170 matches
-
ele se pot înlănțui linear coordonîndu-se între ele este cazul basmului -, dar pot fi și inserate unele în altele într-un punct oarecare al secvenței principale). Dacă textul se prezintă ca o structură textuală eterogenă (cea mai întîlnită manifestare a textualității), trebuie regîndite cele două tipuri: Tipul 1 de eterogenitate: Secvențe de tip diferit alternează [secvența intercalantă și (secvența intercalată)] cu introducerea altor secvențe. Prezența descrierii într-un roman corespunde unei structuri de tipul: [Povestire (descriere)]. În acest caz, subliniem importanța
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
față de două serii de titluri. 1. Titlurile lui Georges Perec diferă unele de altele: analizați structura lor. 2. Studiați titlurile din opera scriitoarei Marguerite Duras. Capitolul 3 Paratextul editorului 1. Perspective teoretice: exemplul catalogului 1.1. Descrierea, modul dominant al textualității Plecăm de la ipoteza următoare: vrem să aflăm dacă, dincolo de extraordinara eterogenitate textuală a paratextului editorial, nu există totuși și o formă de regularizare secvențială care ar face ca, în fiecare element al paratextului, să distingem, în operă, moduri specifice de
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
q provoacă o concluzie non-C superioară precedentei; fundamentarea continuării discursului (și a deciziilor pe care le antrenează) pe această concluzie non-C. Fie următorul pătrat argumentativ: Studiul orientării argumentative din acest cuvînt înainte ne permite să subliniem importanța conceperii dinamice a textualității. Reluăm ultima indicație de lectură pentru a ilustra acest aspect: fundamentarea continuării discursului (și a deciziilor pe care le antrenează) pe concluzia non-C. Este absolut necesar ca: propoziția Q introdusă prin CU TOATE ACESTEA ("la jumătatea drumului dintre liniștea foii
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
eșecului", într-o anumită situare spațio-temporală ("Roma musoliniană"). 2. Studiul unei campanii publicitare, Gallimard Jeunesse Această campanie publicitară este alcătuită din 13 apariții în Libération, în iarna 1987-1988. Sînt enunțuri monosau bipropoziționale care formează o unitate, o rețea a cărei textualitate se bazează pe un co-text vizual, alteori verbal. Să luăm din corpusul nostru cele treisprezece enunțuri propoziționale (ordinea numerotării de la 1 la 13 corespunde vîrstei publicului, format din copii și adolescenți, implicat în lectura cărților de la cei mai mici la
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
Coy, Seria neagră. 2. Un contract de lectură care afirmă o literatură de cercetare, corespunzătoare unui nivel de producție restrînsă. Coperta a patra operează o distanțiere de povestea din roman, narațiunea trecînd ușor în plan secund. Descrierea este modul de textualitate dominant. Scriitura este pusă în prim plan; morala dominantă este combătută de un nonconformism complice. Exemplul pe care l-am reținut este romanul lui H. James, Altarul morților. Precizăm totuși că cele două categorii, cele două tipuri de lectură nu
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
interesați de acest fond de carte și de noutățile care apar lunar să poată găsi aici mărturia recunoștinței noastre. Aici se găsește miza unui nou demers în analiza cuvîntului înainte: orientarea lui configurațională. Acțiunea constă în completarea dimensiunii secvențiale a textualității, distingînd trei planuri de analiză: referința (însăși structura semantică a discursului), enunțarea (nivelul de asumare a propozițiilor implicat de analiza secvențială), orientarea argumentativă și ilocuționară a textului. Efectul textului din cuvîntul înainte (dinamica lui) va fi abordat în funcție de cele două
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
și popularizează, în toate disciplinele, o dezbatere deschisă, contradictorie și complexă. Prin urmare, organizarea textuală a demersului este alcătuită dintr-o descriere relativ "obiectivă" în care argumentarea este un principiu derivat ce apare în valorile vehiculate. Două trăsături caracteristice ale textualității descriptive sînt prezentate constant în acest ansamblu publicitar: pe de o parte, expansiunea predicativă a proprietăților-calităților sau a părților din carte; pe de altă parte, structura definitorie a tipului lexicografic ("această carte este..." sau "această carte, ea este cea care
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
exemplul Fabulelor lui La Fontaine / 72 3.1. (Para)textele / 72 3.2.Valorificarea fabulelor / 73 3.3. Lectura fabulelor / 78 Exerciții / 81 Capitolul 3: Paratextul editorului / 83 1. Perspective teoretice: exemplul catalogului / 83 1.1. Descrierea, modul dominant al textualității / 83 1.2. Prezentarea colecției "Bouquins", Robert Laffont / 88 1.3. Cuvîntul înainte la catalogul de la Éditions Minuit / 93 1.4. Notele de catalog / 98 2. Studiul unei campanii publicitare, Gallimard Jeunesse / 101 2.1. Dimensiunea enunțiativă și referențială a
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
gîndirea societăților decît societățile de reflecție. Mediologia este, în întregul ei, o mișcare de protest împotriva acestei rupturi, cererea materialistă de reunificare a celor doi versanți. Pentru început, ea își va îndrepta atenția spre celălalt sens vorbind despre editură în loc de textualitate, despre tipografie în loc de semantică și despre mijloace de transport în loc de metafore. Știință a semnificării, în general, semiologia se ocupă și de semnele extralingvistice. Saussure: "Putem concepe o știință care studiază viața semnelor în interiorul vieții sociale. Ea formează o parte a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
întrebarea dacă imaginea, care este și nu este un text, adică este înrudită, prin scriitură, cu scrisul de mână dar este și altceva decât el, poate sau nu să fie abordată în termenii verbalizării narative, adică analizată cu instrumentele specifice textualității. Răspunsul ar putea pleca de la ideea că fiind,și nefiind totuși un text, imaginea stabilește o anumită relație cu discursul textual, dacă abordarea ei implică: . În imagine:. Opera de artă: și acest mutism al ei care generează un efect de
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
sub forma traducerilor, fapt ce împiedică, în mod inevitabil, comunicarea și schimbul de idei, fie ele pro sau contra. Cartea se încheie cu speranța mărturisită a autoarei de a vedea evoluțiile actuale din domeniul sociologiei transformându-se în (r)evoluții. Textualitate și sexualitate Între mine și lume nu exista nici o despărțire. Tot ce mă înconjura mă invada din cap până în picioare, ca și cum pielea mea ar fi fost ciuruită. Lumea își prelungea în mine în mod natural toate tentaculele - vă amintiți, desigur
Oftalmologie feministă by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14486_a_15811]
-
anii ’60 conform căreia textul literar nu vorbește despre lume, ci despre el însuși. Eu însă, cînd citeam un roman sau mergeam la teatru, nu o făceam ca să examinez structurile textuale, ci ca să văd ce se întîmplă cu personajele. Nu textualitatea Scrisorii pierdute mă interesa, ci cum acționau Tipătescu, Zoe, Trahanache și ceilalți. Lumea proiectată de opera literară mi se părea - și mi se pare încă - aspectul ei cel mai important, iar nu stilul și procedeele formale. Același punct de vedere
Toma Pavel: „Ființa umană nu trăiește numai și numai exact unde și cînd se află” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4321_a_5646]
-
discurs, ce ascunde continuu realitatea, înecînd-o într-o aură confuză, cețoasă, ambiguă, încifrînd-o și făcînd-o tot mai indescifrabilă, mai incoerentă și mai inaccesibilă. Adică, de obicei, se pornește de la cîteva elemente reale sau pretins reale și se țese pe canavaua "textualității" lor istorii ce cîștigă un înalt grad de suficiență și care trimit mereu spre un "interior" ce se închide în sine tot mai mult. Venind de multe ori dinspre un trecut de multe ori inventat, un asemenea discurs dobîndește mai
Politica de povestit by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/16125_a_17450]
-
conceptul cheie care îl face să caute straturile joase, primare, inconștiente ale oricărei creații. Paul Ricoeur, hermeneutul și esteticianul, pledează pentru o revenire a subiectului, pierdut prin anii 60-70, pentru bogăția adusă de autor lumii, adică cel ce exprimă, dincolo de textualitatea pură, predicată de structuraliști. Declarațiile aproape scandaloase pentru snobii de azi punctează șarmant causeriile lui Ricoeur. De pildă: "e vorba despre un univers de gândire care mi-e destul de străin (deconstrucționismul derridean, n.n.) Nu e ostilitate, nici simpatie, sunt într-
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
Ivănescu reușesc să surprindă acel moment privilegiat al interferenței, amestecului și încălcărilor de granițe. Scrisă parcă anume pentru a arăta că există totuși și "amintiri adevărate", această poveste scurtă depune implicit mărturie despre întregul arsenal de practici prin care scrierea, textualitatea convertesc realitatea în urmă. Desigur, pentru a înțelege modul de funcționare a acestui mecanism se cere o cunoaștere, oricât de sumară, a câtorva amănunte de ordin biografic. În text poetul vorbește despre vizita într-un oraș nenumit, prilej cu care
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
eroi. Aș zice deci că în cazul Modernismului încă exista conștiința convenției. Atâta doar că - dacă ne punem în papucii copilului curios, la culcare, întrebarea nu mai e "și, și?", ci "cum, cum?". Textul are ideea năstrușnică de a răsturna textualitatea și - în vreme ce autorul se bucură de inventivitatea lui - cititorul își cam blestemă zilele. El icnește și primul impuls e să depună armele: nu înțelege. Adevărata schimbare la față a literarului - aș zice - are loc după Modernism. Ezit să spun Postmodernism
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
remarca, de asemenea, o mare diversitate de tehnici epice, de la jocul de cuvinte, la inserturile intertextuale, de la strategiile digresiunii la reflexele ironiei și ale parodiei. Ceea ce surprinde aici este pura imanență, oarecum gratuită, a textului; totul se derulează în spațiul textualității, în această dinamică ascunsă, virtuală sau, dimpotrivă, concretizată a relațiilor dintre cuvinte, sensuri, semnificații, genuri literare sau tipuri de discurs. Autoreferențialitatea este o altă particularitate structurantă a Dicționarului onomastic, particularitate ce reiese din indicațiile și explicațiile autorului, din orientările de
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
cutiile mele”. Carevasăzică, ele nu mai aparțin fondului Deleanu, nici Povestașului - o instanță ce dublează, în textele din carte, eul istoric, documentarist. Daniel Vighi face ce știe mai bine. Construiește un metatext din care nu lipsesc colajul, parodia, umorul și textualitățile de tot felul. Astfel că Istoria din cutia de pantofi este, pe de-o parte, istoria unui oraș efervescent economic, dar anemic cultural. Or, identitatea istorică nu poate fi îndeajuns de mulțumitoare. Vighi urăște presimțirea anarhiei și sentimentul de anonimat
Arheologii culturale by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3269_a_4594]
-
înșelător incoerentă. În complexitatea ei, piesa e totuși de o uimitoare coerență.” Lectura, înțelegerea consecutivă îi apar ca infinite, incomplete, fatalmente eronate. Nici puterea de a-l reproduce nu obiectivează înțelegerea textului într-o (re)lectură. Contextualitatea apare pusă înaintea textualității. Lectura (activă, nesupusă, chiar tiranică) este așezată înaintea scrisului. Textul ajunge tratat ca pretext și post-text. Sensul lecturii, nu al scrisului, ajunge deturnat într-un fel complex și complicat, con/pre/posttextual, poate chiar extratextual... Nedumeririle anticipate sunt firește provocate
Matei Călinescu despre politică by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/3829_a_5154]
-
conceptul cheie care îl face să caute straturile joase, primare, inconștiente ale oricărei creații. Paul Ricoeur, hermeneutul și esteticianul, pledează pentru o revenire a subiectului, pierdut prin anii 60-70, pentru bogăția adusă de autor lumii, adică cel ce exprimă, dincolo de textualitatea pură, predicată de structuraliști. Declarațiile aproape scandaloase pentru snobii de azi punctează șarmant causeriile lui Ricoeur. De pildă: "e vorba despre un univers de gândire care mi-e destul de străin (deconstrucționismul derridean, n.n.) Nu e ostilitate, nici simpatie, sunt într-
Despre dialog ca existență by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14426_a_15751]
-
vin din anii '80, cu excepția lui Mircea Horia Simionescu (n. 1928), ce face figură de patriarh al postmodernității la români. Nu există, deci, o linie de demarcație fermă, ci mai degrabă una de subtilă contiguitate. Mai puțin ispitită de orgoliul textualității și al livrescului de tip épatons le bourgeois, epica "nudiștilor" nu este una inocentă; nutrimentul cultural supraviețuiește ca ingredient, motivație în urzeala epică, în adâncirea enigmei ș.a.m.d. Oricum primează autenticitatea vieții, a mimesis-ului, a limbajului curent. În sensul
Desant epic pentru 2000 by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17409_a_18734]
-
se piardă în propriul labirint, trezește nedumeriri în legătură cu rosturile și viitorul ei. „Joc gratuit sau teribil?”, se întreabă Eduardo Becerra în cartea amintită, gândindu-se mai ales la încercările unor autori ca Salvador Elizondo de a duce până la ultimele consecințe textualitatea pură. Dincolo de fireasca întrebare, scriitura narcisistă atrage atenția ca o nouă explorare, menită a pune în discuție, în termenii extremi ai literarității, limitele creației și ale actului creator, ale limbajului și ale cuvântului-semn și sens, adică ale posibilităților de care
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
Cenaclului de Luni. Debutează editorial abia în 1996 cu un roman-revelatie: Coaja lucrurilor sau Dansînd cu jupuita, care îl impune spectaculos în prima linie valorica și în avangardă "virtualistă" a prozei românești postmoderne. După acest apocalips rabelaisian și rizomatic al textualității față cu computerele (premiat atît de Uniunea Scriitorilor cît și de ASPRO), participă cu un capitol - The Seven POEs - la românul experimental colectiv "Naked Went the Novelist, Salzburg Seminar, Austria 1998, pentru că în al doilea volum al său să abordeze
Lectiile fictiunii virtuale by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/17762_a_19087]
-
cu năucitoare proiecte internaționale, mimînd ceea ce veșnic au mimat generaționiștii de pretutindeni. Cum să-l fi anulat Maxy pe Pallady? Michel Houellebecq - "noua tendință literară" - scrie roman scîrbit, ar spune, scurt, francezii săi. Dar cîtă savantă strategie narativă, - "inginerie a textualității" -, în Particulele elementare, Extinderea domeniului luptei, Platforma! într-o descendență ce-l conține, glorios, chiar pe bătrînul Balzac. De nu, mai degrabă, pe Flaubert. Și ce... extindere globală cunoaște acum șocantul francez! Din care, dacă au auzit de el, băgăii
"Falș" în acte publice by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/9245_a_10570]
-
de mai târziu a lui Steinhardt - „aventură, pariu, incertitudine” și nicidecum - tot cu o expresie din Jurnal..., acolo referitoare la unul dintre presupusele vicii ale rromilor - „maidanofilie”. Că aceste scenarii sunt mereu amânate, că scriitura se întoarce ulterior asupra propriei textualități într-un registru al derizoriului și al autoreferențialității și că nu se întâmplă, literalmente, nimic - toate acestea trimit, bineînțeles, înspre recuzita postmodernă. Chiar și așa, fascinația străzii persistă: „Aș vrea să fiu deodată în mai multe străzi”, afirmă Blumberg, confesiunea
Poveștile burgheze ale unui gurmand simpatic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3206_a_4531]