148 matches
-
roșie”. Să ne înțelegem: în cuptor sunt arse vase din argilă care, tocmai în urma acestei operațiuni, ajung ceramică, pentru că, la drept vorbind, - la ce bun să arzi ceramica în cuptor, odată ce ea a fost arsă, ca să ajungă ceramică? O altă terțină, deja din textul următor, care, în traducere literală ar fi: „Mirosul înecăcios de grăsime râncedă/ imperceptibil, dar insistent (autoritar) între timp/ va disloca (alunga) tot aerul din împrejurime” în traducere sună derutant: „Mirosul greu de grăsime râncedă/ E imperceptibil, dar
Necunoaștere și iresponsabilitate (Despre unele „traduceri“) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3518_a_4843]
-
în nesfârșirea unei rugăciuni, a pulsativei continuități nutritoare de perenitate. Au invocat-o pe Madona, cu aceeași nesecată fervoare, pe tonuri mai înalte sau mai joase, Cidul, într-o însemnată clipă a vieții sale, Sfântul Francisc din Assisi, Dante, în terținele Paradisului, - veac după veac de chemări, până la Amy Lowell, Francisc Jammes, Pierre Emmanuel. Sfinți, precum Ioan Evanghelistul, Anselm de Aosta, Hypolyt, Sfânta Tereza de Avila sunt secondați de Miguel de Unamuno, Pierre Teilhard de Chardin, de Sören Kirkegaard, revenind, în
Lirică religioasă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/13324_a_14649]
-
și Rașelica nu este pur și simplu etnică; citind sonetul descoperim alte surprinzătoare afinități: "majesté native" pare să facă ecou la acea "trufie fără margini a stirpei alese" pe care personajul matein a moștenit-o de la străbunele ei, iar în terțina finală se definește calitatea privirii femeii "juive": "Si, quelque soir, d’un pleur obtenu sans effort / Tu pouvais seulement ô reine des cruelles / Obscurcir la splendeur de ta froide prunelle", care este aceeași "flacără rece" pe care naratorul o surprinde
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
în limba română; de patru ori mai putine șunt în engleză, cîteva, hibride, iar una în așa-zisa limba spargă, ingenioasa-i jonglerie fonetica, inspirată, poate, de capriciile muzicale. Fiecare text juxtapune originalul și versiunea italiană. Nu întîmplător, după ce în terțina „Limbaj”/„Language” poeta se identifică cu un șuierat bilingv// just a bilingual hissing, în final își plasează declarația de fidelitate: Chiar de voi fi îngropată/ într-o străină țărână/ tot învia-voi odată/ în limba română. În muzicală italiană, catrenul
„Antume... postume“ - Versuri de Nina Cassian în italiană by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2625_a_3950]
-
o dispunere metrica diferită de a originalului: Să nu ne mai gandim./ Maine vom afla din ziare ce s-a intamplat cu adevarat. // Non pensiamoci più. / Coș’è în realtà accaduto lo sapremo domani dai giornali. („Post meridiem”). În „Metamorphosis” terțina devine catren: How long it is since/ deer antlers grew on my forehead/ and, on my behind, a salamander’s tail? // Quanto tempo è passato/ da quando mi cresceva sulla fronte/ îl palco delle corna e, sul didietro,/ una coda
„Antume... postume“ - Versuri de Nina Cassian în italiană by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2625_a_3950]
-
Vadim." Dacă doriți să vă recuperați manuscrisul, îl găsiți la secretariat ( Doru-Lucian Ungureanu, București) * Se poate scrie, cu riscuri mari, dacă nu ai un talent aparte, în dulcele stil clasic, până la sfârșitul veacurilor. Nu forma fixă deranjează, nu strofa, nu terțina, nu distihul surpă gloria poetului clasic, în parte apusă, în parte ignorată vinovat. La prima vedere, unui autor de versuri cu rimă și ritm, ca dvs., nu i se poate reproșa mare lucru. Dar atunci când golurile de ritm, pauzele silabice
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13673_a_14998]
-
Pe când poetul, asistat cu iubire, riscă aproximând, în ecou, " Cea mai subtilă frumusețe/ este Obsesia,/ este Ratarea/ Urâțenia desăvârșită/ este Împlinirea poemelor mele", adăugând în final un distih restitutiv, pe care nu-l mai trec aici, ca să las loc unei terține de invidiat: "Copilul meu este o tigroaică/ ce alăptează întreaga mea teamă/ Delicat cu mâinile țineam laptele". (Dragoș Niculescu, București) * Să existe, oare, vreo legătură misterioară între versul prim din Psalmul lui Arghezi: "Tare sînt singur, Doamne, și pieziș!" și
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14318_a_15643]
-
doua naturi, conferențiarul întrerupîndu-și experimentele de laborator spre ne întreba dacă Antioh Cantemir fusese nepotul sau unchiul lui Dimitrie Cantemir, dacă Dante trăise înaintea lui Petrarca sau invers, dacă știm etimologia oximoronului sau a calamburului, și dacă, în limba română, terținele sunt de preferat prozodic catrenelor. Mai mult, Zeletin aplica fără șovăire metoda pedagogică a stupefierii studenților, punîndu-i în situații neașteptate spre a le trezi, prin întîlnirea cu insolitul, reacția de gîndire. De pildă, întindea mîna spre perete și întreba: „Ce
Picături savante by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6513_a_7838]
-
de care nu mai știam, și pe care Gelu a păstrat-o cu sfințenie printre hârtiile lui vechi din sanctuarul părintesc. E un sonet făcut la despărțire, purtând data de sus, din titlu, și din care reproduc numai ultimele două terține: ...Vreau zâmbetul să-mi fie ca de miere, Dar inima mi-e plină de venin. Pornit cu pasul lent spre alte ere, Spre lenta descompunere înclin, Și prins pe poza asta, tot voi piere, Chiar dacă sunt eu... Țoiu Constantin. Ce
12 septembrie 1942 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12538_a_13863]
-
șovăitor, Iar influențe nu s-au prins de mine. Deși Amor belșug mi-a fost să-ncline, n-am vrut să mă ocup de el adeseori. La fel, cu lăcrămații n-am dat zor Chiar prinse-n patru versuri sau terține. Acum însă, înfumuratul pedepsit e, De parcă-l mână torțe-șerpi, Erinii, Din deal în vale, din uscat spre mare. Aud cum genii hohotesc, cumplite, Dar mă despart de cugetul luminii Jar de sonete, de amor ardoare. Cântec coptic Mergi! Și-n
Johann Wolfgang Goethe - Arte poetice by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7463_a_8788]
-
scrisă în limba română, așa cum nu gust nici fotbalul feminin sau creditele universitare în România. Am susținut întotdeauna că oricine vrea să scrie în maniera haiku sau renga e liber să o facă, atâta timp cât se limitează la a scrie în terține, respectiv în alternanta de secvențe de două și trei versuri. Cand însă are pretenția că ceea ce face el este "lirica nipona" și, mai mult, stă împietrit ore întregi numărând la silabe și potrivind cuvintele pentru ca totul să fie conform cu teoriile
Mai nimic despre "lirica niponă" by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/18004_a_19329]
-
au intrat în contact și cu alte forme de poezie nipona, precum tanka sau renga și și-au pus condeiele la încercare și în aceste specii. Cu toate astea, nicăieri în lume, haiku-ul nu mai este altceva decât o terțina, care poate să respecte formă de poezie cu forma fixă și să se plieze pe structura 5-7-5, dar poate, la fel de bine, nici să n-o bage în seamă. Poetul alege, ca o probă a măiestriei sale, să scrie în terține
Mai nimic despre "lirica niponă" by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/18004_a_19329]
-
terțina, care poate să respecte formă de poezie cu forma fixă și să se plieze pe structura 5-7-5, dar poate, la fel de bine, nici să n-o bage în seamă. Poetul alege, ca o probă a măiestriei sale, să scrie în terține datorită dificultății pe care o presupune exprimarea unui gând în doar trei versuri, dar și datorită extraordinarei lapidarități a speciei. Haiku-ul răspunde cel mai bine cerințelor societății moderne: pragmatism și rapiditate. Cu atat mai dificil pentru un poet să
Mai nimic despre "lirica niponă" by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/18004_a_19329]
-
speriați de perspectivă continuării pe linia pe care pornise Șerban Codrin, se străduiesc să treacă rapid - "fotografia tatei/ mai vibrează pe cruce", ca ultim semn al dezechilibrului de adineaori. Spuneam că inclusiv Șerban Codrin pare că s-a temut de terțina lui precedentă pentru că în următoarea, magistrală, scrie: "munții din luna/ cu nimic nu tulbură/ crizantemele". Poemul, în esență unul de dragoste, continuă cu evocarea unei întâlniri amoroase, dar nu lipsesc versurile de profundă meditație existențiala: o terțina tulburătoare a lui
Mai nimic despre "lirica niponă" by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/18004_a_19329]
-
a temut de terțina lui precedentă pentru că în următoarea, magistrală, scrie: "munții din luna/ cu nimic nu tulbură/ crizantemele". Poemul, în esență unul de dragoste, continuă cu evocarea unei întâlniri amoroase, dar nu lipsesc versurile de profundă meditație existențiala: o terțina tulburătoare a lui Constantin Severin, de data asta, spune, ceva mai la vale - "păsări inversând/ minutarul din turnul/ astrologilor", completată de Șerban Codrin cu "din clipă despărțirii/ a trecut un mileniu", iar, catre final, un alt distih al lui Codrin
Mai nimic despre "lirica niponă" by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/18004_a_19329]
-
catchy: ,am citit de atunci prea multe cărți, m-au emoționat nenumărate figuri, întîmplări și cuvinte, dar cele mai multe s-au șters fără urmă, ca pașii de pe țărmul mării, spălați de valuri, ca să-mi amintesc pînă în ceasul din urmă această terțină fără noimă, menită să-i aducă norocosului cîrciumar clientelă". Constantin C. Giurescu, vorbind despre anii de școală, o joacă împănată cu jocuri. În fine, ca să pun un capăt selecției mele din șirul lui Gheorghe Parusi, Henri Stahl, împătimitul de mahalale
Praznic de tîrgoveți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11272_a_12597]
-
Dante Aligheri, poetul fiind silit să plece în exil în momentul în care tabăra ghibelinilor, din care făcea parte, va fi învinsă, urmarea fiind că autorul Divinei Comedii se va răzbuna în versuri pe rivalul său, înfierîndu-l într-una din terținele Paradisului, și adeverind astfel opinia că vrajba politică, oricît de prozaică ar fi, poate fi ferment de elevată tresărire poetică: „Dar n-o fi d'Aquasparta, nici Casale/ din cari-ai legii-atari ies delegații/ că unii o strîng iar alții
Vetustele și desuetele by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6370_a_7695]
-
este opțiunea lor (care este și a lui Mircea Martin...) pentru singura critică. Nu, desigur, pentru confiscarea punctului de vedere, ci pentru un anume fel de "imprimare", în notele cît de ocazionale, a "nervurilor" marelui proiect. Așa cum sonetul, cu o terțină lăsată drept "concluzie" ori, poate, sentință e mult mai curînd măiestrie prin limitare decît talent întîmplător, scrierile lor fac proba unei "construcții" riguroase dar, totuși (sau tocmai de aceea...) fermecătoare. Odată netezite idiosincraziile, acutele, judecata critică pare un soi de
Critica în arabesc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11859_a_13184]
-
prin a fi ignorat de ureche: „obișnuința ne face să nu-l auzim niciodată”. La sfârșitul acestor însemnări, încerc să transcriu în metru antic „Oda (la Diotima)”, cu un sunet tulburător în creația lui Mihai Ursachi, pusă de el în terține; iată un act de „colaborare” nelalocul lui, de care magistrul se poate lesne lipsi (ca și de nesăbuința comisă mai înainte în ciocârtirea unui poem metafizic precum „Tunetul liniștii”). Precum într-o sfântă cămașă, sfințită cu marea lacrimă-a cerului
Profil Mihai Ursachi by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13327_a_14652]
-
față și-n spinare câte-o gâlcă deloc mică? Gheboșică. Versurile acestea circulau pasămite anonim, dar toată lumea știa perfect cine le compunea cu cea mai rea intenție din lume. Bineînțeles, atacații ripostau la rândul lor, așa că ploua cu sonete și terține; Încântat, don Francisco, la largul lui, Își citea producțiile În locurile de clacă, ascuțindu-și pana și muind-o În cea mai caustică fiere cu care era Înzestrat din plin. Și dacă nu era vorba de Góngora și nici de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
-mi plece Trupul din aur mă va petrece Mereu și veșnic. În drum viața când simt că doare, Gura ta rece îmi dă răcoare De psalm pe frunte. Catastrofa lui, tragică și sobră, simplă și definitivă, e cuprinsă în trei terține. Le-a scris desigur numai pentru el, fără să bănuiască, pe vremea lui, că le-a scris și pentru mine: „Nu-ncape vorbă, dincolo mi-e partea. Femei vor fi cam la vreo două Să-mi vadă moartea. Din chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
17 silabe dispuse în 3 versuri. Ion Untaru (absolvent al Facultății de Comerț Exterior din cadrul Academiei de Științe Economice București) este unul dintre acești entuziaști. Are o anumită sensibilitate, dar rareori reușește să și-o exprime (de exemplu, în următoarea terțină: „Tata/ lângă stâlpul casei -/ amândoi sculptați de vreme“). În general însă, haiku-urile sale conțin constatări banale - de genul iarba este verde - în legătură cu lumea din jur: „Cireș greu de rod / bătându-mi în geam - / el și-a atins menirea.“ „Turnul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
înlesnește însușirea la un nivel superior a ambelor limbi. Metoda comparativă la nivel lexical, morfologic și sintactic este cheia marilor succese în plan lingvistic la scris, vorbit, citit, potrivit unor cerințe maximale. Bine-bine, dar ceea ce scriai era sub forma unor terține și catrene. Nu întotdeauna, că am lucrat și pe texte de proză, nu numai pe poezie. Da, dar eu am văzut, așa, numai cât am tras cu coada ochiului că aveai numai texte germane, nu și românești... I-adevărat... Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Divina Tragedie! Și nu așa cum Dante, credinciosul medieval, proscrisul ghibelin, și-a numit-o pe-a sa: Divina Comedie. Cea a lui Dante era comedie, iar nu tragedie, pentru că în ea exista speranță. În cântul douăzeci din Paradisul e o terțină care ne arată lumina care strălucește asupra acestei comedii. E locul unde spune că regatul cerurilor suferă violență - potrivit sentinței evanghelice - din partea caldei iubiri și speranței vii care învinge voința divină: Regnum coelorum violenza pate da caldo amore e da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
procesualității trifazice a muzicii face ca moartea să fie mereu întrecută. Fiecare sunet, fiecare clipă poartă acel impuls suitor care străbate prin moarte către o mai înaltă treaptă de ființare. Și astfel, purificați prin cânt, ne menținem pe orbita eternității. Terțina finală a sonetului rezumă ideea poetică a veșniciei umane: suiș sincopat, energizat de chemarea către inexprimabil; clipa ta, care este număr, fărâmă, adaug-o "totalității inefabile" a naturii, pentru a ne pierde, a ne absorbi în Unul universal, idee hindusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]