1,117 matches
-
spun, precedentul Faulkner. Că așa-numita tehnică a fluxului conștienței (nu al conștiinței, cum scriu mulți, cu o confuză lejeritate) e un bun pe care Faulkner însuși l-a luat cu împrumut, ca și Joyce, de altfel, după ce a fost teoretizat de Gertrude Stein și inventat de un autor azi obscur, asta mai contează doar pentru istoricii literari scrupuloși. Fiindcă, dacă Faulkner însuși n-ar fi fost extras din umbra în care se afla și nu ar fi fost reconsiderat de
Faulkner și Biblia secolului 20 by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9241_a_10566]
-
să-ți cârpească o Constituție... Cu prietenul său, filosof, e invers, la dânsul totul e spus, ori scris, prea adânc, - nu înțelegi... Asta nu înseamnă că suntem părtași cu ziariștii răi care-i înjură; ori cu analistul politic peltic care teoretiza pe vremuri violul la găini. * în căutarea unora care să vină de hac relelor ce se strânseră în biata Românie, să vedem, cu felinarul în mână, ce mai găsim pe lumea cealaltă. Poate dăm de unii mai înțelegători ai zilelor
Fatali României... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9311_a_10636]
-
îndoiască că a trăit-o vreodată cu adevărat, pînă într-atît de dificil este să-i precizezi înțelesul. Dacă e să facem un bilanț istoric al concepțiilor omenești despre fericire, ne-am izbi de două paradoxuri teoretice: primul e acela că, teoretizînd fericirea, o desființăm; al doilea este că teoria despre fericire a transformat fericirea în ceva sublim și intangibil, ajungîndu-se în situația neplăcută ca, din prea multă teorie pe marginea ei, fericirea să devină ceva inaccesibil. Ne încumetăm să vorbim de
Fericirea fără speranță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9523_a_10848]
-
în mod dramatic. Și nu este vorba de o economie a mijloacelor, cum se clamează cu insistență, ci de o sărăcire a conținutului. La cea de a doua întâlnire cu Jérôme Bel, de la Centrul Național al Dansului București, acesta a teoretizat pe marginea lucrării sale The Last Perfomance. A amintit câțiva gânditori contemporani de la care a pornit, nepomenind însă nimic despre cel mai important reformator al mijloacelor de expresie teatrală, care a fost Grotowski. Numai că, la acesta din urmă, sărăcia
Simplă fiziologie și atât by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9593_a_10918]
-
Vianu ș.a. Am putea spune că a Încercat să găsească toate „porțile” prin care s-a putut pătrunde În sufletul lui Ionescu, și toate cheile de decriptare a complicatei, inegalei și diversificatei sale opere. Cum procedează doctorandul? Logic, credem noi: teoretizează conceptul (exilul, angoasa, absurdul, credința, avangarda, oniricul, cuplul), apoi Îl exemplifică În viața și opera lui Ionescu. În primul capitol se descifrează conceptele de identitate și alteritate, care l-au urmărit toată viața pe cel care la numai patru ani
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
el avea o sifonărie. O afacere care-i asigura o oarecare siguranță financiară. Cât să scrie Jurnal de sex și Poemul invectivă, volume în care vitupera împotriva acestei lumi de burghezi limitați, sau cel puțin așa îi considera el în timp ce teoretiza „exasperarea creatoare“ și probabil plănuia să plece călare pe bicicletă pe traseul Oltului. Amazonul își schimbă direcția Ce mai aflăm e că Eugeniei Ionescu nu-i plac deloc Stan și Bran: „Cum să te amuzi că unul dintre ei suferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
măsurarea naționalismului prin sondaje de opinie" Extinderea fenomenelor naționaliste evidențiate prin cercetări calitative sau cantitative este în funcție de definirea conceptului. Este adevărat că „diversele definiții ale naționalismului sunt contradictorii tocmai datorită diversității fenomenului însuși. Prea mulți observatori s-au mulțumit să teoretizeze asupra naționalismului fără a căuta suficiente evidențe empirice” (Dogan, 1999, p. 245). În contextul acestei analize, în funcție de natura datelor disponibile (opinii pentru care contextul este puțin specificat) naționalismul va fi înțeles ca specie a fenomenelor identitare. Prin răspunsuri la întrebările
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
kantian al existenței mele trecătoare, încercând să evadez discret din lumea materială care-ți oferă doar lipsuri și deznădejde. Ironia sorții îmi lasă un gust amar, fără a avea vreo legătură ombilicală cu funcția hepato biliară, și nu vreau să teoretizez fiziologia simțului gustativ, care îmi va marca profund conștiința sufletului, dominată de diversitatea poftelor. Probabil de aceea m-am născut într-un regal de toamnă târzie, din Zodia Scorpionului, în cel mai nordic oraș de munte al Bucovinei, Vatra Dornei
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
spunem program? voință? inteligență? poate chiar suflet? Unii sugerau că tot ceea ce se petrecuse cu miliarde de ani În urmă, când combinația Întâmplătoare a două elemente chimice născuse un Început de conștiință, se Întâmplase și În cazul automatelor . Cei care teoretizau astfel erau participanții la o conferință interreligioasă ce avea loc În acele zile la Roma, oameni de toate credințele și aparținând tuturor curentelor filozofice, surprinși de evenimente În plin avânt al cumpărăturilor de suvenire În același mall. Dacă În prima
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
indiferent de clase, între indivizi. Prin urmare, nu cucerirea puterii politice de către o clasă, pentru a oprima pe alta, ci exercitarea puterii politice în mod egal, de către toți, pe baza drepturilor naturale ale omului. La baza revoluției sociale pe cale economică teoretizată de Marx a stat filosofia lui Hegel „care a avut o atitudine oscilantă între liberalism și conservatorism” . Comunismul, la rândul său s-a bazat pe scrierile lui Marx și Engels „având credința în puterea revoluției politice, pentru schimbarea ordinii sociale
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
mai e capabil să..."; "acest popor nu poate să..." (Antofiță nici nu-i spune popor, ci populație: "Speci'icul națio'al se pie'de zil'ic. Ce să mai vor' ești de el?"). Și cîți analiști de ocazie nu-i teoretizează neputința. Mie, recunosc, tradiția îmi e indispensabilă, n-o duc ca pe-o cocoașă. Dacă negi tradiția, îți pierzi nordul". Am învățat asta de la tatăl meu, pe vremea cînd identitatea spirituală trebuia apărată în primul rînd. "România a ajuns într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
violent și memorabil. Astfel s-ar explica și discursul său de rămas-bun către soldați, pe care spera a-i convinge să inițieze o lovitură de stat (din fericire, militarii se mulțumeau să-l ironizeze pe orator). În scrierile sale, Mishima teoretizase și apărase o doctrină a extincției, pe care o numise "nihilism activ" și despre care declarase că exprimă scopul ultim al existenței: accederea la realitatea marelui vid. Inspirat, după propriile mărturisiri, de filosofia gânditorului chinez Wang-Yang-min, prozatorul nipon puncta cu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
deceniu mai târziu, pe 9 noiembrie 2001, după discursul și hotărârea Adunării generale a ONU în urma atentatelor de pe 11 septembrie, "dialogul între civilizații" a început să facă parte din programul Națiunilor Unite, în opoziție cu "clash of civilizations", ciocnirea civilizațiilor teoretizată de Samuel Huntington. Totuși, pentru ca dialogul să dea rezultate, nu este suficientă bunăvoința: este importantă și cunoașterea altor religii (confesiuni, Biserici), în special pentru responsabilii politici și religioși. Dialogul nu ar trebui extins doar religiilor monoteiste precum ebraismul, creștinismul și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Mircea Mihăieș Din punct de vedere filosofic, doliul reprezintă o formă de cunoaștere a limitelor vieții. A fi în doliu înseamnă a fi pe prag, a face echilibristică între neant și existență, între acea totalitate și acel infinit în revoltă teoretizate de Jankélévitch. Încercarea morții celuilalt", susține Ric�ur, "e pândită de inautenticitate: mărturisirea secretă că moartea care ne-a răpit ființa cea mai dragă ne-a cruțat de fapt pe noi deschide calea unei strategii a evitării, de la care așteptăm
Pe cine a iubit Roland Barthes? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6881_a_8206]
-
ciudate fenomene ale naturii din întreaga lume. Autor: Anca Murgoci În Valea Morții din Statele Unite ale Americii se petrece un fenomen extraordinar, pietrele care se mișcă singure, pe un deșert pustiu. Timp de mai multe decenii, oamenii de știință au teoretizat mai multe explicații în acest caz. Unii spun că pietrele care cântăresc chiar și 108 kilograme se pot deplasa singure câțiva metri. Ele pot ajunge și la 320 metri pe ani. Mișcarea s-ar datora vântului puternic, temperaturilor scăzute din
Top şase cele mai ciudate fenomene ale naturii () [Corola-journal/Journalistic/67528_a_68853]
-
neputință să alegi un fir director, o legitate, un sens care s-o sustragă absurdului, mult împovărătoare pentru făptura umană. Să fie la mijloc acea reflexă rezervă față de cursul evenimentelor supraindividuale, înscrisă în gena etnică românească, acel „boicot al istoriei", teoretizat de Blaga, acel dispreț suveran față de istorie ilustrat de Noica? E posibil, deși Ion Zubașcu ne aduce la cunoștință interesul cu care a încercat să se apropie, evident și în calitatea d-sale de jurnalist, de locuri unde credea că
Impactul cu istoria by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6756_a_8081]
-
pe omul spiritual în cel mai frumos și cel mai măreț, din punct de vedere estetic, moment al existenței". Și iată cum în plină retorică realist-socialistă, în plină iconografie a muncii, a eroismului declarat și a umanismului de paradă, pictorul teoretizează măreția umană ca proiecție estetică și pledează pentru un umanism al esențelor, și nu pentru ridicarea particularului la rang de principiu. După cum, în aceeași perspectivă, el demontează subtil ponciful tehnicii, al muncii concrete, în beneficiul creației simbolice care nu se
De la Ideologia artei la Constructivismul social by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7899_a_9224]
-
puterii, oricare era ea. L-a lingușit pe Rege discret, cu eleganță, însă constant și mai ales eficient. în disputa literară și ideologică a vremii, a menținut ferm echidistanța între bucureștenii din jurul Revistei contemporane și Junimea (în Pseudokynegetikos VI, el teoretizează această poziție de etern abstras de la luptele literare ("Sunt în țară la noi două foi literare care și-au jurat neîmpăcată ură și mînie; Convorbirile literare de la Iași mușcă carne vie, cînd găsesc, în Revista contemporană din București, iar aceasta
Estet până la capăt by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7434_a_8759]
-
e un arhaism, un barbarism, un cuvînt regional, un termen popular sau unul tehnic: important este ca sonoritatea lui să fie cît mai exotică, iar sensul cît mai obscur. în cea mai cunoscută dintre scrierile sale, prozatorul ajunge chiar să teoretizeze o asemenea viziune : "Și el îmi spunea numirile tuturor florilor, ierbelor și buruienilor, arătîndu-mi chiar și pe acelea care sunt bune de leac: Ceea ce este dobrișor și cealaltă ghizdei; asta e laptele stîncei și astălaltă zîrnă-mițoasă; ici iată brîndușe și
Estet până la capăt by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7434_a_8759]
-
-sa: stare-ai bumben. Ilie însuși e siderat, precum Pirgu de Corcodușa, de expresia care îi este tradusă: să fie bolnav și să stea cu dosul în sus. Marin Preda are și un fragment, în Viața ca o pradă, unde teoretizează asupra diferențelor de înjurături între regiunile istorice. Călca-te-ar vaca neagră a unui coleg ardelean nu îl impresionează ca o insultă reală. Acesta în schimb nu pricepe munteneasca injurie... în cur pe mă-ta. Adică de ce, la insulta de
Injurii, blesteme, sudalme by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7662_a_8987]
-
I. Textul și cripta Actul critic seamănă adesea cu intrarea într-o criptă. Pe măsură ce înaintezi în rețeaua de semne textuale, te adîncești într-un spațiu al obscurității (simbolice), unde translucidul oferă un spectru al posibilităților hermeneutice multiple. Nu vreau să teoretizez excesiv asupra acestui fapt - familiar, cred, oricui a încercat, măcar o dată, să-și asume arhitectura semiotică a unui text literar. A făcut-o, convingător, Derrida în eseul Fors și mă voi ocupa de respectivul construct teroretic la momentul oportun. Ceea ce
Povestiri din criptă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7672_a_8997]
-
în religie. S-a lepădat de teorie și s-a furișat în rugăciune. Și astfel, religia și-a luat revanșa în fața unei discipline care, secole de-a rîndul, a înecat-o sub faldurile interpretărilor oțioase. Transcendentul se trăiește, nu se teoretizează. La el nu se ajunge pe cale logică, prin silogisme călăuzite de lumina rațiunii, ci pe cale mistică, prin scîncete rupte în întuneric. Tocmai de ceea, cînd spunem azi "metafizică" ne gîndim la un set de doctrine, altădată celebre, pe care, atunci
Metaphysica naturalis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7515_a_8840]
-
o asemenea chestiune? Caracterul autentic (adevărul moral) al spuselor lui Cioran a fost nu o dată pus sub semnul întrebării, nu doar din pricina unor opoziții dintre propozițiile operei sale, ci și din cea a unor aparente inadvertențe dintre operă și biografie. Teoretizînd sinuciderea, Cioran n-a pus-o în aplicare, desconsiderînd viața într-o manieră budistă, și-a îngrijit cu pedanterie trupul, blamînd stilul, a devenit unul din stiliștii de seamă ai literelor franceze, celebrînd avantajele anonimatului a urcat pe treptele gloriei
Fețele autenticității (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7543_a_8868]
-
Căci nu despre alcooluri pur și simplu scrie Vancu, ci despre un anume scenariu, bine trecut prin alambic, în care, desigur, acestea joacă neînduplecat diverse roluri de figurație. Așa încât Monstrul fericit e în mai acută măsură afin cu Punțile Stalinskaya teoretizate de Radu Andriescu decât cu Băutorii de absint interpretați, cu doi ani în urmă, de cinci poeți optzeciști de frunte. Veritabilă postfață, fiindcă singura bucată care-i urmează nu-i decât un apendice închinat unui cunoscut poem al lui Ion
Tratament fabulatoriu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7287_a_8612]
-
altă după-amiază."(pag. 226) Până să ajungă aici, însă, cartea colecționează un inventar copios de nume, implicate, tangențial, în povești nu o dată fade. Viviana își cumpără un laptop nou ca dovadă de independență și ca prefață a apropiatei despărțiri. Costea teoretizează capacitățile de comunicare în funcție de tipul de adicție. Ivan descoperă că e, de multă vreme, prieten cu Nuțu, fratele personajului principal. Poetul bucureștean rival îi trimite mesaje legate de invizibile coincidențe de destin. Și așa mai departe. Dacă Urbancolia îmi plăcea
Șah mat ! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7638_a_8963]