384 matches
-
talusului trebuie ca talusul să se poată roti medial atunci când se aplica forță pe tibie. Pe radiografia laterala în stress a gleznei se măsoară translația anterioară a talusului față de tibie. Translația anterioară este distanța dintre marginea posterioară a suprafeței articulare tibiale și marginea posterioară a suprafeței articulare a domului talar. Vorbim de instabilitate (semnul sertarului anterior pozitiv) atunci când această distanță este > 5 mm comparativ cu valoarea sa pe partea sănătoasă sau când, în valoare absolută, ea este > 8 mm. Translația anterioară
Entorsă acută a gleznei () [Corola-website/Science/311799_a_313128]
-
este înconjurată de fascicule smocuri de perișor. Ocelii lipsesc, iar ochii compuși ocupă o bună parte din suprafața capului. Prima pereche de picioare prezint epifize, picioarele de mijloc au o pereche de excrescențe cuticulare în formă de ac pe articolul tibial, iar ultima pereche - 2 perechi de excrescențe. Toracele este înzestrat cu mușchi puternici . Spre deosebire de majoritatea familiilor de fluturi, aripele hesperiidelor sunt mai mici în comparație cu dimensiunea corpului, dar există și excepții. Aripele au formă rotunjită, la unele specii aripele posterioare se
Hesperiidae () [Corola-website/Science/324774_a_326103]
-
lui Malpighi și anus. Excreția se realizează prin 1 - 2 perechi de tuburile lui Malpighi, puternic ramificate. Unele specii de tarantula manifestă un dimorfism pronunațat. Masculii tind să fie mai mici (în special mărimea opistosomei). Masculii maturi pot avea cârlige tibiale pe picioarele din față, care sunt folosite pentru a restrânge colții femelei în timpul acopulației. Ei se maturizează mai devreme decât femelele. Când se întâlnesc, atât femela cât și masculul execută un ritual, cu scopul de a afla dacă aparțin uneia
Theraphosidae () [Corola-website/Science/318404_a_319733]
-
posterioară). Pe partea laterală a circumferinței se găsește o suprafață articulară pentru fibulă. Epifiza inferioară, de formă cuboidală se articulează inferior cu talusul sau astragalul. Lateral prezintă o suprafață articulară pentru fibulă și medial se prelungește cu maleola medială sau tibială. Extremitatea superioară a tibiei, numită și extremitatea proximală, epifiza superioară sau epifiza proximală a tibiei este o masă osoasă voluminoasă patrulateră, ușor curbată înapoi, lățită sagital și frontal și turtită dinainte înapoi și prin urmare alungită în sens transversal. Fiind
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
osoasă voluminoasă patrulateră, ușor curbată înapoi, lățită sagital și frontal și turtită dinainte înapoi și prin urmare alungită în sens transversal. Fiind curbată înapoi ea atârnă posterior ca o consolă peste corpul tibiei. Ea este este formată din doi condili tibiali proeminenți, curbați înapoi: condilul medial ("Condylus medialis tibiae") și condilul lateral ("Condylus lateralis tibiae"), despărțiți printr-un spațiu care separă fețele lor superioare, articulare. Fețele superioare ale condililor, împreună cu spațiul intercondilian dintre ele, formează platoul tibial. Condilii prezintă o față
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
formată din doi condili tibiali proeminenți, curbați înapoi: condilul medial ("Condylus medialis tibiae") și condilul lateral ("Condylus lateralis tibiae"), despărțiți printr-un spațiu care separă fețele lor superioare, articulare. Fețele superioare ale condililor, împreună cu spațiul intercondilian dintre ele, formează platoul tibial. Condilii prezintă o față superioară comună și o margine infraglenoidiană ("Margo infraglenoidalis"), numită și circumferința infraglenoidiană. În ansamblu extremitatea superioară a tibiei are aproximativ forma unei piramide patrulatere cu baza superioară și axul mare orientat transversal. Prin urmarea i se
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
și o margine infraglenoidiană ("Margo infraglenoidalis"), numită și circumferința infraglenoidiană. În ansamblu extremitatea superioară a tibiei are aproximativ forma unei piramide patrulatere cu baza superioară și axul mare orientat transversal. Prin urmarea i se descriu 5 fețe: fața superioară (platoul tibial) care corespunde cu baza piramidei, fața anterioară, fața posterioară, față laterală și fața medială; ultimele 4 fețe sunt situate pe circumferința infraglenoidiană. Pe fața anterioară se află tuberozitatea tibială. Cei doi condili tibiali și tuberozitatea tibiei se pot explora prin
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
transversal. Prin urmarea i se descriu 5 fețe: fața superioară (platoul tibial) care corespunde cu baza piramidei, fața anterioară, fața posterioară, față laterală și fața medială; ultimele 4 fețe sunt situate pe circumferința infraglenoidiană. Pe fața anterioară se află tuberozitatea tibială. Cei doi condili tibiali și tuberozitatea tibiei se pot explora prin palpare la nivelul epifizei superioare. Destinată să se articuleze cu condilii femurali, extremitatea superioară a tibiei prezintă, în acest scop, pe fața sa superioară, două suprafețe articulare orizontale, ușor
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
se descriu 5 fețe: fața superioară (platoul tibial) care corespunde cu baza piramidei, fața anterioară, fața posterioară, față laterală și fața medială; ultimele 4 fețe sunt situate pe circumferința infraglenoidiană. Pe fața anterioară se află tuberozitatea tibială. Cei doi condili tibiali și tuberozitatea tibiei se pot explora prin palpare la nivelul epifizei superioare. Destinată să se articuleze cu condilii femurali, extremitatea superioară a tibiei prezintă, în acest scop, pe fața sa superioară, două suprafețe articulare orizontale, ușor concave în centru, cunoscute
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
care formează fața articulară superioară a tibiei, după terminologia modernă. Lateral ea se articulează cu fibula. Extremitatea superioară a tibiei susține greutatea corporală transmisă membrului inferior prin femur. Fața superioară a extremității superioare, numită în clinică platoul tibiei sau platoul tibial prezintă 3 părți: două suprafețe articulare numite cavități glenoide sau suprafețe articulare tibiale superioare (medială și laterală), situate pe fața superioară a condililor tibiali, și un spațiu interarticular, numit spațiul intercondilian, care separă cele două cavități glenoide. Suprafețele articulare, medială
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
articulează cu fibula. Extremitatea superioară a tibiei susține greutatea corporală transmisă membrului inferior prin femur. Fața superioară a extremității superioare, numită în clinică platoul tibiei sau platoul tibial prezintă 3 părți: două suprafețe articulare numite cavități glenoide sau suprafețe articulare tibiale superioare (medială și laterală), situate pe fața superioară a condililor tibiali, și un spațiu interarticular, numit spațiul intercondilian, care separă cele două cavități glenoide. Suprafețele articulare, medială și laterală, se articulează cu condilii femurali corespunzători. Fața superioară este aproximativ orizontală
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
membrului inferior prin femur. Fața superioară a extremității superioare, numită în clinică platoul tibiei sau platoul tibial prezintă 3 părți: două suprafețe articulare numite cavități glenoide sau suprafețe articulare tibiale superioare (medială și laterală), situate pe fața superioară a condililor tibiali, și un spațiu interarticular, numit spațiul intercondilian, care separă cele două cavități glenoide. Suprafețele articulare, medială și laterală, se articulează cu condilii femurali corespunzători. Fața superioară este aproximativ orizontală fiind situată într-un plan înclinat oblic înapoi și în jos
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
superioară este aproximativ orizontală fiind situată într-un plan înclinat oblic înapoi și în jos, în raport cu axul lung al corpului. Unghiul acestei înclinații este de de circa 5,6° (interval între 5 și 10 °). De notat că această înclinație (panta tibială) este mai mare decât cea a platoului tibial împreună cu meniscurile sale, panta meniscală este aproximativ perpendiculară pe axul diafizar proximal al tibiei. Înclinația, care este maximă la naștere, se micșorează odată cu vârsta, și este mai pronunțată la persoanele care stau
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
plan înclinat oblic înapoi și în jos, în raport cu axul lung al corpului. Unghiul acestei înclinații este de de circa 5,6° (interval între 5 și 10 °). De notat că această înclinație (panta tibială) este mai mare decât cea a platoului tibial împreună cu meniscurile sale, panta meniscală este aproximativ perpendiculară pe axul diafizar proximal al tibiei. Înclinația, care este maximă la naștere, se micșorează odată cu vârsta, și este mai pronunțată la persoanele care stau obișnuit pe vine (în poziție ghemuită). Fața articulară
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
fețe articulare, medială și laterală, separate de un spațiul intercondilian; ele corespund periferic cu meniscurile genunchiului, iar central cu condilii femurali, cu care se articulează în articulația genunchiului. Cele două fețe articulare superioare (medială și laterală) sunt situate pe platoul tibial deasupra condililor tibiali și sunt ușor excavate (concave) în centrul lor, ele au o formă ovalară cu axul mare orientat oblic înainte și lateral. Aceste două fețe articulare sunt orizontale și privesc în sus și sunt acoperite cu cartilaj hialin
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
și laterală, separate de un spațiul intercondilian; ele corespund periferic cu meniscurile genunchiului, iar central cu condilii femurali, cu care se articulează în articulația genunchiului. Cele două fețe articulare superioare (medială și laterală) sunt situate pe platoul tibial deasupra condililor tibiali și sunt ușor excavate (concave) în centrul lor, ele au o formă ovalară cu axul mare orientat oblic înainte și lateral. Aceste două fețe articulare sunt orizontale și privesc în sus și sunt acoperite cu cartilaj hialin. Fiecare dintre ele
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
lateral. Marginea sa medială ridicată se extinde spre tuberculul intercondilian lateral. Meniscul lateral acoperă periferic această față, în jurul marginilor sale anterioare, laterale și posterioare. Spațiul intercondilian (spațiul interglenoidian, zona intercondiliană, suprafața interarticulară) este un spațiu rugos, neregulat, aflat pe platoul tibial (fața superioară a extremității superioare a tibiei) între fața articulară superioară medială și fața articulară superioară laterală a tibiei. El este mai îngust central, unde se află o proeminență, eminența intercondiliană, și se lărgește anterior și posterior pe măsură ce fețele articulare
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
formează un tubercul de fiecare parte, tuberculul intercondilian medial ("Tuberculum intercondylare mediale") și tuberculul intercondilian lateral ("Tuberculum intercondylare laterale"). Aria intercondiliană anterioară a tibiei sau aria intercondilară anterioară a tibiei ("Area inercondylaris anterior tibiae"), numită și suprafața prespinală a platoului tibial, este porțiunea anterioară a spațiului intercondilian al platoului tibial și se află anterior de eminența intercondiliană (spina tibiei) și de tuberculii intercondilieni, între fețele articulare superioare (cavitățile glenoide). Ea are o suprafață neregulată și rugoasă, mai lată anterior, de formă
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
Tuberculum intercondylare mediale") și tuberculul intercondilian lateral ("Tuberculum intercondylare laterale"). Aria intercondiliană anterioară a tibiei sau aria intercondilară anterioară a tibiei ("Area inercondylaris anterior tibiae"), numită și suprafața prespinală a platoului tibial, este porțiunea anterioară a spațiului intercondilian al platoului tibial și se află anterior de eminența intercondiliană (spina tibiei) și de tuberculii intercondilieni, între fețele articulare superioare (cavitățile glenoide). Ea are o suprafață neregulată și rugoasă, mai lată anterior, de formă triunghiulară cu baza anterioară și este situată într-un
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
plan aproape orizontal; ea este mai largă decât aria intercondiliană posterioară. Aria intercondiliană anterioară prezintă, dinainte înapoi, 4 inserții: Aria intercondiliană posterioară a tibiei sau aria intercondilară posterioară a tibiei ("Area inercondylaris posterior tibiae") numită și surpafața retrospinală a platoului tibial, reprezintă porțiunea posterioară a spațiului intercondilian al platoului tibial situată înapoia eminenței intercondiliene (spina tibiei) și tuberculilor intercondilieni, între fețele articulare superioare (cavitățile glenoide). Ea are o suprafață oblică, rugoasă, neregulată, de formă triunghiulară cu bază posterioară și este destul de
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
intercondiliană posterioară. Aria intercondiliană anterioară prezintă, dinainte înapoi, 4 inserții: Aria intercondiliană posterioară a tibiei sau aria intercondilară posterioară a tibiei ("Area inercondylaris posterior tibiae") numită și surpafața retrospinală a platoului tibial, reprezintă porțiunea posterioară a spațiului intercondilian al platoului tibial situată înapoia eminenței intercondiliene (spina tibiei) și tuberculilor intercondilieni, între fețele articulare superioare (cavitățile glenoide). Ea are o suprafață oblică, rugoasă, neregulată, de formă triunghiulară cu bază posterioară și este destul de înclinată înapoi și în jos (în spatele cornului posterior al
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
sau boala Lannelongue-Osgood-Schlatter este o apofizită dureroasă legată de dezvoltarea tuberozității tibiale anterioare ("Tuberositas tibiae") și de modificările vasculare care apar la acest nivel, de origine traumatică sau microtraumatică, observată mai ales la băieți între 10 și 16 ani, care dispare spontan în câțiva ani fără sechele. Semnele clinice sunt durerea, tumefacția
Boala Osgood-Schlatter () [Corola-website/Science/331808_a_333137]
-
modificările vasculare care apar la acest nivel, de origine traumatică sau microtraumatică, observată mai ales la băieți între 10 și 16 ani, care dispare spontan în câțiva ani fără sechele. Semnele clinice sunt durerea, tumefacția și sensibilitatea la nivelul tuberozității tibiale anterioare, care se află sub genunchi pe partea superioară a tibiei. Majoritatea bolnavilor sunt sportivi. -Lannelongue, maladia Lannelongue-Osgood-Schlatter, osteită apofizară de creștere, osteocondrita tuberozității anterioare a tibiei, osteocondrita tuberculului tibial, osteonecroză idiopatică a tuberculului tibial, apofizita tuberculului tibial, apofizita tibială
Boala Osgood-Schlatter () [Corola-website/Science/331808_a_333137]
-
Semnele clinice sunt durerea, tumefacția și sensibilitatea la nivelul tuberozității tibiale anterioare, care se află sub genunchi pe partea superioară a tibiei. Majoritatea bolnavilor sunt sportivi. -Lannelongue, maladia Lannelongue-Osgood-Schlatter, osteită apofizară de creștere, osteocondrita tuberozității anterioare a tibiei, osteocondrita tuberculului tibial, osteonecroză idiopatică a tuberculului tibial, apofizita tuberculului tibial, apofizita tibială anterioară. A fost descrisă clinic în 1878 de chirurgul francez Lannelongue (1840-1911) iar chirurgul american Osgood (1873-1956) și chirurgul elvețian Schlatter (1864-1934) în 1903 au adus contribuții importante la conturarea
Boala Osgood-Schlatter () [Corola-website/Science/331808_a_333137]
-
și sensibilitatea la nivelul tuberozității tibiale anterioare, care se află sub genunchi pe partea superioară a tibiei. Majoritatea bolnavilor sunt sportivi. -Lannelongue, maladia Lannelongue-Osgood-Schlatter, osteită apofizară de creștere, osteocondrita tuberozității anterioare a tibiei, osteocondrita tuberculului tibial, osteonecroză idiopatică a tuberculului tibial, apofizita tuberculului tibial, apofizita tibială anterioară. A fost descrisă clinic în 1878 de chirurgul francez Lannelongue (1840-1911) iar chirurgul american Osgood (1873-1956) și chirurgul elvețian Schlatter (1864-1934) în 1903 au adus contribuții importante la conturarea entității înainte de confirmarea radiologică a
Boala Osgood-Schlatter () [Corola-website/Science/331808_a_333137]