207 matches
-
același timp, Sunt tot eu dar nu mai plouă Cu maci de durere pe-al meu câmp. Acum a înflorit heliotropic a soarelui-floare Iar viața a redevenit sursă, într-un simplu joc, Simt peste tot a ta iubire Și ceasu-mi ticăie armonie, e și pentru tine loc! Referință Bibliografica: Peisaj heliotropic / Gabriela Docuță : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1958, Anul VI, 11 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Docuță : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
PEISAJ HELIOTROPIC de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378480_a_379809]
-
dat, în peretele lângă care dormeam eu, se auzea un ticăit. Seară de seară, constant. Bunica nu avea ceas, se conducea după soare, după stele, după cântatul cocoșilor. Mi s- a spus că e șarpele casei, că așa se aude ticăind , că e mic și alb și păzește casă. N- am înțeles niciodată, nici n- am căutat mai tarziu, studentă fiind la Litere, date din folclorul românesc legate de șarpe Diminețile leneveam în pat, în timp ce dincolo viața se derula fără noi
GUTUIUL de DANIA BADEA în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380021_a_381350]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > STEAUA POLARĂ Autor: Silvia Rîșnoveanu Publicat în: Ediția nr. 2289 din 07 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului STEAUA POLARĂ În sângele meu se-aud voci și șoapte, Un biet minutar mai ticăie-n noapte Magneticul ac mă întoarce-nspre nord Îl simt, cu putere, umblându-mi prin cord, Mă doare...nu strig... Cu lama-i flămândă Oprește secunda-mi de viață, plăpândă Respir anevoie și-o-nfrunt cu un gând, Nu vreau să
STEAUA POLARĂ de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2289 din 07 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381152_a_382481]
-
i pe Pământ...! Din a jarului scânteie, Se strecoară prin portiță Și- o cuprinde pe femeie, Sărutând- o pe guriță. Ochii căprui de căprioară Se deschid într- o clipită; Mierea- i fină se strecoară În a dragoste- i ispită... Ceasul ticăie secunde, Cucul cântă pe perete... Faur chipul își ascunde, Printre blondele ei plete... Zorii deapănă lumine Prin fereastră, la căsuță Și prin ușoarele suspine, Se depărtează de mândruță. Oare pentru a câta oară, După iarna din simțire, Vine iarăși primăvară
FAUR DE PRIMĂVARĂ... de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371326_a_372655]
-
Căci sunt o strună ruptă, de vioară. Aș vrea să cânt, dar nu sunt armonii Și sunete se-nalță tânguind, Acorduri vagi, sunt smulse de stihii, Și tac...Și strig: O,Doamne, nu mai vii? Și-aud doar clipa, sumbru, ticăind. Asculți Tu oare cântecul sfârșit, Ce inima îl poartă tot mai greu? În ultim zbor, ecou în infinit, Zvâcnește azi, dar timpul e grăbit Și mă apropii-ncet, de apogeu. Cât să aștept și cât să mai privesc, Spre înălțimi
AUD DOAR CLIPA de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371406_a_372735]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > NOAPTEA ÎMI ȘOPTEȘTE Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1559 din 08 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Noaptea îmi șoptește-adesea luminându-mi visele Glasul alb al stelelor dantelând abisele Luna-mi ticăie întruna valurile inimii Peste-a vieții insomnie lunecă doar Gemenii Pe un cer cu buze groase, cu un Polux și un Castor Mi se-ntorc privirile spre nemuritorul dor Cozile cometelor răsucesc dorința-ciută Cu ochii câmpiilor amăgindu-mi soarta mută
NOAPTEA ÎMI ȘOPTEȘTE de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374966_a_376295]
-
Wolf și Horia Suru, ei având ca punct de pornire și de sprijin monodrama „Wunschkonzert” de Frantz Xaver Kroetz, poemul eminescian „Călin (file din poveste)” și un scenariu al lui Hannah Wolf, intitulat „The clock ticks the water drips” („Ceasul ticăie/bate, apa picură”). Cam ciudata si aleatorie - “ dar curiozitatea mea era una literară. Cum se poate moderniza un arhetip al Zburătorului când Eminescu a dat capodopere în două genuri literare diferite, poemul, prin Călin( file de poveste) și basmul, Călin
TEATRUL ÎNTRE TRADIȚIE ȘI MODERNITATE de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373770_a_375099]
-
Autor: Stejărel Ionescu Publicat în: Ediția nr. 2250 din 27 februarie 2017 Toate Articolele Autorului mă culc, sunt slobod la trezire, sunt un rebel ca orișice nebun și duc departe viața în nemurire denaturat sunt , dar om bun, ceasul mai ticăie în turnul nopții timpul s-a oprit și odihnește în vale mai stau o clipă să îmi număr sorții, rămân în minus cu ai dumitale, mă duc spre lac sunt nuferii înfloriți și șipotește iar izvorul în noapte sunt anii
E ZIUA TA FEMEIE de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375436_a_376765]
-
mesei și am strâns cioburile de sticlă în palmă și le-am pus în scrumieră și am smuls limbile și le-am pus în scrumieră. Ceasul bătea mai departe. L-am întors cu fața în jos, cadranul orb și rotițele ticăind, ticăind înăuntru, n-aveau ce să facă...” Comparabil cu gestul lui Polichinelle, rupând pe furiș flila cu articolul încriminator din codul penal, gestul lui Quentin de distrugere a ceasului, care, în mod paradoxal, continuă să ticăie și după aceea, este
ZGOMOTUL ŞI FURIA de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372978_a_374307]
-
și am strâns cioburile de sticlă în palmă și le-am pus în scrumieră și am smuls limbile și le-am pus în scrumieră. Ceasul bătea mai departe. L-am întors cu fața în jos, cadranul orb și rotițele ticăind, ticăind înăuntru, n-aveau ce să facă...” Comparabil cu gestul lui Polichinelle, rupând pe furiș flila cu articolul încriminator din codul penal, gestul lui Quentin de distrugere a ceasului, care, în mod paradoxal, continuă să ticăie și după aceea, este gratuit
ZGOMOTUL ŞI FURIA de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372978_a_374307]
-
cadranul orb și rotițele ticăind, ticăind înăuntru, n-aveau ce să facă...” Comparabil cu gestul lui Polichinelle, rupând pe furiș flila cu articolul încriminator din codul penal, gestul lui Quentin de distrugere a ceasului, care, în mod paradoxal, continuă să ticăie și după aceea, este gratuit. Nimic nu poate schimba vânzarea pajiștii lui Benjy, plecarea sa la Harvard sau măritișul surorii sale, Caddy, față de care afișează permanent o îngrijorare exagerată. „ ... Caddy e și ea femeie, nu uita. Face și ea unele
ZGOMOTUL ŞI FURIA de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372978_a_374307]
-
contemplă șalul de mătase chihlimbarie, aruncat pe spătarul vechiului fotoliu tapisat cu catifea verde. Femeia are ochi de un gri spălăcit, profil nostalgic și umeri de porțelan, ce par transparenți în decolteul rochiei de culoarea aburului. Ceasul de pe măsuța rotundă ticăie în cadență și orhideele din vază respiră calm, în liniștea din jur. Un telefon se aude sunând. Perdelele de organza tremură ușor în bătaia vântului, în timp ce stelele răsar una câte una. Noaptea crește, trimițându-te cu gândul la arome de
CONFIDENTE de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 25 din 25 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344970_a_346299]
-
că un sân, se umflă și o cuprinde în el. Acolo este, El, șarpele și mărul. Copilul s-a făcut mic, între ei. Mama strigă el, ce-i cu tine? Odaia revine la locul ei. Se uită la ceasul care ticăie liniștit pe perete. A trecut o oră. Doamne! Oare unde am fost eu? By Viorel Muha Referință Bibliografica: Odaia / Viorel Muha : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 830, Anul III, 09 aprilie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Viorel Muha
ODAIA de VIOREL MUHA în ediţia nr. 830 din 09 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345794_a_347123]
-
așteptând momentul în care să ne înfățișeze o lume exact de la deschiderea primei pagini, să ne înfățișeze de fapt un om cu lumea să, o inimă ce va continua să bată acolo aevea în plenititudinile necuprinsurilor! O inimă ce vă ticăi mereu între cele doau coperți ori de câte ori va fi deschisă, în așa mod vădit căci va bate în mod egal prin empatie cu momentul scrierilor, o bătaie la nivel înalt care nu va scădea niciodată și care va fi resimțită chiar
ROMANUL ADOLESCENTULUI MIOP , DE MIRCEA ELIADE, O MICA PREZENTARE. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1189 din 03 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347384_a_348713]
-
în timp ce Gicu îi și luă mâna, i-o sărută și o trase după el spre ringul de dans. O cuprinse de mijloc cu cealaltă și o strânse puțin mai mult spre el. Ea îi simți parcă și inima care îi ticăia puternic. Când se termină melodia, el se opri, îi sărută mâna și se apropie, îi sărută obrajii, oftă și îi șopti la ureche: - Mulțumesc draga mea, o să te iubesc toată viața! Ilinca plecă debusolată. Ajunsă în cameră, stătu puțin să
POVESTE DE ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ ( V II ) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 661 din 22 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346451_a_347780]
-
ei. Ploaia răpăia furioasă, biciuind fereastra...sublinia starea sa sufletească. Privirea i-se îndreptă spre sticluța mică de pe masă. Lichidul roșu ii amintea de sângele ce alerga prin corpul obosit. Degetele lungi, uscățive, au apucat șovăielnic micul recipient misterios. Pendula ticăia regulat, monoton, nepăsătoare la trăirile bătrânei. Și-a făcut curaj, a dus la gură licoarea sorbind cu încredere până la ultimul strop. Încăperea se învârtea în jurul ei, s-a prăbușit fără simțire...noaptea era la zenit. Un tunel întunecat se forma
ELIXIRUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348362_a_349691]
-
ani-mi intră în amintiri, și lacrima încet o șterg când ea vrea ca să cadă iar anii mei tăcuți se pierd prin ultima zăpadă, încă un boboc aș vrea să prind chiar în buchetul vieții și ca un ceas vechi ticăind, îmi număr anii tinereții, pașii mei de acum se scurg iar pe cărări de seară măicuța mea, ești demiurg prin viața mea neagră și amară. Referință Bibliografică: pe malul apei / Stejărel Ionescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2079, Anul
PE MALUL APEI de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2079 din 09 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375913_a_377242]
-
nr. 1374 din 05 octombrie 2014. Până unde se întinde pânza nevăzută a speranței Încotro-și îndreaptă firele țesute cu neîntinare? Întrebări la care nimeni nu găsește un răspuns ferice Și cu toate-acestea, sufletul se-mbracă-n binecuvântare. Până când mai ticăie al inimii ceasornic ne-nțeles? Încotro-și trimite sunetele alungindu-se în aer? Un răspuns e greu să dai când faldurile depărtării ard Și când vremea nestatornică mai toarce din al vieții caier. Cum să te înalți din tina ancestrală
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
și de-al creației freamăt dulce ... Citește mai mult Până unde se întinde pânza nevăzută a speranțeiîncotro-și îndreaptă firele țesute cu neîntinare?Întrebări la care nimeni nu găsește un răspuns fericeși cu toate-acestea, sufletul se-mbracă-n binecuvântare. Până când mai ticăie al inimii ceasornic ne-nțeles? Încotro-și trimite sunetele alungindu-se în aer?Un răspuns e greu să dai când faldurile depărtării ardși când vremea nestatornică mai toarce din al vieții caier.Cum să te înalți din tina ancestrală înspre
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
Acasa > Poezie > Delectare > STIMATE DOMN-PARTEA I Autor: Marioara Nedea Publicat în: Ediția nr. 2054 din 15 august 2016 Toate Articolele Autorului Te-alung grăbită din retina mea în timp ce tu te-nfigi impertinent, În pulsu-mi ce ascuns după perdea, Mai ticăie într-un presentiment. Stimate domn, din visele-mi târzii! Mai lasă-mi trupul să mai vegeteze sub inocente, pure fantezii și lasă-mi mâna să te croșeteze, În toamne violete și-n gutui strivite de secunda galopantă din părul meu
STIMATE DOMN-PARTEA I de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379306_a_380635]
-
Se ridică ușor și, luându-și poșeta, ieși din casă murmurând ca pentru sine Pe mâine! Coborî alert scările și, odată ajunsă pe alee, trase adânc aer în piept. Aproape că se-necă. Doamne, ce om ieșise din copila aceea ticăită de odinioară, care se ascundea după fusta mamă-sii când veniseră în București! Cine s-ar fi gândit că din copilul gracil și temător de atunci să iasă femeia rea și prepuielnică de acum?! Și Mira își aminti cât de
CAPITOLUL 5 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369202_a_370531]
-
aceea din mine, care are răspunsul la teribila sarabandă de întrebări, îmi întărește în suflet convingerea că acest oraș va fi orașul meu de suflet, de care voi rămâne legat atât cât Dumnezeu mă va ține pe pământ!” Ceasul însă ticăie, trece iarna și primăvară, trec examenele iar studentul supist și blatist ajunge să-și facă bilanțul. Rezultatul nu este de loc de neglijat, prima treaptă spre a se face om singur este trecută cu bine și îi va da posibilitateaînceperiianului
CĂMINUL RACOVIŢĂ, AUTOR GRIG GOCIU de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1303 din 26 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362235_a_363564]
-
am plimbat de colo-colo prin casă și mi-am pus niște discuri, dar abia dacă le auzeam. Mi se părea că pe undeva nu încetează să se audă un ticăit, dar de fapt în casă nu era nimic care să ticăie. Ticăitul venea chiar din capul meu. Ceasul morții eram chiar eu. Toate aceste suferințe, expuse aici pe larg, nu au doar o explicație metafizică, legate de un sentiment mai înalt al ființei rătăcite în lume. Marlowe a pierdut controlul asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
cea nouă și limba ei au reușit să Împingă trecutul și mai tare În urmă. Cu fiecare noapte care trece, făptura care doarme alături de el e din ce În ce mai puțin sora și din ce În ce mai mult soția lui. Delictul se apropie de momentul prescrierii, ticăind zi după zi și ștergând, toate amintirile despre el. (Dar ce uită oamenii, țin minte celulele. Corpul, cu memoria lui de elefant...) Veni primăvara anului 1923. Bunicului meu, obișnuit cu multiplele conjugări ale verbelor din greaca veche, engleza, cu toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În sfârșit, a băgat mașina În viteză, eram deja cu toții ușor amețiți. Am plecat pe Seminole, pe lângă casele vecinilor noștri, luându-ne de pe-acum rămas-bun de la Indian Village. La colț, Milton a pornit lampa de semnalizare și aceasta a ticăit, numărând secundele până la apropriata noastră plecare. Fleetwoodul din ’67 a fost primul Cadillac al tatălui meu, dar aveau să mai existe multe altele. În cei șapte ani care au urmat, Milton și-a schimbat mașina cu una nouă aproape În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]