106 matches
-
missio) care ducea la pierderea tuturor drepturilor civile. Unii dintre cei exonerați, fiind acuzați la scurt timp de inițiatorii persecuției dioclețiene de a fi creștini, au fost iarăși arestați și condamnați la moarte. Toate acestea ne confirmă auguștii și cezarii tetrarhiei nu au avut un criteriu unic pe durata persecuției și că fiecare persecutor își dirija acțiunea proprie într-un mediu specific. Maximian a lovit cu precădere soldații; Dioclețian a persecutat îndeosebi episcopii și ecleziasticii, respectând persecuțiile precedente (ale lui Decius
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
unui detaliu din text. În capitolul II, guvernatorul face aluzie la o răsplată numită decennalia: dacă era vorba despre deceniul domniei lui Dioclețian trebuie să ne reîntoarcem la 293, an în care nu începuse încă persecuția, sau la 295, deceniul tetrarhiei, an în care a început poate și epurarea din armată. Aparenta neclaritate a termenului decennalia în exprimarea guvernatorului este justificată de antichitatea textului, care în opinia criticilor, face aluzie destul de clară la o informație contemporană evenimentului prezentat, a cărei menționare
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
după episcopii și preoții persecutați asemenea soldaților. Ambele categorii, bisericească și militară, formau opoziția cea mai solidă în calea planurilor lui Licinius. Presiunea exercitată de această prigoană a dus la îngroșarea unei mișcări pacifiste care își află originile la începuturile tetrarhiei (293), iar continuitatea până la perioada lui Iulian Apostatul (361-363). Scopul acestei mișcări pacifiste era acela de a slăbi tirania oricărui împărat, care își făcea din armată instrumentul principal pentru nimicirea creștinismului. Pacifiștii predicau în principal rezistența pasivă, care se revelase
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
a aduna cît mai multă avere, iar un interes ascuns a fost acela că ei sperau prin aranjamentul propus lui Octavianus, să obțină cetățenia romană și chiar mai mult în viitor! Împăratul roman a împărțit Iudeea în patru regențe sau tetrarhii, conduse de moștenitorii direcți ai fostului rege dar prezența străinilor ca stăpîni în Iudeea nu a fost acceptată în sufletul lor de toți mozaicii. Romanii au impus un recensămînt al populației în anul 6 al erei noastre însă acțiunea a
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
monarhilor/tetrarhilor iudei, ai aroganței și venalității preoți-lor, ai fanatismului religios și măcelurilor repetate. După moartea lui Irod(37-4 î.e.n.) Sanhedrinul a hotărît ca regatul iudeu să fie cîrmuit de împăratul romanilor care a împărțit țara în patru regențe sau tetrarhii, conduse de moștenitorii direcți ai fostului rege. În fața unei societăți corupte și ticăloșite pînă în străfundurile ei, vrînd să anuleze testamentul lui Irod cel Mare, Sfatul bătrînilor iudei a trimis o delegație care îl ruga pe Augustus să preia țara
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Urcarea pe tron a lui Diocletian în 284 deschide o epocă de restructurare a Imperiului, bazată pe sistemul tetrarhic, asociere de doi împărați ajutați de doi cezari: Dioclețian în Orient cu Galeriu și Maximian în Occident cu Constanțiu. După prăbușirea tetrarhiei, Constantin, singurul împărat din 324 pînă în 337, completează reformele lui Dioclețian. De aici decurge o nouă geopolitică a Galiei. Reorganizarea Galiei (harta 3, p. 412). După criza din secolul al III-lea, Dioclețian întărește puterea centrală și reorganizează armata
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]