249 matches
-
anastomoze ale ființei cu lucrurile, eul e disperat de lipsa reperelor stabile, a rostului. Pe cât de densă, împietrită e materia, pe atât de abstract și nedefinit este fluxul conștiinței, a cărui instabilitate dislocă eul din realitate și îi provoacă vertijuri. Terorizat, exclus sau atras cu perfidie de materie, descumpănit de conținutul propriului psihic, personajul se simte și mai străin în lumea oamenilor, ale căror manifestări i se par hilare, artificiale. Mult mai adevărate, mai coerente par spectacolele propriu-zise - filmul, teatrul, panopticumul
BLECHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
vedeau câțiva oameni care ieșiseră la o plimbare de dimineață sau la cumpărături. Ajungând la școală, am observat profesorii care, spre deosebire de ieri, erau ieșiți pe coridoare și făceau ordine acolo unde exista deja... se băgau în seamă. Colegii mei păreau terorizați, căci o bună parte din ei fuseseră amenințați fără vreun motiv bun și câțiva au fost chemați la cancelarie în diferite pauze pentru a discuta cu diferiți profesori despre comportamentul lor. A fi chemat la cancelarie, în zilele astea, înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
lupi și au fugit până la ușa cancelariei. Cei rămași în urmă, sfătuiți de mine, au început a se răspândi pe holurile școlii, strigând "Criminalul!". Ca la un semnal prestabilit, elevii din toate clasele și-au scos profesorii, care erau la fel de terorizați ca și al nostru, pe hol, punându-i pe fiecare să se îndrepte înspre cancelarie. Coridoarele erau acum împânzite de elevi, fiecare strigând ce le trecea prin minte. Fluxul de adrenalină era incredibil! Toți vroiau să facă mai mult și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
un pic! "Velail" nu i-a atras atenția numai lui, ci și celorlalți de lângă el, adică nouă. Pe ecran erau scările blocurilor dimprejur. Erau pline de oameni care se îmbulzeau și se îmbrânceau, se împiedicau în graba lor și ieșeau terorizați afară. În spatele lor, asigurându-se meticulos că blocurile fuseseră evacuate, veneau Gardienii. "Tipic", zise o voce. "Tactică normală", spuse o alta. "Dragul meu Împărat", făcu un glas pe care nu-l mai auzisem până atunci, "ai face bine să supraveghezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Sunt fel de fel de oameni, cea mai mare parte englezi. Unul din aceștia, Doyle, excentric și fanfaron (O. Martins) proclamă că trebuie să se facă ceva pentru eliberarea "acelor nenorociți de indigeni" (those damn'd natives). Indigenii erau portughezii terorizați de Don Miguel. În Londra apăreau afișe cu următorul text: Se caută de către o companie comercială și colonială, bărbați activi și inteligenți, pentru a lucra ca fermieri în Brazilia sau aiurea". Oamenii se înrolează fără să știe unde vor fi
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Încă un nume care trebuie reținut... Valul de ură împotriva lui Afonso Costa crește nestăvilit. Toți așteaptă căderea lui: militarii, monarhiștii, unioniștii lui Brito Camacha, independenții, catolicii și, mai ales, mulțimea neîncadrată în nici o grupare politică, masa aceea fără nume, terorizată, flămândă, demoralizată de atâtea idealuri trădate. Unioniștii lui Brito Camacha încep să uneltească răsturnarea Guvernului. Nu găsesc însă destul sprijin în cercurile militare. Și de aceea Brito Camacha acceptă cu entuziasm colaborarea lui Sidonio Paes, fost ofițer de artilerie și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
decât aceea cu care se puteau mișca Sebastianus și tovarășii săi, care zadarnic speraseră la început să întâlnească vreo unitate de milițieni cu ajutorul căreia să încerce măcar să încetinească înaintarea dușmanului. în schimb, se văzură curând obligați să străpungă o mulțime terorizată care, în virtutea unui soi de instinct animalic, se îndrepta într-o goană nebună către piața centrală, unde, alături de edificiile publice, se înălțau, reședința episcopului și Catedrala, al cărei clopot porni curând să sune ritmic și puternic, chemând cetățenii să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să se coordoneze în vreun fel. La o cotitură, se pomeni la mică distanță de piață și constată că ieșirea de pe strada sa era deja blocată de mulțimea aflată în fugă; un vuiet confuz, în care accesele isterice ale femeilor terorizate se suprapuneau peste plânsul copiilor, peste indicațiile contradictorii ale milițienilor ori ale capilor improvizați ai gloatei se ridica de peste tot. în mijlocul haosului, câteva grupuri de oameni plini de bunăvoință încercau să mute carele, pentru a alcătui baricade, dar cu greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
după pofta inimei Întemeierea unei familii. Nimeni pe această planetă nu are dreptul să sechestreze indiferent ce persoană: dreptul la viață nu a fost oferită de tiranii ce se consideră trimișii Lui Dumnezeu istoria dovedind realitatea; atunci când ce-i mulți terorizați și mai ales flămânzi, În pragul disperării au pornit hotărâți să demoleze pe acești Îngânfați, nici măcar Dumnezeul lor nu i-a putut și nu-i poate salva de la spânzurătoare ori plutonul de execuție...! „Desigur, cu privire la fertilitatea femeilor ai perfectă dreptate-interveni
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Mobila, tablourile, covoarele, toate părea excesive, niște exagerări; ca bărbat singur, nimic nu i se mai părea normal. Naji era revoltat de propria extravaganță și-așa a revenit la vechile lui obiceiuri - se spăla obsesiv de des și se masturba terorizat, temându-se că Allah avea să-l pedepsească pentru îndoielile și indulgențele pe care șii le oferea. Căutând disperat o formă de alinare, Naji s-a întrebat dacă salvarea nu era de găsit prin jihad, care promite iertarea păcatelor tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
toate colțurile orașului, de la Najd până la Fântâna Lacrimilor, și de la mahalaua Olarilor până la Câmpul cu Migdale, iar cei care strigau cât îi ținea gura nu tremurau mai puțin decât ceilalți. N-am să-ți ascund că eu însumi mă simțeam terorizat și că aș fi dat bir cu fugiții de nu m-aș fi temut că mă fac de râs. Închipuie-ți așadar nebunia demersului nostru: vreme de două zile încheiate, mii de orășeni semănaseră dezordinea pe străzi, zbierând cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
am fost crescuți în teama de dosarele întocmite mereu de o forță nevăzută, în numele unei puteri din neguri, ținute de inși care, prin însuși faptul că aveau acces la dosare, deveneau stăpâni atotputernici, cu drepturi zeiești asupra destinelor unor chinuiți, terorizați și îndobitociți de frică, oameni oarecari. Comunismul ne-a îngenuncheat și ne-a ticăloșit nu prin cine știe ce ideologie, nu prin nenumăratele crime și nedreptăți, ci doar prin teroarea continuă a dosarelor. Acolo, la dosar, putea fi adăugat mereu un „ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
torturau fizic și psihic deținuții politici. Acești oameni nu mai aveau respect pentru om și pierduseră orice măsură și sensibilitate omenească. Peste lagăr plutea duhul negru al morții. Acest duh negru l-a dus pe GICĂ DRĂGOI la actul disperării. Terorizat noapte de noapte de ofițerul politic să devină informator, într-un moment de gol sufletesc se aruncă în sârmă (zonă interzisă) și este ciuruit de gloanțele securiștilor (aprilie 1951). Alt caz: Îl văd aievea pe blândul CORNELIU NIȚĂ, plin de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
-l 41 IUBITELE VIEȚUITOARE botezasem Nae. Mă întâlneam cu el când se termina dejunul; după ce masa era strânsă, mă duceam tiptil-tiptil să aștept la gaura de lângă ușă, unde îl descoperisem cu un an înainte, căutând vreo firimitură uitată; îl chemam, terorizată să nu vină jupâneasa să-i tragă cu mătura-n cap. Nae sosea, iar eu, cu pâinița în mână, îi dădeam prânzul. Seara, Miți, motanul, venea după mine, simțind trădarea. Trebuia să fiu cu ochii-n patru tot timpul. A
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
șoricel pe care-l botezasem Nae. Mă întâlneam cu el când se termina dejunul; după ce masa era strânsă, mă duceam tiptil-tiptil să aștept la gaura de lângă ușă, unde îl descoperisem cu un an înainte, căutând vreo firimitură uitată; îl chemam, terorizată să nu vină jupâneasa să-i tragă cu mătura-n cap. Nae sosea, iar eu, cu pâinița în mână, îi dădeam prânzul. Seara, Miți, motanul, venea după mine, simțind trădarea. Trebuia să fiu cu ochii-n patru tot timpul. A
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
de crengile unui brad. Cînd, dimineața, mă scol după un vis venit din lumea veche, simt o deplinătate sufletească care se destramă imediat ce rețin pe retină cei patru pereți ai cămăruței în care locuiesc. Într-o dimineață m-am sculat terorizat. Plutea încă în fața ochilor capul meu întins pe-o tavă de către cineva care i-l oferea lui Fărocoastă. Începusem să observ că visele mele nu erau decît obsesiile de peste zi care se descărcau în timpul nopții. Mă culcasem agitat, în stare
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
trecut? ― Da, cred că da. ― Atunci ești În afara oricărui pericol. Îți vei aminti micile detalii scăpate cu timpul. Nu eram sigură că detaliile de care vorbea erau chiar atât de insignifiante. M-am uitat la mama, care era chiar mai terorizată decât mine. ― Bună, am șoptit. ― Bună, spuse zâmbind aproape imperceptibil. Am simțit că doctorul voia să mă uit din nou la el. ― Mama ta mi-a spus că ești dansatoare, spuse cu o precauție ciudată În glas. I-am confirmat
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
pasarelă în U ca la casele din Parisul vechi (exact așa spune K.), cu miros de clătite, ardei copți, mirosuri amestecate de bucătărie orientală care invadau refugiul blocului, prima și ultima dată când am vizitat-o. Traversând grăbit pasarela, priveam terorizat înainte spre ferestruica bucătăriei ei, ca nu cumva să-mi alunece privirile în jos, unde se săpa groapa ghenei, aproape conică din cauza perspectivei. Dacă s-a isprăvit concediul, coșmarurile mele de noapte încep să anunțe iarna mizeră a orașului. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
românească a războiului ruso-turc. Amiralul, însă, nu era deloc răcit, ci cu totul scârbit. În drumul lui spre București întâlnise dovezi clare ale abuzurilor armatei ruse asupra populației. Sate întregi părăsite, păduri arse, băjenari flămânzi și înfrigurați, orășele și târguri terorizate, jecmănite, fete, neveste luate cu de-a sila, umilite, violate, ucise... Soldații rechiziționau tot, dar fără să plătească nici măcar o copeică. țarul îi vorbise consternat despre toate aceste „excese” înainte de a pleca spre Principatele Române. Iar acum amiralul se convinsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
M-am dus să înot și când am ieșit din apă, crezând că mă duc la Robert,... (Jake râde deja), m-am îndreptat către un biet băiețaș, care era singur la plajă. Dacă ai fi văzut ce expresie avea! Arăta terorizat! O femeie pe jumătate dezbrăcată venea spre el, făcându-i cu mâna. Pur și simplu începuse să se tragă înapoi, să se depărteze de mine... —Trebuia să-i zici: „Ce faci, frumosule? N-ai vrea să te reprofilezi azi?“ își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cădeau ca popicele. Străbătu în fugă coridorul B și se uită prin hublou în interiorul sasului. Era gol. Apoi zări forma căzută pe punte: era Parker. Se aplecă peste el. Era groggy și pe jumătate inconștient. ― Ce s-a întâmplat? Puri terorizat! Ai...? Inginerul bălmăji ceva, se ridică cu greu și arătă spre sas. Ripley privi în direcția indicată și văzu o gaură, încă sfârâind, în tambuchi. Sasul căscat, deschis spre infinit, după ejectarea creaturii, Ea se îndreptă. Acidul traversase peretele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
atârna un imens cocon. Semăna cu un hamac închis, tanslucid, urzit dintr-un fel de fibră albă foarte fină și foarte solidă. Degetele-i accentuară involuntar apăsarea pe trăgaciul armei. Înaintă. Lumina lanternei traversă învelișul coconului. Un corp înăuntru... Dallas! Terorizată, Ripley îi văzu ochii deschizându-se și privind-o țintă. Buzele se dezlipiră, conturând cuvinte. Ea se apropie mai mult și scârbită și fascinată. ― Ucide-mă, se rugă vocea. ― Ce... ce ți-a făcut? Dallas încercă încă o dată să articuleze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Jones îl văzu. Se zbârli și zgârie cu frenezie capacul cutiei. Ripley tresări. Creatura era acolo, în fața ei. Nu ieșise din mica ambarcațiune. Se gândi mai întâi la aruncătorul de flăcări. Se afla pe punte, de cealaltă parte a bestiei. Terorizată, Ripley căută un loc unde să se adăpostească. Un sas! Al cărui tambuchi se deschisese în timpul exploziei lui Nostromo. Bătu în retragere și se vârî într-un ungher. Cum se mișcă, creatura ieși din umbră și înaintă. Când Ripley intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
fost în mod inevitabil jefuite și incendiate, potrivit obiceiurilor bolșevice. Trimiterea în Basarabia a trupelor necesare pentru salvgardarea menționatelor depozite era deci pentru guvernul român o datorie imperioasă și această sarcină i-a fost facilitată într-un mod deosebit când - terorizat și exasperat de actele de jaf la care se dedau fără încetare timp de luni îndelungate trupele rusești care, pentru a se întoarce la căminele lor, traversau în mod necesar Basarabia - „Sfatul Țării”, la cererea populației întregi, a adresat în
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
că nu faci la fel ? De ce să te simți obligată să dai pensii oamenilor de casă, să împarți haine de câte ori ai ocazia, să duci oala madamei Ana, doar ca să n-o trimiți la azil ? Când și așa stăteam înghesuiți și terorizați, tu și mai ales Muti găseați momentul să vă mai faceți asemenea scrupule ! Și pe stradă, de atâtea ori te-am observat cum îți deschizi poșeta la fiecare cerșetor ! Ți am atras de atâtea ori atenția că majoritatea lor sunt
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]