143 matches
-
a tensorului tensiunilor, dată în toate situațiile de tensiunea normală la suprafața volumului de lucru considerat. formula 18 este partea anizotropică a tensorului tensiunilor, care convențional descrie forțele de frecare. Pentru fluidele incompresibile reprezintă numai efectul de forfecare. Astfel, formula 2 este tensorul tensiunilor vâscoase, sau "deviator", iar tensorul tensiunilor este dat de ecuația: unde formula 23 este matricea identitate 3×3. Interesant este faptul că, în această ecuație apare doar "gradientul presiunii", nu și presiunea. Efectul gradientului de presiune arată că fluidul curge
Ecuațiile Navier-Stokes () [Corola-website/Science/317916_a_319245]
-
situațiile de tensiunea normală la suprafața volumului de lucru considerat. formula 18 este partea anizotropică a tensorului tensiunilor, care convențional descrie forțele de frecare. Pentru fluidele incompresibile reprezintă numai efectul de forfecare. Astfel, formula 2 este tensorul tensiunilor vâscoase, sau "deviator", iar tensorul tensiunilor este dat de ecuația: unde formula 23 este matricea identitate 3×3. Interesant este faptul că, în această ecuație apare doar "gradientul presiunii", nu și presiunea. Efectul gradientului de presiune arată că fluidul curge de la presiune ridicată către presiune scazută
Ecuațiile Navier-Stokes () [Corola-website/Science/317916_a_319245]
-
constitutivă. În acest scop, s-au făcut diverse ipoteze în ceea ce privește comportarea specifică a fluidului, ipoteze bazate pe observatii naturale și aplicate în scopul specificării tensiunilor în termenii variabilelor fluidului, precum viteză și densitate. Ecuațiile Navier-Stokes rezultă din următoarele ipoteze asupra tensorului tensiunilor vâscoase formula 25: În final, tensorul tensiunile vâscoase al ecuațiilor Navier-Stokes are următoarea formă: în care, cantitatea dintre paranteze exprimă partea "neizentropică" a tensorului vitezei de deformație formula 34. Vâscozitatea dinamică "μ" nu este constantă în general, ea depinzând de condițiile
Ecuațiile Navier-Stokes () [Corola-website/Science/317916_a_319245]
-
făcut diverse ipoteze în ceea ce privește comportarea specifică a fluidului, ipoteze bazate pe observatii naturale și aplicate în scopul specificării tensiunilor în termenii variabilelor fluidului, precum viteză și densitate. Ecuațiile Navier-Stokes rezultă din următoarele ipoteze asupra tensorului tensiunilor vâscoase formula 25: În final, tensorul tensiunile vâscoase al ecuațiilor Navier-Stokes are următoarea formă: în care, cantitatea dintre paranteze exprimă partea "neizentropică" a tensorului vitezei de deformație formula 34. Vâscozitatea dinamică "μ" nu este constantă în general, ea depinzând de condițiile de lucru precum temperatură și presiune
Ecuațiile Navier-Stokes () [Corola-website/Science/317916_a_319245]
-
tensiunilor în termenii variabilelor fluidului, precum viteză și densitate. Ecuațiile Navier-Stokes rezultă din următoarele ipoteze asupra tensorului tensiunilor vâscoase formula 25: În final, tensorul tensiunile vâscoase al ecuațiilor Navier-Stokes are următoarea formă: în care, cantitatea dintre paranteze exprimă partea "neizentropică" a tensorului vitezei de deformație formula 34. Vâscozitatea dinamică "μ" nu este constantă în general, ea depinzând de condițiile de lucru precum temperatură și presiune, sau în modelarea curgerilor turbulente depinzând de conceptul de curgere turbulentă vâscoasă folosit la aproximarea tensiunii medii a
Ecuațiile Navier-Stokes () [Corola-website/Science/317916_a_319245]
-
dedusă din densitatea lagrangiană Cuantificarea câmpului de radiație se face dezvoltând potențialele în unde plane unde formula 9 sunt doi vectori de polarizare independenți care satisfac condițiile Amplitudinile Fourier sunt interpretate ca operatori care satisfac relațiile de comutare unde formula 13 e tensorul metric relativist. Pentru formula 14 operatorii formula 15 și formula 16 sunt operatori de anihilare, respectiv creare, a unui foton cu vector de undă formula 17 și frecvență formula 18 întrucât formula 19 pentru formula 20 și formula 21 aceste roluri sunt inversate. Corespunzător, sunt satisfăcute relațiile de
Electrodinamică cuantică () [Corola-website/Science/318918_a_320247]
-
curentului electric J produs prin plasarea materialului în cîmpul electric E: Există materiale la care conductivitatea electrică este anizotropă --- mărimea și orientarea vectorului J depinde de mărimea și orientarea vectorului E ---, caz în care conductivitatea electrică trebuie exprimată printr-un tensor de rangul 2 (o matrice 3×3). O asemenea proprietate o au de exemplu materialele cu o structură stratificată, cum ar fi unele roci sedimentare; în cazul lor conductivitatea în planul straturilor poate fi diferită de conductivitatea pe direcția perpendiculară
Conductivitate electrică () [Corola-website/Science/297155_a_298484]
-
materialele cu o structură stratificată, cum ar fi unele roci sedimentare; în cazul lor conductivitatea în planul straturilor poate fi diferită de conductivitatea pe direcția perpendiculară. În cîmpuri electrice alternative conductivitatea electrică se exprimă printr-un număr complex (sau un tensor de numere complexe dacă materialul este anizotrop), numit "admitivitate electrică". În acest caz partea reală a admitivității se numește "conductivitate" iar cea imaginară "susceptivitate". Similar, conductanței îi corespunde în cîmp alternativ mărimea numită "admitanță", care este inversa impedanței electrice. Corpul
Conductivitate electrică () [Corola-website/Science/297155_a_298484]
-
geometria simplectică în spațiul fazelor. De asemenea sunt necesare cunoștințe elementare de geometrie diferențială pentru abordarea aspectelor tehnice din geometria simplectică. Geometria simplectică are un număr de similarități dar și diferențe cu geometria Riemanniană, care studiază mulțimile diferențiabile înzestrate cu tensori simetrici de ordinul 2 nedegenerați, numiți tensori metrici. Spre deosebire de cazul Riemannian, mulțimile simplectice nu au invarianți locali precum curbura. Acest lucru este o consecință a teoremei lui Darboux care stipulează că: "o vecinătate a oricărui punct dintr-o mulțime simplectică
Geometrie simplectică () [Corola-website/Science/317822_a_319151]
-
sunt necesare cunoștințe elementare de geometrie diferențială pentru abordarea aspectelor tehnice din geometria simplectică. Geometria simplectică are un număr de similarități dar și diferențe cu geometria Riemanniană, care studiază mulțimile diferențiabile înzestrate cu tensori simetrici de ordinul 2 nedegenerați, numiți tensori metrici. Spre deosebire de cazul Riemannian, mulțimile simplectice nu au invarianți locali precum curbura. Acest lucru este o consecință a teoremei lui Darboux care stipulează că: "o vecinătate a oricărui punct dintr-o mulțime simplectică 2n-dimensională este izomorfică pe o structură simplectică
Geometrie simplectică () [Corola-website/Science/317822_a_319151]
-
neliniară" a ecuației Schrödinger. Invers, plecând de la ecuația lui Schrödinger și de la Ansatzul lui formula 62, obținem: Limita clasică (formula 131) a ecuației Schrödinger de mai sus devine identică cu următoarea variantă a ecuației Hamilton-Jacobi: în care formula 134 sunt componentele contravariante ale tensorului metric, m este masa de repaus a particulei, iar c este viteza luminii.
Ecuația Hamilton–Jacobi () [Corola-website/Science/318026_a_319355]
-
să se concretizeze. Există anumite tehnici IRM care și-au dovedit utilitatea în cadrul cercetărilor întreprinse și care ar putea fi incluse în practica clinică; printre acestea se numără IRM cu secvențe inversie dublă-revenire, IRM prin transfer de magnetizație, IRM prin tensor de difuzie, și imagistica prin rezonanță magnetică funcțională. Comparativ cu tehnicile existente, aceste tehnici sunt concepute în mod specific pentru această boală, dar sunt lipsite încă de o anumită standardizare a protocoalelor de achiziție și în crearea valorilor normative. În
Scleroză multiplă () [Corola-website/Science/318480_a_319809]
-
partea stângă a ecuației reprezintă accelerația, și poate fi compusă din efecte dependente de timp și convective, sau, dacă sunt prezente, efectul coordonatelor neinerțiale. Partea dreaptă reprezintă suma tuturor forțelor care acționează asupra volumului de control, precum gradientul de presiune, tensorul tensiunilor (formula 13) și alte forțe, cum ar fi forța gravitațională. Importanța termenilor de transport difuziv (viscozitate) este preponderentă pentru fenomenele modelate de ecuații eliptice, respectiv a celor de transport convectiv fenomenelor modelate de ecuații hiperbolice. Cât de bună este implementarea
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
formula 28 este conductivitatea termică, iar formula 29 este gradientul temperaturii. Conductivitatea termică este considerată adesea constantă, dar în realitate ea depinde de temperatură. În simulări ea poate fi calculată cu o relație algebrică. În caz că materialul nu este izotrop, ea este un tensor. În ecuația Fourier apare operatorul nabla, ca urmare dezvoltările pentru MFN se pot aplica cu modificări minime la modelarea conducției. În transmiterea prin convecție rolul conducției este minim, însă rolul turbulenței este foarte important. Metodele MFN pentru modelarea curgerilor turbulente
Mecanica fluidelor numerică () [Corola-website/Science/322472_a_323801]
-
alcătuită din două porțiuni: acestea două fiind unite printr-o bază îngustă, numită "istmul trompei lui Eustachio". Lumenul tubei este tapetat de mucoasa respiratoare, continuatoare a celei nazofaringiene. Principalii mușchi ai tubei auditive sunt mușchii "levator al valului palatin", "salpingofaringian", "tensor al timpanului", "tensor al valului palatin". Funcția principala a trompei lui Eustachio este egalizarea presiunii timpanice cu cea externă. se poate deschide în timpul înghițirii, a căscatului sau a manevrei Valsalva (expirație forțată cu glota închisă).
Trompa lui Eustachio () [Corola-website/Science/324967_a_326296]
-
porțiuni: acestea două fiind unite printr-o bază îngustă, numită "istmul trompei lui Eustachio". Lumenul tubei este tapetat de mucoasa respiratoare, continuatoare a celei nazofaringiene. Principalii mușchi ai tubei auditive sunt mușchii "levator al valului palatin", "salpingofaringian", "tensor al timpanului", "tensor al valului palatin". Funcția principala a trompei lui Eustachio este egalizarea presiunii timpanice cu cea externă. se poate deschide în timpul înghițirii, a căscatului sau a manevrei Valsalva (expirație forțată cu glota închisă).
Trompa lui Eustachio () [Corola-website/Science/324967_a_326296]
-
Următoarele identități sunt importante în calculul vectorial În această secțiune sunt listate explicit semnificațiile unor simboluri folosite în calculul vectorial. Pentru un câmp vectorial formula 1, divergența se scrie în general sub forma: iar rezultatul este un câmp scalar. Pentru un tensor formula 3, divergența se scrie în general sub forma: iar rezultatul este un vector. Mai general, divergența unui tensor de ordinul "n" este un tensor contractat de ordinul "n-1". Pentru un câmp vectorial formula 1, rotorul se scrie în general sub
Identitățile calculului vectorial () [Corola-website/Science/323691_a_325020]
-
calculul vectorial. Pentru un câmp vectorial formula 1, divergența se scrie în general sub forma: iar rezultatul este un câmp scalar. Pentru un tensor formula 3, divergența se scrie în general sub forma: iar rezultatul este un vector. Mai general, divergența unui tensor de ordinul "n" este un tensor contractat de ordinul "n-1". Pentru un câmp vectorial formula 1, rotorul se scrie în general sub forma: iar rezultatul este un câmp vectorial. Folosind convenția de sumare a lui Einstein rotorul se scrie : Pentru
Identitățile calculului vectorial () [Corola-website/Science/323691_a_325020]
-
formula 1, divergența se scrie în general sub forma: iar rezultatul este un câmp scalar. Pentru un tensor formula 3, divergența se scrie în general sub forma: iar rezultatul este un vector. Mai general, divergența unui tensor de ordinul "n" este un tensor contractat de ordinul "n-1". Pentru un câmp vectorial formula 1, rotorul se scrie în general sub forma: iar rezultatul este un câmp vectorial. Folosind convenția de sumare a lui Einstein rotorul se scrie : Pentru un câmp scalar formula 8, gradientul se
Identitățile calculului vectorial () [Corola-website/Science/323691_a_325020]
-
adică într-un sistem de coordonate în care axele nu sunt perpendiculare două câte două. Altfel se obține divergența unui vector. Pentru un câmp vectorial în coordonate oblice formula 1, gradientul se scrie în general sub forma: iar rezultatul este un tensor. Acest tip de calcul nu este preferat, datorită complicațiilor matematice foarte mari. Rotorul unui gradient al "oricărui" câmp scalar formula 13 este întotdeauna vectorul zero: Calea de a stabili această identitate, precum și a altora, este aceea prin care se folosește sistemul
Identitățile calculului vectorial () [Corola-website/Science/323691_a_325020]
-
acestei regiuni pot determina apariția de despicături labiale și/sau palatine care se pot asocia, în unele cazuri, cu anomalii ale altor structuri derivate din primul arc branhial și care pot determina surditate (anomaliile ciocănașului și nicovalei sau ale mușchiului tensor al timpanului) sau defecte de fonație (anomaliile structurale ale vălului palatin moale sau ale mușchiul tensor al palatului moale). Cauzele care determină despicăturile labiale și palatine sunt încă insuficient cunoscute. Aceste malformații sunt catalogate în trei categorii: Despicăturile labiale și
Despicături labiale și palatine () [Corola-website/Science/322729_a_324058]
-
unele cazuri, cu anomalii ale altor structuri derivate din primul arc branhial și care pot determina surditate (anomaliile ciocănașului și nicovalei sau ale mușchiului tensor al timpanului) sau defecte de fonație (anomaliile structurale ale vălului palatin moale sau ale mușchiul tensor al palatului moale). Cauzele care determină despicăturile labiale și palatine sunt încă insuficient cunoscute. Aceste malformații sunt catalogate în trei categorii: Despicăturile labiale și palatine izolate (cazuri sporadice sau familiale în care un mod de transmitere genetică nu este clar
Despicături labiale și palatine () [Corola-website/Science/322729_a_324058]
-
aplicații în distribuția defectelor în cristale și fizica sursei seismice. A dezvoltat așa numitul "model dual" în scopul descrierii mediilor cu defecte regulat distribuite în care pe langă câmpul de tensiuni elastice a introdus, cuplat cu acestă din urmă, câmpul tensorului de fisiune. În cadrul seismologiei teoretice a publicat studii legate de descrierea teoretică a sursei seismice printr-o dislocație de tip falie, a directivității undelor seismice emise de această cu aplicații la analiza efectelor cinematice ale cutremurului de la 4 Martie 1977
Mișicu Mircea () [Corola-website/Science/322064_a_323393]
-
vecine proporționale cu viteza de deformație, coeficientul de proporționalitate μ fiind numit coeficient de coeficient de vâscozitate. Forma generală a ecuațiilor Navier-Stokes, într-un sistem de referință inerțial, este: unde v este viteza fluidului, ρ densitatea acestuia, p presiunea, formula 6 tensorul tensiunilor, iar f reprezintă forțele exterioare (raportate la unitatea de volum) care acționează asupra fluidului. Câmpul vectorial f (forțele exterioare raportate la unitatea de volum) este reprezintat în mod obișnuit de forța de gravitație. Aceasta, la rândul ei, poate fi
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
suprafață liberă unidimensionale și bidimensionale. Pentru mișcări tridimensionale elaborarea modelelor de calcul întâmpină însă și în prezent mari dificultăți. Dificultățile sunt atât de natură fizică, cât și de natură numerică. Cele de de natură fizică se referă la necunoașterea expresiei tensorului de „frecare turbulentă” în cazul general al mișcării turbulente a fluidelor. Cele de natură numerică privesc problemele de stabilitate și convergență a calculelor și sunt deosebit de delicate. De altfel, și la mișcările bidimensionale se întâlnesc aceleași dificultăți ca și la
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]