266 matches
-
Poezia, ci „textele”, problema lui nu mai constă în scrierea versurilor, ci descrierea mecanismelor acesteia - ocultând poemul. Creându-și senzația că se află la interstițiul dintre realitate și text, așa cum Platon lăsa să se întrevadă ideile în vacuumul realității. Dicteul textualist folosit de poeții de azi constă în producerea de text și metatext în același timp, textul poetic fiind organizat în pulsiuni poetice ale actului liric, care nu mai este interesat decât să comunice autenticitatea trăirii sale și evitând de a
Starea poeziei româneşti la începutul secolului XXI [Corola-blog/BlogPost/93283_a_94575]
-
RUS CARE SCRIA LA 1899 CE SE ÎNTÂMPLĂ ASTĂZI ! Autor: Ionuț Țene Publicat în: Ediția nr. 2344 din 01 iunie 2017 Toate Articolele Autorului În ultima vreme citesc cu nespusă plăcere cărțile filosofilor creștini ruși. Acestea nu sunt simple ruminații textualiste, care cuprind doar fulgurant viața fără sens cum o fac de multe ori fără substanță unii gânditori occidentali, ci reprezintă adevărate repere gnoseologice care te fac să înțelegi țelul teleologic al lumii, care este Învierea. Mi-a căzut în mână
FIOSOF RUS CARE SCRIA LA 1899 CE SE ÎNTÂMPLĂ ASTĂZI ! de IONUŢ ŢENE în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367495_a_368824]
-
-i secretul. Îl intuise și bătrânul, încă din secolul al XIX-lea, l-a sesizat perfect și implacabil și discipolul său de mai târziu. Teroarea e cancerigenă și invincibilă. Potopește literatura, o desființează. Eventual mai tolerează - câtva timp - simplele exerciții textualiste, ca neprimejdioase, ca pe niște fandacsii, apoi le va nimici și pe ele. O oarecare „cântare” proletcultistă le va mânca și pe ele. Pot fi cazuri izolate de rezistență, spirite de tip „catacombă”, dar literatura ca atare intră și ea
CENTENAR STEINHARDT. NICOLAE STEINHARDT. INTRE LUMI. CONVORBIRI CU NICOLAE BĂCIUŢ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) [Corola-blog/BlogPost/355966_a_357295]
-
e necesar să privești această panoramă ca printr-un ochean întors, adică de la cel mai tânăr autor, Adela Greceanu, la Mircea Ivănescu, care a decedat decurând.Poeții tineri ai acestui început de secol, au învățat, practic, de la post-textualiști (nouăzeciști ), postmoderniști, textualiști ( optzeciștii), manieriști, experimentaliști ( șaizeciștii), în frunte cu Angel Dumbrăveanu, Marin Sorescu, etc. O privire de ansamblu asupra influențelor poetice de la sfârșitul veacului trecut și începutul acestui secol este necesară pentru a stabili cele cinci metode distinct de analiză comparativă prin
STAREA POEZIEI ROMÂNEŞTI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359358_a_360687]
-
ci “textele “, problema lui nu mai constă în scrierea versurilor, ci de-scrierea mecanismelor acesteia- ocultând poemul-. Creându-și senzația că se află la interstițiul dintre realitate și text, așa cum Platon lăsa să se întrevadă ideile în vacuumul realității.Dicteul textualist folosit de poeții de azi constă în producerea de text și metatext în același timp. Textul poetic fiind organizat în pulsiuni poetice ale actului liric, care nu mai este interesat decât să comunice autenticitatea trăirii sale și evitând de a
STAREA POEZIEI ROMÂNEŞTI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359358_a_360687]
-
neninse și ape neatinse/ Sunete neauzite, nerostite, nenăscute/ Plimbări cu picioarele goale prin roua dimineții/ Cînd cuvintele aleargă în fața ta/ Fără lesă” ( Întîlnire de gradul doi). „în tihna cuvîntului/ de bun rămas dincolo de adînc” Se vede bine însușită aici lecția textualistă, cu cele două „legi” ale sale: realitatea textului este o prelungire a textului realității; textul este însetat de Viață, tot așa cum viața este mereu dornică să se sublimeze în text. De aici și pînă la animismul textual nu e decît
CONFESIUNI LIRICE DE EXCEPŢIE ALE UNEI SUPRADOTATE SCRIITOARE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360098_a_361427]
-
e necesar să privești această panoramă ca printr-un ochean întors, adică de la cel mai tânăr autor, Adela Greceanu, la Mircea Ivănescu, care a decedat decurând.Poeții tineri ai acestui început de secol, au învățat, practic, de la post-textualiști (nouăzeciști ), postmoderniști, textualiști ( optzeciștii), manieriști, experimentaliști ( șaizeciștii), în frunte cu Angel Dumbrăveanu, Marin Sorescu, etc. O privire de ansamblu asupra influențelor poetice de la sfârșitul veacului trecut și începutul acestui secol este necesară pentru a stabili cele cinci metode distinct de analiză comparativă prin
STAREA POEZIEI ROMÂNEŞTI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 473 din 17 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359163_a_360492]
-
ci “textele “, problema lui nu mai constă în scrierea versurilor, ci de-scrierea mecanismelor acesteia- ocultând poemul-. Creându-și senzația că se află la interstițiul dintre realitate și text, așa cum Platon lăsa să se întrevadă ideile în vacuumul realității. Dicteul textualist folosit de poeții de azi constă în producerea de text și metatext în același timp. Textul poetic fiind organizat în pulsiuni poetice ale actului liric, care nu mai este interesat decât să comunice autenticitatea trăirii sale și evitând de a
STAREA POEZIEI ROMÂNEŞTI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 473 din 17 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359163_a_360492]
-
e necesar să privești această panoramă ca printr-un ochean întors, adică de la cel mai tânăr autor, Adela Greceanu, la Mircea Ivănescu, care a decedat decurând.Poeții tineri ai acestui început de secol, au învățat, practic, de la post-textualiști (nouăzeciști ), postmoderniști, textualiști ( optzeciștii), manieriști, experimentaliști ( șaizeciștii), în frunte cu Angel Dumbrăveanu, Marin Sorescu, etc. O privire de ansamblu asupra influențelor poetice de la sfârșitul veacului trecut și începutul acestui secol este necesară pentru a stabili cele cinci metode distinct de analiză comparativă prin
STAREA POEZIEI ROMÂNEŞTI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342349_a_343678]
-
ci “textele “, problema lui nu mai constă în scrierea versurilor, ci de-scrierea mecanismelor acesteia- ocultând poemul-. Creându-și senzația că se află la interstițiul dintre realitate și text, așa cum Platon lăsa să se întrevadă ideile în vacuumul realității. Dicteul textualist folosit de poeții de azi constă în producerea de text și metatext în același timp. Textul poetic fiind organizat în pulsiuni poetice ale actului liric, care nu mai este interesat decât să comunice autenticitatea trăirii sale și evitând de a
STAREA POEZIEI ROMÂNEŞTI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342349_a_343678]
-
Publicat în: Ediția nr. 2330 din 18 mai 2017 Toate Articolele Autorului Vladimir Soloviov: filosof rus care scria la 1899 ceea ce se întâmplă astăzi! În ultima vreme citesc cu nespusă plăcere cărțile filosofilor creștini ruși. Acestea nu sunt simple ruminații textualiste, care cuprind doar fulgurant viața fără sens cum o fac de multe ori fără substanță unii gânditori occidentali, ci reprezintă adevărate repere gnoseologice care te fac să înțelegi țelul teleologic al lumii, care este Învierea. Mi-a căzut în mână
FILOSOF RUS CARE SCRIA LA 1899 CEEA CE SE ÎNTÂMPLĂ ASTĂZI! STUDIU DE DR.IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/344426_a_345755]
-
cea care a suferit vătămarea corporală, poate fi despăgubită, a condus la determinarea cu precizie a sferei de aplicare a textului criticat, prin interpretarea acestuia potrivit principiilor și metodelor de interpretare consacrate în drept. ... 41. Mai mult, într-o interpretare textualistă, ipoteza normativă prevăzută de alin. (1) al art. 1.391 din Codul civil este clară și vizează doar interacțiunea dintre victimele directe și cele indirecte prin restrângerea posibilităților de viață familială și socială, în vreme ce alin. (2) al art. 1.391
DECIZIA nr. 342 din 9 iulie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/289190]
-
se supun traforului grecesc, fără a-și pierde din naturalețe. Tehnica parafrazei nu are un efect de dispersie, ci, dimpotrivă, oferă un liant solid pentru istoriile paralele de dragoste care alcătuiesc scrierea. Departe de a ilustra o „limită” a romanului textualist, cea de-a doua carte a lui C. pare mai curând debarasată de intransigențele textualiste consacrate, practicând o autoreflexie bine strunită și cantitativ măsurată. Referirile rituale la actul scrierii și la consecințele lui sunt înlocuite, inspirat, de trimiteri la modelul
CRACIUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286463_a_287792]
-
efect de dispersie, ci, dimpotrivă, oferă un liant solid pentru istoriile paralele de dragoste care alcătuiesc scrierea. Departe de a ilustra o „limită” a romanului textualist, cea de-a doua carte a lui C. pare mai curând debarasată de intransigențele textualiste consacrate, practicând o autoreflexie bine strunită și cantitativ măsurată. Referirile rituale la actul scrierii și la consecințele lui sunt înlocuite, inspirat, de trimiteri la modelul Longos și de inserții-citat, reproduse cu caractere grafice distincte. Salturile autorului de la o paralelă la
CRACIUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286463_a_287792]
-
poeți importanți vor diversifica gama b.: fantezistul Leonid Dimov, Ioan Alexandru, cu Imnele sale, amintitoare, ca atmosferă stilistică, globală, de tradiția bizantină și ortodoxă a lăudării luminii lumii, divin miracol de toate zilele, precum și Ion Gheorghe (Cavalerul trac), dar și textualistul „prozaizant” Mircea Cărtărescu (Levantul), cultivator al unui umor implicat efectelor de intertextualitate, capabile astfel să împrospăteze vibrația lirică, tonul rostirii poetice. Însă, dintre poeți, autorul esențial pentru „vârsta” modernă a b. literar românesc rămâne Ion Barbu, creatorul ciclului Isarlâk din
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
investigației este lărgit dincolo de fruntariile literaturii franceze (J.-J. Rousseau, E.T.A. Hoffmann, E.A. Poe, Nathaniel Hawthorne, H. Melville, Baudelaire, Eminescu, Creangă, Macedonski, Rimbaud, Mallarmé, Valéry, Kafka, V. Voiculescu, Jean Ricardou, Michel Butor ș.a.). Demersul teoretic-critic al lui C., deși „textualist”, nu se perimează, pentru că implică o rezervă ironică (față de doctrină) și prezintă o excelență a „realizării” care transcende orice mode culturale. În Mari corespondențe (1981), eseistul se ocupă de „corespondența” dintre, pe de o parte, opera destinată publicării și, pe
CIOCARLIE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286252_a_287581]
-
altă parte, Austen și-a conturat poziția privind această chestiune foarte clar în favoarea lui Elinor în relație cu Marianne prin prezentarea lumii interioare. Teza unei asemenea părtiniri ar fi putut să fie așezată pe un fundament mai ferm prin intermediul criticii textualiste, dacă versiunea mai timpurie a romanului în formă epistolară ar fi fost păstrată. Am putea presupune că prezentarea experienței interioare a fost mai echilibrat împărțită între cele două surori în forma epistolară a primei versiuni, cu condiția ca atît Elinor
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
nu reușește să publice nimic altceva. I. debutează individual abia după 1990, cu Texteiova (1992) - o carte inclasabilă generic, așa cum o sugerează și titlul. Cu toate acestea, autorul este menționat, de la început, drept unul dintre componenții nucleului tare al grupului textualist. Explicația acestei aparente bizarerii este producția abundentă de texte programatice ale lui I. Spre sfârșitul decadei a noua, el depunea la Editura Univers o carte, Acțiunea textuală, care vizează o sinteză a teoriei textului, pe linia fragmentelor publicate în reviste
IOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287612_a_288941]
-
noua, el depunea la Editura Univers o carte, Acțiunea textuală, care vizează o sinteză a teoriei textului, pe linia fragmentelor publicate în reviste ca „Vatra”, „Viața românească” „Echinox”, „România literară” ș.a. Este una dintre cele mai radicale situări pe pozițiile textualiste, la noi ca și aiurea, I. aspirând pe drept cuvânt la titlul de teoretician al grupului, alături de Gheorghe Crăciun și Mircea Nedelciu. Volumul Texteiova este un fel de Leviathan lingvistic, în a cărui pâlnie aspiratoare este absorbit, asimilat, omogenizat stilistic
IOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287612_a_288941]
-
casa, mai mult o strică. Ce-ar fi, s-ar putea deodată să-și spună, ca nici măcar să n-o clădească? Să zică numai: iată, în varul acesta, în cărămida aceasta se află totul...” Pot fi făcute trimiteri la programul textualiștilor, dar referința cea mai rezonabilă este I.L. Caragiale, cu Telegrame, Proces-verbal sau Urgent... Experimental este și Impromptu (1986), improvizație romanescă întemeiată pe punerea în relație a unui număr de personaje scriptice (inclusiv un autor și un redactor care comentează pe
IOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287614_a_288943]
-
mare greutate. Astfel, e vizibil cum trecem prin trei tipuri mari de epoci: organiciste, În care analogia creează sinecdoca, creează părți care funcționează pentru Întreg, creează titluri care funcționează pentru conținut ș.a.m.d. Am traversat apoi o epocă ficționalistă, textualistă, În care analogia se mută din spațiul termenilor În spațiul rupturilor, afirmând că „ceea ce seamănă e tocmai ceea ce se opune”, e tocmai ceea ce e contrar și disruptiv. Figura retorică predominantă În epocile textualiste, după cum spun și noii istoriști americani, e
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
d. Am traversat apoi o epocă ficționalistă, textualistă, În care analogia se mută din spațiul termenilor În spațiul rupturilor, afirmând că „ceea ce seamănă e tocmai ceea ce se opune”, e tocmai ceea ce e contrar și disruptiv. Figura retorică predominantă În epocile textualiste, după cum spun și noii istoriști americani, e chiasmul. E vorba de un mod specific de reflectare a subiectului În oglindă și a oglinzii În subiect: „istoria literaturii și literatura istoriei” sau orice sintagme de acest tip. Ajungând În epoca de
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
De multe ori, există chiar o tramă epică, uneori în stilul discursiv, colocvial-livresc al biograficului anodin al lui Mircea Ivănescu, alteori, într-un stil traklian, al simbolismului concentrat, tragic-evaziv. Se regăsesc în poezia lui D. multe dintre tehnicile optzeciste: metoda textualistă, stilul ostentativ intelectual, limbajul neologic, folosirea unor cuvinte sau expresii în engleză ori franceză, alternând cu limbajul colocvial și cu oralitatea. Diferența specifică rezidă în subordonarea lor față de o semnificație și față de o emoție: „Tu nu știi că metoda filosofică
DUMITRASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286906_a_288235]
-
o serie de incidente într-un Destin - și, de ce nu, într-o Carte -, e sortită eșecului. Ipotezele narative ale scriitorului nu deconstruiesc doar literatura, ci și viața. Transgresarea literaturii nu procură certitudinile mult așteptate. Cea mai importantă metaforă (de fibră textualistă) a cărții - „ sala de așteptare” - nu se referă doar la scris, ci și la viață. Asemeni literaturii, viața nu e depozitara unui sens pregnant, ci se află într-o perpetuă așteptare a lui. Strict tehnic vorbind, romanul este de factură
HORASANGIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287446_a_288775]
-
glorie din a se proclama «producători» de text. Nu contează ce scrii, ce finalitate dai acestui act. Contează să scrii bine”, iar aceasta înseamnă „a decădea în tehnică și virtuozitate” (tema revine, în alt roman, ironizându-se, de pildă, „scălâmbăielile textualiste”). În locul lumii insulare și lipsite de transcendență a postmodernilor, S. propune o lume coerentă și plină, așadar o perspectivă unificatoare, iar accentul pe care alții îl pun pe suprafața textuală se mută la el pe substanța textului. Și cadrul cultural
STANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289861_a_291190]