254 matches
-
e îndemnat de ambiții mari, îndeosebi în ipostază de prozator, N. izbutește mai mult. Bine prinse, personajele nuvelelor Șilimon Pălămariu și Hangiul de la Cușmariica au viață, ca și unii dintre colegii de seminar evocați în fragmentele publicate din romanul autobiografic. Terorizat, rupt de viața literară mult timp, scriitorul și-a reluat uneltele abia în jurul anului 1968. Numeroase poezii compuse în ultimii ani de viață atestă vocația inițială, dar și dificultatea recuperării timpului pierdut. De o valoare reală sunt articolele („Reconsiderarea” lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288428_a_289757]
-
au fost condamnate la moarte. Executarea lor era făcută publică doar câteva zile mai târziu. Cei mai mulți dintre cei arestați au rămas în centre de anchetă ani în șir. Cu ochii acoperiți și cătușe la mâini, acești oameni erau atât de terorizați, încât deseori preferau să-și mănânce excrementele și să-și bea urina, decât să ceară să fie duși la toalete. Ei sfârșeau prin a fi executați fără milă, cu un glonț în cap. Chiar și liderul comunist Lucrețiu Pătrășcanu, condamnat
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Pe fața de pânză roșie se vedea limpede un lichid sub formă de pată lăbărțată, iar în atmosfera camerei de tortură plutea un iz de natură viscerală. Eram îngrozit. Nu mai eram o ființă umană, ci un animal, un cobai terorizat, bătut și schingiuit în virtutea unei legi nescrise dar care funcționează din păcate în toată lumea: dreptul celui tare asupra celui slab; dreptul celui mare asupra celui mic; dreptul celui care dispune de forță împotriva celui neajutorat. "Homo homini lupus est." (Omul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în servietă Adriana... Cel mai bine ar fi fost, desigur, să-l iau cu mine și să-l duc, măcar la editură, de unde nu l-ar fi alungat nimeni, unde există subsol, curte... altă dată, am fost, pur și simplu, terorizat, zile în șir, de o pisică nimerită parcă dinadins chiar sub fereastra dormitorului nostru... Cum se crăpa de ziuă, începea să miaune sfâșietor. Implora, ne implora pe noi, cele câteva sute de oameni, inimi împietrite, din cele două blocuri paralele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de culoare a câtorva dintre principalele tablouri ale pictorului. „Nu vreau să-i sperii pe oameni” - răspunde Rubliov când îi cere să picteze o „Judecată de apoi”. Preeminența liniei curbe în siluetele sale ondulate cu infinită blândețe, umanitatea profundă, uneori terorizată, alteori împăcată cu sine, a chipurilor sale de sfinți, delicatețea tonurilor cromatice ne arată că pictorul s-a ținut de cuvânt, că artistul a transcris în opera sa mesajul de încredere, de speranță, de lumină pe care omul a izbutit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ce a încercat el să facă acolo, dar a fost o ruină de la început, pentru că, de fapt, el nu le făcuse niciun bine oamenilor, deși intenția era să le facă bine. Ce a rezultat a fost o populație de oameni terorizați. Era foarte clar : Scorniceștiul e un model pentru ce s-a întâmplat în România per total. Aveau același primar, când am fost eu, prin anul 2000, ca în timpul comunismului, ales neîn‑ trerupt. Și lumea spunea : „PĂi, da, la noi nu
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
plan, irepresibil, omenescul. Cu toate că sunt diferite prin lumea pe care o investighează, istorisirile În drumul spre păcat, Pădurarul Ion Bentu, „Mi-e dragă Nonora!”, Gheorghe Cătălina întrupează aceeași obsesie a erosului vinovat. Aici câteva personaje masculine se aruncă în iad, terorizate, fără a i se împotrivi hotărât, de demonul cărnii. Acolo ajung și Mură, și Oleana, tinerii din romantica poveste de dragoste, cu subiect sadovenian, Copca Rădvanului: ea, fiică de boier, el, țigan lăutar rob. În Soleima, eroina titulară, o cadână
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
despre tine. Și încă atâtea, atâtea altele. [...] Ești copil dacă îți închipui că îi pasă cuiva de biata țara asta încătușată; am fost azvârliți ca hrană unor sălbatici și o să rămânem prada lor. Ne crezi îndoctrinați, dar nu suntem decât terorizați, batjocoriți, amenințați la tot pasul. Uite, muzica de afară îmi arată cât de mare este distanța, ruptura dintre noi. Și când te gândești că există oameni care-și spun vorbe tandre, care iubesc, care văd iubi rea ca pe lucrul
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
să aibă sau să nu aibă pasiunea digestiei alimentare; dar, în orice caz, existența lui istorică va fi redusă la digerarea propriului său Univers“. Însă și prietenul său, Petre Biriș, încearcă din răsputeri să nu se lase „confiscat, macerat și terorizat“ de timpul profan, să trăiască „nu numai în Timp, ci și în Eternitate“, însă fără a evada complet din istorie. Tot ca o mare grijă pentru această coordonată, a timpului, Ștefan știe întotdeauna în ce zi este, „am mania asta
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
discreditat și peri- feric față de care excesele sunt permise. Lefter o pălmuiește pe chivuță, gest pe care nu-l amendează nimeni, compor- tamentul său asimilabil unei furor hystericus este abuziv și recalcitrant. Acesta „răcnește îngrozitor cu pumnii-ncleș- tați” la femeia terorizată, a cărei sarcină reclamă un com- portament mai blând, „pe când ceilalți doi o strâng de aproape într-un colț”. Violența nu este doar verbală : „Și-i trage țâchii o palmă, s-o năucească”. Femeile sunt arestate, sunt ținute nemâncate, parte
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
femeile nu reușeau să-și aducă bărbații și să se declare bulgari la autoritățile locale. Trebuie să fi trăit în aceste nefericite regiuni ale Macedoniei pentru a-ți da seama ce însemna viața de zi cu zi a populației, mereu terorizată, mereu tremurînd, gîndindu-se la ce o aștepta a doua zi, după ororile din ajun. Nu puteai, în fața acestor atrocități sistematice, să păstrezi filosofia zeflemitoare a ambasadorului Franței, Constans, care spunea: "Ce vreți? Fiecare regiune de pe glob își are obiceiurile sale
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
nici cea din care el „se salva”, dar nici cea, mincinoasă, a basmului. O lume În care „Înțelesul” putea deveni posibil chiar și În forma sa cea mai Înaltă, mai augustă - simbolul! Sau sublimul, ca În vis, uneori, rareori, când, terorizați și fermecați totodată, contemplăm munți vertiginoși și Înghețați magnific sau oceane de gheață, țărmul uriaș și sălbatic al mării, orașe formidabile sclipind sub un soare etern, ca o promisiune prea mare pentru speranțele noastre mici, diurne, „previzibile” sau, cum am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
informații“ spectrale privind fie realitatea imediată, fie realitatea continentală sau planetară, fie cea cosmică. De mare succes se bucură, de pildă, „încălzirea globală“. Dârdâim sub nămeți, alunecăm pe gheață, nu ne mai putem desză pezi trotuarele și automobilele, dar citim terorizați despre inflamația generală în care vom sucomba curând. Vom muri de cald, ne vom trezi într-o bună zi cu Polul Nord în cana de cafea și cu Fram ursul polar în curte. Mai sunt, apoi, sezonierele gripe animaliere. Armate de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
nezdruncinată, simplă. Îmi vine în minte un episod pe care l-am citit cu ani în urmă. Un vapor e în prada furtunii. Toți pasagerii sunt cuprinși de groază și de teroare în fața pericolului iminent al naufragiului. Și între toți, terorizații, este un copil care, într-un colț al vaporului, se juca fără nici o frică. „Cum? Tu te joci? Nu-ți este teamă?“. „Tatăl meu e cel care conduce vaporul! De ce ar trebui să mă tem?“. Dragi și iubiți frați, la
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
soare. Un polițist găsește acolo un copil. Să fie oare copilul eroinei ? (E mai mare cu cel puțin trei ani, dar, în punctul acela, spectatorul are tot dreptul să nu mai aștepte nimic de la Eastwood.) Dar nu e. E complicele terorizat al unui ucigaș în serie care a răpit și a omorît 20 de copii. E bîntuit de flashbackuri. Spre deosebire de prima parte a filmului, care mergea tot înainte, această parte a doua e plină de flashbackuri). E dus la secție și
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
scria că un popor care-și omoară conducătorul, nu are dreptul să trăiască liber și trebuie să fie desființat sau ocupat de alte națiuni cu o conștiință mai dezvoltată și mai responsabilă. Referindu-ne la felul cum au fost judecați, terorizați, condamnați și executați acei oameni, făcând abstracție de funcția și activitatea lor în folosul națiunii române, a fost o crimă poate necunoscută în istoria țării noastre. Aceste fapte se petreceau prin evul mediu,cu funii care i legau pe victime
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
lumea uită repede suferințele îndurate: frigul, foamea, lipsurile de tot felul, umilințele , cozile interminabile la benzină (cota de 20 litri lunar!), la lapte, la carne. Lumea a uitat că nu avea niciun drept la opinie, că era suspectată, urmărită, spionată, terorizată, că era o masă de manevră, pusă să bată din palme, la comandă. O schimbare radicală era imperiosă necesară, dar schimbarea unui regim politică nu înseamnă că binele apare instantaneu, depinde tot de oameni. Este adevărat că schimbarea de sistem
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
dacă nu ar fi fost bine păzite, ar fi fost negreșit jefuite sau incendiate, după obiceiul bolșevicilor. Guvernul Român a fost atunci obligat să trimită în Basarabia trupe care să păzească aceste depozite, misiune care i-a fost ușurată atunci când, terorizat și sătul de actele de tâlhărie la care se dedau fără încetare și de mai multă vreme trupele rusești care, pentru a se întoarce acasă traversau obligatoriu Basarabia, „Sfatul Țărei“ a adresat Guvernului Regal, la cererea întregii populații, rugămintea de
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
mai ales în acele momente tragice. Bineînțeles, nu și putură vorbi, tatăl prea suferind, copilul prea sfios. Numai mama era de față. Când însă trecu dincolo și se văzu între atâtea chipuri necunoscute, se uită speriat împrejur, ca o căprioară terorizată. Curând însă, și mai ales grație copiilor Pillat, gheața se topi și se familiariză cu noi, ba chiar se arătă doritor de a face parte din familie. Astfel, auzind pe ceilalți nepoți chemându-mă Tanti Bi, nu Tante Sabine, cum
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
grotescului. Un grotesc vizând, în Comitet de ajutorare, lipsa de omenie a celor înstăriți, care își ascund nepăsarea egoistă față de cei aflați în nevoie (șomerii, în speță) sub fățarnice motivații, sau, în Proprietarul, comportamentul maniacal al unui „proprietar” de provincie, terorizat - până la gestul sinucigaș - de spaima că i s-ar putea risipi agoniseala. Câte o notă duioasă se strecoară în secvențele de dramatism (Vâltoarea, Muntele de zgură), așa cum sobrietatea narațiunii dă un oarecare efect viziunilor de coșmar (Noapte de cloroform). Loviți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287598_a_288927]
-
o răsfață; postelnicul nu mai sufla...". (Anti)climaxul nu întârzie: Stafia se așeză pe pat lângă dânsul, postelnicul scoase un gemet. Un fulger aruncă lumină... Acum stafia începu să tremure. Ea văzuse fața postelnicului". Descoperirea are efecte salutare pentru cel terorizat: "Ce va face? se înșelase: nu era postelnicul acela ce căuta. Ea retrase mâna repede, se scoală, se depărtează; crede că postelnicul o preurmă; iese din cameră și se face nevăzută". În urma apariției, rămâne un brâu alb: devine clar pentru
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Ba dimpotrivă. Acesta pare să fi fost unul din marile blesteme ale lui Steinhardt: să fie trădat, turnat de o parte dintre cei mai apropiați prieteni ai săi. Cât de trist trebuie să fi fost acest fapt pentru cel ce terorizat, speriat de ancheta declanșată după prima confiscare a Jurnalului (cea din 1971) spunea necontenit: "I-am rugat să nu mă facă turnător. Orice, dar asta nu". Dar despre apropiații săi ce dădeau note Securității, ceva mai târziu. De ce trebuia supravegheat
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
până și defectele"? Iată o întrebare pe care multă lume și-o pune. Această întrebare ar căpăta legitimitate într-o societate normală, cum, însă, nu era cea comunistă. Nebunia acestei societăți determina Securitatea să terorizeze un popor întreg. Cei mai terorizați erau, firește, urmăriții, dar nici ceilalți nu se simțeau prea bine, conștienți fiind că în orice moment ar putea intra și ei sub lupa acestui aparat represiv. Nici măcar turnătorii nu erau prea liniștiți, deoarece știau mai bine ca oricine cu
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
vorba nu numai de relația stăpân-slugă, tiran-tiranizat, ci mai ales de una de de farsă malignă ce tinde spre autoexterminare: "Membrii cuplului care se devorează reciproc pot fi considerați drept simbol al reducerii la neant. Stăpânul și sluga, teroristul și terorizatul, călăul și victima, complici în farse sinistre, în agresiune, în crimă, se anihilează reciproc". Maestru al subversiunii, al parodiei, Urmuz este un homo ludens în linia lui Kafka sau Lewis Carroll. Farsele agrementate cu mici ceremonii și formule repetitive sunt
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
teamă și inconsecvență. Abundă interviurile luate cu stîngăcie, redate apoi în pagină cu multe greșeli și ambiguități de stil. Dacă telefonezi la redacții pentru o problemă administrativă (uneori ziarele se pierd sau ajung cu întîrziere) îți răspunde o voce anonimă, terorizată: - "Floricica". Ca să obții un ton de fax trebuie să ai nervii tari; redacțiile respective nu au bani să-și repare fax-urile antice decînd lumea, nu au bani de hîrtie sau, cum mi s-a întîmplat la "Dilema" fax-ul
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/13996_a_15321]