114 matches
-
peste el un alt val, și deasupra sunt norii: întunecimi peste întunecimi. Dacă cineva își întinde mâna, abia mai poate s-o vadă. Celui ce Dumnezeu nu-i dă lumină, acela nu are lumină.(24:40)" Cele mai influente lucrări de teosofie îi aparțin lui Ibn ‘Arabi (n.1165-m.1240). Doctrina sa cu privire la unitatea existenței ("waḥdat al-wuğūd") descrie lumea asemenea unui flux neîntrerupt dinspre și înapoi către divinitate, proces văzut în același timp ca o revărsare a iubirii lui Dumnezeu. Creatorul
Curente ale gândirii filosofice arabo-islamice () [Corola-website/Science/335401_a_336730]
-
() a fost un orientalist de origine franceză, filosof, traducător, un cercetător la fel de important precum Ernest Renan sau James Frazer. Rolul lui Corbin este acela de a fi contribuit la înțelegerea școlilor filosofice ale șiismului iranian prin intermediul inițierii studiilor dedicate teosofiei orientale, contribuind astfel la decriptarea textelor islamice cu nuanțe sufite. a studiat la Sorbona Literele și Filosofia, la Ecole des Hautes Etudes, la Secția de Științe religioase și la Ecole des Langues Orientales, alături de prietenul său Georges Vajda. A fost
Henry Corbin () [Corola-website/Science/331984_a_333313]
-
Potrivit diferitor autori, aparținând mai multor civilizații care s-au manifestat de-a lungul istoriei în diferite locuri (cum ar fi civilizația egipteană, hinduismul sau alchimia și teosofia), constituția septenară, sau cele șapte principii, reprezintă, colectiv și individual, elementele sau esențele primordiale din care sunt formate toate lucrurile. Acestea desemnează cele șapte aspecte individuale și fundamentale ale realității unice universale, atât în cosmos, cât și în fiecare ființă
Constituția septenară () [Corola-website/Science/331458_a_332787]
-
va mai putea crea un profet (nabi), ceea ce ulemalele și implicit comunitatea acelui timp nu au putut accepta. Demnă de menționat este și influența din partea credinței islamice, tematica călătoriei nocturne a profetului, care a constituit un arhetip și pentru medițațiile teosofilor islamici, remarcându-se în majoritatea lucrărilor sale. Călătoriile spirituale se reflectă astfel în lucrări ca : 'Agl-i surk ( Intelectul roșu ?-persană), Awaz-i par-i Jibrti (Freamătul aripei lui Gabriel), Luġat al- mūran (Limbajul furnicilor). Un alt laitmotiv reprezentativ și prezent în
Sohrawardi () [Corola-website/Science/331119_a_332448]
-
lumina cunoașterii supreme, echivalentui termenului de "doxa" din elină . Philip Hitti îi atribuite filosofiei sale origini maniheist- zoroastrine , adăugând că procesul de cunoaștere specific este acela al unei iluminări prin intermediul spiritelor sferelor. De altfel se subliniază și faptul că această teosofie ar fi fost marcată în secolul XII de ,începutul unei ample mișcări de organizare a vieții religioase, corespunzătoare ordinelor monahale din creștinismul medieval”, adăugând și că ,Ibn ͑Arabī, exponent al curentul iluminist (͑išrăqī) sau pseudo-empedoclean, neoplatonic și panteist
Sohrawardi () [Corola-website/Science/331119_a_332448]
-
a unei filosofii deja existente, dar care în această etapă joacă rolul de bază pentru ceea ce s-a numit ,filosofia iluminării”. Revenind la caracterul eclectic al operei suhrawardiene, amintim și faptul că Henry Corbin accentuează încorporarea tradiției alchimice în această teosofie, un rol hotărâtor fiind acela al unor gânditori precum Aḫī Aḫmiīn sau Ḍū al-Nūn Mișrī. O alta sursă a acestei filosofii ar fi și o categorie de preoți egipteni care se pretindeau a fi copii surorii lui Hermes, sau care
Sohrawardi () [Corola-website/Science/331119_a_332448]
-
aduce în discuție perspectiva lui Corbin care a menționat că fiecare lume are propria realitate si propria funcție noetică, iar realitatea care îi corespunde are la rândul ei o realitate ontologica. (Corbin, 2003 : 60). La rândul ei, spațiul materializat în teosofia suhrawardiană la nivel abstract în lume (‘ălam ) se distinge prin anumite particularități. Ceea ce este necesar a fi diferențiat este lumea imaginală (‘ălam almithăl) care, în ceea ce privește filosofia iluminativă, se confundă cu lumea luminilor, unde principiul suprem este lumina luminilor, sau lumina
Sohrawardi () [Corola-website/Science/331119_a_332448]
-
Bahman. Prin urmare, totul se petrece într-o lume intermediară, o magia imaginatio așa cum o numea Jacob Boehme. Totul va avea loc într-o lume unde se vor actualiza arhetipuri în individualitatea permanentă (Corbin, 83 : 21). Al cincilea tratat din Teosofia iluminării, analizează în a noua epistolă stările mistice, menționându-se profunda legătură dintre substanța cosmosului și spirite în timpul iluminării. În plus se amintește de un decret divin preeten pentru care o cerere de ajutor al unui individ este o cauză
Sohrawardi () [Corola-website/Science/331119_a_332448]
-
bibliotecii private a unui partener al firmei. Sursele îl descriu pe drept un tânăr foarte idealist, preocupat de îmbunătățirea lumii și a omenirii. În 1896 Johan van Manen a făcut cunoștință cu Societatea Teosofică. El a fost sedus de ideile teosofiei și a decis să-și dedice viața acesteia. Johan van Manen a organizat prima întrunire din Haarlem, care a dus în 1897 la întemeierea unei loji în acest oraș. În anii următori, el a ținut zeci de prelegeri în țară
Johan van Manen () [Corola-website/Science/334769_a_336098]
-
În manuscris era menționată pentru acest lucru o perioadă din 18.209 î.Hr. Van Manen ar fi stat în cursul reîncarnărilor sale în Asia Centrală, Poseidinos, India, Peru, Egipt și Anatolia, iar în reîncarnarea prezentă era născut la Nijmegen. Pentru unii teosofi din Adyar asta era prea de tot. Cu câțiva alții, Van Manen a încercat să împiedice publicarea manuscrisului. El a fost totuși publicat sub formă de carte în 1924. Al doilea incident era cu privire la ce poziție trebuia adoptată în Primul
Johan van Manen () [Corola-website/Science/334769_a_336098]
-
publicarea manuscrisului. El a fost totuși publicat sub formă de carte în 1924. Al doilea incident era cu privire la ce poziție trebuia adoptată în Primul Război Mondial. Annie Besant alesese în mod hotărât partea aliaților. Van Manen era de părere că teosofii și în special teosofia organizată trebuiau să fie strict neutri cu privire la conflictele lumii. Aceste două puncte de vedere diferite au dus în 1916 la o dezbatere între cei doi în "The Commonweal". Reacțiile la dezbatere au fost puține la număr
Johan van Manen () [Corola-website/Science/334769_a_336098]
-
fost totuși publicat sub formă de carte în 1924. Al doilea incident era cu privire la ce poziție trebuia adoptată în Primul Război Mondial. Annie Besant alesese în mod hotărât partea aliaților. Van Manen era de părere că teosofii și în special teosofia organizată trebuiau să fie strict neutri cu privire la conflictele lumii. Aceste două puncte de vedere diferite au dus în 1916 la o dezbatere între cei doi în "The Commonweal". Reacțiile la dezbatere au fost puține la număr, dar nicio reacție nu
Johan van Manen () [Corola-website/Science/334769_a_336098]
-
la cale de cei doi, la începutul anilor 2000, finalizat în 2007. Vorbim despre minimalism, despre structuri repetitive. De ce nu vorbim de poezia muzicii lui Philip Glass, care chiar de la începuturile lui, a fost atât de apropiată de teatru, cosmogonii, teosofii, meditație, poezia limbajului și funcția lui taumaturgică, vindecătoare. În 1985 a fost opera Satyagraha, în 1986, Songs from Liquid Days, o colecție de cântece, pe care le-a compus Philip Glass pe versuri de Paul Simon, Suzanne Vega, David Byrne
Philip Glass la 80 de ani și premiera mondială a Simfoniei a 11-a, la Carnegie Hall by DOINA URICARIU din New York () [Corola-website/Journalistic/105802_a_107094]
-
a concentrat pe subiecte simbolice și alegorice. El a fost influențat de către pictorul și reformatorul social Karl Wilhelm Diefenbach (1851-1913) și de stilul său de viață naturistic. Kupka a expus la Kunstverein, în Viena, în anul 1894. Interesul său față de teosofie și de filosofia orientală datează din această perioadă. Prin primăvara anului 1894 Kupka s-a stabilit la Paris; acolo el a asistat o scurtă perioadă la cursurile de la Académie Julian și apoi a studiat cu Jean-Pierre Laurens la École des
František Kupka () [Corola-website/Science/336260_a_337589]