140 matches
-
universale dorințe de comuniune și împărtășire. Așa cum precizează Louth, lumina pe care o mijlocesc în transmiterea ei ierarhiile dionisiene nu este una ce strălucește asupra ordinii create, ci mai degrabă prin ea. Ierarhiile sunt în mod esențial un vehicul al teofaniei, și mai mult, o transmitere activă a luminii divine.1 Această împărtășire de daruri înseamnă în același timp și o întreită lucrare, căci fiecare treaptă nu numai comunică, ci și face cu putință comunicarea în felul ce îi este propriu
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
mare, adică să privim soarele și atunci vom lăsa mereu în urmă umbra. Muntele poate fi un loc inaccesibil, înconjurat de obstacole (lacuri adânci, labirinte, ceață și nori), cadru ideal pentru încercările ucenicilor. Este locul manifestării sacrului (hierofanie) și divinului (teofanie). El poate fi Tabor unde a fost îngropat Adam, buricul pământului, este locul unde Moise a primit tablele legii (Sinai), iar Cristos a fost jertfit calvarului (Golgota). Acolo s-a construit Templul Înțelepților, pentru unii rămânând doar iluzie. Deci munții
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Viena, Landstrasser-Hauptstr. 163/2/16, cu ultimul domiciliu din România în localitatea Sighișoara, str. Zaharia Boiu nr. 36, ap. 4, județul Mureș. 205. Crismariu Liviu, născut la 13 martie 1964 în localitatea Urecheni, județul Neamț, România, fiul lui Pavel și Teofania, cu domiciliul actual în Austria, 1040 Viena, Leibenfrostgasse 1/2, cu ultimul domiciliu din România în localitatea Bacău, Aleea Ghioceilor bl. 19, sc. A, ap. 9, județul Bacău. 206. Crismariu Alma-Violeta, născută la 1 februarie 1973 în localitatea Comănești, județul
HOTĂRÂRE nr. 495 din 16 mai 2002 privind aprobarea renunţării la cetăţenia română a unor persoane. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/142319_a_143648]
-
un om vorbește cu altul 69. Moise se ruga neîncetat lui Dumnezeu; din străfundul ființei sale, spunea: arată‑mi gloria ta70. Cu privire la această sete nestinsă a lui Moise, sfântului Grigore din Nissa se întreba: cum, omul, căru‑ ia prin atâtea teofanii Dumnezeu i s‑a făcut atât de clar vizibil, cere de la Domnul să i se arate, ca și cum nu i s‑ar fi arătat încă? 71 Răspunsul sosește pe măsura dorinței vorbind despre un suflet [pe care] speranța îl atrage mereu
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_990]
-
un om vorbește cu altul 69. Moise se ruga neîncetat lui Dumnezeu; din străfundul ființei sale, spunea: arată‑mi gloria ta70. Cu privire la această sete nestinsă a lui Moise, sfântului Grigore din Nissa se întreba: cum, omul, căru‑ ia prin atâtea teofanii Dumnezeu i s‑a făcut atât de clar vizibil, cere de la Domnul să i se arate, ca și cum nu i s‑ar fi arătat încă?71 Răspunsul sosește pe măsura dorinței vorbind despre un suflet [pe care] speranța îl atrage mereu
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
piatră la Misterele din Eleusix Este greu de precizat semnificația originară a pietrelor ridicate (massebah), deoarece contextul lor religios este diferit. O piatră poate mărturisi un legământ încheiat (Facerea, 31: 45; 51-52), sluji drept mormânt (35: 20) sau semnala o teofanie, ca în episodul lui lacov. Acesta a adormit cu capul pe o piatră și a văzut o scară al cărei vârf atingea cerul, și "iată Iahve stătea înaintea lui" și i-a promis acea țară. Trezindu-se, lacov a ridicat
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
prescris direct de către Dumnezeu lui Avraam. El comportă tăierea în bucăți a unei juninci, a unei capre și a unui berbec, rit care are analogii în altă parte (de pildă, la hittiți; cf. § 43). Dar elementul decisiv îl constituie o teofanie nocturnă: "Iar după ce a asfințit soarele f. J iată un fum ca dintr-un cuptor și pară de foc au trecut printre bucățile acelea" de animale jertfite (15: 17). "în ziua aceea", Dumnezeu "a încheiat legământ cu Avraam" (15: 18
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
său din Egipt, și revelarea numelui divin; cele zece plăgi provocate de Iahve pentru a forța consimțământul faraonului; plecarea israeliților și trecerea lor prin Marea de trestii, ale cărei ape au scufundat carele și pe soldații egipteni care îi urmăriseră; teofania de pe Muntele Sinai, alianța încheiată de Iahve cu poporul său, urmată de instrucțiuni privind conținutul revelației și cultul; în fine, cei patruzeci de ani de mers prin pustiu, moartea lui Moise și cucerirea Canaanului sub conducerea lui losua. De mai
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
să-i imite. Dimpotrivă, Iahve acordă cea mai mare importanță principiilor etice și moralei practice: cel puțin cinci porunci ale Decalogului se referă la aceasta. După Biblie, la trei luni după ieșirea din Egipt, în deșertul Sinai a avut loc teofania. "Iar Muntele Sinai fumega tot, pentru că se pogorâse Iahve pe dânsul în foc; și se ridica din el fum ca fumul dintr-un cuptor, și tot muntele se cutremura puternic. De asemenea, și sunetul trâmbiței se auzea din ce în ce mai tare. Și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
despre "rugăciune", terminologia s-a constituit plecând de la două rădăcini 5 în plus, sacralitatea reprezentată de Soare a permis, în vremea sincretismului greco-oriental, o îndrăzneață reelaborare teologică și filosofică, astfel încât s-ar putea spune că zeul solar a fost ultima teofanie cosmică ce avea să dispară în fața expansiunii monoteismului iudeo-creștin. 6 Adăugăm că, mai târziu, omul, ca făptură terestră (GHCMON), se opune în Occident ființelor celeste, în vreme ce în Orient găsim o concepție despre om ca făptură rațională, (MCNU), opusă animalelor; cf.
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
p. 51 - nota trad.]. 21 W. Otto, The Homeric Gods, p. 72 la distanță și deci detașarea de "imediat", de vâscozitatea concretului; calmul și seninătatea pe care le implică orice efort de concentrare intelectuală. Pe scurt, Apollon reprezintă o nouă teofanie, expresie a unei cunoașteri religioase a lumii și a unei existențe umane specific grecești și irepetabile. Heraclit afirma că "armonia este rezultatul unei tensiuni între contrarii, precum aceea a arcului și a lirei" (fr. 51). În Apollon, contrariile sunt asumate
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de pâine și orfanului nu-i dădeam din ea?" (31: 16-17; cf. 31: 19-34). 14 Această cuvântare pare să fie o interpolare. răspunsul lui Iahve dezamăgește prin caracterul său impersonal. Dumnezeu vorbește "din sânul vijeliei" (38: 1), într-o veritabilă teofanie, dar el ignoră întrebările lui Iov. Iahve se mulțumește să-i reamintească atotputerea sa, opera sa cosmică, complexitatea Universului, varietatea infinită a manifestărilor vieții. După ce a evocat marile structuri cosmice și legile care guvernează Cerurile și Pământul, Iahve îi vorbește
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de aici, "salvarea" sa, singura posibilitate a supraviețuirii lui Israel în istorie. Realizarea prezicerilor rostite de profeți confirma mesajul lor, și anume, că evenimentele istorice erau opera lui Iahve. Altfel spus, evenimentele istorice căpătau o semnificație religioasă, se transformau în "teofanii negative", în "mânia" lui Iahve. În acest chip ele își dezvăluiau coeziunea lor intimă, dovedindu-se astfel expresia concretă a unei aceleiași, unice, voințe divine. Astfel, pentru prima dată, profeții valorizau istoria. Evenimentele istorice au de acum înainte o valoare
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
dreptate să spunem că evreii au fost primii care au descoperit semnificația istoriei ca epifanie a lui Dumnezeu, și această concepție, așa cum era de așteptat, a fost reluată și amplificată de către creștinism 40. Să precizăm totuși că descoperirea istoriei ca teofanie nu va fi imediat și deplin acceptată de către poporul evreu, și că vechile concepții vor supraviețui încă multă vreme. 40 Cf. M. Eliade, Le mythe de l'eternei retour, pp. 122 sq. Cu privire la "salvarea" timpului la "valorizarea" sa în cadrul istoriei
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
totale lui Dumnezeu. Acest ideal al Sfântului Prooroc Ilie este și astăzi de mare actualitate. Sfântul Ilie citea politica vremii în cheie profund religioasă. Vedea în evenimentele istoriei sale prezența fermă a voinței lui Dumnezeu. Istoria a devenit astfel o teofanie pozitivă sau negativă, după expresia lui Mircea Eliade. În sfârșit, un ultim sens al sărbătorii de astăzi ar fi cel cultural. Ridicat cu trupul la cer în celebrul "car de foc,, Sfântul Ilie a devenit stăpânul ploilor. Și astăzi manipulează
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
Dumnezeu în lume. Pe cine iubește, pe acela Dumnezeu îl și pedepsește! Exemplul cel mai elocvent este, din punctul meu de vedere, cel al evreilor credincioși. Aceștia au înțeles exilul ca o "teroare a istoriei", dar și istoria ca o "teofanie" (Mircea Eliade). Știau că dacă își asumă riscurile răului cu reala convingere că totul este voit și îngăduit de Dumnezeu, atunci drama vieții lor avea un rost. Unul înalt, subtil și profund religios. Au trăit cu convingerea că la finalul
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
aerul unui profet de spaimă apocaliptică"203. Pierderea limbajului articulat, imaginea sacră de "Neptun înălțându-se printre talazuri" ca și "o stranie mirare care te scotea din timp, proiectându-le într-o auroră mitologică", "limba de balaur", figura transformată "în teofanie"204 scot definitiv personajul din lumea comună, integrându-l generoasei mame-naturi. Întrebările pe care i le adresează omul obișnuit reprezentat prin naratorul - prieten, despre existența lui Dumnezeu, despre viața de după moarte, " Spune-ne ceva! Învață-ne!..." se rezumă în întrebarea
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
inima, se insinuează În adâncurile ființei și Îl modeleaza progresiv pe cel care o contemplă, influențându-i În mod direct viața spirituală. Icoana, călăuza credinciosă și tăcută a creștinului Îl proiectează pe om din spațiul profan, În unul sacru al teofaniei, Întrucât frumusețea icoanei, ca asemănare divină, este mai ales spirituală și nu fizică, arta icoanei nu imită natura, ci crează o formă idealizată pentru a reprezenta ceea ce e mai presus de imanent și rod al lucrării Sfântului Duh. Sfântul Ioan
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
suportul, pentru că "le pouvoir de fait ne devient pouvoir de droit qu'en se sacralisant" (Dagron, Empereur 17). Orientul creștin, în baza dogmei sale, a rămas credincios în toată istoria Constantinopolului ideii că fiecare manifestare a puterii basileice este o teofanie (cu atât mai mult la împărații militari iconoclaști). Vaticanul a avut însă o altă viziune, manifestată oficial în secolele VIII-IX, apoi, cum am văzut, și în scrisoarea papei Gelasio I − ceea ce a condus mai întâi la schisma politică, apoi la
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
unicitatea ei, nu poate fi sesizată decât în calitate de ceva cu totul deosebit. Mult mai aproape de noi, Paul Tillich va înțelege că în interiorul adevăratului nume al zeului este prezent acela care Îl poartă: zeul însuși. Numele este, în acest caz, suprema teofanie. Un alt mare căutător al limbii perfecte este și semioticianul și romancierul italian umberto Eco. Subiectul limbii perfecte este prezent și într-unul din romanele sale, Pendulul lui Foucault. Prin unul dintre personajele romanului, Eco afirmă că permutarea literelor alfabetului
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
său din Egipt, și revelarea numelui divin; cele zece plăgi provocate de iahve pentru a forța consimțământul faraonului; plecarea israeliților și trecerea lor prin Marea de trestii, ale cărei ape au scufundat carele și pe soldații egipteni care Îi urmăriseră; teofania de pe Muntele Sinai, alianța încheiată de iahve cu poporul său, urmată de instrucțiuni privind conținutul revelației și cultul; în fine, cei patruzeci de ani de mers prin pustiu, moartea lui Moise și cucerirea canaanului sub conducerea lui iosua. IV.3
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
ale creștinismului, procedeu rar în răsăritul european al debutului de secol XVIII, unde încă domină o atitudine dogmatică, de respect neștirbit față de valorile tari ale ortodoxiei, revelate prin intermediul unui sistem de simboluri care funcționează, într-un context favorabil, ca niște teofanii iconografice. De ce o face? Se va vedea, nu din spirit de frondă, nu din iconoclasm, nici din cauza unei modernități cu mult peste cea a cadrului cultural din care provine (deși această detașare nu e de neglijat), ci dintr-o concepție
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
mântuire. Atât "naturile" bune ale fiarelor, cât și cele rele sunt tot rezultatul planului divin. Câtă vreme se mișcă în acest desen, ele au o funcție pedagogică, deci rămân utile în scenariul mântuirii. Apariția figurilor zoomorfe echivalează cu tot atâtea teofanii. Cum personajele cantemiriene sunt însă departe de orice armonie divină, era absolut logic ca, atașate chipului lor, măștile să se deformeze. Simbolurile animaliere se contorsionează, creând adevărate "anamorfoze", sub presiunea fondului, a realității pe care ar fi trebuit să o
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
pânză aflată la Galeriile Borghese din Roma simbolul funcționează din inerție, automat, el nu mai are forța și autoritatea celui medieval. Este, deja, o altă epocă, cu un alt fel de priză la realitatea spirituală. Unicornului, perceput odinioară ca adevărată teofanie, i s-a atribuit deja un rol strict ornamental, cu trimiteri fie convenționale, fie de-a dreptul dubioase. Cantemir și refuzul scenariului creștin-medieval În fine, indiferent de cele două mentalități, imaginea doamnei cu licorn este una dintre cele mai întâlnite
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
românesc „Voievod” este folosit pentru traducerea aceluiași cuvânt ebraic, și anume tot „Sar”. Dacă lui Mesia (Hristos) I se atribuie pe drept titlul de „Domn” (Sar), pe cine să înfățișeze „Mihail”, căruia I se atribuie exact același titlu de stăpân? Teofania lui Iosua Biblia relatează cum Iosua se întâlnește cu un personaj misterios (Iosua 5,14.15), care se identifică drept „Căpetenia oștirii Domnului” și îi cere lui Iosua să-și scoată încălțămintea înaintea Sa, exact cum îi ceruse Dumnezeu lui
Arhanghelul Mihail () [Corola-website/Science/299139_a_300468]