176 matches
-
de transmisie sînt funcție a întregului și a tuturor celorlalte. O mediasferă este o structură în care întregul determină părțile. MEDIOLOGIA MONOTEISMULUI Există științe în care "instrumentele sînt teorii materializate" (Bachelard). Multe ideologii pot fi citite ca medii de deplasare teoretizate. Iată de ce istoria și miturile trebuie abordate prin intermediul geografiei, fiindcă un popor are la început cultura (și nu numai diplomația) geografiei sale, temporalitatea spațiului său, inteligența habitatului. Cînd examinăm factorii de mediu care au permis, de exemplu, venirea la putere
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
că și-a ucis administratorul. Polifonia vieții este redusă, astfel, la un studiu de caz. Tulburarea percepției, dedublarea, trecerile succesive prin stări de halucinație, delir și hipnoză sau de limpezime și luciditate tind să devină adevărate teme ale romanului. Teza, teoretizată apoi în Thanatos și în eseul Dragoste și moarte, este aceea că situațiile de criză sunt proprii cunoașterii de adâncime a omului. Atenția specială dată complexelor maladive, trăirilor crepusculare, de invazie onirică pare să fi generat prozele din Oameni în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285719_a_287048]
-
în conformitate cu domeniul de specialitate pe care-l reprezintă, sunt abordate în manieră adaptată, accesibilizată în cadrul activităților de educare a limbajului (și nu numai); este vorba despre conținuturi recunoscute, identificate, actualizate, fixate într-o practică a comunicării orale și scrise, nu teoretizate; derivarea cu sufixe diminutivale ia, de exemplu, forma ,,lucrurilor/ființelor/cu-vintelor alintate"; adaptarea la particularitățile interlocutorului se realizează prin jocuri de rol în care copilul vorbește cu prietenul său cel mai bun, cu mama, cu bunica, cu o vecină, cu
Elemente de didactică a activităţilor de educare a limbajului: (etapa preşcolarităţii) by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Administrative/1425_a_2667]
-
de relații specifice”, noțiunea de „Limbă, ca sistem mobilizat spre atigerea unor scopuri, limba - ca sistem teleologic”, principiu recognoscibil între teoriile de bază pe care le enunță și pe care se întemeiază astăzi întregul domeniu al Pragmaticii Lingvistice. Funcțiile limbii teoretizate de Roman Jakobson au dus de asemeni, prin studiul funcției poetice a limbii la crearea Poeticii Structuraliste, inițiată de Jakobson și care apoi, a făcut vâlvă între teoreticienii poeticii de sfârșit de secol XX. Nu în ultimul rând trebuie menționat
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
de tipul respirației, hrănirii, nevoii de autoconservare, de siguranță, de afiliere, comunicare și afecțiune, de autoafirmare. Unele însă diferă, fie în sensul exclusivității, fie în sensul predominanței. Dintre aceste experiențe, multe au fost și sunt politizate, dar mult mai puțin teoretizate. Le voi discuta în special în contextul relațiilor patriarhale. 3.1. Experiențele femeieștitc "3.1. Experiențele femeiești" În această categorie includ acele experiențe care sunt împărtășite exclusiv de către femei, și anume: sarcina, avortulxe "„avort", nașterea, lăuzia, alăptarea, ciclul menstrual, menopauza
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
mișcării sportive și de voință de a învinge dificultățile cu spirit de emulație abnegație, curaj, disciplină și autodisciplină. Atu-urile educației fizice, hiper - complexe, devin un instrument al politicii. Elementul non-verbal, primul mod de comunicare, presupune un cod secret, ne-teoretizat, cunoscut de toată lumea, există de la începuturile organizării sociale și are ca suport porecla sportivilor: corpul omenesc (Piticul), veșmintele (Înțolitul), tatuajele ritualice (Cicatrice), tatuajele ne-ritualice (Botezatu), dispunerea în spațiu (Fundașul), dispunerea în timp (Bătrânu), lauda în spațiu sau în timp
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
care gândea și Bréal (cf. Bréal, 1868/1882, p. 322; vezi supra, 3.2.3.2.). Mai mult decât atât, prin cele spuse, Hașdeu se apropie, până la un punct, si de etnolingvistica limbii (ba chiar și de cea a vorbirii) teoretizata de Coșeriu. Afirmația mea capătă, într-adevăr, o noima, daca observăm că imediat după paragraful citat mai sus lecția lui Hașdeu continua cu trei exemple românești a caror explicare spune totul. Învățatul român comentează cuvântul nebun 40 și expresiile a
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
un teren mai puțin accidentat al literaturii, oricâte rezerve ar fi exprimat, cu o absolută sinceritate a implicării, teoreticianul desprinderii de „convenție” și „formulă”. În ce măsură se realizează la Voronca amintita „sinteză modernă”, o probează în chipul cel mai convingător imagismul teoretizat și practicat de el. Cum am putut constata, pe schema ideatică oferită de Pierre Reverdy, avangardistul român propune o definiție a imaginii suficient de laxă pentru a fi umplută, în momente diferite, cu conținuturi variind între „plăsmuirea abstractă” constructivistă și
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
reducere a pornirii către conduita agresivă. Cele mai Întâlnite par a fi următoarele (cf P.Iluț cit În A.Neculau, 1996): a) vizionarea de materiale cu multe scene violente, cum ar fi piese de teatru, filme, spectacole sportive etc. (idee teoretizată Încă de Artstotel); b) consumarea tendințelor agresive la nivelul imaginarului, al fanteziilor (teorie dezvoltată de Freudă; că angajarea În acțiuni violente efective, dar care nu au consecințe antisociale (practicarea de sporturi, agresivitate față de obiectele neînsuflețite: trântesc cu putere o minge
Prevenirea conduitei agresive la preadolescenţi şi adolescenţi by Mihaela Munteanu; Anica Nechifor () [Corola-publishinghouse/Science/91538_a_92391]
-
fizică a temnițelor comuniste și de suferințele inumane îndurate acolo. E vorba aici, cu siguranță, de ceea ce N. Steinhardt își asumă în Jurnalul fericirii, soluția nelumească, soluția mistică a credinței. Dacă cele Trei Soluții de a rezista unui univers concentraționar teoretizate și prezentate în debutul Jurnalului fericirii ar putea da greș, cea de-a patra, neteoretizată, dar asumată, n-are cum să dea greș. Au dovedit-o atât Steinhardt, cât și Wurmbrand. Și Frossard cunoaște experiența închisorii. Făcând parte din Rezistența
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
și a unor valori ambigen. Feminismul perspectival (standpoint) este astăzi una dintre cel mai bine reprezentate linii de cercetare feministă în relațiile internaționale, axată pe evidențierea, analiza și critica asumpțiilor de gen implicite domeniului, așa cum a fost el definit și teoretizat până în acest moment. Feminismul perspectival consideră că identitatea istorică, socială, de gen a autorului, a teoreticianului influențează modul de teoretizare. Identitatea masculină a tuturor autorilor de relații internaționale constituie una din explicațiile faptului că atât disciplina, cât și realitatea internațională
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
cu arta Africii negre, la începutul secolului XX. G. Călinescu observa într-un eseu publicat doi ani după conferința lui Eliot că arta asiatică este baroca, privilegiind diformul, excesivul și grotescul. Descoperirea Orientului e anticipată cu puțin de estetică uratului, teoretizata de Baudelaire și practicată de Daumier. Clasicismul mai fusese „atacat” și înainte, dar rezistase. A existat, se știe, si un baroc european, ca urmare a Contra Reformei. David și Goya sunt contemporani. Renascentismul italian avea deja puseuri baroce, deși se
Oh, les Beaux-Art! by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4794_a_6119]
-
Revista Cercului Literar”, în puține numere, după câțiva ani în care au militat pentru o literatură estetică, oarecum contra tradiționalismului blagian și inspirată de proeuropenismul lovinescian. După întoarcerea la Cluj, o nouă publicație intitulată „Euphorion” nu va mai apărea. Euphorionosmul, teoretizat îndeosebi de Nicolae Balotă, voia să fie o depășire a estetismului cerchist. Cel care va schița o paralelă între cele două va fi Nego, într-o scrisoare către Radu Stanca. Cerchismul (despre euphorionism se va vorbi din nou abia la
Veșnic tânăr și ferice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4415_a_5740]
-
Nichifor Crainic, aceste pagini reprezentau substanța unui curs de istoria poeziei religioase românești, pe care urma să-l predea la Facultatea de Teologie din București. Autorul are, fără îndoială, meritul unui precursor, intuind o coordonată fundamentală a literaturii române, religiozitatea, teoretizată mai târziu de către Constantin Ciopraga (în Personalitatea literaturii române, ediția a doua), Ilie Constantin ș.a. Aceste pagini au fost scrise în condiții neprielnice, aproape dramatice, când Nichifor Crainic era, așa cum însuși spune în Memoriile sale, "pribeag în țara lui". Urmărit
Poezia în perspectivă teologică by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/17371_a_18696]
-
N.B., printre puținele referințe bibliografice importante omise de Roxana Sorescu!) sau sub cel al „minimalismului” (cum sugerează Mircea Martin, după ce l-a situat cu succes, cîndva, în parametrii „modernismului moderat”) ar fi fezabilă. Poate că situarea sub semnul „modernismului antimodern” teoretizat, între alții, de A. Compagnon, ar fi mai productivă și mai adecvată pentru întreaga atitudine a scriptorului Fundoianu/Fondane. Relectura Priveliștilor și a altor poeme din periodice - mai ales de după 1917, cele simboliste fiind doar niște exerciții corecte „de școală
Pro-Fundoianu by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4803_a_6128]
-
lui, de nihilismul rus. Ce-i împinge însă astăzi, pe unii coregrafi români, către negarea valorii imaginii dansante? Este oare o respingere în bloc a civilizației noastre actuale, preponderent vizuală, dezvoltată excesiv în detrimentul celorlalte posibilități de exprimare? Sau - chiar dacă nu teoretizat explicit - trăim un nou nihilism? Neputința societății noastre de a funcționa firesc și armonios a fost transferată domeniului artei, învinuit de neputința de a ne exprima aspirațiile și a ne îmbogăți substanțial? Din tot ceea ce știm însă până acum despre
Pătrat alb și dans în întuneric by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9780_a_11105]
-
psihoistorie și imagologie). Pentru că am devenit una din rotițele Centrului de Cercetare a Imaginarului, privirea mea, din interior, intenționează să înfățișeze acum imagosfera investigată în cadrul acestei instituții experimentale. Probabil că originea actualului Centru Phantasma, de la Cluj, se găsește în neo-onirismul teoretizat și promovat, începînd cu 1990, de cîțiva scriitori clujeni, între care Corin Braga, Ovidiu Pecican și eu (o atașasem și pe Judith Meszáros, cu febra ei delirantă din poeme, fără ca autoarea să fi opus vreo rezistență). Fiecare dintre noi avea
Phantasma, o privire din interior by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/15217_a_16542]
-
și pe cei mai generoși dintre noi, s-a născut tocmai în anul ei de naștere și nu s-a născut mai devreme sau mai tîrziu. Astfel ar fi evitat să facă parte din acea ficțiune numită Generația ’80 și teoretizată mai plictisitor decît enumerarea stațiilor din Mersul trenurilor de către Gheorghe Crăciun, un grafoman notoriu și un campion al umorului involuntar.
...și virtuale () [Corola-journal/Imaginative/13822_a_15147]
-
ediție la alta: când mărind pauzele, când micșorându-le. Trebuie spus, totuși, că cel de-al treilea apostrof, acela pe care l-am numit mediu, nu se regăsește în ediții, ci doar în Convorbiri literare. Acest sistem de notații, nicăieri teoretizat, a funcționat realmente, adică poeții l-au aplicat. Multe contexte își schimbă chiar sensul în funcție de pauza apostrofului. O categorie întreagă, aceea a verbelor de conjugarea I, confundă prezentul cu perfectul simplu dacă nu ținem cont de notația apostrofului. Eminescu, de
Forme cu aprostrof în poezia eminesciană by N. Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15398_a_16723]
-
a "post-ceausismului" este faptul că, decenii de-a rîndul, prostia a dominat - într-un fel sau altul - scenă autohtonă. Vină o poartă, indiscutabil, selecția defectuoasă, dictatoriala, a cadrelor, exercitată în virtutea "luptei de clasă", a hegemoniei proletariatului, precum și decimării - deliberate și "teoretizate" - a elitelor societății românești. Un uriaș val distrugător, de sînge și nedreptate, a izbit frontal țărmurile, aducînd la suprafață domnia unei categorii de înși certați nu numai cu morală, ci și cu minimă agerime a minții. Sita prin care s-
Selectia inversă by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17759_a_19084]
-
al lui Olender a fost să constat cît de tîrziu apare, totuși, la nivelul studiului limbajului, această idee a arianismului. Ținînd cont de secolele de antisemitism din istoria Vestului, m-aș fi așteptat că ea să existe, în forme clar teoretizate, de mult mai devreme. Mai mult decît atît, noii adepți ai indoeuropenismului și arianismului din secolul al XIX-lea nu rămîn fără contestatari. Dar în ciuda obiecțiilor, prea izolate totuși, filologia și mitologia comparată bazate amîndouă pe revalorificarea sanscritei că limba
Ce limbă vorbeau Adam si Eva? by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17993_a_19318]
-
mică în raport cu trupul. Iar mîna ei dreaptă, singura vizibilă, e prea mare și ocupă primissimul plan. Leonardo nu poate fi suspectat nici chiar o fracțiune de secundă a fi ignorat proporțiile trupului uman, tocmai el, care le-a descifrat și teoretizat. Și atunci? Principala cheie pentru a dezlega misterul o putem găsi dacă privim încă o dată mîna doamnei. E prea mare, e în prim-plan și are o poziție cam ciudată. Seamămă cu mîna lui Parmigianino, din celebrul autoportret pe care
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
privesc istoricitatea unor forme ale socialului, politicului sau economicului, notații care amintesc de intervențiile lui Ibrăileanu din Spiritul critic în cultura românească; există, apoi, un „roman de dragoste” (Gradowicz - Ana Théodory) în care se satisface apetitul prozatoarei pentru analiza psiholigică, teoretizată altădată în Ambasadorii sau despre realismul psiholigic (1976). Există, însă, în primul rînd, o perspectivă novatoare asupra unui moment de cea mai mare importanță pentru istoria noastră și un profil al lui Cuza care a constituit obiectul unor reacții contradictorii
„Prințul Ghica”, roman total by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/13515_a_14840]
-
Cheta la flegmă, un titlu „absolut șocant, respingător”, cum îi apare lui Daniel Cristea-Enache, ne vorbește în confesiunea sa despre „mizerabilism”, o tendință a noilor prozatori care „ar fi avut mare succes în străinătate” dacă ar fi fost promovată și teoretizată. Filmul nou românesc a fructificat filonul acesta tematic, obținând succesele știute. La fel ar fi putut să o facă literatura, tradusă și prezentată adecvat. Emil Brumaru, alt scriitor canonic, e obsedat în confesiunea sa, ca totdeauna de altfel, de Femeie
Canonici de azi și de mâine by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3549_a_4874]
-
găsind în același timp un mijloc de a domina propria ta înfrângere ori renunțare. Ca să te debarasezi de greață, ar fi de ajuns să o obiectivezi și să taberi pe ea...Interesant, iarăși, a fost faptul că, în ciuda antisemitismului său teoretizat, proza argotică virulentă a lui Celine a fost foarte gustată în epocă de critici evrei rafinați ca Silvian Iosifescu, Eugen Schileriu, în preajma cărora am stat un timp... Stilul, uneori, bate fondul. Expresia, conținutul.
Fraza lui Celine (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12811_a_14136]