5,751 matches
-
într-o lume care nu știi niciodată cum este cu adevărat. Și perspectiva unei mediocrități bine scrobite, priviri languroase și sentimente bine călcate, împăturite, așezate, un dulap cu rufărie, un registru contabil bine ținut. Uneori cu contabilitate dublă.Și presiunea, teroarea chiar, a unei ipocrizii cu morgă. Și adolescența rătăcită prin ani, și maturitatea care vine repede, și viața care ți se curge printre degete. Ce zici Romero ? Romero dă din cap, așa e, dar nu mai spune nimic. Parisul e
Kiki Iguazu by Bedros Horasangian () [Corola-journal/Imaginative/7298_a_8623]
-
unor sofisme se desface. Vacanțî V-ați adunat în jurul focului să fiți aidoma lui furia caniculei o strîngi cu grijă-n canistre odihna e-afară mereu afară asemenea unui aluat dospit cerul cauți paloarea de pergament a forțelor scrii rectifici teroarea mecanismului îți mistuie chipul. Antenî Cum brațul unui copil părăsit se înalță antena ce-ar mai putea capta la un capăt steaua surdo-mută la celălalt graiul tău fără ființă. Fără explicații fără iertări fără jurăminte fără detalii fără vise fără
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8207_a_9532]
-
și mai tare cureaua, desi ni se lipise burtă de spate. Dar noi nu ne pierdusem speranfa. Îi așteptăm în continuare pe americani. Care, în loc să vină odată, ne reproseau acum, de la distanță, că prea am stat cu mâinile încmcisate în fața terorii și prea ne-am lăsat călăriți că prostii și prea l-am suportat atâta vreme pe Piticul Scelerat. Dar cine a stat cu el la masă, desi știau bine ce-i poate pielea? Cine 1-a vizitat de-atâtea ori
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
a regenerat după falimentul celuilalt totalitarism, de extremă stângă. Cartea lui Dieter Schlesak este una despre producerea și asumarea (etică, metafizică, religioasă) a vinovăției, mai ales a celei reale, directe, dar și despre responsabilitatea omului ca agent, martor, pacient al terorii și suferinței. Există în noua carte o dispunere în timp, dar și o sistematizare a actelor și evaluării lor morale. Tematizarea lor particulară produce interes. Ea există aici, într-un roman, fie el aflat la frontiera dintre ficțiune și nonficțiune
Sunetul universal by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/8080_a_9405]
-
acuzație... Nimic, fratre! Totul liniștit, totul normal - povestea vieții unei prezentatoare de televiziune, văzută roz și trăită gri de cele mai multe ori, cu încrâncenări, cu revolte, cu renunțări, cu reveniri, cu lupte aprige cu sine și cu alții, mai totul sub teroarea aparatului de filmat, totul sub privirea neîndurătoare a regizorului, a producătorului, a colegilor, a telespectatorilor la urma urmei. Groaznic. Groaznic, pe naiba! Ia s-o vedem noi pe doamna Mona Nicolici mințind electoratul cu zâmbetul ei sidefiu și batjocurindu-l cu
Hibernală cu Mona Nicolici by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13201_a_14526]
-
pictor și obiectele din jur, ca și cum ar privi, din stradă, printr-un geam. Nimic nu pare a mai fi realitate. Totul e ficțiune, mizanscenă. Doar astfel un portret, din clipa cînd e gata, poate să privească și să fie viu. Teroarea Fetei cu cercel de perlă este că, într-un moment incert din viitor, rivala și stăpîna ei o va descoperi nu ca pe o slujnică, ci ca pe un portret independent: „Își va ridica ochii în timpul mesei și va vedea
Portretele trăiesc by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13174_a_14499]
-
Toma Roman Prăbușirea (aparent) rapidă a comunismului a rupt echilibrul planetar. Dispariția unui pol din „balanța terorii” (cum a fost denumită confruntarea Est-Vest) a pus lumea într-o situație inedită: afirmarea unui singur centru de putere, cu toate consecințele lipsei de alternativă. Destrămarea superputerii comuniste (reprezentate de URSS) era, totuși, previzibilă, sistemul reprezentat de ea pierzând, vizibil
Început de partidă by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/13226_a_14551]
-
reducerea producției proprii le-au făcut dependente de restul lumii, iar dominația financiară este riscantă, fluxul putând oricând să se inverseze dacă oligarhiile americane vor fi nemulțumite de repartiția profitului. Chiar și strategic SUA au greșit. Fostul partener în „echilibrul terorii”, Rusia, nu a fost definitiv dezmembrat, deși premisele au existat, revenind acum în forță pe scena mondială. Cu China, alternanța de fermitate și relaxare nu a generat o relație definită, o interdependență tranșantă. Iar pilonii politicii mondiale americane, Japonia și
Început de partidă by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/13226_a_14551]
-
scriind această carte, Gabriel Dimisianu atrage atenția că generația tinerilor care a debutat la mijlocul anilor ’50 nu trebuie judecată global și nici ștearsă cu buretele din istoria literaturii române. Această generație care și-a făcut studiile în epoca de maximă teroare a regimului stalinist și a cărei perioadă de creație s-a suprapus cu existența statului comunist (cum spuneam, unii dintre scriitorii debutanți la începutul anilor ’50 nu au mai apucat să vadă revoluția din decembrie 1989) a avut și ea
Melancolii de critic literar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13278_a_14603]
-
ochii unui tînăr de 20 de ani din epocă, realitatea anilor ’50 arată puțin altfel decît este ea reprodusă în manualele de istorie cu pronunțat iz ideologic. Gabriel Dimisianu își amintește astăzi că ea nu a fost una liniară în teroare așa cum lasă să se înțeleagă sintagma „obsedantul deceniu”. Terorii inițiale i-au urmat ușoara relaxare din perioada hrusciovistă și, mai apoi, după zdrobirea revoluției ungare din 1956, o nouă strîngere a șurubului. Nici oamenii din vremea respectivă (inclusiv cei angrenați
Melancolii de critic literar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13278_a_14603]
-
realitatea anilor ’50 arată puțin altfel decît este ea reprodusă în manualele de istorie cu pronunțat iz ideologic. Gabriel Dimisianu își amintește astăzi că ea nu a fost una liniară în teroare așa cum lasă să se înțeleagă sintagma „obsedantul deceniu”. Terorii inițiale i-au urmat ușoara relaxare din perioada hrusciovistă și, mai apoi, după zdrobirea revoluției ungare din 1956, o nouă strîngere a șurubului. Nici oamenii din vremea respectivă (inclusiv cei angrenați în diverse structuri de conducere) nu erau toți la
Melancolii de critic literar by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13278_a_14603]
-
Puțulica face pipi!” Cu această frază îmi încep fiecare dimineață. Urmează un ritual răvășitor, care nu se va schimba cel puțin încă zece ani de acum încolo. Ziua se prăvălește peste mine, eu pe scări, cu copilul în brațe, începe teroarea micului dejun, amenințările, pedepsele, laptele băut cu lingura, presiunea orei de mers la grădiniță, dezbrăcatul, îmbrăcatul, ștersul lacrimilor... După plecarea lui, caut să mă recompun din deranjul infernal din casă, din hainele azvîrlite peste tot, din vacarmul care îmi vuiește
Saddam Bussein by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13284_a_14609]
-
1862-68, ceea ce a determinat comparația cu Pe aripile vîntului. Dar Cold Mountain e lipsit de aura romanțioasă a romanului Margaretei Mitchell, oferind în schimb aluzii tăioase la actualitate printr-o virulentă diatribă la adresa a tot ce înseamnă război, violență și teroare în slujba unor cauze fals patriotice sau ideologice. Romanul lui Frazier este odiseea unui tînăr militar sudist, Inman, care, sătul și deprimat de tot ce a văzut și trăit în patru ani de război, dezertează din spitalul militar și pornește
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
facă din Ungaria cel mai rău format și cel mai puțin reformat dintre statele succesoare ale Imperiului Habsburgic, prezidând peste unul dintre sistemele politice rarisime ale secolului XX: restaurația monarhică [...] Evenimentul cel mai detestabil al primului deceniu horthyst a fost Teroarea Albă din anii ’20, șcândț a fost folosită tortura, a fost reintrodusă biciuirea publică și au apărut asasinatele politice mușamalizate.” 2 Dar această unilateralizare a culpabilizărilor nu e singurul reproș de care e pasibilă cartea d-lui Pomogáts Béla. Unele
Un test de neocolit by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/13335_a_14660]
-
adevărat interesantă a acestei cărți este jurnalul inițial, scris în anii instaurării puterii comuniste. După evenimentele din decembrie 1989, piața cărții din România a fost invadată de jurnalele și memoriile unor oameni care, după puterile lor, au încercat să înfrunte teroarea comunistă și care au plătit cu ani grei de închisoare vini reale sau imaginare. Citind mai toate cărțile de memorii apărute în ultimii ani, cineva care nu a trăit în țară ar putea ajunge la concluzia că românii au fost
Zburdălniciile inimii și ale minții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13360_a_14685]
-
cam hazardate și artificioase. Așadar, nu expedientele de tip aventuros, polițist și rocambolesc (și alte concesii făcute rețetelor postmoderne) asigură rezistența romanului, ci protagonistul în jurul căruia se țese rhizoma narativă, captivant, de la intrarea în scenă până la răpirea aceluia de către seniorii terorii islamice, spre care își extinsese maladiva ambiție de putere. Fapt e că Grig Plagamat, după lovitura de palat din Marconia, părăsise craterul din Șipote (toposul din Batalioane...), luându-l cu sine nu numai pe vistiernicul Codru Furgoteiu, ci și comoara
Un roman cu cheie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12026_a_13351]
-
O resemnare mioritică pe care, culmea, scriitorul o găsește demnă de dispreț. De aceea oscilează în blamul comunismului de fiecare dată când vine vorba de literatură. Atâta timp cât, de bine de rău, oamenii se "acomodau" și se "supraviețuia", ce mai conta teroarea, sărăcia, umilința: "Am... trăit, totuși!". Importante erau reînnodarea tradiției și criteriul estetic și, de vreme ce glorioasa-i carieră a fost posibilă în numele lor, comunismul poate fi tratat distant și cu îngăduință. Nu megalomanie, ci Vocație, spune scriitorul care, îngropat în operă
Breban. Nicolae Breban by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12042_a_13367]
-
al stăpânului. Când și când, el are tentația să-l imite. E chiar nostim când tenorul (Don Ottavio) își ia un scaun, îl plasează la rampă și cântă liniștit către noi. Primordialitatea muzicii domină întregul final. Către sfârșitul scenei de teroare, în timpul ultimei înfruntări între îndrăzneala temerară a seducătorului și pedeapsa fatală, când deznodământul pare a fi iminent se înalță din fosă, parcă atrasă în magia clipei, întreaga orchestră. Ea rămâne, cu dirijor cu tot, la nivelul scenei. Cortina se închide
Wagner și Mozart la Opera din Budapesta by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12164_a_13489]
-
mai acut, mi-a transformat acești ultimi ani într-un coșmar. Înainte, apele erau mai clare, conținutul lor, mai cunoscut. Înainte, orice formă de rezistență însemna un pericol real pentru tine sau pentru familie. Însemna moartea sau spălarea pe creier, teroarea zilnică, înnebunirea, amenințarea, hărțuiala, exilul. Acum, nu. Deși, în ultimii patru ani, tot mai mulți ziariști, și nu numai, au încasat-o zdravăn, la propriu. Și totuși. Ca peste tot în societate, și în cultură, amestecul valorilor autentice, incontestabile cu
Cui îi e frică de luna decembrie? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12175_a_13500]
-
să îmbrace totul în senzațional. În contextul de mai sus, simpatice sunt sondajele de opinie când omului de pe stradă i cere părerea despre cutare lucru. Cel mai adesea, apar momente hilare, fiindcă majoritatea interpelaților se bâlbâie, încearcă să scape de teroarea microfonului vârât sub nas, zic și ei o inepție-două cu speranța să fie lăsați în pace, dar reporterul nu renunță, ci stă cu microfonul apropiat de buzele speriatului în timp ce penibilul evoluează spre un ridicol complet. Dar ce palpitante sunt transmisiile
Fermecătoarele transmisii în direct by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12197_a_13522]
-
cazul celor publicate de Octavian Paler și Ion Anghel-Mânăstire - sunt organizate procese publice. Toate aceste măsuri și numeroase altele, inițiate de o monstruoasă birocrație constituită în spațiul culturii, nu mai au însă eficacitatea celor din timpul lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, când teroarea ideologică era susținută de amenințarea cu lichidarea fizică a nesupușilor. Cărți interzise înainte de a deveni cărți Activitatea criminală desfășurată de regimul comunist în domeniul culturii s-a îndreptat și împotriva manuscriselor sau dactilogramelor - confiscate de la scriitori și păstrate apoi sub
Din "realizările" regimului comunist - Cărți interzise by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12187_a_13512]
-
i se suprapune o confuzie socială la fel de mare. Faptul că secolul XX a cunoscut, din punct de vedere politic, culmea ororii a avut - literar vorbind - un rezultat paradoxal: pe de o parte, puterea politică absolută și-a putut impune, în mijlocul terorii generale, propriii ei protejați și a putut decreta drept mari scriitori personalități fără relief, care confecționau o literatură-propagandă extrem de utilă; pe de altă parte, în toate structurile politice criminale caracteristice secolului XX literatura a ocupat, prin reflex, o situație privilegiată
Suferința scriitorului by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/12239_a_13564]
-
continuă, recent, cu O zi din viața lui Ivan Denisovici, unde regăsim experiența concentraționară cu tot ceea ce aceasta comportă ca distrugere a ființei. Regret nespus că nu am văzut aceste spectacole care ne dezvăluie un alt Zholdak, artist marcat de teroarea exercitată de-a lungul secolului trecut de puterea totalitară sovietică. Zholdak nu poate uita cumplitul martiriu. S-ar părea că astăzi regizorul șovăie între cele două căi. Pe care dintre ele o va urma? Totul ne lasă să credem că
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]
-
că-mi displace la el ceva. îndur stând/ locului, cu grijă să nu-mi scârțâie scaunul,/ să nu mi se facă sete, să nu mă doară burta,/ să nu tușesc, să nu casc gura./ Și tocmai în aceste momente de teroare,/ când nu se aude nici musca, începe să-mi curgă nasul/ și mă îneacă o tuse pe care nu reușesc s-o reprim"(Cartea poștală). Firește, un vlăstar astfel tratat acumulează elementele unei decepții cu imprevizibile consecințe, în rîndul cărora
Sub zodia "netrăirilor" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12643_a_13968]
-
Dacă, din punct de vedere editorial, primii ani ai tranziției, au fost dominați (era firesc să fie așa) de mărturiile celor care, într-o formă sau alta, au înfruntat regimul comunist și au cunoscut pe propria lor piele tehnicile de teroare ale sistemului concentraționar din anii '50, în ultimii ani au început să apară și altfel de mărturii despre viața dinainte de 22 decembrie 1989. O serie de texte apărute în presa culturală și în volume colective demonstrează că în vremea din
Rosso Relativo by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12671_a_13996]