229 matches
-
și renga de la Slobozia (1995) și revista „Micul Orion”; i se decernează Premiul de Onoare la „New Haiku Contest” (Tokio, 1994). Debutează editorial cu tripticul dramatic Întemeietorii (1980), ale cărui personaje, Deceneu, Burebista, Decebal, sunt animate de ideea (uneori accentuată tezist) unificării neamurilor tracice. Cu o soluție scenică destul de ingenioasă, prima piesă a tripticului proiectează scene din tinerețea lui Burebista, care, la maturitate, înfruntă o istorie potrivnică, dar mai ales pe acei semeni ce nu-i împărtășesc condiția de „inițiat”. Mai
CODRIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286318_a_287647]
-
și sunt, raportate la scrierile dintre 1906 și 1910. Între acestea, Urlătoarea este o cuminte povestire vânătorească, într-o scriitură fără notă personală, iar Pâine albă anunță pornirea satirică, creionând câteva portrete de burghezi, în care nu lipsesc unele accente teziste. Ampla narațiune Vinul de viață lungă se încadrează perfect literaturii începutului de secol, atât prin zugrăvirea mediului de provincie abrutizant, cât și prin figura bătrânului boier Manole Arcașu, mai reușit decât mulți dintre eroii creați de sămănătorism. Autorul dovedește abilitate
COCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
diminuată de o serie de stângăcii stilistice și compoziționale, ce-l trădează pe debutant. Cea de-a doua carte a lui C., Nebunia lumii, o nuvelă amplă, după unii critici, iar nu un roman, pare să se plaseze mai aproape de tezistul Foc al lui H. Barbusse decât de cvasinaturalistul Pe frontul de vest nimic nou al lui E.-M. Remarque. În fapt, dacă o atitudine potrivnică războiului este indusă de sumbre, uneori halucinante, tablouri ale atrocităților din ce în ce mai mari comise de ambele
CORNEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286420_a_287749]
-
de conștiința răspunderilor lui pentru soarta umanității și a planetei. Cântare omului datorează momentele sale de împlinire artistică energiei expresive argheziene, capacității imaginilor de a da viață ideii, dincolo de schema compozițional-programatică a ciclului, ce îi dă un aer ilustrativ, chiar tezist. Volumele Frunze, Poeme noi, Cadențe, Silabe, Ritmuri și Noaptea marchează întoarcerea la o poezie a eului, dominată de motivul timpului. În atmosfera crepusculară a senectuții, teme vechi se reiau într-o adiere, atotcuprinzătoare, de tristețe. Sub prăbușirea „timpului întreg” se
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
de sfânt și nebunia instinctului erotic, e nuvela Chirică, care a stat la baza dramei În întuneric. În aducerea la suprafață și adâncirea unor stări întunecate, de coșmar (ca în Vulturul, din seria povestirilor de război, acestea în genere slabe, teziste ori șocante), ar fi putut sta autenticitatea și reușita lui B. Dar intuiții adevărate se risipesc și aproape se șterg în țesătura acestor povestiri ce se angajează, fără căutări, pe un drum sigur: impresionarea cititorului. De aici, pitorescul edulcorat și
BELDICEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285681_a_287010]
-
făpturi oropsite - deposedați ai vieții meniți suferinței și, adeseori, unui tragic sfârșit (Mărgărint bețivul, La poarta spitalului ș.a.). Verismul acestor proze nu-și refuză un arsenal al literaturizării. Ceea ce nu le anulează substanța de „documente omenești”. Cu o viziune nedisimulat tezistă, confruntând două „lumi aparte”, nuvela Datorii uitate se clădește pe complexul poporanist al vinovăției. Registrul patetic alternează cu secvențe umoristice, în care, cu o inventivă, dar cam apăsată expresivitate a amănuntului, se conturează o tipologie grotesc-malignă. Nuvela pendulează între palpitul
BART. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
adjunct (1967-1972) și titular (1972-1978) al Ministerului de Externe. Cele două monografii ale lui M., Viața și opera lui Al. Sahia și Gheorghe Lazăr (1954), respiră aerul comun al studiilor literare din anii ’50, deformând biografiile prin exploatarea sau inventarea tezistă a unei așa-zise psihologii revoluționare și reducând opera scriitorului analizat la caracterul ei militant. Unele probleme ale reportajului literar (1956) reprezintă o scriere de promovare a unui gen cultivat din imperative strategice, cuprinzând și un set de sfaturi practice
MACOVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287945_a_289274]
-
militant. Unele probleme ale reportajului literar (1956) reprezintă o scriere de promovare a unui gen cultivat din imperative strategice, cuprinzând și un set de sfaturi practice cu privire la redactarea unui reportaj în „lumina” ideologiei oficale, dar și o denunțare, pe poziții teziste, a revistelor și scriitorilor care nu se conformează acestui tip de gazetărie. În aceeași linie se încadrează și publicistica lui M., desfășurată timp de câteva decenii și reunită în volumele Oameni și fapte (1957) și Vârstele timpului (1971), cărora li
MACOVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287945_a_289274]
-
a fost distinsă cu Premiul Uniunii Scriitorilor, iar în 1978 cu Premiul Asociației Scriitorilor din București. Dedicându-se literaturii pentru copii, I. și-a canalizat interesul spre valorificarea unor scheme etice ale basmului popular, pe care se grefează influența prozei teziste a momentului, moralizatoare și așa-zis formativă. Cartea care o impune în epocă, Inimoșii (1953), e vizibil marcată de efortul scriitoarei de a se debarasa de unele clișee deformante, proprii „îndreptarului” literar al proletcultismului. Tentativă nereușită, de vreme ce, dincolo de sprinteneala scriiturii
IUTES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287646_a_288975]
-
poezii și articole cu mesaj antirăzboinic. În perioada postbelică devine un „cronicar” al evenimentelor din trecut și prezent, cultivând o poezie suprasaturată de așa-zisul element social imediat, poezie care răspunde comenzii politice a regimului și e dominată de compuneri teziste. Acestei maniere îi aparțin volumele Glasul patriei (1946), În avangardă (1951), Aleea păcii (1953), Versuri (1954), Din mal în mal (1958), Versuri alese (1964). Tot în acești ani autorul dă la iveală poemele lirico-epice Pohoarnele (1947) și Primăvara în Carpați
ISTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287638_a_288967]
-
construiește mici parabole, uneori frapante, cu trimiteri morale sau existențial-majore (prin narațiuni în general recuperabile și în ordine realistă). Proza ei nu este una calofilă, ci una mai degrabă autenticistă și mai ales una „de idei”, dar nu didacticist-expozitivă, grosolan tezistă, ci o proză încifrată modernist. Limbajul metaforic conjugat convingător cu concretețea notației, luciditatea, sensibilitatea lipsită de duioșie o particularizează fără să o singularizeze. SCRIERI: Intersecții, București, 1967; Elegiile de pe pod, București, 1969; Palinodii, București, 1970; Facerea cortului, București, 1971; Aproape
IULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287644_a_288973]
-
1939, coautor), Probleme și jocuri distractive (1958, semnat I. Botnă), precum și diferite manuale destinate elevilor de școală primară. Romanele lui J. nu ambiționează depășirea pragului presupus de o lectură agreabilă, după cum nu pot renunța la o punere în pagină demonstrativă, tezistă. În majoritatea lor, scrierile se sprijină pe întâmplări preponderent sentimentale, cu ecouri ușor idealizate, proprii amintirilor autorului. Se includ în această categorie narațiunile inspirate de mediul școlar - Normaliștii, Învățătorii (1935), Revizori și inspectori (1936, în colaborare cu V. Munteanu), Seria
JORDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287674_a_289003]
-
sa, colectivizarea a fost un fenomen condus din umbră de inși dubioși. Când nu cultivă utopia vocației constructive prin gustul pentru macroepic, autorul surprinde tragismul vieții în tușe puternice. Dovadă stă ampla nuvelă Drumul câinelui (1974). Deși păcătuiește prin armătura tezistă care transformă unele personaje în marionete ideologice, scrierea reprezintă pariul câștigat de a reuni sub același acoperământ tematica politică, filonul tragic și un conflict din zona baladescului. Doi frați, Mihai și Jilu, repetă povestea lui Cain și Abel: primul, activist
LANCRANJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
politic, iar perspectivismul adoptat ca strategie narativă rămâne inoperant din cauza vehiculării aceluiași set de informații despre un personaj sau altul. Romanul politic este direcționat de scriitor în primul rând ca armă ideologică; sunt înșirate astfel și o serie de comentarii teziste despre colectivizare, revolta anticomunistă din Ungaria anului 1956, schimbarea conducerii de stat din 1965. În Toamnă fierbinte (1986), problematica politică apare potențată. Romanul este o meditație cu un puternic accent ideologic naționalist asupra ocupației horthyste. După mai mulți ani de la
LANCRANJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
accentua în Aerul de sub fluturi (1974; Premiul Asociației Scriitorilor din București), cartea cea mai bine primită de critică. Romanele Elvira și locotenentul (1978), Iluzia (1981), Cârtița albă (1984) și Cămașa de mire (1985), cu tentă autobiografică, sunt destul de schematice și teziste, nereușind să compenseze, prin ușurința de a povesti, lipsa de autenticitate a dramelor, rezolvate neconvingător. Eseistul, în general informat și cu apetit teoretic, abordează în Analogia suverană (1975), Creație și implicare (1976), Caligrafii critice (1977), Teme și variațiuni (1979) chestiuni
LOTREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287851_a_289180]
-
la „valorile” socialismului și convertindu-i la ele și pe cei proveniți din familiile bune (E târziu pe steaua polară, 1982) sau cel care, dimpotrivă, produs al lumii bune, se „dezmeticește” (Floarea de piatră, 1988). Conformismul temelor și al opticii teziste este compensat într-o anumită măsură de observația sociomorală, F. cunoscând bine mediile în care se mișcă personajele sale. Atunci când se eliberează de clișee, el reușește să creeze chipuri plauzibile, mai ales psihologii sau comportamente de indivizi ciudați, ieșiți din
FELIX. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286978_a_288307]
-
amenințați de evoluția inevitabilă spre capitalism, confruntările dintre grupările politice, antisemitismul unor tineri intelectuali, atmosfera din redacțiile gazetelor, viața trudnică a celor săraci, exotismul înecat în suferință și lipsuri al cartierelor evreiești. Linia epică este însă deturnată de numeroase digresiuni teziste și de o neinspirată aglomerare de argumente împrumutate de la autori precum Max Nordau. Orașul amintirilor (1936) pare a fi o carte mai puțin obișnuită; filonul autobiografic și evocarea Iașului adolescenței nu sunt decât un pretext pentru alcătuirea unui „jurnal” al
HEROVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287431_a_288760]
-
alcătuiesc volumul Două drame țărănești, 1903), drama Oricum! (reprezentată din 1912 până în 1916 pe scena Teatrului Național din București) sunt scrise în colaborare cu T. Duțescu-Duțu. E posibil ca autorii să se fi inspirat din piese franțuzești. Mai izbutită, deși tezistă, cu accente moralizatoare, este Crai de ghindă („Convorbiri literare”, 1899), un fel de Dama cu camelii autohtonă, a cărei acțiune se desfășoară în mediul mahalalei. Înrudită tematic este „drama socială” Minciuni convenționale, de fapt o melodramă. Scrisă alert, nervos, piesa
LEONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287779_a_289108]
-
dinamitardă vizează balastul convențiilor, care „într-o climă mai relativă și brutală” copleșesc absolutul artistic ideal. „Noi dăm Artei în concepțiune universală și multiplă zona superioară” - e afirmația definitorie care opune concepția echipei de la L. d. celei localiste, etnocentriste și teziste a sămănătorismului în plină afirmare. Iar „convențiunile” contingente, făcute să „încurce condeiul ca un bumbac”, sunt contestate și se cer abolite în numele libertății senine de expresie: „Acest bumbac ce pare din depărtare nori încărcați cu belșug [...] ne-a lăsat loc
LINIA DREAPTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287819_a_289148]
-
leninist-stalinistă, accentuat anticapitalistă, antiburgheză și, de la un moment dat, antititoistă. Textele oficiale - rapoarte, cuvântări, manifeste, comunicate, decrete, rezoluții - vizează consolidarea regimului instaurat prin îndoctrinarea publicului cititor, „culturalizat” astfel în spiritul noii ideologii. Literatura, atâta câtă există, are un caracter partinic, tezist, violent propagandistic. În 1960 un articol al lui Mihai Novicov, Preocupări ale frontului literar - de fapt un comentariu la lucrările Congresului al III-lea al Partidului Muncitoresc Român -, proclamă ideile normative și dogmatismul vremii : scriitorii au datoria „să dea chip
ROMANIA LIBERA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289316_a_290645]
-
volume atribuite genului proxim al „romanelor” ori al culegerilor de „nuvele”, mărturii edificatoare asupra unor controverse de ordin social-istoric, acte de arhivă menite să completeze și să ordoneze informațiile referitoare la evenimente politice importante, chiar dacă uneori cu un evident caracter tezist, precum asasinarea lui Nicolae Iorga ori așa-zisa activitate a Partidului Comunist Român în anii celui de-al doilea război mondial sau procesul memorandiștilor (Procesul unui proces). Mizând pe descrierea faptelor și mai puțin pe căutarea formulelor de transpunere a
STOIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289945_a_291274]
-
S. Perahim (Prinderea fioroșilor asasini), iar în februarie 1936 Ștefan Baciu intră în sumar cu poemul Patinaj. Din decembrie 1935 apar rubricile „Cronici”și „Puncte”, adăugate la „Artă” și „Cărți”, când Miron Radu Paraschivescu semnează articolul Arma literaturii, un text tezist care consemnează și susține ideea unei orientări de stânga într-o epocă a „antagonismelor de clasă”, invocând sensul umanist din scrierile lui André Gide, André Malraux, Ernst Bloch, Julien Benda și Jean Guéhenno, orientare prezentată ca obligatorie și astfel autolegitimată
STRADA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289965_a_291294]
-
voce feminină triumfătoare, care încearcă să prezinte cronica acestei transformări identitare ca pe un colosal succes. Dar narațiunile identitare sînt, prin definiție, deschise, ele nu pot sta sub semnul unui happy-end decît cu riscul de a deveni foarte simpliste sau teziste. M-a surprins, de asemenea, deși poate în mică măsură, să descopăr naivitatea cu care Mc Closkey își reprezintă, idilic, universul feminin, drept un fel de republică compusă din surori și mame, în care relațiile umane se bazează exclusiv pe
O cronică identitară by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17132_a_18457]
-
Șansa). Excepțiile, modeste, de la regula generală, tendențioasă, a viziunii schematice a lui S. sunt reprezentate de romanele Presimțirea zăpezilor, Grăuntele de grâu, când cade pe pământ și Despărțirea. Cu mai mult aplomb narativ, autorul se străduiește să nu mai literaturizeze tezist și se îndreaptă către alte arii de interes: în Presimțirea zăpezilor, într-un cadru doctrinar muncitoresc, are loc un conflict de tip tradițional, incluzându-i pe hoțul de zestre (Ion Cătare - „tânăr, frumos, perseverent”), fata pe care acesta o iubea
SIMION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289684_a_291013]
-
intenției lor de a-și menține intact propriul univers. Învolburata lume a Călinei (1986) imaginează, prin vocea aceluiași personaj-narator, etapele maturizării Călinei, ruptă nu întru totul - cel puțin nu la nivelul memoriei vii - de lumea rurală bănățeană. Roman cu impulsuri teziste, textul e lipsit de forță, banalul și chiar prostul gust cotropind epicul. SCRIERI: Drum peste vină, Timișoara, 1977; Melancolia trandafirului albastru, București, 1982; Călina, Cluj-Napoca, 1982; Învolburata lume a Călinei, Cluj-Napoca, 1986. Repere bibliografice: Eugen Dorcescu, Premiile Editurii Facla 1977
SELENA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289610_a_290939]