176 matches
-
registru opus, șocant, apare și erosul. Femeia, având „hoitul important”, îi ciocănește în dreptul inimii „cu degete de zaraf” sau, în ipostază castă, e coborâtă - cu un cinism pervers, sadic - în registrul trivial, culinar și agrest. Există, desigur, o anumită poză teribilistă în toate acestea. La baza gesturilor și retoricii antiretorice a frondei poetului se află o stare de spirit mai profundă, mai gravă. Mai întâi, poza teribilismului stă pe o ambivalență, care îi va întovărăși mai toate ipostazele insurgențelor: demascare, dezvăluire
DUMITRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
poet mereu la modă: Geo Dumitrescu, RL, 2000, 22; Constantin M. Popa, Clasicul optzecist, R, 2000, 10; Dicț. esențial, 270-272; Manolescu, Lista, I, 49-53; Popa, Ist. lit., II, 347-354; Mircea Iorgulescu, Poetul sub trei dictaturi, „22”, 2002, 656; Marius Chivu, Teribilist, contestatar, sentimental?, RL, 2003, 17. N.M.
DUMITRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
Cronicile în care el se avântă se sprijină pe „relecturări” cu sondaje în adâncime ale unor capodopere din dramaturgia universală, Cehov și Caragiale exercitând asupra-i un magnetism aparte (Sub semnul teatrului, 1980, Caiete de regie, 1985). Cu un aer teribilist pe alocuri, se războiește cu prejudecățile, caută să evite căile bătătorite, etalând, când i se ivește prilejul, unghiuri noi de vedere. „Iluminările” sale ca analist sunt o sursă de sugestii pentru punerile în scenă pe care le plănuiește. Reprimându-și
ULMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
trebuie să vorbească, în cinci puncte, despre iudei și despre evoluția spiritualității iudaice. Intuiția lui e mai bună și tonul comentariului critic mai potrivit în cazul lui Eugen Ionescu, autorul scandalosului Nu din 1934. Criticul ia apărarea tânărului inteligent și teribilist, înțelegând că negativismul provocator al tânărului este expresia unei neîncrederi fundamentale în posibilitatea criticii literare de a da judecăți universal valabile. Comparația cu nihilismul lui Cioran se dovedește potrivită: „Numai că-n vreme ce la Cioran acest scepticism are o
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
pentru ca, la un moment dat, comentatorul să submineze habitudinile și să propună o rețea de idei ce nu mai are nimic de-a face cu locurile comune. Asocierile, întemeiate frecvent pe antifrază și paradox, intră într-un joc riscat, cutezător, teribilist chiar. Țintele sunt absurditatea actului critic, refuzul poeziei, tragedia limbajului, scientismul poetic și multe altele. Semnalabil și în alte lucrări, comparativismul va monopoliza în Călătoriile epocii romantice (1972) structurarea materiei și perspectiva comentariului. Tendința autorului de a inventaria exhaustiv subiectul
POPA-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288911_a_290240]
-
cult, teribil, seducătorul provoacă drame și tragedii. Sfârșitul e paradoxal: eroul, om plin de calități, este „judecat” și ucis de un ins decăzut, inferior, purtător de cuvânt al opiniei publice. E la P. un amestec de inteligență și atitudine naivă, teribilistă, accentuată de recursul la senzațional, la personaje exemplare (mai cu seamă în cazul femeilor), înconjurate de stârpituri sau de caricaturi, iar la nivelul textului, prin inserări de scurte comentarii șmecherești, uneori numai de dragul de a le face. Poate gustul pervertit
PORSENNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288976_a_290305]
-
Publică proză în „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»” și sporadic în „Tribuna” și „Steaua”. După 1989 devine și redactor la Editura Dacia din Cluj-Napoca. Prima carte a lui N., romanul Spărgătorii de vitrine, apărut în 1984, este o radiografie ușor teribilistă a vieții tineretului vremii, cu personaje afișând o atitudine neconformistă, totuși fără accente de protest social sau politic. Este o scriere alertă, nervoasă, cu un dialog viu, colorat. Cel de-al doilea roman, Gigantica (1988), se axează pe o evocare
NICOLAE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288436_a_289765]
-
aspirații spre simplitate, continuă în Mai mult pasăre decât înger. Totuși poeta nu renunță la imaginile elaborate, nici la bucolicul artificial, în care „Ierburile pe dealuri devin lapte/ În vocile suave ca niște îngeri albi”, sau la „confuziile” suprarealiste. Accentele teribiliste nu dispar nici ele cu totul, fiind învederate în declarații tranșante, care pot scandaliza dacă sunt luate în serios - „Nu dau o frunză de ștevie pe toate filosofiile” -, dar cumpănite, echilibrate de o aserțiune precum „Iubesc mai mult viața decât
NICOARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288432_a_289761]
-
vărsare”. Armurile timpului, un astfel de inventar de contrarietăți ale sufletului poetic împiedicat în magma vieții prozaice, e continuat de o serie de prozopoeme confesive, cu titluri umoristic savante (Despre glorie, Despre aiuriți), în care se revine la accente retorice teribiliste, compensate însă de un umor complice cu un cititor-copil, căruia par să i se adreseze unele texte (Hoții au furat zăpada). Versul e vag înrudit cu naivitățile argheziene, însă nu are și stângăcia regizată a acelora. Existența poetului mărturisește un
NICOARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288432_a_289761]
-
trimițând la umanitarismul lui François Coppée. Roman autobiografic, Dinu Milian deapănă amintiri legate de familie, școală, universitate. În carte intră, ori brut ori tendențios, fapte, evenimente, figuri ale unor oameni din urbea natală. Ambianța socială e menită să motiveze comportamentul teribilist, nonconformist al eroului și aderarea lui la socialism. Prezent și în Dinu Milian (îndeosebi în partea secundă a romanului, O viață, publicată în 1914), caracterul de însemnare dispusă cronologic este propriu celor două volume intitulate Letopisiți (1908), unde e inclusă
MILLE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288143_a_289472]
-
a mădularelor sale. Instinctul prudenței ne face așadar să rezistăm tentației „circularelor” sau „manifestelor” bazate pe ideologii protestatare, chiar și acolo unde nedreptatea pare strigătoare la cer. Critica nevredniciilor unui veac nu trebuie să angajeze o perspectivă sectară sau dezabuzarea teribilistă. Altminteri, discursul isteric - consacrat în epoca tranziției românești de unii vânători de „antihriști” - abolește discernământul, porunca iubirii de vrăjmași și rațiunea practică, aflată mereu în căutarea de soluții salvatoare. Așadar, se cuvine să fim constructivi chiar și în ultima fărâmă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
scrie: două volume de poezie, Brom și Recviem, i se tipăresc în 1939 și 1945. Romanele anunțate în 1945, Șarpele cu ochelari și Parada elefanților, nu au mai apărut; manuscrisul culegerii de poeme Concert la contrabas s-a pierdut. Excentric, teribilist, cu ocupații care îl îndepărtau de literatură (avea un magazin de perdele și umbrele; în 1945, inginerul B., de la Oficiul de studii al Ministerului Economiei Naționale, era numit secretar general al Comisariatului pentru comerț exterior), căuta în artă adevărul și
BONCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
la Schitul Maicilor. După o perioadă de acută criză spirituală, se autoexilează în 1962 la biserica ortodoxă din Jimbolia, unde rămâne până la pensionare (1976). A debutat cu schița Urangutanul în calorifer, semnată cu pseudonimul Mark Abrams. A publicat texte avangardiste, teribiliste, ludice ori absurde, unele în stilul lui Urmuz, în diferite reviste: „Bilete de papagal”, „Adam”, „Zodiac”, „Contimporanul”, semnând cu pseudonimele Ionathan X Uranus, Uranus, I.X.U. A semnat Ștefan Adam o rubrică „Semne” în „Fapta” și cu numele propriu
AVRAMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285505_a_286834]
-
cu vârsta. Mircea, la tine „uitarea intenționată” se asociază cu memorii de tip hedonist fiindcă așa ai vrea să-i vindeci pe cei de lângă tine, să-i faci să se simtă vii. „Trăiască morții, să moară viii!” e lozinca ta teribilistă. De fapt, nu cred că ai vrut ceva mai autentic decât să învie viii. Mircea: Antidepresivele M-am gândit o clipă la noi doi. Scriem despre cum s-a prăbușit istoria peste viețile noastre, mai ales despre viețile noastre, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
într-o încăpere imensă placată cu oglinzi deformante. Un inutil joc de artificii ziua-n amiaza mare, o demonstrație de pantomimă compusă din zâmbete, grimase și gesturi amenințătoare, o fărâmițare a unei personalități masive într-o sumedenie de personalități zglobii, teribiliste. Ajunsă în punctul acesta mort, rațiunea umedă a lui Cosmin se crispă și refuză să se mai lase stoarsă ca o căciulă de lână ținută la aerisit pe sârmă, în ploaie. Degetele îi bâjbâiră după pachetul de țigări și, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
afecțiuni ale organelor, cât și schimbări ale aspectului exterior și ale stărilor sufletești. Din păcate, fumatul este cel mai cunoscut viciu al oamenilor, fiind prezent și în rândul copiilor de toate vârstele. Poate fi considerat de către unii ca un gest teribilist sau ca o dovadă de maturitate dar, în realitate, e o slăbiciune și o cedare în fața unei tentații care te îmbolnăvește. Când ne gândim la alcool mintea ne arată imaginea acelor oameni care-l consumă în mod abuziv și ajung
O lume în culori. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Andronic Andreea, Zaharia Ana-Maria () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1988]
-
invitația noastră. ― Sânt mulți ani de când nu mă mai surprinde nimic... ― Asta s-ar numi înțelepciune. ― Sau experiență. ― Aveți dreptate. Cu ce ocazie vă aflați în Romînia? Cristescu vorbea o germană greoaie, deprinsă în liceu, completată ulterior în anii performanțelor teribiliste cu un teanc de dicționare și gramatici, abandonată în cele din urmă. Van der Hoph clipi mărunt în spatele ochelarilor. ― Am venit să văd o prietenă. Doamna Melania Lupu. ― Dacă nu mă înșel, ați sosit azi-dimineață? ― Exact. Își privi ceasul: Acum
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
din iulie 1916 (cf. comunicării oferite de Henri Béhar, în Manuscriptum 2/1981, p. 160), la puțină vreme după explozia mișcării. Vinea primise, deja, numărul unic al revistei-almanah Cabaret Voltaire și le împărtășea „amicilor” de departe opiniile sale. Scrisoarea începe teribilist, cu o încercare de a concura spiritul „fumisteriilor”: „Amici, de azi-dimineață mă doare burta. Probabil și geniul meu suferă. Ca să mă vindec, a trebuit să beau două pahare de apă rece, ceea ce m-a plictisit pentru că am lăsat o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Sân-Giorgiu e prezent atît ca poet original (cu versuri neconvingătoare, minor elegiace), cît și ca traducător din poezia expresionistă germană (August Stramm, Stefan George). Pe de altă parte, avangardiști minori precum Romulus Dianu, Sergiu Dan, Filip Corsa (autoare de improvizații teribiliste, vioi-matematizate), Al. Tudor-Miu (viitorul coleg al lui Geo Bogza de la revista Urmuz), dar și - ocazional - Ilarie Voronca, Mihail Cosma și Stephan Roll (Gheorghe Dinu) dau publicației, prin poemele lor citadinist-cosmopolite, pline de rupturi, arbitrarietăți și stridențe, o identitate ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
răsturnată „obscen”, ca în „Răsturnica“ lui Ion Barbu. Materialismul iconoclast, refuzul transcendenței simbolice (printre efectele extreme: literalitatea pură), al tradiției „opresive” și al dictatului prejudecăților dominante, deconstruirea burlesc-sfidătoare a întregului Weltanschauung conservator sînt cîteva dintre „mizele” acestui tip de proză teribilistă sau, după caz, autentic neconformistă. Caracterul hibrid al acestor proze avangardiste este subliniat prin interpolarea în text a unor secvențe (anti)poetice în versuri, figuri geometrice, simboluri matematice, desene, reclame, scheme, jocuri tipografice, caligrame, concretisme etc. Senzația este una de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
circ. Însă nu numai manifestele sînt „teatralizante”, ci, la limită, întreaga noastră producție radical-avangardistă din anii ’20: revista 75 HP, ca și unele numere speciale din revistele unu și Alge, este concepută histrionic, asezonată cu slogane ludice de „bîlci”. Anunțurile teribiliste sînt o adevărată regulă a jocului. Multe gesturi publice sfidătoare ale autorilor avangardiști (Geo Bogza, Stephan Roll, Virgil Gheorghiu) au caracterul unor happening-uri, performanțe sau „acțiuni”. Măștile, pozele, clovneriile și arlechinadele vin către avangardă pe filiera decadentismului ironic (Jules
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
periodizare e mai mult sau mai puțin arbitrară). Primul „val” are drept bornă inaugurală anii de dinaintea Primului Război Mondial, respectiv ruptura față de simbolism (în literatură) și impresionism (în pictură). Principalii protagoniști: scriitorii Ion Vinea, Tristan Tzara, Adrian Maniu, Jacques G. Costin, grupul teribilist al adolescenților de la revista ieșeană Fronda (emuli ai lui Tudor Arghezi) și artistul plastic Marcel Iancu (elev al postimpresionistului Iosif Iser). În aceeași perioadă, sculptorul franco-român Constantin Brâncuși amorsează arta abstract-primitivistă, iar Demetru Demetrescu-Buzău își elaborează „paginile bizare”. Primul „val
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mintea lor de atunci, Dioscurii să moară. Din iubire. Distruși de femeia fatală. Fiecare trebuia să o Întîlnească pe a sa cît mai repede, pînă nu trecea Înflăcărarea ce-i cuprinsese. Simțeau că, odată pierdut, acel elan, sublim sau doar teribilist, nu aveau să-l mai regăsească vreodată, ardeau totul prea repede. Chiar și prietenia lor s-ar fi putut să ajungă mai mult o amintire, timpul hotăra. Femeia fatală i ar fi făcut să moară de tineri, din dragoste, din
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cultural. În lungul interviu filmat cu Cioran, din 1990, îi pun la un moment dat acestuia o întrebare "zădărîtoare" care își avea, cred, originea într-o veche discuție cu Alecu Paleologu. "Dacă îi iei lui Cioran stilul, spunea conu' Alecu teribilist, nu mai rămâne din el nimic." Afirmația asta m-a tulburat foarte tare, simțeam că e nedreaptă, dar nu știam să spun de ce. Noica, la rândul lui, de câte ori venea vorba de Cioran, îl simțeai ricanînd: "Cioran, cu văicăreala lui..." Cu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
lovească sau cine știe ... M-am ales cu strigăte insultătoare în spate iar când m-am întors la ei au fugit ca jigodiile. Care-i problema ?! Din prostie sau retardare mintală unii tineri își riscă libertatea sau viitorul pentru gesturi teribiliste sau inconștiente, nu neapărat generate de alcool. Din păcate strada a ajuns loc de exprimare "liberă" a unor zurbagii, a unor tineri alcoolici, "tabagici" dar mai ales cu abateri comportamentale în numele libertății pe care nu și-o pot lua acasă
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]