1,062 matches
-
prezență absolut miraculoasă pe care avem datoria s-o răspândim în jur pentru a se întoarce la noi înzecit și infinit... A fi lumină înseamnă a fi pozitiv și etern, a percepe fluviul ce se întinde în mod absolut dincolo de temporalitatea existenței noastre, la care avem acces întrezărind sclipirea infinitului în episoadele vieții și a călătoriei noastre prin această lume, în vârtejul diversității de exprimări și expansiuni, în drumul spre absolutul pe care doar îl ghicim și-l recunoaștem, începutul de la
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
verificări sistematice în rândul tuturor elevilor din toată materia; ""-" evaluarea sumativă, care se realizează de obicei, la sfârșitul unei perioade mai lungi de instruire; Prezentăm în continuare a analiză comparativă a celor trei strategii de evaluare, urmărind criteriile: scopul, principiul temporalității, obiectul, funcțiile, modalitățile de realizare, avantajele, dezavantajele și notarea: SCOPUL URMARIT "-" Evaluarea inițială: o identifică nivelul achizițiilor inițiale ale elevilor în termeni de cunoștințe, competențe și abilități, în scopul asigurării premiselor atingerii obiectivelor propuse pentru etapa imediat următoare; o “este
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Cazacu Petronela () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1138]
-
care identifică fenomenele fizice reflectate și care în plan mito-poetic se proiectează în cupluri ca Enkidu-Ghilgameș, Oreste-Pilade (pomenit și de Eminescu), Dafnis și Chloe, Romeo și Julieta, simetria conjugării de sarcină care explică dublul, oglinda magică sau cea pură; simetria temporalității (identificabilă la Proust). Descoperirea particulei și antiparticulei a periclitat primul tip de simetrie, iar alte descoperiri au zdruncinat a treia simetrie sau tipul combinat al celei dintâi cu cea de-a doua. La Eminescu, avem o formulă dialectică simetrie/disimetrie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
artificiala opoziție dintre științe și arte". Cunoașterea în succesiune este de fapt cunoașterea secvențială, aflată sub controlul emisferei cerebrale stângi și al raționamentelor în etape riguros ordonate. Era acest tip de cunoaștere în eclipsă la Eminescu? Nicidecum...(...) Rămâne atunci manipularea temporalității, la care ne-am referit de câteva ori până aici. Th. Codreanu (op. cit., p. 49) aduce în discuție următoarea reflecție eminesciană: "Reprezentația e un ghem, absolut unul și simultan. Resfirarea acestui ghem e timpul și esperiența. Sau și un fuior
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
aprecieri argumentate cu pasaje și titluri mai puțin cunoscute de cititorii obișnuiți, cartea din acest punct de vedere adresându-se exclusiv specialiștilor. Termeni ca "ființa nuomenală treimică", "simetria fenomenală treimică", cele trei tipuri de simetrii "a parității, a contrariilor, a temporalității, ecuația PCT, P ceea ce ține de egalitate, C simetria contrariilor, "atât de fecundă în dinamica și mașinăria lumii", T simetriile timpului..., toate acestea raportate la opera lui Caragiale își găsesc o aplicare posibilă. Cum sunt percepute simetriile, simțurile prin care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
marilor certitudini 1. Paradoxal, acestea țin puțin de imaginație, fiind mereu construite și reconstruite după criterii în veșnică schimbare. Departe de a reprezenta experiența realistă cea mai simplă cu putință, probitatea unei investigații este și ea marcată de o flagrantă temporalitate 2. De altfel, chiar istoria ideilor nu începe decât în clipa când este istoricizată însăși ideea filosofică de adevăr 3. Știința și mitul au exprimat două forme, oarecum complementare, de inteligibilitate 4, aceeași funcție cognitivă - căutarea adevărurilor profunde, ascunse - apropiind
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ale învățării. Modele de instruire, Editura Didactică și Pedagogică, București Cross, C.P. (1974), Interviewing and Communication in Social Work, Routledge & Kegan Paul, Londra. Cucoș, C. (1997), Minciună, contrafacere, simulare - o abordare psihopedagogică, Editura Polirom, Iași. Cucoș, C. (2002), Timp și temporalitate în educație. Elemente pentru un management al timpului școlar, Editura Polirom, Iași. Cucoș, C. (coord.) (1998), Psihopedagogie, Editura Polirom, Iași. Cuilenberg, J.J.; Scholten, O. (1998), știința comunicării, Editura Humanitas, București. Cutright, M. (ed.) (2001), Chaos theory & higher education: leadership, planning
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
teorie literară în gimnaziu, în Rev. de Ped., an 32, nr. 9, sept. 1983, p. 29-32. [19] BALTĂ, TRAIAN, Stilurile funcționale ale limbii române actuale. Probleme de didactice gimnazială, AnEAIL, 3, 1983, 178-182. [20] BARANGĂ, ILIE, Implicații metodice în predarea temporalității, Bul Șt Pitești, 1983, 101-104 (Eng. Ab.) [21] BĂLĂNOIU, EMILIAN, Cultivarea limbii o îndatorire a tuturor cadrelor didactice, în “învățământul liceal și tehnic profesional”, an 31, nr. 8, aug., 1983, p. 15-17. [22] BĂRBOI, CONSTANȚA, Concursurile pe obiecte - mijloace de
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
la faptul că el e ordonat, organizat de către un sistem de control social. Important de subliniat este faptul că un proces de instituționalizare socială, născut într-o situație socială anume, se prelungește în timp, exercițiile repetate îl consolidează, iar această temporalitate are o influență majoră în ancorarea instituțională (Costalat-Founeau, 1997). Cu alte cuvinte, obișnuit să se miște într-un anumit context, după anumite reguli, utilizând un anumit limbaj, însușindu-și sistemul normativ al organizației sau organizațiilor pe care o/le frecventează
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
de alte două particularități de metodă ale microistoriei (sau, mai complet spus, ale „microistoriei de zi cu zi”), sesizabile în toate anchetele de gen: reinterpretarea mai flexibilă a duratei și însemnătatea contextelor. Dacă în domeniul de cercetare al antropologiei istorice temporalitatea lungă și medie avuseseră funcția unui cadru privilegiat de referință (anchetele de acest tip juxtapunând, de obicei, secțiuni cronologice de mărime egală, pentru a face, apoi, inventarul asemănărilor și al deosebirilor dintre ele și a deduce o anumită procesualitate), în
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
constituire a unui monolog interior cât mai autentic sunt simultane cu tendința autorului de a imprima romanului său un vădit aspect de scenariu cinematografic. Din acest punct de vedere, discontinuitatea epico-narativă ar putea fi privită ca o caracteristică specifică de temporalitate a romanului. Mutarea obiectivului de pe un personaj pe altul, intercalarea unor imagini ireale (cum este visul Unei) în discursul narativ sau intersectarea unor planuri narative diferite creează senzația de simultaneitate. Edificatoare în acest sens sunt paginile în care autorul urmărește
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
Roques (1995, p. 30) reia funcțiile locului de muncă așa cum au fost ele enunțate de Jahoda (1979). Munca îndeplinește mai întâi funcții manifeste prin salariul pe care îl aduce. Dar îndeplinește și funcții latente foarte importante: • asigură o structurare a temporalității prin orarele pe care le impune; • permite o varietate a contactelor sociale în afara cadrului familial; • îl angajează pe individ în acțiuni ale căror consecințe sunt vizibile; • îi dă individului un statut și contribuie la definirea identității sale... Privarea de locul
Psihologia socială a organizaţiilor by Claude Louche [Corola-publishinghouse/Science/879_a_2387]
-
posibilitatea logică (de dicto). Posibilitatea reală este pusă în relație cu viitorul în cadrul teismului neoclasic deoarece o posibilitate reală se referă la o capacitate reală a lumii de a produce o anumită stare de lucruri. Posibilitatea logică este interpretată în raport cu temporalitatea și din această perspectivă se poate spune că nu există nici o separare reală între posibilitatea reală și posibilitatea logică compatibilitatea cu actualitatea nu este doar o definiție a posibilității reale, ci este și criteriul pentru conceptualizare logică deoarece un gând
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
Hartshorne, unde posibilitatea se referă la viitor. Se consideră că identitatea printre lumile posibile este o identitate genetică în timp, iar proprietățile esențiale apar drept caracteristici abstracte pe care un individ le ilustrează în orice stare viitoare. În această metafizică, temporalitatea este cheia interpretării modalităților de re422. Hubertus Hubbeling, în articolul Hartshorne și argumentul ontologic a identificat dilema în care se află argumentul ontologic în varianta Hartshorne: ori trebuie acceptat argumentul ontologic modal propus de Hartshorne și negată teoria sa conform
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
este în mod necesar adevărată. 2. Modalitățile sunt despre lucrurile din această lume. Aceasta este numită modalitatea de re sau modalitatea care vizează lucrurile, realitatea. În concordanță cu această modalitate, se poate afirma că Dumnezeu este o ființă necesară. Teza temporalității propusă de Hartshorne este foarte importantă pentru ca acesta să poată duce la bun sfârșit reconstrucția corectă a argumentului ontologic. Termenii modali sunt redefiniți printr-o perspectivă temporală și puși în relație unul cu altul. Actualitatea și posibilitatea implică timp. Actualitatea
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
de lucruri actuală. Deoarece stările de lucruri sunt în schimbare, ceea ce este posibil se schimbă de asemenea. Ceea ce a fost posibil poate să nu mai fie posibil, iar ceea ce este posibil poate să fie mâine imposibil. Posibilitatea este relaționată cu temporalitatea, iar lumile posibile trebuie privite din perspectiva lui Hartshorne ca stări viitoare posibile a acestei lumi435. Dacă în cazul lui Plantinga am asistat la o dezbatere asupra modalităților de re și de dicto în ceea ce privește necesitatea, Hartshorne face o analiză a
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
posibile a acestei lumi435. Dacă în cazul lui Plantinga am asistat la o dezbatere asupra modalităților de re și de dicto în ceea ce privește necesitatea, Hartshorne face o analiză a posibilităților reale (de re) și logice (de dicto) amândouă fiind relaționate cu temporalitatea. Teoria modalități expusă arată că trecutul este complet determinat, viitorul este parțial nedeterminat, iar prezentul este chiar procesul determinării. Este o greșeală din această perspectivă să se considere, precum considera Leibniz, că lumile posibile sunt aliniate în eternitate așteptând actualizare
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
din perspectiva logicii modale și prin dezvoltarea teismului neoclasic un cadru mai adecvat (în comparație cu teismul clasic) pentru susținerea existenței necesare a lui Dumnezeu. George Goodwin consideră două contribuții ale lui Charles Hartshorne (și care sunt extrase din doctrina neoclasică a temporalității) ca fiind cele mai importante în cadrul discuțiilor contemporane asupra argumentului ontologic: 1. substituirea concepției clasice și monopolare asupra lui Dumnezeu cu înțelegerea di-polarității abstract concret în Dumnezeu; 2. precizarea coextensivității între necesitatea de re și necesitatea de dicto 456. Alți
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
socială; - prognoză. Prognoza trebuie să creeze posibilitatea ca persoana cu deficiențe să depășească starea prezentă și să fie proiectată în viitor prin: oferirea de modele pozitive de viață, crearea unei motivații puternice, organizarea intereselor și menținerea confortului psihic. După criteriul temporalității, putem vorbi despre: - prognoza de scurtă durată - se referă la un interval de maximum 10‑12 luni (la copiii fără deficiențe se stabilește pentru o perioadă de peste un an și jumătate) și implică stabilirea rolului factorilor evocați în intervențiile de
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
nu sufletul modelului. Autoportretul lui Rembrandt nu e monumental, nici pictura impresionistă. Opere de cea mai mare valoare pot să nu fie monumentale, în vreme ce altele, de o calitate cumva inferioară, pot să aibă această însușire. Monumentul efectuând o suspensie a temporalității are o ambiție de perenitate. A construi pentru milenii (sau a planta pentru generațiile viitoare) e un act prin excelență civilizator. Ideea de a construi nedurabil, doar pentru o generație sau mai puțin și de a presupune că alte nevoi
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
la eroul lui Cervantes capătă din ce în ce o gravitate față de care devin derizorii ceilalți, batjocoritorii lui. Arta comică suspendă, cum spuneam, devenirea și dă momentului un caracter de transcendere. Fenomenul comic își transgresează natura momentană, este eliberat din temporalitate și capătă un caracter exemplar. Aceasta înseamnă propriu-zis că marea artă comică este esențialmente monumentală. De aceea, marii autori comici se numără pe degete și rangul lor e la paritate cu geniile supreme. Iar dintre geniile comicului, Molière e fără
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
sunt următoarele: Realist - planul este realist ținând cont de resursele disponibile. Fezabilitate - sunt identificate și alocate resurse umane, materiale și financiare adecvate. Asumare - pentru fiecare activitate sau măsură se desemnează un responsabil. Măsurabilitate - planul este măsurabil (are asociați indicatori clari). Temporalitate - planul este clar delimitat în timp. Mecanisme posibile de implementare în funcție de instituția X care a elaborat politica publică (inclusiv planul de implementare) și de contribuția la implementare se pot identifica următoarele: A. Instituții care elaborează politici și le implementează singure
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
din exterior, fără a avea probleme de metodă. Însă nu știu În ce măsură s-ar putea face Într-un grup așa ceva, cum să ajungem la o cât de cât academică sau riguroasă exprimare de criterii și termeni, pentru că acestea țin de temporalitatea fiecărei individualități. Poate că ar trebui să renunțăm pentru totdeauna la Încercarea de a aplica o operă, un produs artistic, la fel fiecăruia dintre noi. O operă are un efect diferit pentru oricare tocmai din acest motiv: participăm la facerea
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Dar asta și faci, doar că acoperi cu o mască experiența aceasta sau - bănuiesc, o Împăturești În canoane discursive. Dacă renunțăm la ideea de identitate anistorică, atunci nu mai avem decât acea identitate care se constituie În momentul evoluției, În temporalitate. Singurul lucru care ne scapă de patologic este memoria, datorită căreia putem pune În legătură identitățile noastre care, vrând-nevrând, se află Într-o spirală continuă, vin și urcă În continuare. Și nu cred că vreo experiență a noastră, indiferent la
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
camuflată simbolistic și epic, consecința fiind că dacă vrem să Înțelegem totul așa cum se cuvine, trebuie să inversăm clepsidra, privind nu dinspre timp spre atemporalitate - cum a procedat, de regulă, critica -, ci invers: dinspre mit spre istorie, de la atemporal la temporalitate. Consecința Întregii discuții a tras-o În final una dintre fete, care s-a uitat foarte lung la mine În momentul În care s-a terminat discuția și a zis: „Păi, suntem foarte decepționați!”. Sugestia era aproape weberiană: le-am
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]