175 matches
-
o parcurgă e, asemenea lui Osiris, un mort reînviat, un renăscut cum ar spune brahmanii, un cu totul alt om. Ceea ce trebuia să fie faraonul, preotul, vizirul, În principiu orice aspirant la o funcție Într’un stat de-a dreptul teocratic. Poate de asta cele vreo 150 de piramide, mari și mici, ale Egiptului. Și se spune că Însuși al nostru Deceneu a urmat (și) această inițiere. Așa vorbind, piramida trebuia să aibă putere. Iată cum ajung la pasul următor. Anume
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
preoții în instrumente politice, situație care s-a mai întâmplat, având urmări negative și asupra bisericii și asupra preoților. Un buget habotnic, mirosind a tămâie și cu un anume misticism calculat, poate să ne ducă cu gândul la un stat teocratic, de republică îmbrăcată în sutană. A doua inovație a actualului buget e tot atât de năucitoare și nocivă ca prima: asigurarea „pensiei” minime de 350 lei lunar pentru toată caracuda, fie că a tras chiulul câțiva ani, pe undeva, fie că în dreptul
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
lume bipolară: „americanii și noi”. Realitatea îi contrazice fiindcă Europa este un concurent serios. Lumea arabă, dacă se unește, devine o forță uriașă. Iranul tinde să devină o mare putere economică și politică. Și acest statut are drept suport democrația teocratică musulmană. Gazprom este însuși Statul Rus! - Rușii au pornit în această ofensivă planetară călare pe conducte. Vorbeați recent despre "mania conductelor". În ce măsură Kremlinul își evaluează corect mijloacele în acest război economic total? Cât de adecvat înțelege clasa politică rusă tendințele
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Rusia, nu mai au unde să mai meargă. Și vor lupta până la unul. Cecenii rămân ceceni... - Naționalismul românesc este ortodox sau catolic? - Adevăratul naționalism este etnosistemic, dincolo de orice religie, fără zei de împrumut și mituri de orice fel. Un stat teocratic al românilor nu are nicio șansă. Dar aceasta e o temă aparte de confruntare ideologică... Ilie Ilașcu: «Nu am omorât oameni. Am nimicit dușmani ai neamului meu» Un român rar pentru aceste vremuri de rătăcire. Privindu-l atent, am avut
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
a transformat bisericile de țară în adevărate sanctuare ale graiului tradițional. Spre deosebire de preoții din alte regiuni ale Spaniei, preoții de aici își mențin și își exercită din plin influența asupra populației. Acest integrism se va reflecta și în concepția aproape teocratică a Partidului naționalis basc P.N.V. creat în 1893 de către Sabino Arana de Goiri. Basca nefiind limba sa maternă, Sabino Arana de Goiri, născut în 1865, va învăța acestă limbă abia în adolescență. În 1892, cu un an înainte de formarea P.N.V.
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
deschis perspective care erau imprevizibile acum câteva zeci de ani. Ele au pus, totodată, probleme care n-au primit încă soluții satisfăcătoare. Excavarea celor două orașe-societăți, Harappa și Mohenjo-Daro, a scos la lumină o civilizație urbană destul de avansată, mercantilă și "teocratică" totodată. Cronologia este încă controversată, dar pare sigur că civilizația Indusului era desăvârșit dezvoltată către ~ 2500. Ceea ce i-a izbit pe autorii primelor săpături este uniformitatea și încremenirea acestei civilizații. Nici o schimbare, nici o inovație n-au putut fi remarcate în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
existența unei dualități a puterii - puterea politică care întruchipează statul cu atributele sale, reprezentată de rege, ridicat din rândurile aristocrației nobiliare - tarabostes - și puterea spirituală, mult mai subtilă și insinuantă, reprezentată de marele preot. De asemenea, putem admite existența caracterului teocratic al statului la geto-daci și caracterul de confederație al statului, în care dacii au rolul conducă tor, pornind tocmai de la faptul că marele preot poate fi în același timp și rege, fără să știm dacă regele putea fi și mare
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
păstra lângă sau în jurul muntelui sfânt Cogaionon, în jurul incintelor sacre din cetățile dacice, în primul rând a celor din Sarmizegetusa regală, în jurul „soarelui” de andezit și a sanctuarelor fără acoperiș, semne sigure ale cultului solar, motiv suficient să admitem caracterul teocratic al statului dac, cel puțin până la Decebal, care restabilește monarhia militară. Deși autoritatea lui Decebal se întinde asupra unui teritoriu mult restrâns față de cel stăpânit de Burebista, după cum ne arată Ptolemeu în al său „Îndreptar geografic”, totuși nu-i
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
dintr-o perspectivă seculară pare să domine încă marea parte a științelor sociale vestice, cum se vede și din acest volum. Până în 1979 cel puțin, când a avut loc revoluția islamică din Iran care a adus la putere un regim teocratic care continuă să controleze acea țară și să fie o provocare pentru Occident până astăzi, și când s-a format organizația politică Majoritatea Morală din Statele Unite care a încercat să influențeze politica americană republicană în anii '80, existau mulți specialiști
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
între sfera politicului și a cunoașterii naturale, pe de o parte, și Biserică, pe de alta, va exista mereu o tensiune. în premodernitate, politicul, ca și cunoașterea au în mod firesc un cadru creștin, dar rezistă sau se împotrivesc tendințelor teocratice care le pot stînjeni libertatea, totuși recunoscută lor de Biserică. Puterea imperială, la rîndul ei, tinde să obțină superioritate administrativă și control asupra ierarhiei creștine. Articularea (tensionată) dintre perspectiva mîntuirii și perspectiva mundană va primi diferite soluții de-a lungul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Bisericii. Se revine, astfel, la vechea problemă a raportului dintre Biserică, stat și națiune care a generat numeroase dezbateri în perioada interbelică. Biserica Ortodoxă Română era considerată o Biserică de stat în virtutea unei așezări naționale, și nu a unei așezări teocratice a comunității românești. Formula Bisericilor de stat a fost una generală; cu timpul Biserica s-a separat de stat, păstrând uneori legături reglate prin concordate speciale, ori renunțând, alteori, la orice fel de raport. În perioada interbelică, mai existau Biserici
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
separat de stat, păstrând uneori legături reglate prin concordate speciale, ori renunțând, alteori, la orice fel de raport. În perioada interbelică, mai existau Biserici de stat, îndeosebi în țările de credință ortodoxă. Cât timp omenirea s-a aflat sub regimul teocratic, era firesc ca Biserica și Statul să fie una; ulterior, pe măsura procesului de laicizare a vieții, s-a produs separarea Bisericii de stat. Dacă ținem cont de faptul că acest proces de separare a avut loc nu numai "în
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
forțarea unor termeni ai realului, în defavoarea unui minim duh al discernământului 27. În pofida tuturor aparențelor, România interbelică era departe de a fi un stat creștin. Un asemenea lucru nici nu era posibil întrucât, se știe foarte bine, statele creștine erau teocratice, ca structură. În schimb, statul român s-a fundat pe ideologia democrată. De altfel, statele creștine nu mai existau demult; au fost în perioada medievală câteva încercări neizbutite ale constituirii unor asemenea state creștine, precum statul papal, Imperiul Bizantin, care
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
asemenea state creștine, precum statul papal, Imperiul Bizantin, care se sprijineau pe o simbolistică a formelor și a funcțiilor. Aceste tentative de creare a statelor creștine au fost sortite eșecului din cauza neadecvării simbolurilor la realitate. Soloviov, care nu neagă caracterul teocratic al Imperiului din Răsărit, consideră că acesta a trebuit să se prăbușească întrucât nu a reușit "să umple formele vieții publice cu o spiritualitate autentică". Chiar dacă Țările românești s-au dezvoltat direct sub sfera de influență bizantină și ar fi
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
acesta a trebuit să se prăbușească întrucât nu a reușit "să umple formele vieții publice cu o spiritualitate autentică". Chiar dacă Țările românești s-au dezvoltat direct sub sfera de influență bizantină și ar fi putut fi, implicit, sub raport formal, teocratice, acestea nu au fost. Principatele dunărene erau creștine nu ca structură, ci atâta vreme cât domnii lor erau creștini. Precum toate statele moderne, România este un stat laic, "un organism hibrid". Pentru autoritatea laică, chestiunea religioasă este una strict politică, tratând-o
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
tîrziu, erau regiuni locuite de populații neivrite și cu religii străine de mozaism. La Roma apare în această perioadă prima comunitate de mozaici, iar istoricii spun că erau sclavii aduși de Pompei du-pă cucerirea Ierusalimului în anul 63 î.e.n. Sistemul teocratic ce conducea Iudeea și aristocrația sacerdotală a impus tuturor mozaicilor indiferent în ce provincie locuiau, să trimită Templului din Ierusalim atît dijma de 10% cît și taxa pentru rabini. După distrugere lăcașului de cult de că-tre romani în anul 70
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
și unul de-al lor le demască făcătura, cum găsim la J. Flavius în Antichități iudaice scriind că regele Ptolomeu Filadelful le-a cerut rabinilor să trimită pentru biblioteca din Alexandria, codul lor de legi după care își guvernează statul teocratic. În cuvîntul înainte scris chiar de către autor, avem pentru înțelegerea mai depli- nă chestiunii: ,, Am aflat de asemenea că Ptolomeu ll(283-243 î.e.n.), rege care s-a dedicat cu multă rîvnă științelor și strîngerii cărților aduse de pretutindeni, a ținut
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
între sfera politicului și a cunoașterii naturale, pe de o parte, și Biserică, pe de alta, va exista mereu o tensiune. în premodernitate, politicul, ca și cunoașterea au în mod firesc un cadru creștin, dar rezistă sau se împotrivesc tendințelor teocratice care le pot stînjeni libertatea, totuși recunoscută lor de Biserică. Puterea imperială, la rîndul ei, tinde să obțină superioritate administrativă și control asupra ierarhiei creștine. Articularea (tensionată) dintre perspectiva mîntuirii și perspectiva mundană va primi diferite soluții de-a lungul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
clerului și tulbu-rftrile ce afectează papalitatea și readuce în discuție echilibrul la cure ajunsese creștinătatea în secolul al XIII-lea. Papalitatea de la Avignon Încă de la începutul secolului al XIV-lea începe o criză a papalității, care readuce în discuție edificiul teocratic al secolelor XII și XIII. Ieșită victorioasă din lungul conflict cu puterea imperială, papalitatea putea să pretindă dreptul de a aduna lumea creștină în jurul autorității sale și să-i transmită suflul reformator capabil să unească Occidentul în jurul valorilor morale și
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
ale suveranilor francezi, așa cum " afirmă de exemplu regii Angliei, papii de la Avignon întrețin tHră îndoială o strînsă legătură cu acești suverani. Constrînsă să cadă la învoială cu suveranii statelor europene, papalitatea de la Avignon a trebuit să renunțe la orice pretenție teocratică. Nemaifiind în măsură să dicteze în Europa, "ceasta se strecoară în noua structură a statelor care se dezvoltă ile acum înainte pe ruinele edificiilor imperiale: papalitatea devine o monarhie administrativă și centralizatoare care își exercită autoritatea asupra bisericilor locale rămase
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
aceste zile, conflictul între adepții statului laic și cei ai statului religios (islamist). Nu este un conflict nou pentru turci. Este o reluare a unei lupte apărute odată cu căderea Imperiului Otoman și nașterea Republicii Turcia. Imperiul Otoman era un stat teocratic și militarist. Deși turcii au trecut târziu la islam, sharia legea musulmană domina autoritar viața lor de zi cu zi, de la oamenii simpli până la sultan. Slujitorii cultului, ulemalele, aveau un cuvânt greu în întreaga viață politică și socială a Imperiului
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
acestor executive nu sunt un fenomen nou: configurațiile oligarhice ale orașelor republicane italiene din timpul Renașterii erau foarte diferite de cele ale monarhiilor absolute care au început să apară în Europa secolului al XVI-lea și de cele ale guvernărilor teocratice și despotice care au existat din când în când în lume. Evoluțiile din secolul al XIX-lea s-au străduit să "îmblânzească" formulele guvernamentale și să le dea un caracter mai puțin întâmplător și mai rațional. Două sisteme constituționale, pe
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
este pe cale de a se declara oraș închis. E dreptul său, în vremuri de război. Noi am vrea ca el să rămână un oraș deschis și nu o capitală politică. Dar nu-i un lucru ușor: Israelul este un stat teocratic, chiar dacă unii israelieni se consideră laici. Vă plângeți de aceasta? Nu știam, Înalt Prea Sfinția Voastră, că ortodoxia propovăduiește separarea Bisericii de stat. Politica și religia merg mână în mână, așa au stat lucrurile dintotdeauna. Dar noi, grecii, avem noroc
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Țării Moldovei”. În titulatura domnului apare înaintea numelui Noi, atribut pronominal de maiestate, sau Io, Ioan, un nume teofor, însemnând cel dăruit de Dumnezeu. În inscripțiile de pe cetăți, de pe pietrele funerare, de pe broderii sau de pe alte obiecte, nu lipsește apelativul teocratic Io (Ioan). Acest apelativ a fost folosit pentru prima dată în privilegiul dat mânăstirii Zografu, la 10mai 1466, ca după aceea să apară în alte16 privilegii date bisericii. A mai fost folosit la 15 octombrie 1491, când alipește mai multe
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
scrie vreodată. Meseria de scriitor mi se părea intangibilă, destinată doar celor aleși. Poate că așa ar și trebui să fie, nu ca astăzi, în epoca haotică (cu expresia lui Harold Bloom) a scrisului. Să așteptăm cu încredere întoarcerea "epocii teocratice". Copil fiind, am citit ce mi se dădea la școală, dar am avut și norocul unei bune biblioteci populare la Osica, la căminul cultural din comună, unde doamna Tina Ciuculescu m-a lăsat să-mi aleg ce cărți am vrut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]