206 matches
-
a respins puterea data lui Skirgaila în Lituania, în detrimentul propriului său patrimoniu. Vytautas a început un război civil în Lituania cu scopul de a deveni Mare Duce. La 4 septembrie 1390, forțele comune ale lui Vytautas și a Marelui Maestru Teutonic, Konrad von Wallenrode, au asediat regiunea Vilnius, care era deținută de regentul lui Vladislav, Skirgaila. Deși cavalerii ridicaseră asediul asupra castelului după o lună, au dus orașul la ruinare. Acest conflict sângeros a fost oprit temporar în 1392, prin Tratatul
Dinastia Jagiellonilor () [Corola-website/Science/329382_a_330711]
-
casa Iagello și suveranii Ungariei și Boemiei, și l-a pus pe Cazimir în contradicție cu Sfântul Împărat Roman prin rivalitatea internă a Habsburgilor. În acelasi an, Cazimir a fost abordat de către Confederația Prusacă pentru a-i ajuta împotriva Ordinului Teutonic, care a promis, prin separarea regiunilor prusace, să fie protejat Regatul polonez. Cu toate acestea, când orașele Statului Teuton Monastic din Prusia s-au răzvrătit împotriva Ordinului, aceștia au rezistat cu o putere mai mare decât era de așteptat, urmând
Dinastia Jagiellonilor () [Corola-website/Science/329382_a_330711]
-
al Moldovei, a permis Poloniei să-și mențină teritoriile lângă Dunăre, în timp ce Papa Iulius al II-lea, care emisese 29 de bule în favoarea Poloniei și i-a acordat ajutor financiar lui Alexandru, i-a permis să limiteze oarecum aroganța Ordinului Teutonic. Alexandru nu s-a simțit niciodată ca acasă în Polonia, și acorda favorurile sale prietenilor din Lituania, dintre care cel mai notabil a fost bogatul magnat lituanian Michael Glinski, care a justificat încrederea stăpânului său în marea sa vitorie asupra
Dinastia Jagiellonilor () [Corola-website/Science/329382_a_330711]
-
să dispară orice speranțe ale republicanilor într-o intervenție occidentală pentru îndepărtarea lui [[Francisco Franco|Franco]]. [[Teritoriul Memel]] a fost separat de [[Prusia Răsăriteană]] germană în 1920 și a fost pus sub administrație franceză. Zona a fost cucerită de [[Ordinul Teutonic]] în [[evul mediu]], și a aparținut Prusiei pentru cel puțin 500 de ani. Germanii erau majoritari în Memel, în care aproximativ doar un sfert din populație de declara de etnie lituaniană. În 1923, forțele lituaniene au ocupat zona în timpul a
Trădarea occidentală () [Corola-website/Science/304855_a_306184]
-
de ridicare al fortificațiilor din lemn și de pământ. Cum în Europa Occidentală astfel de fortificații erau deja de domeniul trecutului și cum probabil au construit fortificația direct din piatră, Andrei al II-lea a acordat în anul 1222 ordinului teutonic dreptul de a construi ""castra et urbes lapideas"". Cum cavalerii și-au extins teritoriile controlate până în Țara Brodnicilor spre nord și făcând incursiuni înspre sud spre Dunăre, regele Ungariei îngrijorat de posibilitatea creării unui stat în stat, a intrat cu
Cetatea Feldioarei () [Corola-website/Science/326754_a_328083]
-
ce, în trecut a fost asediat de domnitorul valah Vlad Țepeș, este astăzi o destinație turistică populară, în mare parte deoarece aduce aminte de locuința contelui Dracula din faimosul roman al scriitorului irlandez Bram Stoker. La începutul secolului XIII, Ordinul Teutonic construiește un fort din lemn, cunoscut ca Dietrichstein. După distrugerea fortului în 1242 de către mongoli, regele Ludovic I al Ungariei, ordonă în anul 1377 construcția unui castel din piatră. În tot acest timp ,în jurul fortăreței ,Branul începea să se dezvolte
Comuna Bran, Brașov () [Corola-website/Science/310254_a_311583]
-
al Moldovei, a permis Poloniei să-și mențină teritoriile lângă Dunăre, în timp ce Papa Iulius al II-lea, care emisese 29 de bule în favoarea Poloniei și i-a acordat ajutor financiar lui Alexandru, i-a permis să limiteze oarecum aroganța Ordinului Teutonic. Alexandru nu s-a simțit niciodată ca acasă în Polonia, și acorda favorurile sale prietenilor din Lituania, dintre care cel mai notabil a fost bogatul magnat lituanian Michael Glinski, care a justificat încrederea stăpânului său în marea sa vitorie asupra
Alexandru al Poloniei () [Corola-website/Science/330684_a_332013]
-
stăpânire o mare parte din teritoriul celor trei state baltice de azi. Sub conducerea lui Mindaugas, un număr redus de triburi baltice îi înving pe livonieni în bătălia de la Šiauliai din 1236. În 1250, Mindaugas încheie o înțelegere cu Ordinul Teutonic, iar anul următor trece la creștinism, fiind botezat în prezența episcopului de Chełmno. Pe 6 iulie 1253, Mindaugas este încoronat rege al Lituaniei și se proclamă "Regatul Lituaniei". Ulterior, acesta este asasinat de nepotul său, Treniota, și urmează o perioadă
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
astfel vor deține un teritoriu care se întinde de la Marea Baltică până la Marea Neagră. După asasinarea sa, Gediminas este succedat de fiul său, Algirdas, care duce o politică de oprimare a ordinelor călugărești, dar succesorul său, Jogaila, intră în relații cu Ordinul teutonic, încheind înțelegeri secrete cu acesta. Unchiul său, Kęstutis, îl ia prionier și izbucnește un război civil, în urma căruia Kęstutis este capturat și condamnat la moarte, dar este salvat de fiul său, Vytautas cel Mare. În 1322 Vilnius devine capitala Marelui
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
perimetrul ei abia în 1945. Mai multe conexiuni cu Piaștii a avut Pomerania Orientală care nu și-a păstrat independența după perioada fragmentării. Deși a intrat în componența statului renăscut lui Władysław Lokietek, a fost mai târziu cucerit de ordinul teutonic, faptul care a cauzat mai multe războaie între acest ordin și Regatul Poloniei. Ducatul Pomeraniei, unit de Bogusław al X-lea în 1478, și-a adoptat luteranismul în 1534, pe când Cașubia, răsturnată Poloniei în 1466, a rămas cu Biserica Romano-Catolică
Pomerania () [Corola-website/Science/299557_a_300886]
-
promițându-le că, indiferent de ce crime au comis (violuri, jafuri, omoruri) dacă vor lupta și vor muri în Armata lui Dumnezeu, toate păcatele le vor fi uitate și vor ajunge în Rai. Au apărut multe ordine de călugări războinici (Ordinul Teutonic, Ordinul Ioaniților, Ordinul Templierilor), ordine ce au îndeplinit un rol foarte important în "epocă a cruciadelor". Ulterior, papii au abuzat de puterea lor de a invoca cruciade, uitând de adevăratul țel (acela de a recuceri, în numele lui Dumnezeu, Țara Sfântă
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
principat component al Sfântului Imperiu Roman și a proclamat de papa Inocențiu al III-lea în 1215 ca principat supus Sfântului Scaun. Sudul țării a fost cucerit de Frații Livonieni ai Sabiei, ordin militar monastic care a aderat la Ordinul Teutonic în 1237 și a devenit principala sa ramură, denumită Ordinul Livonian. Ducatul Estoniei s-a înființat în partea de nord a țării ca dominion direct al regelui Danemarcei între 1219 și 1346, când a fost vândut teutonilor și a devenit
Estonia () [Corola-website/Science/296908_a_298237]
-
și în zona rurală. Orașul Reval (denumit Tallinn după 1918) a primit drepturi Lübeck în 1248 și a aderat la alianța de bresle și comerț denumită Liga Hanseatică la sfârșitul secolului al XIII-lea. După căderea în declin a Ordinului Teutonic în urma înfrângerii din bătălia de la Grunwald din 1410, și mai ales după înfrângerea Ordinului Livonian în bătălia de la Swienta la 1 septembrie 1435, s-a semnat acordul de formare a Confederației Livoniene la 4 decembrie 1435. Marele Ducat al Moscovei
Estonia () [Corola-website/Science/296908_a_298237]
-
Limba estonă este înrudită îndeaproape cu finlandeza, și nu cu limbile baltice, iar estonii, ca grup etnic, sunt un popor finic. Nordul Estoniei a făcut parte din Danemarca medievală în secolele al XIII-lea-al XIV-lea, fiind transferată Ordinului Teutonic după Răscoala din Noaptea de Sfântul Gheorghe în 1346. Denumirea capitalei estone, Tallinn, este considerată a proveni din cuvintele estone "taani linn", care înseamnă „oraș danez”. Părți din Estonia s-au aflat din nou sub control danez în secolele al
Estonia () [Corola-website/Science/296908_a_298237]
-
în 1586, Zamoyski l-a ajutat pe Sigismund Vasa să obțină tronul Poloniei și Lituaniei, luând parte și la războiul civil împotriva forțelor care sprijineau candidatura arhiducelui Austriei Superioare, Maximilian III de Habsburg, care era și Mare Maestru al Ordinului teutonic. A fost însărcinat cu apărarea Cracoviei și a învins forțele austriece în Bătălia de la Byczyna din 1588, în care Maximilian III de Habsburg a fost luat prizonier și va fi obligat să renunțe la orice pretenție la coroana Poloniei și
Jan Zamoyski () [Corola-website/Science/328076_a_329405]
-
noul rege a avut o înclinație pentru greutățile vieții militarilor. Încă de la început, Cazimir a acționat cu prudență, câștigând în 1335 cererile lui Ioan la tronul polonez. În 1343, Cazimir a stabilit mai multe dispute la nivel înalt cu Ordinul Teutonic asupra unui compromis teritorial, ducând la Tratatul de la Kalisz, un tratat de pace care a încheiat Războiul Polonezo-Teutonic din 1326-1332. Regiunile Dobrzyń și Kuyavia au fost recuperate de Cazimir. La acea vreme, Polonia a început să se extindă spre est
Cazimir al III-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/319629_a_320958]
-
se fi ascunzând într-adevăr nimic alta decât cruditate vulgară și invidie de cîștig? Aceste izbucniri ale unei mânii adânci și mult timp comprimate să nu fie nimic alt decât o clocotire superficială atât de deșartă și fără temei ca teutonica goană de evrei din anul 1819? Nu instinctul maselor a recunoscut în realitate un grav pericol, un îngrijitor defect al nouăi dezvoltări germane; nu e vorbă goală daca azi se vorbește despre o "cestiune a evreilor" în Germania. Daca englejii
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
9 e.n. a masacrat în pădurea de lângă Teutoburg legiunile comandantului Varrus, ucigându-l și pe general, ceea ce îl făcuse pe împăratul roman al vremii să se jeluiască, proferând celebrele cuvinte : Varrus, Varrus, unde sunt oștile mele ?!... Praf făcute. De "furror teutonica". În cele din urmă, germanii aveau să înfrângă Imperiul Romei, ba să și pună pe tronul ei câțiva împărați de-ai lor, iar în secolele celelalte, să ridice un alt imperiu, teuton, fără să renunțe la ideea romană. A fost
Descrierea Germaniei (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12603_a_13928]
-
întâlnit raiduri lituaniene și prusace intermitente. Pentru o mare parte a istoriei sale ca stat creștin, Polonia a trebuit să se confrunte cu Pomerania, Prusia, Lituania și alte popoare baltice, în războaie de frontieră, fără un rezultat clar. După ce Ordinul Teutonic i-a cucerit și asimilat pe prusaci, au început incursiuni în ambele teritorii lituaniene și poloneze. Acest lucru a reprezentat o amenințare mult mai mare atât pentru Polonia și Lituania, iar cele două țări s-au unit într-o alianță
Lista războaielor în care a fost implicată Polonia () [Corola-website/Science/330808_a_332137]
-
curentă Îi vede pe Iluminații din Bavaria, care urmăreau distrugerea națiunilor și destabilizarea statului, ca pe niște inspiratori nu numai ai anarhismului lui Bakunin, dar și ai marxismului Însuși. Pueril. Iluminații erau niște provocatori pe care baconienii Îi infiltraseră printre teutonici, dar la cu totul altceva se gândeau Marx și Engels când Își Începeau Manifestul din ’48 cu fraza elocventă. „O stafie bântuie prin Europa“. De ce oare tocmai metafora aceea, atât de gotică? Manifestul comunist face aluzie sarcastic la fantomatica goană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Înainte de a cere să li se facă un horoscop. În 1943 se pare că a fost consultat un grup de mediumi-i senzitivi pentru a descoperi unde era ținut prizonier Mussolini. În fine, tot grupul dirigent nazist e legat de neo-ocultismul teutonic.“ Belbo părea să fi uitat incidentul cu Lorenza, iar eu Îl secondam, apăsând pe accelerator În vederea reconstituirii: „În fond, putem considera În această lumină Însăși puterea lui Hitler de a atrage mulțimile. Fizic era un broscoi, avea vocea pițigăiată, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
hărții finale, modul de a interpreta Pendulul! Trebuie recompuse la un loc cele șase grupuri și refăcute toate socotelile, de la capăt. Gândiți-vă la logica invaziei hitleriste... Prima revendicare, Danzig-ul, pentru a avea sub puterea lui locurile clasice ale grupului teutonic. Apoi cucerește Parisul, ține Pendulul și Turnul Eiffel sub control, contactează grupurile sinarhice și le infiltrează În guvernul de la Vichy. Pe urmă Își asigură neutralitatea și, În realitate, complicitatea grupului portughez. Al patrulea obiectiv este, evident, Anglia, dar știm că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
depună omagiul la 1 mai, acum refuza să-și trimită fiul și o mie de călăreți care să-l însoțească pe fiul regelui. Puterea Poloniei crescuse foarte mult în ultimele decenii. Reușise să înfrângă și să impună suzeranitatea asupra Ordinului Teutonic. Își deschisese o ieșire la Marea Baltică, iar dacă Boemia devenea un regat supus regelui polon, această situație ar fi creat o mare primejdie pentru independența Moldovei. În conflictul polono-ungar pentru stăpânirea Boemiei, Ștefan cel Marea avea posibilitatea să joace un
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
1204 s-au infiltrat în bazinul pontic forțe care aveau să-i asigure un rol major în istoria universală. Câțiva ani după cucerirea Bizanțului de cavalerii apuseni, cruciata și-a făcut apariția și în spațiul românesc. Un detașament al Ordinului Teutonic a fost instalat în Țara Bârsei pentru a-i combate pe cumanii din spațiul extracarpatic, care constituiau o primejdie imediată atât pentru Transilvania și Regatul Ungar cât și pentru Imperiul Latin instalat la Bosfor prin sprijinul acordat de călăreții stepei
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
la alegerea regelui pentru că nu erau germani; ele subliniau, de asemenea, că Henric al III-lea (rege german între anii 1039-1056, împărat din anul 1046) s-a confruntat în anul 1041 cu principele Bretislav I (1035-1055), împăratul fiind numit nostrates, Teutonici. Pe de altă parte, privilegiul principelui ceh Soběslav al II-lea (1173-1178) care se revendica de la un document emis pe la anul 1100, statua că germanii, deoarece sunt diferiți de boemi, trebuie să se conducă de drept și de datină proprie
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]