KorAP: Find »[drukola/base=teogonie & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 2 3 4 5 >

119 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

pe figura zeului, de origine hurrită, Kumarbixe "Kumarbi", tatăl zeilor care au luptat pentru supremația cerească. Ciclul lui Kumarbixe "Kumarbi" apare ca o serie de opere compuse În formă literară, având un stil foarte elaborat; cea mai vestită operă este „Teogonia” sau „Regalitatea cerească”, În care se povestește despre succesiunea generațiilor divine și nașterea zeului furtunii. Primul rege al zeilor, Alaluxe "Alalu", Înlăturat, după nouă ani de domnie de către paharnicul său Anuxe "Anu", se retrage sub pământ, printre „zeii vechi”, care

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
le combate conținutul păgân. Filon din Biblos afirmă că a fructificat moștenirea unui preot fenician legendar, Sanchuniaton, care a trăit În epoca războiului troian. În materialele sale, În care sunt expuse credințele privitoare la cosmogonie, la originile culturii și la teogonie, se poate Întrezări un veritabil nucleu de mitologie feniciană, chiar dacă reelaborat de tradiție și transformat de mode culturale precum euhemenismul. În panteonul cetăților feniciene se individualizează câteva elemente structurale comune și caracteristice. În vârful panteonului se află o pereche alcătuită

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Întâmplă să se găsească față În față cu una dintre divinități, se Întinde acțiunea zeilor, care capătă un rol normativ pentru comportamentul uman. Așa cum se Întrezărește În Iliada și Odiseea, acest univers divin se dovedește organizat Într-un panteon căruia Teogonia lui Hesiod Îi va oferi codificarea definitivă. Deja, conform opiniei lui Herodot (II, 53, 2), această organizare a lumii divine fusese opera lui Homer și a lui Hesiod, care le dăduseră zeilor nume, le precizaseră onorurile și funcțiile și le

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
familii mari, unită de legături puternice de rudenie, asupra căreia domina figura lui Zeusxe "Zeus", „tatăl zeilor și al oamenilor”, fără ca el să fie un zeu creator. Nu erau creaționiste nici originea lumii și nici cea a zeilor. „Cosmogonia” și „teogonia” sunt efectiv niște nașteri care Încep prin partenogeneză. În realitate, cei care generează și fără nici o intervenție fecundatoare Erebul și Noapteaxe "Noaptea", Uranusul Înstelat, munții și Pontul, marea, sunt Haosul, vidul, și Gheeaxe "Gheea", pământul. Numai când Gheea se unește

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
lucrare selectivă, care a lăsat deoparte sau a respins de-a dreptul alte tradiții, câteodată intenționat, așa cum pare să fi făcut Hesiod la Începutul poemului său2. 2. Hesiod și influențele orientaletc "2. Hesiod și influențele orientale" Nu există Îndoială că Teogonia lui Hesiod este primul document care oferă o viziune sistematică și organică a ansamblului panteonului grec. Epica homerică a reprezentat cu siguranță, până la Platon, fundamentul cultural al Întregii Grecii, dar opera hesiodiană a fost un punct de referință „teologic” mai

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
unui motiv mitic prezent deja În substratul indo-european, căruia poetul din Ascra i-a dat o formă sistematică. Analog, lupta lui Zeus, care apare În toată puterea sa de divinitate uraniană și meteorică (subcapitolul 1.3), Împotriva lui Typhon (Hesiod, Teogonia, 820-885), după care fiul lui Cronos Își Însușește În sfârșit regalitatea și Își desfășoară ordinea În cosmos, poate găsi o paralelă și chiar o matrice Într-un alt mit hitit, În care Zeul Furtunii luptă Împotriva balaurului Illuyankaxe "Illuyanka". Varianta

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
motivului din tradiția hitită În cea greacă, fie că se dorește Întoarcerea până la substratul indo-european, Înfruntarea dintre Zeus și Typhon este, fără Îndoială, rodul unei reformulări grecești care, În versiunea hesiodiană, a asociat luptei și tema suveranității fiului lui Cronos (Teogonia, 883). Aceasta este o situație complexă de care e posibil să apropiem și mitul egiptean al lui Osirisxe "Osiris", centrat pe un conflict de succesiune dinastică, În care oponentul Sethxe "Seth", interpretat de greci ca Typhon (Herodot, II, 144, 2

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
activitate importantă pe plan ritual (subcapitolul 3-4a). La rândul lui, Zeusxe "Zeus", după ce noua ordine a fost instaurată În cosmos, se Îngrijește să o Întărească, mai Întâi căsătorindu-se cu Metisxe "Metis", Înțelepciunea, apoi Înghițind-o când era Însărcinată (Hesiod, Teogonia, 881-891) pentru a-și Însuși calitățile ei. Rodul lui Metis va fi Atena, ieșită din capul lui Zeus (ibidem, 924-926), zeiță a ordinii și a Înțelepciunii, fecioară prin excelență și expresie a puterii politice. După Metis, Zeus se unește cu

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
interpretează rolul soției, dar se află alături de Demetraxe "Demetra", mama și, În același timp, zeița care le-a făcut cunoscută oamenilor Întrebuințarea cerealelor. Lor li se asociază Afroditaxe "Afrodita", zeița iubirii și a seducției erotice deja din Iliada, care În Teogonia lui Hesiod aparține Însă generației Titanilor, născută din spuma mării fecundată de membrul castrat al lui Uranusxe "Uranus" (Teogonia, 188-200). În acest fel, Afrodita se dovedește o putere primordială care merge dincolo de ordinea impusă de Zeus, lovește orice făptură Însuflețită

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
cunoscută oamenilor Întrebuințarea cerealelor. Lor li se asociază Afroditaxe "Afrodita", zeița iubirii și a seducției erotice deja din Iliada, care În Teogonia lui Hesiod aparține Însă generației Titanilor, născută din spuma mării fecundată de membrul castrat al lui Uranusxe "Uranus" (Teogonia, 188-200). În acest fel, Afrodita se dovedește o putere primordială care merge dincolo de ordinea impusă de Zeus, lovește orice făptură Însuflețită și Își folosește puterea până și asupra „tatălui zeilor și al oamenilor”. Cu toate acestea, și ea este Într-

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
În pragul nunții. Înainte de a intra În camera nupțială, miresele trebuiau să Îi plătească un tribut, dar la fel și fetele care Își Încheiau perioada de adolescență. Diferită este, În schimb, poziția lui Hefaistos, rod partenogenetic al Herei, după Hesiod (Teogonia, 927-929), care, din cauza diformității sale și a autorității pe care o avea asupra tehnicilor meșteșugărești și de fierărie, Învăluite de o densă aură magică, se situează la extremitatea ordinii cosmice, unde este plasat și Aresxe "Ares". Născut din Zeusxe "Zeus

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
sistematizări care Își găsește propria ieșire În spațiul uman. Și dacă lumea zeilor se Întocmește ca o mare familie, nu poate lipsi spațiul domestic, care, pentru greci, constituia centrul natural al vieții asociate. Hestiaxe "Hestia", pe care de altfel Hesiod (Teogonia, 454) abia o semnalează, va fi cea care va reprezenta (șHomerț, Imn către Venusxe "Venus", 22-32) centrul nemișcat al acestei mari familii. Imagine a căminului domestic, ea este inima feciorelnică a casei, așa după cum obținuse de la Zeusxe "Zeus" să rămână

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Își scrie opera În proză; Între timp identifica divinitatea cu lumea, Îi făcea pe oameni și pe zei să descindă din „conflict” și sustrăgea nașterea cosmosului lucrării zeilor, și celei a oamenilor. Într-o perspectivă analoagă se situa, probabil, și Teogonia scrisă În proză de Ferekyde din Syros, pe la jumătatea veacului al VI-lea Î.Hr. Dar, În acest secol, formele regândirii și ale criticii patrimoniului mitologic repetau, În cea mai mare parte a cazurilor, schemele creative ale acestuia, reproducându-i

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
constituiau partea necomestibilă, erau arse pe altar În cinstea zeității. Sacrificiul era momentul de Întâlnire Între ființele extraumane și lumea oamenilor, dar, În același timp, reproducea separarea stabilită În vremurile mitice de către banchetul de sacrificiu pregătit de Prometeuxe "Prometeu" (Hesiod, Teogonia, 535-558). Aproape să pună capăt unui conflict nu foarte clar Între oameni și zei, Împărțirea cărnurilor făcută de titan dăduse naștere unei ierarhii cosmice În care lumea divină și umană ajunseseră să se situeze pe planuri diferite și care nu

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
VI-lea Î.Hr., În timp ce Orfeuxe "Orfeu" este o figură mitică și nu este, În sens propriu, fondatorul orfismului. Nici acesta din urmă nu răspunde unui sistem sau unei structuri organizate, chiar dacă descoperirea papirusului de la Derveni a dezvăluit existența unei Teogonii orfice În jurul căreia se constituise o doctrină. Orfismul este mai degrabă o etichetă prin care se desemnează o mișcare mistică cu contururi estompate și confuze, pe care anticii o cunoșteau doar ca pe un stil de viață „orfic”, orphikòs bios

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
posedare divină din care era tradusă „În versuri” o „rostire sacră”. Dacă mantis, prin manìa, delirul divin, călăuzea comportamentul oamenilor, la fel, poetul era posedat și inspirat de divinitate. Instruit de Muzexe "Muze", coborât din Apolloxe "Apollo", conform lui Hesiod (Teogonia, 22 sqq., 94-97), el avea rolul de a-i educa, paidèuein, pe greci, așa cum Platon lasă limpede să se Înțeleagă În Republica (X, 600 C). Chiar dacă, odată cu timpul, rolul lui a suferit un proces de laicizare, poetul avea o funcție

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Kyroi” (iuvenes). Deci Încă de la Începutul secolului al VI-lea locul lor de cult este documentat la Roma Într-o fundație cultuală centrală, iar numele lor de cult (kouroi) este grec1. 2. Hesiod considerase că trebuie să Îi introducă În Teogonia sa pe fiii lui Odiseuxe "Odiseu" și ai Circei, fiica lui Heliosxe "Helios", Agriusxe "Agrius" și Latinus 2: din acel moment și această parte a coastei tireniene este prezentă În literatura greacă. În monografia lui Despre Italia, Antioh din Siracuza

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Mesopotamia - unitatea religiei mesopotamiene 118 1. Sumerienii, semiții și alte popoare, autori ai civilizației calcolitice din Mesopotamia 118 2. Sumerienii și problema sumeriană 120 3. Binomul sumero-akkadian al religiei mesopotamiene 121 3. Originea și viața zeilor 125 1. Originea zeilor (teogonia) 125 2. Lucrarea zeilor la Începuturi și mitul lui Atra¿asșs 126 3. Antropomorfismul, simboluri și statui divine 127 4. Transcendența și atributele divine 129 5. Nemurirea zeilor 130 6. Limitele concepției despre divin 135 4. Panteonul 137 1. Formarea

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566

privește pe clasici, regulamentul prevede o serie de excepții: nudul este refuzat, cu excepția nudului sublimat (le nud sublimé) à la Coreggio, capetele de expresie sunt interzise, fac excepție cele à la Leonardo da Vinci, Michelangelo. De asemenea, sunt acceptate interpretările teogoniilor orientale, însă nu și cele ale raselor galbene, straniu rasism estetic! Acest regulament de ordine interioară nu a fost ținut cu strictețea enunțării sale, el reprezintă, mai degrabă, un program, o opțiune estetică configurând cadrul formal al unei arte simboliste

by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]