845 matches
-
asemenea episoade. "Boțîrlanii" ar fi recurs la un "metod" savant, cel... lansonian, bizuit pe "prezumția interparazitismului existenței individuale și operei". Trăgînd prompte concluzii asupra activităților "pedagogicești" ale insubordonabilului universitar, indivizii cu epoleți i-au cerut rectorului să-l zboare în "tenebrele exterioare" ori cel puțin în "cercetură". Rezistînd unei inițiale presiuni, în 1983, acesta e nevoit a ceda la spartul tîrgului, în 1989, cînd, în urma participării lui Luca Pițu la un colocviu despre Descartes, comentat cu entuziasm de Virgil Ierunca, "Oxiurii
Magister Casvaneus by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9565_a_10890]
-
atât despre o cotă greu de pus la îndoială, cât și despre un public al său deja câștigat. În plus, de ani buni critica literară de la noi pare a sta la pândă să vâneze adevăratul și obligatoriul roman desprins din tenebrele epocii ceaușiste. Impresia că o asemenea revanșă trebuie să se producă în cel mai scurt timp (ca un semn clar al însănătoșirii ori ca o metodă ideală de familiarizare a Occidentului cu ceea ce se publică aici), devine tot mai acută
Incapacitatea acomodării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9627_a_10952]
-
afaceri o sprânceană? Meleșcanu răspunde prezent. Are Vântu vreo neliniște? Sună și candidatul apare cât ai bate din palme. Zboară în Deltă sau la centrul de înfrumusețare Vântu, Beauty & SPA din strada Paris. Ce i-a scos la lumină din tenebrele României politico financiare? De ce n-au rămas ascunși, la fel ca până acum, trăgând sfori din spatele cortinei? Au ieșit la suprafață acum pentru că puterea lor a ajuns la apogeu, dar spațiile de manevră li s-au micșorat teribil. Frustrarea că
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
au apelat la Voicu, singurul posesor de rețea funcțională din opoziție, cum singur se prezintă. Despre faima cuplului Cătălin Voicu - Mitică Iliescu mărturisesc și alte articole. Florin Ciornei de la Evenimentul zilei a realizat una dintre cele mai interesante incursiuni în tenebrele PSD: „În 2006, Mircea Geoană i-a prezentat liderilor PSD pe generalul Mitică Iliescu și executantul său, Cătălin Voicu, drept oamenii la care pot apela și pe care îi pot consulta în chestiuni juridice. «Misiunea» lui Cătălin Voicu în PSD
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
al doilea loc: sacra-mamă a broaștelor țestoase te binecuvântează, ea te-a sprijinit serios să construiești mica ta lume, te-a lăsat să transformi carapacea ei de deasupra în cer, trupul ei în pământ și carapacea ei de dedesubt în tenebrele unde nimeni nu dorește să ajungă, a acceptat să rămână nemișcată pentru totdeauna, ca lumea ta frumoasă și funcțională să nu se zguduie din temelii, tunetele care apar uneori la miazănoapte sunt generate de scrâșnitul dinților ei uriași. șase în
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
-l ridice. Îl duc ascuns între ei. Mai mult îl târăsc. Nu-l abandonează. E de-al lor. Trebuie să ajungă cu ei în lagăr. Trebuie! Altfel... Costăchele! Ce-i cu tine? De ce stai la geam? - l-a smuls din tenebre Măriuca. Costăchel și-a trecut palma peste ochi și, cu un zâmbet trist, i-a răspuns: Ascultam urătorii și... -Te-au năpădit iar amintirile din lagăr? Când ai să scapi de ele, Costăchele? Când?! - a întrebat Măriuca disperată. Când le voi
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
i se manifestau printr-un necontenit noian de senzații câtuși de puțin firești, încât îi puneau inconștient în mișcare buzele tremurânde, murmurând ceva neînțeles și vag. Deloc nu înnebunise, și nici, de visat, nu visa, dar imaginea aceea plină de tenebre era un lucru cu totul nou pentru dânsul. De unde venise? Și, mai important, ce anume dorea aceasta de la el, de fapt? Trecuseră, în felul acesta, câteva clipe, dar, pentru el, era prea mult deja. Situația scăpase grav de sub control, nu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
autentică și rezistentă la „rostogolirea timpului”, cum Îi place autoarei să se exprime. Prof. univ.dr. Mihai Păstrăguș Ca o seară de jertfă... Ia-ți partea de glorie, “seară de jertfă”, seară de extaz, clipă rămasă să-și plângă cernerea În tenebrele timpului. ** Când soarele va coborî peste crestele Înaltului entuziasm, când umbrele serii se vor așeza la povești, ecourile zilei se vor stinge și tăcerea se va lăsa peste toate, ca o rană deschisă, abisală... ** Când zorii Își vor spăla trupul
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
strălucire. Ah! Cum Îmi arde sufletul, cum Îmi vine să strig și să Învinuiesc Creatorul de cea mai Înaltă trădare și minciună... „Ia-ți partea de glorie, “seară de jertfă”, seară de extaz, clipă rămasă să-și plângă cernerea În tenebrele timpului.” ( ca o seară de jertfă) În cursa pentru „vârful lanțului trofic“ (o specie temută de „prădători”) Să fie ei aleșii? Umbrele trecutului par a fi atât de pregnant reflectate În oglinda viitorului. Să trăim În fiecare zi cu spaima
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
mereu prezentă În conștiința omului, sporește acestuia valoarea intelectuală, Însemnătatea, Înălțându-l deasupra tuturor lucrurilor. Cultura este cea care te ajută să-ți găsești adevărata identitate, să-ți făurești un chip În ochii lumii, un destin Într-o lume a tenebrelor, Într-o lume labirintică... (Thomas Mann). Pentru a deveni un bun orator este nevoie de cunoștere, de purificarea spiritului, de educație literară. Omul, această ființă superior Înzestrată, este predispusă la trăiri complexe, de mare rafinament. Cum ar fi putut să
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
aplicare planul diabolic. Care? Când? Erau și pentru ea încă multe întrebări fără răspuns, dar o dată ce bolovanul se va prăvăli de pe înălțimile pe care-l va urca ea și-l va slobozi, trebuia să ajungă, necondiționat, în cele mai adânci tenebre... trebuia! Nu se putea ca fapta Inei, pe care o socotea vinovata principală de cele întâmplate, să rămână nepedepsită. Nu se putea... Olga tocmai cobora scările de la Poșta Centrală, unde fusese la mama ei să-i ducă un pachețel cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
că născuse un copil cu malformații. Așa cum îi mai scrisese, și doctorii nu-i dădeau mari șanse de supraviețuire, fiindcă la această dizabilitate se adăuga și o gravă afecțiune a inimii. Apoi, urmară alte și alte scrisori, din ce în ce mai înnegurate de tenebrele necazurilor. Soțul Olgăi, pe care încă îl mai iubea, apucase pe căi lăturalnice. Zilele cu soare din viața conjugală se împuținaseră, făcându-le loc celor înnourate, fiind urmate uneori de adevărate furtuni. Într-o scrisoare a Olgăi, primită însă cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
ale unui înger mai degrabă. În lumina care O mărginea, mi-am văzut numai pentru o clipă, în spațiul unei secunde, toate nenorocirile vieții și le-am înțeles grandoarea și frumusețea. Dar această licărire s-a pierdut curând în genunea tenebrelor, unde în mod fatal trebuia să dispară. Nu, n-am știut să păstrez această rază fugară. După trei luni, nu, două luni și patru zile, Îi pierdusem urma, dar amintirea ochilor Săi magici, a strălucirii lor ucigătoare nu înceta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
și strălucitori ca două sfere de diamant negru într-o baie de lacrimi, mi-am văzut întreaga aventură dureroasă a vieții. În ochii Săi, ochii Săi negri, am găsit eterna și adânca noapte pe care o căutam; am plonjat în tenebrele lor teribile și încântătoare. Mi se părea că ei fac să țâșnească din străfundurile ființei mele o vigoare imensă. Pământul îmi fremăta sub picioare și, chiar dacă aș fi căzut, aș fi încercat o plăcere inexprimabilă. Inima înceta să-mi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
se pregăteau să putrezească și să ofere o hrană suculentă viermilor și șobolanilor din măruntaiele pământului. Iar eu, eu trebuia să petrec o noapte lungă, obscură, rece, fără sfârșit în compania unui cadavru, în această cameră asemenea unui mormânt, printre tenebrele eterne care mă înconjurau infiltrându-se până și în pereți. Atunci mi se păru că de când lumea și pământul, de când existam eu însumi, am avut drept însoțitor, în lumea tenebroasă, un cadavru - un cadavru inert și inteligent. În această clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
perioade și limite bine determinate, ca anotimpurile, și se situează în zona temperată a existenței. Dar viața mea n-a avut decât un singur și uniform anotimp. S-ar zice că ea s-a scurs într-o regiune rece, în mijlocul tenebrelor fără sfârșit, în timp ce, veșnic, în corpul meu, ardea o flacără, la căldura căreia mă topeam precum ceara. Între patru pereți care îmi delimitează camera, în interiorul zidului de apărare care îmi închide existența și gândurile, viața mea se topește puțin câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
m-am dat de-o parte. Cântecul se răsucea în aer într-un mod ciudat. Se îndepărtă încetul cu încetul, apoi se stinse imediat. Nu, n-aveau nimic cu mine. Nu știau... Totul se scufundă din nou în liniște, în tenebre. N-am aprins lampa, pentru că îmi plăcea să stau în întuneric. Întunericul, materia asta densă și fluidă, infiltrându-se în toate locurile și în toate lucrurile. Mă obișnuisem cu el. Numai în întuneric mi se reanimau gânduri pierdute, spaimele uitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
Dar râsul meu avea un sens mai profund. Această prostie enormă se găsea în raport cu toate celelalte lucruri ale lumii, de care nimeni nu și-a dat seama și care sunt greu de înțeles, cu tot ceea ce s-a pierdut în tenebrele nopții. Era un gest supraomenesc al morții. Doica luă reșoul și ieși cu pași măsurați. Mi-am șters transpirația ce îmi curgea pe frunte. Aveam mâinile acoperite de pete albe. M-am sprijinit de perete, lipindu-mi capul de plită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ea, care mă disprețuia, pe care o iubeam totuși, deși nu mi-a permis niciodată să-i sărut buzele. Soarele apunea, se auzea duruitul melancolic al tobelor. Era o muzică înceată și tânguitoare, tonul ei trezea, în ciuda superstițiilor ereditare, teroarea tenebrelor. Criza pe care o simțeam venind și pe care o așteptam se declanșă în sfârșit. Tot corpul îmi ardea și eram gata să mă sufoc. Mă prăbușii pe pat, închizând ochii. Febra mărea obiectele și le încercuia cu un nimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
erau atât de grele că refuzau cea mai mică mișcare. Nu percepeau nici măcar sunetul vocii mele și, totuși, înțelegeam că vorbeam singur. Ca un mormânt, camera se făcea cu fiecare clipă mai obscură și mai strâmtă; noaptea mă înconjura cu tenebrele-i terifiante. Lampa fumega. Eram îmbrăcat în șubă și în aba, cu un fular în jurul gâtului, iar umbra siluetei mele chircite se profila pe perete. Umbra era mai puternică și mai clară decât corpul meu. Mai reală. Mi se păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
că gândurile pun în mișcare inteligența potențială și înțelepciunea, forțele vitale și energiile latente interioare și în final am ajuns la acea pace lăuntrică, aceasta a alungat orice durere emoțională și veselia a înlocuit tristețea, iar lumina a biruit asupra tenebrelor și am dobândit astfel libertatea spirituală și o deplină încredere în mine. {tiți că doar cinci minute de gândire negativă poate produce în corp multe dezechilibre și corpului (în mod independent, știind că are o inteligență proprie) îi sunt necesare
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
-i esența într-o unică imagine, mi-ar dezvălui sufletul întregului, ascuns în imaginea mea. Aceasta ar fi puterea oglinzilor magice, despre care se vorbește atâta în tratatele de științe oculte și în anatemele inchizitorilor: să-l constrângă pe zeul tenebrelor să se manifeste și să-și combine imaginea cu cea reflectată de oglindă. Trebuia să-mi măresc colecția într-o nouă direcție: specialiștii în antichități și casele de licitație din lumea întreagă au fost avertizați să-mi țină la dispoziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Athanasius Kircher. Pereții de oglinzi trimit de infinite ori imaginea mea. Fusesem răpit de mine însumi? Oare una din imaginile mele, proiectată în afară, îmi luase locul și-mi lăsase doar rolul de imagine reflectată? Îl evocasem, oare, pe Stăpânul Tenebrelor, iar el mi se prezenta sub chiar înfățișarea mea? Pe podeaua de oglindă zace un trup de femeie, legat. E Lorna. De cum se mișcă, trupul ei dezbrăcat se întinde pe toate oglinzile. Mă arunc asupra ei, s-o eliberez din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
tutunul, de preferință de cel mai prost soi, lumina cețoasă, geamul vopsit cu noapte vomată, podeaua de scânduri reci ca lespedea, murdară de noroi și chiștoace, toate constituiau decorul tridimensional al scenei. Dincolo de realitatea ficțiunii, suprarealitatea era pura realitate a tenebrelor. Animalele umane ardeau pasional, iubeau înfocat și exprimau paginile scrise în afara lor, ca niște mari actori care întruchipează veridic personaje reale. Adevărul reieșea din credința jocului, a rulării pe scenă a filmului existenței, într-un fel era joc, pentru că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
-ul cârciumii, vedeam gărgăunii din capul lui Gustav și undele browniene, toate învelite de solzi în progresie geometrică, numai că la el erau în regresie aritmetică, sensul era schilodit, pricepeam după natura culorilor, unele tindeau spre absolut, altele aveau parfumul tenebrelor umane. Din stadiul de invizibil, analizam fără să vreau stadiul vizibil. Și ei mă vedeau prin ochiul lui Gustav, care vorbea despre mine. Și, într-adevăr, aveam numărul, cantitatea și culoarea ideilor expuse de el. Prezentarea fiind făcută, n-aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]