205 matches
-
unde sunt oștile mele ?!... Praf făcute. De "furror teutonica". În cele din urmă, germanii aveau să înfrângă Imperiul Romei, ba să și pună pe tronul ei câțiva împărați de-ai lor, iar în secolele celelalte, să ridice un alt imperiu, teuton, fără să renunțe la ideea romană. A fost, într-adevăr, obsesia acestei națiuni puternice să subjuge Continentul... Dar nici Arminius... nici vreunul din Caroli... până la imperatorul Wilhelm întâiul, al primului război mondial, fără a-l uita pe Hitler, cu al
Descrierea Germaniei (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12603_a_13928]
-
aderat la Ordinul Teutonic în 1237 și a devenit principala sa ramură, denumită Ordinul Livonian. Ducatul Estoniei s-a înființat în partea de nord a țării ca dominion direct al regelui Danemarcei între 1219 și 1346, când a fost vândut teutonilor și a devenit parte din Ordenstaat. În 1343, poporul din nordul Estoniei și din Saaremaa s-a răzvrătit împotriva dominației germanice în Răscoala din Noaptea de Sf. Gheorghe, înăbușită în 1345. Eșecul răscoalei a dus la consolidarea puterii clasei minoritare
Estonia () [Corola-website/Science/296908_a_298237]
-
Măgurii Codlei. Cetatea se afla la așa-zisul „"Sachsenweg"” (drumul sașilor), drum care lega "Țara Bârsei" de "Provincia Sibiului". Cetatea a fost menționată prima dată în documente în anul 1265 sub denumirea „"castro Feketewholum"” (cetatea de pe Dealul Negru). După retragerea teutonilor cetatea a intrat sub ocrotirea regelui maghiar Béla al IV-lea al Ungariei. Probabil că la invazia tătarilor din 1345 "Cetatea Neagră" a fost distrusă și nu a mai fost reconstruită. Se presupune că așezarea a fost fondată de coloniști
Codlea () [Corola-website/Science/296999_a_298328]
-
maghiar Béla al IV-lea al Ungariei. Probabil că la invazia tătarilor din 1345 "Cetatea Neagră" a fost distrusă și nu a mai fost reconstruită. Se presupune că așezarea a fost fondată de coloniști germani în perioada în care Ordinul Teutonilor mai activa în Țara Bârsei. Localitatea a fost concepută ca sat cu o singura stradă, al cărui centru era reprezentat de o piață cu o biserică. Într-un document emis la 19 noiembrie 1377 localitatea este menționată pentru prima dată
Codlea () [Corola-website/Science/296999_a_298328]
-
tip Ariușd. Pe teritoriul comunei au fost găsite 109 morminte, datând din secolul XII, așadar dinainte de așezarea sașilor pe aceste locuri. Cetatea romanică era situată pe colina de la Feldioara, înconjurată pe trei laturi de râul Homorod. Experiența de constructori a teutonilor acumulată în Țara Sfântă și în Asia Mică a adus pe meleagurile transilvănene tehnici și soluții de construcție întâlnite la marile castele cruciate de la Tyr, Crac des Chevaliers și Ascalon. Din vechea cetate a teutonilor se mai păstrează astăzi numai
Feldioara, Brașov () [Corola-website/Science/300942_a_302271]
-
Homorod. Experiența de constructori a teutonilor acumulată în Țara Sfântă și în Asia Mică a adus pe meleagurile transilvănene tehnici și soluții de construcție întâlnite la marile castele cruciate de la Tyr, Crac des Chevaliers și Ascalon. Din vechea cetate a teutonilor se mai păstrează astăzi numai un rest dintr-un zid de piatră în partea de nord-vest. La ruinele cetății care se pot vedea astăzi pe colină abia se mai păstrează urme vizibile ale prezenței Cavalerilor Teutoni. Turnurile și curtinele de la
Feldioara, Brașov () [Corola-website/Science/300942_a_302271]
-
medievală, în germană: "Deutsch" (însemnând: german), engleză "Dutch", olandeză: "Duits" și "Dietsch" (primul însemnând: "german", ultimul: "olandez"), daneză: "tysk" (însemnând: "german"). Din jurul anului 875, scriitorii latini se referă la limba germană sub numele de "teutonicus". De aici, folosirea termenului de "teutoni" ca referire la popoarele germanice în general, în afară de tribul specific de teutoni înfrânți în Bătălia de la Aquae Sextiae, în 102 î.Hr. Popoarele germanice sunt clasificate, în funcție de limbă și origine astfel:
Triburi germanice () [Corola-website/Science/299636_a_300965]
-
primul însemnând: "german", ultimul: "olandez"), daneză: "tysk" (însemnând: "german"). Din jurul anului 875, scriitorii latini se referă la limba germană sub numele de "teutonicus". De aici, folosirea termenului de "teutoni" ca referire la popoarele germanice în general, în afară de tribul specific de teutoni înfrânți în Bătălia de la Aquae Sextiae, în 102 î.Hr. Popoarele germanice sunt clasificate, în funcție de limbă și origine astfel:
Triburi germanice () [Corola-website/Science/299636_a_300965]
-
în vechime prusacii baltici. este localizată pe coasta sud-estică a Mării Baltice. Capitala regiunii a fost Königsberg (redenumită Kaliningrad în 1946 de sovietici). Pe durata secolului al XV-lea, cavalerii teutoni au stăpânit teritoriul Prusiei, parte a statului monastic teuton. Rivalitatea teutonilor cu Regatul Poloniei a aprins mai multe războaie, printre care și războiul de treisprezece ani. Acest război a fost încheiat cu semnarea celui de-al doilea tratat de la Thorn din 1466, care a transformat Prusia Apuseană într-o provincie poloneză
Prusia Răsăriteană () [Corola-website/Science/299654_a_300983]
-
iepurelui) ș.a.m.d. Insula Dom a fost consolidată din cauza inundațiilor dese, în anul 1327 putând fi locuită. Ținutul de la Marea Baltică, în jurul anului 1000 e.n., era locuit de popoarele baltice "pruți". În anul 1225 a fost întemeiat primul ordin (al teutonilor) de călugări germani, prin ordinul regelui Boemiei Ottokar II, ce a cucerit cetatea existentă de lemn, înlocuind-o cu o cetate construită din piatră ,"Königsberg", ce folosea călugărilor ca fortăreață împotriva necredincioșilor "pruți". În regiunea cetății apar trei orașe germane
Kaliningrad () [Corola-website/Science/299245_a_300574]
-
Boemia. Emigrând în Italia venind din regiuni situate la nord de Alpi, unii celți învinși s-au mutat înapoi la rudele lor. Boii panonici sunt remenționați la finele secolului al II-lea î.Hr. când i-au respins pe cimbri și teutoni (Strabon VII, 2, 2). Mai târziu, au atacat orașul Noreia (astăzi în Austria) la scurt timp după ce un grup de boi (32.000, potrivit lui Iulius Cezar - numărul este probabil o exagerare) s-a alăturat helveților în tentativa de a se
Boi (trib) () [Corola-website/Science/299850_a_301179]
-
Sub autoritatea teutonă, Chojnice a devenit un important centru al producției textile. În perioada evului mediu, în apropierea orașului au avut loc două bătălii între ordinul teutonic și statul polonez :prima bătălie de la Chojnice, în anul 1454, soldată cu învingerea teutonilor și cea de-a doua bătălie de la Chojnice din 1466, cu învingerea Poloniei. Prusia Regală, făcând parte din Polonia s-a bucurat de o autonomie extinsă, aceasta a permis consiliului orășenesc din Chojnice să adopte în anul 1555 reforma lui
Chojnice () [Corola-website/Science/297949_a_299278]
-
râurile Isar și Amper. este membru al Alianței de Nord, o asociație informală a celor opt municipalități de la nord de München. Primele descoperiri care indică o așezare provin de la 1400 până 1250 î. Hr. Istoria orașului a început cu un oarecare teuton numit "Slius", așezat în acele locuri, vatra lui de sat numindu-se peste ani "Sliuuesheim", cum este menționat într-un act de danie al lui Rihpald din 785 („Traditio Rihpaldi“). În secolul al XII-lea, așezarea "Schleyßaim" s-a dezvoltat
Unterschleißheim () [Corola-website/Science/307751_a_309080]
-
pakistanezi, papuași, perși, peruani, polinezieni, polonezi, portughezi români, români, ruși, ruteni sakalavi, salieni, sân, santali, sârbi, sarmați, sarzi, saxoni, sciți, scoțieni, selgiuci, semiți, siamezi, singhalezi, sirieni, slavi, slovaci, sloveni, somalezi, sorbi, spanioli, suedezi, sumo, swazi, șvabi tadjici, taiuți, tamili, tătari, teutoni, thai, tibetani, tibu, traci, tuaregi, tukulori, tunguși, tunisieni, turci, turkmeni ubi, ucrainieni, uiguri, umbri, unguri, uzbeci valahi, valoni, vandali, vedda, venzi, vietnamezi, vikingi, vlami wagwangara, walisi, waluta zapoteci, zulu
Popor () [Corola-website/Science/306937_a_308266]
-
În expansiunea spre est a cavalerilor-călugări teutoni, aceștia își consolidează poziția militară prin construirea de cetăți în ținuturile cucerite. Astfel, între anii 1270 - 1300, pe malul Nogatului (un afluent al râului Vistula), apare și cetatea Marienburg, în cadrul venerării Sf. Fecioare Maria (atunci cea mai mare clădire din
Marienburg (teuton) () [Corola-website/Science/302999_a_304328]
-
vedere al morților aparținând cavalerilor, au fost aplicate următoarele protocoale de îngropare, corpurile ofițerilor superiori au fost îngropate în morminte separate, în timp ce corpurile ofițerilor inferiori, subofițerilor și ale soldaților au fost îngropate în gropi comune. Doar trupul neînsuflețit al liderului teutonilor, Ulrich von Jungingen, învelit în însemne ale gradului său, a fost transportat în castelul Marienburg. Mutarea forțelor polono-lituaniene pentru asedierea castelului Marienburg s-a efectuat la 18 iulie 1410, dar timpul de trei zile a fost suficient ca noul lider
Bătălia de la Marienburg (1410) () [Corola-website/Science/303000_a_304329]
-
von Jungingen, învelit în însemne ale gradului său, a fost transportat în castelul Marienburg. Mutarea forțelor polono-lituaniene pentru asedierea castelului Marienburg s-a efectuat la 18 iulie 1410, dar timpul de trei zile a fost suficient ca noul lider al teutonilor, Heinrich von Plauen cel Bătrân, să poată organiza o apărare solidă după zidurile castelului, una dintre cele mai mari și rezistente clădiri din Europa ale secolului al 15-lea construite din cărămidă. În săptămânile asediului, timp în care rezistența castelului
Bătălia de la Marienburg (1410) () [Corola-website/Science/303000_a_304329]
-
dintre cele mai mari și rezistente clădiri din Europa ale secolului al 15-lea construite din cărămidă. În săptămânile asediului, timp în care rezistența castelului s-a bazat pe structura sa excepțional de rezistentă la care s-au adăugat forțele teutonilor refugiați și a voluntarilor din împrejurimi, conduși de războinicii încercați ai cetății de scaun, combatanții din ambele tabere au suferit nu doar pierderi umane și materiale, dar au fost afectați și de campania continuă de război, la care s-au
Bătălia de la Marienburg (1410) () [Corola-website/Science/303000_a_304329]
-
mai revenit niciodată. Puținele mărturii care s-au păstrat sunt contradictorii. Bătălia a avut loc în zona unor sate mici, numele bătăliei fiind diferit în funcție de limbă. Bătălia s-a dat pe câmpurile dintre satele următoare: care în 1410 era teritoriul teutonilor, iar acum este pe teritoriul Poloniei. Cel mai apropiat oraș era Dąbrówno ("Gilgenburg" în germană). Numele Žalgiris (din lituaniană - "žalia giria") și Grunwald (din germană - "grüner Wald") se traduc amândouă prin "pădurea verde". Localitatea a fost numită și "Zielone Pole
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
noi cuceriri. Atacurile din secolul al XIV-lea împotriva Poloniei le-au asigurat controlul asupra unor orașe precum Chełmno (Kulm) și Pomorze (Pommern). În lupta împotriva lituanienilor păgâni, cavalerii teutoni au pornit mai multe cruciade, în luptă intrând de partea teutonilor și cavaleri din alte țări europene creștine. În 1385, Uniunea de la Krewo a unit coroanele Poloniei și Lituaniei prin căsătoria Marele Duce Jogaila al Lituaniei cu Regina Jadwiga a Poloniei. Ambele națiuni erau acum în stare ca, împreună, să facă
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
țări europene creștine. În 1385, Uniunea de la Krewo a unit coroanele Poloniei și Lituaniei prin căsătoria Marele Duce Jogaila al Lituaniei cu Regina Jadwiga a Poloniei. Ambele națiuni erau acum în stare ca, împreună, să facă față planurilor expansioniste ale teutonilor. Jogaila s-a creștinat și a devenit rege al Poloniei ca Vladislav al II-lea Iagello. Convertire lituanienilor la creștinism a îndepărtat singurul motiv pentru care s-ar mai fi justificat prezența cavalerilor teutoni și organizarea cruciadelor antipăgâne. Cavalerii teutoni
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
încă o dată în 1398 statele creștine acum ale Poloniei și Lituaniei. Polono-lituanienii nu au putut decât să sufere întăcere, deoarece nu erau încă pregătiți militar să facă față amenințării teutone. În 1409, a izbucnit o revoltă în ținutul controlat de teutoni - Samogiția. Regele Poloniei și-a reafirmat promisiunea apărarii Lituaniei în cazul unui atac teuton. Considerând această declarație un pretext suficient de bun, Marele Maestru teuton Ulrich von Jungingen a declarat război Uniunii polono-lituaniene. La început, armatele teutone au invadat Wielkopolska
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
să facă față amenințării teutone. În 1409, a izbucnit o revoltă în ținutul controlat de teutoni - Samogiția. Regele Poloniei și-a reafirmat promisiunea apărarii Lituaniei în cazul unui atac teuton. Considerând această declarație un pretext suficient de bun, Marele Maestru teuton Ulrich von Jungingen a declarat război Uniunii polono-lituaniene. La început, armatele teutone au invadat Wielkopolska și Kuyavia, dar polonezii au rezistat, ba mai mult, au contraatacat recucerind Bydgoszcz (Bromberg). A fost semnat un armistițiu care a durat până pe 24 iunie
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
dar polonezii au rezistat, ba mai mult, au contraatacat recucerind Bydgoszcz (Bromberg). A fost semnat un armistițiu care a durat până pe 24 iunie 1410. Polono-lituanienii au folosit aceast răstimp pentru a se pregăti să respingă amenințarea teutonă "odată pentru totdeauna". Teutonii s-au temut de un atac venit de pe două direcții: atacul polonezilor spre Danzig (Gdańsk) și al lituanienilor către Samogitția. Pentru a contracara această amenințare, Ulrich von Jungingen și-a concentrat o parte a forțelor în Schwetz (Świecie), în timp ce grosul
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]
-
Această apreciere a fost mai apoi preluată de numeroși cronicari occidentali. De vreme ce rezultatele bătăliei au fost folosite în scopuri propagandistice de ambele tabere, numeroși autori străini au supraestimat tăria armatelor poloni-lituaniene într-o încercare de explicare a dezastruoasei înfrângeri a teutonilor. Într-o cronică prusacă se spunea că ""forțele regelui polonez erau așa de numeroase, că nu există număr suficient de mare în limba omenească pentru a le descrie"". Într-o cronică anonimă din orașul hanseatic Lübeck se menționa că forțele
Bătălia de la Grunwald () [Corola-website/Science/303048_a_304377]