178 matches
-
Crețu din OBSERVATOR CULTURAL (nr. 324, din 7-13 iulie), intitulat USR în criză?, articol care se încadrează în seria atacurilor îndreptate împotriva lui Nicolae Manolescu și a USR. Premisa intervenției sale se dovedește de un simplism deconcertant și de un tezism prea la vedere: tânărul critic îl antipatizează profund pe președintele USR și, atunci, oricine îl atacă pe acesta se transformă în personaj pozitiv, iar cine îndrăznește să spună că este de altă părere e considerat demn de tot disprețul. De
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5391_a_6716]
-
creației, în cuprinsul unei (în sens larg) "culturi creștine". E o atitudine luminată, întrucît lipsită nu doar de fanatismul inchizitorial al călugărului Matvei care-l silea pe Gogol să arunce-n flăcări volumul doi al Sufletelor moarte, dar și de tezismul moralizator, de unidirecționarea de amvon a unor prelați care descind în domeniul literaturii. Nimic stînjenitor-restrictiv în discursul dezinhibat al lui Ioan Pintea, departe de orice incursiune speculativă în teologie, respirînd o deplină normalitate a umanului. Nimic din agasanta poliție a
Pietate și creație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10493_a_11818]
-
corect resursele, dar, pe de altă parte, ea constituie și o importantă formă de protecție în fața unei tot mai mari avalanșe de conformism și de ipocrizie. În acest context, ambiguu, contradictoriu, în care lupta, deși nedeclarată, dintre profesionalismul legitim și tezismul oficial este tot mai evidentă, Maxim Dumitraș începe o carieră artistică, în primul rînd ca sculptor, dar și ca pictor și ca grafician, care abia acum, după trei decenii, poate fi evaluată cît de cît coerent. II. Memorie și cultură
Sculptura, de la natură la sens by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7112_a_8437]
-
Și asta având, cert, o suprafață fixă. Exemplul acesta e aproape un loc comun în preistoria noțiunii de fractal. Insistența cu care, însă, acest termen e adus în prim-plan în ultimii ani și precauția de a nu aluneca în tezism mă fac să nu ofer explicitări acribice. Foarte pe scurt: ce e un fractal? O jucăreauă matematică... O figură care se conține pe sine în orice fragment al său (imanență) (a), având o arie finită dar o lungime infinită (b
Patimile cititorului-model - note despre topografia Țiganiadei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/11791_a_13116]
-
pentru mulți, neconvingătoare: o nuvelă scrisă gîfîind de furie, Cutia de ghete, ori suita de portrete șarjate ale activiștilor din jurul lui Ceaușescu nu au putut răscumpăra o viață întreagă de compromisuri. Romanul Cartierul primăverii, caricatural în exces și de un tezism strident, nu se ridică la nivelul celorlalte proze; iar Disciplina dezordinii nu este decît o autobiografie justificativă, extrem de interesantă din punct de vedere istoric, nu însă și literar. Dispariția accidentală și prematură a autorului ("cu păcatele încă în floare", cum
Doar talentul e de-ajuns? by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/11713_a_13038]
-
lor, ca atitudine explicită. În anii '50 de la noi, se putea numi și s-a numit foarte bine o literatură proletară, opusă doctrinar literaturii burgheze, repudiate și contestate. Din punct de vedere estetic, oportunismul compromite literatura prin servilism, ideologizare și tezism - nu e nevoie de o demonstrație specială pentru a dovedi această alterare profundă a oricărei scrieri impregnate de dogmatism. Oportunismul are o anumită evoluție din 1948 până în 1989, dar nu-i foarte diferit în substanța lui ideologică și în rezultatul
Literatura oportunistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8332_a_9657]
-
recunoaștem celebra expresie mallarmeană ce a hipnotizat întreaga modernitate: Lumea există ca să sfârșească într- o carte. Sfârșitul unui manuscris este sfârșitul lumii. Îmblânzitorul apelor este însuși autorul. Despre debutanți, numai de bine, sugera mereu Călinescu. În ciuda deficiențelor și a unui tezism latent, Îmblânzitorul apelor este un excelent microroman poetic despre simulacrele vinovăției și ale singurătății. Fin analist al ambiguităților și un specialist al morbideții, A. R. Deleanu este un scriitor în toată puterea cuvântului.
Un poem apocaliptic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4267_a_5592]
-
prozator, eseist, om de radio? Chestiunea rămâne deschisă, în orice caz. Oarecum în afara tuturor acestor preliminarii se situează Miracol și catastrofă : redactate direct în limba română (fără cusururi majore, dacă exceptăm câțiva false friends) și deparazitate de vreun fel de tezisme, răspunsurile lui Codrescu se citesc sub o anumită tensiune a atenției și a încântării care le imunizează față de eventuale, vagi, prejudecăți dogmatice. În vreme ce întrebările lui Lazu vin asiduu, pasionat (și nu arareori polemic) replicile, ample, se succed pe oricâte claviaturi
Sine qua non-ul occidental by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10803_a_12128]
-
un pește imens îmi intră pe sub mânecă până la umăr/ mi se lipește de piele își umflă și își dezumflă succesiv branhiile/ un pește imens cu ochii roșii bulbucați tremură pe mâna mea/ tremură întrerupt precum carioca unui schizofrenic." Din fericire, tezismele sunt fragile, inofensive: ,cu greu răzbat până la mine urletele voastre/ reproșurile voastre că nu trăiesc ceea ce scriu", iar textele rămân poezii, și nu demonstrații. Vizibil tineresc, sincron cu módele, dar autonom în ceea ce are mai rezistent, un volum ca Mandala
Poemeintrauterine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/11165_a_12490]
-
Breban, consideră Eugen Negrici (nota bene!), și-au încheiat, fiecare în felul lui, misiunea scriitoricească, iar reușitele din acei ani "vin din ceea ce nu-și propune să ne spună scriitorul, din ceea ce atinge el în trecere și involuntar ". Senzația de tezism și schelăriile teoretice vor fi întotdeauna o piedică în lectura tinerilor pentru care situațiile din roman, atmosfera și mentalitatea eroilor sunt tot mai străine. Este și motivul pentru care criticul povestește de multe ori subiectul romanelor explicându-l în contextul
Creșterile și descreșterile prozei sub comunism by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/14398_a_15723]
-
valoare, "a căror operă (nu în totalitate) rezistă la proba timpului", grila lui azi e prea puțin utilizată în aceste lecturi, singurele semne ale unei alte perspective fiind observațiile despre încercările de păcălire a vigilenței cenzorilor sau despre conformările la tezismul epocii. Cei patru autori aleși, Horia Lovinescu, Teodor Mazilu, Marin Sorescu și D. R. Popescu, sînt diferiți, nu numai la nivelul formulelor dramatice utilizate, ci și la acela al impactului și al valorii. Dacă un dramaturg ca Horia Lovinescu, clasicizat
Recapitulări, nu revizuiri by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/14789_a_16114]
-
acolo unde, sub pretextul comicului, regizorul abordează teme grave, într-un registru grav, militant, pedagogic, seminarizând, de conivență cu societatea occidentală pe acei arabi înapoiați care nu înțeleg rosturile civilizației. Comicul devine extrem de transparent pentru a lăsa la suprafață un tezism care are uneori valoarea campaniilor de igienă pentru triburile de nomazi. Pe scurt, Leila (Leïla Bekhti) este soția singurului învățător din sat, un intelectual cu vederi largi, și singura cu adevărat emancipată, deși provine dintr-o familie tradițională, prin urmare
Revoluția arabă în fustă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4612_a_5937]
-
față posterității. Nimic nefiresc și nelalocul lui în aceasta carte complexă dar de o limpezime fără seamăn, dată fiind perioada tulbure în care a fost trăită. Fără adevăruri parțiale care mai mult ascund printr-un pervers efect de perspectivă, în afara tezismului, deși, poate, niciodată tentația n-a fost mai mare, chestionînd ideologia în fiecare frază, acest volum, care nu mai lasă impresia unui autodenunț nici măcar în completările autobiografice (necesare înscrierii la un concurs de ,vitrinieri din comerțul socialist"), despre unchiul Marcel
Cum am devenit nuvelist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11089_a_12414]
-
decrepită, sortită flăcărilor pedepsitoare ale apocalipsei. De aceea nu pot accepta gratuitatea estetică a pamfletului, despre care vorbesc toți exegeții și teoreticienii și, împreună cu ei, autorul cărții în discuție. Pamfletul are o misiune morală, ce trebuie să fie vizibilă până la tezism. El face parte, când se ia în serios, din categoria detestată a artei cu tendință, ca orice specie oratorică. Tendința sa distructivă, vizând o societate alienată și viciile ei, nu e din aceeași categorie cu satisfacția estetică neroniană în fața cetății
Pamfletul apocaliptic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11256_a_12581]
-
interpretării Torei într-un cadru festiv, unde Șlomo se distinge printr-o sensibilă dizertație asupra culorii pielii lui Adam, așa cum Șlomo, din Trenul vieții, ținea un discurs minunat despre rațiunea de a fi a Bibliei. Radu Mihăileanu știe să expună tezismele de orice fel ar fi, unei ironii fine, demonstrînd un lucru simplu, că umanitatea, sensibilitatea sunt acele valori care transced opțiunile religioase. Paradoxurile nu distrug, ci reconstruiesc o identitate. Cine este Șlomo? Creștinul răpit unei sorți nemiloase în Sudan? Evreul
Trăiește și dă mai departe! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9365_a_10690]
-
demnitatea și o anumită inocență. În tot răul, viața sa se înscrie într-un soi de normalitate a bunului simț, fapt ce conferă romanului o mare doză de credibilitate. O calitate importantă a cărții este dată de lipsa sa de tezism. Deși zugrăvește cu maximă precizie viața cotidiană a românilor de la sfârșitul anilor '50 și începutul anilor '60, cu privațiunile materiale, teama permanentă, lipsa de perspective, Gabriela Adameșteanu nu își propune să condamne în mod explicit vechiul regim sau să moralizeze
Arta supraviețuirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8074_a_9399]
-
un sens unificator, eludând, iată, psihologia individuală și strategiile narative. Cert e că scriitorul este atât de implicat în radiografierea lumii sale romanești, încât faptul că toți vorbesc la fel nici nu mai contează, câtă vreme se justifică miza. Riscul tezismului este evident. Eugen Uricaru se arată preocupat, în primul rând, de felul în care un sistem aparent fără fisuri, cum a fost comunismul, poate fi subminat oricând de incertitudine. Odată conștientizată, trecută de simpla curiozitate istorică, incertitudinea alterează. Neculai Crăciun
Șansele incertitudinii by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2599_a_3924]
-
contestarea lui Maiorescu, ea a venit din mai multe direcții, în funcție de epocile în care s-a produs. Cea dintîi datează din deceniile finale ale secolului XIX și e rezultatul schimbării criteriilor criticii. Gherismul, cu încărcătura lui social-morală, cu tendențiozitatea și tezismul său, a trecut, o vreme, ca o înnoire firească a repertoriului criticii noastre. Maiorescu începea să fie simțit ca învechit în idealismul lui de sorginte clasică. O contestare de altă natură va fi aceea din perioada interbelică, legată de voga
Maiorescu, astăzi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17291_a_18616]
-
extremă, fiul cel mic care este pe punctul de a deveni tată într-o relație care-i provoacă adolescența la o încercare dificilă, reponsabilizându-l prematur. Regizorul desființează barierele, fără a zgândări tabuurile, nu este privilegiat unghiul moral al chestiunii, nici tezismul subiacent, dar nici nu se are în vedere prepararea unei prăjituri franțuzești cu sirop de perversitate ludică. Dragostea a desfințat frontierele și, cu înțelepciune, Wlodek acceptă un fait accompli, așa cum și Pawel acceptă situația fiului său și-i examinează cu
Tați, fii și iar tați by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2970_a_4295]
-
ajunge, excedat, să lase de la el (deși, spre cinstea lui, nu va opera până la urmă modificările dictate de Moraru, Novicov & C-ia); sigur că, trăgând linie, piesa este, esteticește, ratată (cum constată, în Istoria critică... și Nicolae Manolescu) inclusiv din pricina tezismului ei. Numai că, judecând așa, riscăm să neglijăm un amănunt crucial: acela că, totuși, vorbim, în cazul lui Camil Petrescu, despre unul dintre cei mai inteligenți scriitori români din toate timpurile. Cedările lui, atâtea câte vor fi fost (mi se
Moraru, Novicov and C-ia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2538_a_3863]
-
a „trăi ficțiunile", sunt dezamăgiți și își pierd mințile. E, și de data asta, adevărat. Doar că Cervantes și Flaubert n-au urmărit în romanele lor să deschidă ochii cititorului asupra riscului cu pricina - ar fi fost o dovadă de tezism insuportabil din partea lor -, ci să-l înfățișeze în carne și oase pe acest cititor care ia ficțiunea drept realitate. Don Quijote și Emma Bovary împărtășesc, ei, concepția despre roman a Sfântului Oficiu. Nicidecum pe a lui Llosa. Iată de ce am pus
La ce folosește literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6010_a_7335]
-
de angajat-dinamice îi sînt interviurile lui Dorin Popa, pe atît de caligrafica și de grațioasa îi este poezia. Versurile de factură modernista din ultimul său volum, bilingvul Ce ți-e scris/ Your Destiny, departe de a ajunge viciate de vreun tezism otrăvitor, își găsesc un nucleu ideatic - după cum o mărturisește și titlul - în senzația fatalității și a inexorabilului. Eșecul ori deposedarea (de un sine fericit, de un celălalt necesar, de Dumnezeu), ipostaze ale unui destin neprielnic, sînt contemplate cu tristețe, resemnare
Caligrafii poetice by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17728_a_19053]
-
anexionism impudic printr-o interpretare tendențioasă, iar pe de alta implica o cenzură drastică, soldată cu retipărirea croșetată ca și cu eliminarea integrală a textelor neconvenabile. Alta este cea a "eroului pozitiv", manechin al idealizării ideologice, centru de greutate al tezismului urmărind modelarea mentalității "omului nou". A acelui homuncul creat în laboratoarele colaboraționismului, "piatră de încercare pentru capacitatea scriitorului de a cuprinde și pătrunde esențialul din spiritul epocii", "cheia de boltă a literaturii noi, realist-socialistă". Cît privește conceptul de libertate, acesta
Un peisaj de moloz și bălării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9836_a_11161]
-
de recondiționat, chiar în cheie parodică. Prins prea mult în lumea scenariilor de film și televiziune, discursul lui nu a câștigat mai nimic în greutate. Ba dimpotrivă: viziuni suspendate, fundături laborioase, ori, atunci când se deschid perspective, ele se împotmolesc în tezisme latente și clișee dintre cele mai uzate. Surprinzător e felul în care un prozator atât de talentat își pierde răbdarea, prelucrând anevoios; el șlefuiește timid și apoi lasă simbolurile să-și piardă contururile. Mai mult, personajele nu reușesc să depășească
Stand by by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3557_a_4882]
-
omenirea să plătescă tributul holocaustului nuclear. Dumnezeu ne-a iertat. Crucea cosmică își deschide brațele peste lume" Cu brațele deschise sau nu, ,,crucea cosmică'' nu poate nici ea chiar totul. Cum ar fi, de pildă, înlăturarea gravului pericol pe care tezismul și ideologizarea excesivă îl prezintă pentru lumea, atît de fragilă, a valorilor simbolice.
Arta bicefală (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16827_a_18152]