anii '30 ale poetului. Dincolo de aceste secționări ca și unanim acceptate, e la fel de adevărat că majoritatea cititorilor specializați ai lui Ion Pillat n-au fost mai puțin de acord în evidențierea unei anumite unități a operei, - unitate temperamentală, unitate de ton, organicitate esențială asociind "configurările" succesive etc. Or, această unitate a rămas până acum, în mare măsură, neargumentată printr-o analiză care să-i cerceteze, pe întreg parcursul operei, motivațiile de adâncime - și este situația care l-a
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
sub masca celui mai abil camuflaj mi-au amintit de Brazil (1985) al lui Terry Gilliam. Guillermo del Toro știe să deruleze o poveste, o anumită energie se regăsește dincolo de cea programată de gagurile supereroului cu suflet de aur, dar temperamental, ea curtează cruzimea și fabulosul. Cred că regizorul și filmul lui se regăsesc în situația personajului său principal confruntat cu plusurile și minusurile (să recunoaștem, mai mult plusuri) condiției de vedetă, expunere mediatică maximă, dar și izolare în fața unui public
Tauromahiile lui del Toro by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7962_a_9287]
-
puțini - că Al. Piru cita, pe drept cuvânt, ca opusă prin valoarea ei textologică letopisețului publicat de Kogălniceanu, ediția "științifică" a profesorului Iorgu Iordan, cu care G. Călinescu nu se afla, tocmai atunci, în relații prea cordiale, ci mai mult temperamentale, deci, în definitiv, tot cordiale, dar de alt tip de acord. Cu alte cuvinte, G. Călinescu nu a pierdut prilejul de a folosi drept catapultă afirmația lui Al. Piru, pentru a trage cu bronzul statuar al personalității lui Kogălniceanu în
Câte ceva despre altceva by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/12483_a_13808]
-
Ciucurencu, de pildă, a lucrat într-unul dintre ani în Colonia de la Baia Mare, el rămîne fundamental un artist cu dominante sudice, solare, în vreme ce țuculescu, deși a pictat la Balcic și n-a călcat niciodată pe la Baia Mare, are mai curînd pusee temperamentale și viziuni specifice acestei mișcări, de esență expresionistă și nordică. Așadar, îmbrățișată panoramic și fără prejudecăți, peisagistica românească respiră amplu între Nord și Sud, între plenerismul impresionist în care intră firile solare și relaxate, de la Dimitrie Mihăilescu, Dimitrie Brăescu, Nicolae
Peisajul în pictura românească by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14681_a_16006]
-
pentru a înțelege exact natura acestui parteneriat în creație, elementele definitorii ale acestei sinteze artistice atît de neobișnuite, este absolut obligatorie o rememorare a profilului artistic și psihologic al celor doi pictori. Așa cum bine se știe, Țuculescu este un pictor temperamental, un caracter exploziv care nu-și propune să definească forme, să stabilescă repere într-o realitate identificabilă, ci doar să vehiculeze forțele stocate în acele modele care se dezagregă în chiar clipa luării lor în posesie, să transmită privitorului, la
Un dialog postmodern by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7692_a_9017]
-
care m-a retras de la un gest pe care consideram că trebuie să îl fac. Din fericire, au fost împrejurări care m-au împiedicat să fac anumite imprudențe în viață. Poate că acolo a intervenit destinul. L.T.: Imprudențe, pe care, temperamental, le-ați fi făcut. N.D: Da, de pildă la călărie, făceam niște galopuri, niște nebunii. Aveam poftă de primejdia extremă, dar paradoxal, pentru că altminteri sunt un om liniștit. E vorba de contrastul din fiecare temperament. De aceea, lumea zice
NEAGU DJUVARA - „Cred într-o forță care ordonează, care mă vede și la care mă rog“ by Lucia Toa () [Corola-journal/Journalistic/6198_a_7523]
-
care l-am avut cu intermitențe. Inutil să adaug că mai tîrziu am renunțat la el, așa cum am renunțat la multe alte sentimente primejdioase." Dar e mai mult decît o simplă atitudine în aceste cuvinte, mai mult decît un dat temperamental. Iată ce spune Tia Șerbănescu despre literatura română în anul 1987: "îmi vine să spun că literatura română de azi a avut parte de ceea ce merita, ca noi toți de altfel. A rămas o literatură de lichele într-o țară
Un jurnal ca un spectacol literar by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15265_a_16590]
-
de drept era alături de T.O. Bobe, Sorin Gherguț și Svetlana Cârstean (de aceasta din urmă apropiind-o inclusiv atitudinea, excesiv de sfielnică și de scrupuloasă, în virtutea căreia și-a amânat cu două decenii ieșirea la rampă). Nu numai istoricește și temperamental, dar și valoric. Despre Sfoara de întins rufe a scris deja, luându-mi-o înainte, Simona Sora, în „Dilema veche” de acum două săptămâni. Cronica ei, exact intitulată Un Matrix poetic, indică bine o problemă de neocolit. Aceea a poeziei
Tablou de familie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3876_a_5201]
-
ceea ce a fost punctul de pornire, după câteva recitiri și rescrieri nu mai rămâne absolut nimic, subiectul obligându-te să schimbi datele personajului respectiv. De cele mai multe ori am pornit de la anumite structuri psihice. Cunoscând limitele între care evoluează orice tip temperamental, nu e dificil să-l îmbogățești, să-l rafinezi, să-i dai viață. Dacă subiectul cere o isterică, de exemplu, știi ce ar spune aceasta în orice situație, cum s-ar manifesta, ce ar face ea ca să fie sau să
Augustin Buzura: ,,M-am retras din lumea literară din lipsă de timp" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/9056_a_10381]
-
martiriului. Acești mesianici răzvrătiți (care, incontestabil, sînt sarea pămîntului), nu prea se bucură de viață personală, mai totdeauna sacrificată pe altarul vocației, relegată mereu în planul secund, și nici acolo îngăduită. Ciudat e că Stere nu și-a cunoscut formula temperamentală. Se credea nu un militant, ci un intelectual înclinat spre cugetare și elaborarea de ample lucrări sociologico-doctrinare. A spus-o nu o dată , ca în această confesiune către Francisc Rainer: "Eu nu sunt om politic. Eu sunt un publicist, un om
Constantin Stere () [Corola-website/Science/306554_a_307883]
-
de 103: „în cadrul testelor de cunoștiințe (în clasele IV-VI), s-a descurcat foarte bine la citit și foarte prost la pronunțat pe litere.” Oswald a fost descris în copilărie de câțiva oameni care îl cunoașteau ca fiind retras și temperamental. În august 1952, când Oswald avea 12 ani, mama lui l-a dus la New York City unde au locuit pentru o scurtă perioadă de timp cu fratele lui vitreg, John. Oswald și mama lui au fost rugați să plece după
Lee Harvey Oswald () [Corola-website/Science/317844_a_319173]
-
european, modernist - adică tocmai contrariul a ceea ce i-ar fi rezervat fatalitatea psihologică. Și totuși, E. Lovinescu nu e dispus să recunoască victoria deplină a bovarismului în construcția personalității sale. Era un mod de a echilibra "omul deliberativ" cu "omul temperamental". E. Lovinescu a subliniat adesea menirea criticii de a oferi o consolare prin susținerea valorilor într-un peisaj al zădărniciei universale. O spune în 1911, în articolul Publicând o carte nouă... O operă e o realizare trecătoare, o aspirație la
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10598_a_11923]
-
a creației găsim mai bine formulată tot în Memorii, unde cugetarea merge mai departe de la proclamarea imperativului de independență a criticului și punând în ecuația generală pesimismul și relativismul: "Venită oarecum pe cale deliberativă, hotărârea se adaptează, în realitate, la date temperamentale, după tendința ascunsă ce ne face să ne teoretizăm propriul temperament și se încadrează, așadar, într-o viziune pesimistă și indiferentă, într-un gust sălciu de neant și de cenușe, gust indelebil și ecvație personală, pe care nimic n-o
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10598_a_11923]
-
care mai rămăseseră pe acoperiș. —Of, Doamne, a spus mama obosită. Parcă suntem într-o nenorocită de cursă cu ștafete. Cum încetează una dintre fete să se comporte ca o antihristă, începe alta. Cum de-ați ieșit toate așa de temperamentale? Parcă sunteți o haită de italience. Ce are? am întrebat-o pe mama. De ce e așa de sensibilă când vine vorba de Adam? Ei, presupun că e îndrăgostită de el, mi-a răspuns mama destul de vag. Sau cel puțin ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
bazinul WC-ului, privind cum emanațiile verzi erau dislocate de pe țesătura cenușie, primitivă pe care o avea în palme. Uneori, ca acum, era nevoie să tragi apa de mai mult de două ori și de minute lungi petrecute așteptând ca temperamentalul bazin să se umple la loc. Într-un final, Alice i-a înmânat lui Jake scutecul parțial curățat pentru ca acesta să-l ducă jos și să-l pună în găleata de înmuiere, în timp ce ea începea neplăcuta acțiune de așezare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
demonii se Îndreptaseră spre sud, cum făceau și prietenii mei acum. Acești Nați călători se agățaseră ca scaiul de hainele triburilor persecutate și ale armatelor Învinse care băteau În retragere spre Birmania. Oare n-aveau și prietenii mei niște autostopiști temperamentali agățați de țeava de eșapament sau așezați pe bara din spate a autocarului? Nații au fost Întotdeauna asociați cu dezastrele. Ei erau coincidența accidentelor. Și creșteau În importanță Încontinuu, alimentați de nenumăratele tragedii și morți. Nici o religie nu reușise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
considerație 53". Și totuși, în relațiile dintre cele două țări nu s-au format curente de înțelegere armonioasă, dimpotrivă, la puțin timp după alegerea lui Mitterrand ca președinte, au ieșit la iveală contradicții și tensiuni generate nu atât de diferențele temperamentale ale personalităților active pe tărâmul relațiilor dintre cele două țări, cât și cu atât mai mult de pe pozițiile politice ale lui Mitterrand și aspirațiile acestuia privind soluționarea problemei palestiniene. Așa cum am lăsat deja să se înțeleagă și contrazicând afirmații cu
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]