229 matches
-
S. Perahim (Prinderea fioroșilor asasini), iar în februarie 1936 Ștefan Baciu intră în sumar cu poemul Patinaj. Din decembrie 1935 apar rubricile „Cronici”și „Puncte”, adăugate la „Artă” și „Cărți”, când Miron Radu Paraschivescu semnează articolul Arma literaturii, un text tezist care consemnează și susține ideea unei orientări de stânga într-o epocă a „antagonismelor de clasă”, invocând sensul umanist din scrierile lui André Gide, André Malraux, Ernst Bloch, Julien Benda și Jean Guéhenno, orientare prezentată ca obligatorie și astfel autolegitimată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289965_a_291294]
-
iluminiștii ardeleni până la Brâncuși, Blaga, Eliade și George Enescu. Caracterului plural al modernității (raționalistă, antiraționalistă, cosmopolită, naționalistă) nu putea să nu-i corespundă multitudinea tradiționalismelor. În cazul autorilor mai sus citați, preluarea și prelucrarea motivelor folclorice nu se face mimetic, tezist, din motive extraartistice sau didactice, așadar opera lor este una modernă, deși nu i se poate nega o "autohtonie implicită actului de creație care poate fi și argheziana carte și hrisov și râpa Uvedenrode". O primă concluzie a autorului ce
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
scriitor bun, concede Mârzea, "un eminent farsolog", "dar cam... primitiv". Sigur, sunt părerile personajelor, dar se potrivesc până la suprapunere cu ceea ce susținuse creatorul lor în mai multe rânduri și mai direct decât oriunde în interviul amintit din "Familia". Este oare tezist Breban în romanele sale când procedează în felul acesta, adică atunci când le încredințează personajelor misiunea de a-i difuza mesajul intelectual, convingerile? Vom răspunde că în toată literatura epică prin gura personajelor vorbește autorul, dar teziste sunt doar scrierile în
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]
-
tonul unei agresivități resentimentare și vulgare în vara anului 1990 (când revista a început să funcționeze) cu priză la public. Această priză la public a declanșat și în cazul altor ziare o practică similară, așa încât s-a născut o direcție tezistă de injuriere în spațiul mass-media. Nuanțele au variat de la mustrare, admonestare, incriminare, sancționare, dispreț, spurcare, până la blestem (uneori). Brutalitatea psihică a fost extremă în unele cazuri. Stilul acesta trivial a fost încurajat mediatic (în scopul obținerii unui număr mare de
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3570_a_4895]
-
amenințare. Regizorul nu face din Kee - nu este ea the key, un fel de al cincilea element? - un personaj excepțional, ci, dimpotrivă, o mamă obișnuită pe care maternitatea o înnobilează de la sine. Păstrîndu-se în zona sugestiei, Alfonso Cuarón nu dezvoltă tezist nici o temă, lăsînd cîmp deschis tuturor posibilităților aduse de Tomorrow, fiind, însă, nu mai puțin atent la ceea ce subminează societatea din interior. Distopia sa se diluează spre final, cînd marile speranțe plutesc pe apa tulbure învăluită în cețuri din care
Copiii omului și sfârșitul copilăriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9823_a_11148]
-
versiunea eseistului, două simțăminte stau la baza artei: "înfiorarea și admirația". Cu precizarea că "misticul" are totdeauna cultul rațiunii. Lecturile sale "amoroase" au în vedere, înainte de emoția strict estetică, o empatie care ține mai mult de valorile etice, uneori chiar teziste și sentimentale. Asupra unei opere artistice, însă, nu se cuvine să verși lacrimi, cum mărturisește N. Steinhardt, la un moment dat, că i s-a întâmplat. Categoric, sentimentalismul e, bine știut, de origine psihologică și ucide artisticul. Admirația nu-i
Sărbătoarea lecturii by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7244_a_8569]
-
filmul cu cel mai mare succes de public, Mircea Diaconu este de părere că, incontestabil, ”Buletin de București” se află în capul listei. ”Buletin de București nu a fost gând ca un film comedie. A fost gândit ca un film tezist. O poveste de integrare în muncă a tinerilor care, una două, voiau în București. Noi ne-am făcut meseria și a ieșit un pic pe invers. Al doilea a fost gândit ca o comedie și a ieșit mult mai slab
Cel mai tare rol din cariera lui Mircea Diaconu. Vezi ce spune de filmul ”care a rupt Bucureștiul” by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/63618_a_64943]
-
ani își trăiesc frustrările, obsesiile, eșecurile, dezamăgirile, singurătatea, devitalizarea, resemnarea, într-un cuvânt, drama, în zece scene cotidiene disparate, toate grupate sub semnul celor zece porunci. O astfel de organizare nu foarte originală a materiei epice, cu un alarmant potențial tezist și didacticist, nu constituie o premisă de lectură din cale afară de optimistă. Cei care vor trece de această prejudecată, vor avea însă numai de câștigat. Pentru că, din fericire, cititorul are șansa să uite ideile preconcepute chiar de la primele rânduri ale
Decalogul nefericirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9699_a_11024]
-
patru române. Teolog prin formație spirituală (din 1926 era chiar profesor de teologie), întîmplarea a făcut ca, in 1930, să fie hirotonit preot, românele pe care le scrie fiind profund irigate de credință religiei ortodoxe, conferindu-le un nepotrivit aer tezist. Și este atît de puternic încît exegetul sau, D. Caracostea, îl invită: "Întoarce-te la literatura!... Întoarce-te la Gloria Constantini! Mai puțin moralism, mai puțină predică în ceea ce scrii!". În prefață la Doctorul Taifun (1933), în care se referea
Romanele lui Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17986_a_19311]
-
om cuprins în Turcia. Se revede cu Ibraim, dar moare pe caicul care îl ducea, de pe vapor, la Tarigrad. E înmormîntat, simbolic, de Ibraim, într-un cimitir turcesc, ca, altădată, el, în cimitirul românesc, pe Mahmud. Cum se vede, sugerează tezist autorul, Savu n-a trăit decît pentru împlinirea canonului, pe care l-a aplicat cu strășnicie. Călinescu socotea, cu îndreptățire, ca această carte nu e atît un roman, cît o parabolă în chip de lungă narațiune stil Viețile Sfinților, Savu
Romanele lui Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17986_a_19311]
-
coerentă an spirit, expoxitia lui Vlădută ridică, totuși, câteva semne de ăntrebare. Și ele se referă tocmai la precipitarea autorului de a nega pictură ănaintea experimentării ei de fapt. Este aceasta extremă codificare consecință unei decantări naturale sau, dimpotrivă, supunerea tezista an fața unui imperativ teoretic? Pentru că dincolo de rafinamentul și de frumusețea frusta a acestor lucrări, există permanent bănuiala unei ăncercări de adaptare, a unei dorințe de aliniere la spiritul locului și la specificul spațiului. La aceaste ăntrebări, vor răspunde, ăn
Voluptătile vidului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17432_a_18757]
-
o creează comicul trist al nuvelei lui Groșan; inteligență scriitorului de a creiona inefabile, ezitări, accente subtile, eboșe nostalgice din stereotipii și lirisme conjuncturale, mixing memory and deșire, îi scăpa printre degete. În loc de aceasta, regizorul face din nuvelă un film tezist, mediocru, unde fiecare personaj se încadrează la stânga sau la dreapta, bun sau rău. Realizez cu filmul lui Titus Muntean că în mod ironic ceea ce nu a reușit să defecteze prin cenzură și alte obstrucțiuni regimul comunist în privința unor prozatori intratabili
O caravană, două caravane… by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6098_a_7423]
-
Părinților Sionului sau Manifestul Comunist. Și astfel Cârpaciul devine un romam cu o teză mult prea evidentă. Ideea poporului lui Israel pe vecie condamnat la prigoană și pe vecie vinovat de nerecunoașterea lui Mesia, îmbracă în acest roman forme violente, teziste, revendicative. Prin însăși condiția lor, evreii nu pot fi neutri, apolitici, lăsați în pace. Destinul lor politic e transistoric și pecetluit de implacabil. Aceasta ar fi problematica generală a romanului. Însă ceea ce rămâne cu adevărat bun în roman sunt aceste
Despre rușine și alți demoni by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15656_a_16981]
-
în perdaful tras exegeților. Două sînt capetele de acuzare: supralicitarea calității de inovator al limbajului a lui Arghezi, și banalizarea prin retorică. Abia, spune Eugen Ionescu, cu Florile de mucigai Arghezi scapă, verlainian, de elocvență, sucin-du-i gîtul. Îl vede, însă, tezist, și apărător al socialismului în poezie cum, hélas, odată, va ajunge. Sigur, nu s-a impus, pe termen lung, părerea debutantului la Bilete de papagal (sic!). Însă ea, mărturia unui om trist, în fond, care-i cere literaturii române un
Statui? by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7256_a_8581]
-
le preia Acasă, gafele sunt, discret, înlăturate, la a doua încercare mâna e sigură și conturul (desenat după regulile echilibrului clasic) reușește bine. Povestea... nu e, totuși, un laborator de creație propriu-zis, e o entitate eșuată din cauza unei nefericite orientări teziste. Mircea Stere este un Ladima întârziat, un intelectual excepțional, vorbitor de multe limbi străine, pasionat de poezia franceză contemporană și de prozatorii secolului al XIX-lea. Eșuează într-un birou, trăiește în anonimat, după ce a ratat perspectiva unui strălucit doctorat
Până la bulevard și retur by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12558_a_13883]
-
obiectiv pentru că autoarea supra-creează. Canalul critic de comunicare este, astfel, obturat. Rejectând subiectivitatea celuilat, literatura, de fapt, excomunică. Deși fără a fi radical în sensul gender-textualism, însă deseori autosuficient printr-un soi de snobism conceptual, discursul Ștefaniei Mihalache este cam tezist și excesiv de narcisiac. Înainte de a fi realitate individuală, faliile despre care vorbește Ștefania sunt și ele un construct. Or, pretenția naratoarei este tocmai una de natură deconstructivistă. Avem aici un fel de existențialism ŕ rebours, căci esența precede existența și
Disertație de gen romanțată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11924_a_13249]
-
care, vrând-nevrând, făcuseră cunoștință. Mai departe, surprizele apar cumva de la sine, generate de acest nucleu încărcat de tensiune. Până în punctul în care, și unul, și altul purtători de verighetă, cei doi prieteni se văd dirijați de inexplicabile accidente comportamentale. Puțin tezist, finalul dezabuzat al romanului are, totuși, forța să încheie vertical o succesiune de deraieri maniacale la care, fățiș sau furtiv, personajele s-au pretat o dată la câteva pagini. El nu compromite nimic din cele deja scrise. Doar - și asta nu
Scepticul mântuit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8258_a_9583]
-
său va purta această amprentă de cineverité, cu dezbaterile în "cancelarie", cu desfășurarea unor "lecții", cu aparteurile de pe coridoare între colegi. Cele două planuri alternează și regizorul face ca ele să se intersecteze, să intre chiar în conflict, fără ricoșeuri teziste, acele prefabricate mulaje educaționale despre emanciparea elevului de culoare excepțional căruia un profesor inspirat îi valorifică excepționalismul în spiritual democrației și al egalității șanselor bla-bla. Mai există și varianta oii negre pe punctul de a fi albită tot prin intervenția
Dincoace și dincolo de ziduri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7814_a_9139]
-
și literară a URSS" (p. 73) și ulterior expulzat în Ungaria, de unde venise. Cel puțin un beneficiu va rămâne de pe urma lui: supraestimarea caracterului popular al operelor literare valorificate din trecut, ca un substitut al caracterului de clasă, un criteriu prea tezist ideologic. După al doilea război, dictatura stalinistă se manifestă mai sever, prin intermediul lui Andrei Jdanov, membru în Biroul Politic al PCUS. El pronunțase, la Con-gre--sul scriitorilor din 1934, condamnarea proletcultismului pentru spiritul său anarhic, nepartinic și formalist. Revine în 1946
Proletcultism sau realism socialist? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8211_a_9536]
-
politice și a celor personale. De altfel, Robert Redford a încercat ca la șah un simultan într-o "variantă" cinematografică, corelînd cele trei episoade, o tehnică pe care o stăpînește magistral Alejandro Gonzalez Inarritu și care aici pare schematică și tezistă făcînd vizibilă demonstrația. În plan personal, dialogul "socratic" între profesorul Malley și studentul său, îmbracă forma unei somații radicale privind destinul tînărului. Cronometrul invizibil din mîna profesorului a pornit, într-o oră cei doi se duelează, un duel între scepticismul
O fabulă americană by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8918_a_10243]
-
pentru cauză, argument în sine suficient pentru a sublinia seriozitatea deciziilor atît în plan personal, cît și la nivel politic. Ultimativ, putem privi filmul lui Robert Redford ca pe un act civic de responsabilizare a fiecăruia, un film dezbatere destul de tezist, util pentru o discuție de seminar. Nimic mai mult.
O fabulă americană by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8918_a_10243]
-
Angelo Mitchievici Michael Moore este unul dintre acei regizori care și-au construit un serios capital de popularitate și cinematog surfând triumfător pe valul de antiamericanism european. Filmul care l-a lansat, Bowling for Columbine (2002) nu era mai puțin tezist decât cel de față, însă subiectul nu oferea aceleași oportunități. Prin breșa făcută cu acest film aveau să apară Fahrenheit 9/11 (2002) care primea Palme d'Or-ul la Cannes, Sicko (2007) și noua producție care mi se pare
Despre capitalism și alți demoni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6520_a_7845]
-
i-a avut ca modele în versuri publicate în brăileana „Facla" (unde a debutat în 1947) si în cele din urmă i le-a tipărit G. Călinescu, în acelasi an, în ziarul „Națiunea". Ar fi fost obligat să scrie poezie tezistă, ca aceea care i-a apărut, de câteva ori, în presa vremii? Nu ne putem lansa în prezumții. Cunoașterea lui G. Călinescu, care i-a fost profesor, doar câteva luni, la Facultatea de Filologie, din toamna anului 1949 până în primăvara
Teodor Vârgolici la 80 de ani by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/6509_a_7834]
-
la spectacolul Zorile Parisului (după piesa lui Tudor Șoimaru, regia Dem. Gh. Loghin). Ca să se reintegreze, scriitorul achită un bilet scump, fără a sta în loja centrală sau în rândul întâi. Fie primind sarcina de a asista la o dramă tezistă, fie alegând să treacă de o probă a „dumiririi", Doinaș compune cel mai ideologizat articol al său de până la încarcerare. Simbioză între critica estetică și cea „îndrumătoare", studiul arată că autorul deprinsese modul „corect" de a folosi clișeele. Tonul adoptat
Ștefan Aug. Doinaș și Ștefan Popa. Două semnături, același autor by George Neagoe () [Corola-journal/Journalistic/5986_a_7311]
-
ale lumii noastre literare. Astfel că atunci cînd am citit Cronică de familie, despre care se vorbea ca despre un mare roman m-am străduit să mă conving să-mi placă. N-am izbutit. Mi s-a părut un roman tezist, cu accente pamfletare. Poate că în anii '50, prin comparație cu producțiile realismului socialist de-a dreptul prostești, Cronică de familie putea părea un roman normal, dar mare - peste poate! Excelent scris da, cu multe pagini impresionante care mă făceau
Rătăcirile unui mare prozator by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Imaginative/15221_a_16546]