520 matches
-
comentează mijloacele cu luciditate și cu autoironie: oricum ironia este un sedativ cu o serie întreagă de efecte secundare de care nici nu te-ai gândi să uzezi dacă nu ar fi o necesitate vitală (...) poemul acesta e o noptieră ticsită de flacoane, cașete fiole, pastile de sticle maro, verzui, înțesată de vase cu imortele, de partituri, parti-pris-uri, dulcețuri de cireșe și de nuci verzi. Puterea colosală de invenție, aglomerările de obiecte asociate, de regulă, arbitrar, dezvăluirea laturii halucinante a lucrurilor
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
spre a surprinde viața evenimentului se numește putere de dramatizare. Iar a dramatiza o întîmplare înseamnă a te desface de presiunile ideologice ale momentului. Evoci niște detalii încărcîndu-le cu o tensiune în lipsa căreia istoria ți-ar da impresia de sarcofag ticsit cu relicve uzate moral. Numai că dramatizarea nu înseamnă romanțarea trecutului după tiparul acelor biografii pe care le împodobim cu duioșii pentru a trece gustul plebei, cum nu înseamnă nici act de popularizare făcut cu scopul de flata curiozitatea proștilor
Presimțirea viitorului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6686_a_8011]
-
să asmut câinii asupra lui? Nu c-am fi avut vreun câine, dar nu asta contează. Mai rău! Aș fi putut s-o asmut pe Helen asupra lui. La ce se așteptase? Ca drumurile de la aeroportul din Dublin să fie ticsite de băștinași care să-l ovaționeze, fluturând steaguri englezești? Vrusese fanfare și covoare roșii? Să se declare sărbătoare națională? Iar eu să-l întâmpin la ușă îmbrăcată într-un neglijeu sexy, să-i zâmbesc și să-i declar cu voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
aparatele de acces în stație - eu credeam că toți sunt niște genii în ale tehnologiei - mi-am cumpărat și eu bilet și m-am urcat într-un metrou spre centrul Londrei. Nu aveam destule fonduri pentru un taxi. Metroul era ticsit de lume și toate națiunile pământului aveau un reprezentant la fața locului. Eu nu mai am nevoie să merg la o întrunire de urgență a Consiului Națiunilor Unite. Am fost deja la una. Călătoria cu metroul a fost așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
aceeași beznă, și deodată a venit semnalul. O lampă mai puternică, fixată de zid, Îmi arăta o altă scară, cu aspect provizoriu, care ajungea până la o trapă de lemn. Mi-am Încercat bravura și m-am găsit Într-o pivniță ticsită cu sticle goale, care dădea Într-un coridor cu două closete, având pe uși un bărbat și o femeie În miniatură. Eram În lumea celor vii. M-am oprit gâfâind. Abia În momentul acela m-am gândit la Lorenza. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cavernelor; Dr. Justice, medicul brunet cu talente de judokan; Corto Maltese, marinarul care-i întâlnea în călătoriile sale pe Țarul Nikolai și pe Rasputin; Ragnar, vikingul cu spadă aurită și coif înaripat sau Loup-Noir, indianul fără trib, exilat în Far-West-ul ticsit cu șerpi, coioți și albi răi. Pe-ăștia îi citeam pe sărite, mi se păreau mari și vulnerabili, o lovitură de bâtă i-ar fi doborât, un glonț le-ar fi putut sfârteca țeasta, împrăștiind cerneală și bucăți de os
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o formă trapezoidală. Era din piele vișinie, scumpă, capitonată, cum vezi doar în vitrinele hotelurilor. Se închidea cu două clape aurii, sudate de-o margine metalică de-aceeași culoare. Genul de chestie solidă și încăpătoare, pe care ți-o imaginai ticsită cu bancnote sau bijuterii. Lipsea doar lanțul, ca-n filme, prins cu cătușe de mâna voiajorului. Tânărul Lupu s-a ridicat s-o admirăm, apoi a așezat-o la loc sub masă. „Mai țineți minte ce ne-ați povestit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
defrișările masive. Se zvonea că, în ultimul moment, mai fuseseră depistate patru depouri de tramvaie, printre care și cel de lângă mine: primul din București, deschis prin 1920, preluat de comuniști în ’49 și rebotezat „Ilie Pintilie“, înainte de-a fi ticsit cu muncitori, rampe de sudură și câini vagabonzi. Terenurile prețioase, centrale, se-aflau chiar sub rețeaua de vagoane și hale; dacă decopertai metalul și cărămida, dădeai de pământ. Trebuia doar să-ți treacă prin cap. Depourile urma să fie distruse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
din nou deschizătura, dar nu se mai întrezărea nimic: nici lumină, nici forme, nici mișcare. Dacă o fi stat după ușa capitonată, comandantul își ținea acum răsuflarea, ca eroul dintr-o poveste nemaipomenită. La urma-urmei, ne aflam într-o clădire ticsită de cărți și istorie, în care orice devenea posibil, inclusiv să-ți imaginezi că, dincolo de burduful de piele roșie, Bolintineanu, Robur sau căpitanul Anton Lupan se odihnesc în cabină, după o binemeritată victorie, pregătindu-se să umble împreună sub fustele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Mihnea, nu trăgeam după noi decât o sacoșă de umăr și-un geamantan gol. În sacoșă, îndesasem actele și niște țoale de schimb, nu multe, să nu atragă atenția vameșilor. Cât despre geamantan, mă inspiram din experiențele trecutului: se întorcea ticsit de haine, ca o burtă de gravidă umplută cu pulovere și cardigane (era o diferență între ele, îmi explicase Maria). „Unde sunt locurile?“, s-a interesat Maria. Era îmbrăcată în blugi, cu niște botine negre în picioare, cu toc mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mă inundă emoțiile și mă asaltează o nețărmurită vibrație, o dureros de dulce fascinație a celor cinci ani de studenție. Și, numeroase chipuri de colegi, prieteni, profesori. Și nesfârșite roiuri de amintiri cutreieră adâncurile ființei. Și retrăiesc acei ani burdușiți, ticsiți de visuri, încărcați și cutremurați de uimiri, întrebări, încercări, căutări, frământări, dezamăgiri și ispititoare împliniri, peste care timpul, galopând de zor, se prăvale neiertător, îndepărtându-mă și înstrăinându-mă cu fiecare an ce trece, de această mirifică lume. ... Iată-mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
care da direct în sufragerie. La capătul holișorului avea un cuier de perete, iar în partea opusă, în stânga, două ușițe în perete închideau o debara interioară. În sufragerie, pe peretele dinspre miază-noapte, se aflau, de sus până jos, rafturi. Rafturi ticsite cu cărți. Cele mai multe erau noi. În românește. Dar și în polonă, germană, franceză, engleză. Erau dicționare. Enciclopedii. Literatură beletristică. Istorie. Geografie. Memorii. Mi-au sărit în ochi nume diferite. Churchill, de Gaulle, Gorbaciov. Soljenițîn. Mircea Eliade. Paul Sartre. Cinkiz Aitmatov
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
mulți ani împreună, soț și soție, ajung să semene și fizic și sufletește. Sau poate asta e numai o iluzie. Timpul se furișa printre noi, în tăcere, pe nesimțite. Cristalele policandrelor au fost invadate de lumină. Interiorul Catedralei a devenit ticsit de credincioși. Preoții, în odăjdii multicolore au venit, rând pe rând, s-au închinat și au intrat în altar. Cu vreun sfert de ceas înainte de începerea slujbei propriu-zise a venit și vlădica Mitropolit al Banatului. S-a închinat cu evlavie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
și martir,/ Târșiți spre lumea cealălaltă precum pohodul la Sibir./ Mai văd mulțimea imbecilă ducând afară viața ternă/ Îți vine să-i plângi de milă, de aici din fundul de cavernă/ Și văd Îndrăgostiți la ceasuri sau cârciumile ce-s ticsite/ Și escapade, și popasuri, iubirile mereu trăznite./ Când orice osândit Își duce la groapă câte un amic/ Fără de preot, făr’ de cruce și neavând pe el nimic./ Dau caraliii de-nțeles că vom urma și noi curând/ Că altceva n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cedeze. - Dar mai apoi va trebui să Îl anunț pe conducătorul breslei, scânci el intrând Într-o cămară de după ușă. Consultă grabnic un registru, iar apoi se Îndreptă prin curte până În cealaltă parte a porticului, urmat de Dante. Magazia era ticsită de mărfuri până la rafturile cele mai Înalte, din stejar masiv, care se Întindeau prin toată Încăperea. Urmându-l pe paznic, Dante pătrunse În acel labirint, Începând să urce peste pachetele Înghesuite din ce În ce mai mult spre interiorul edificiului. Temnița Minotaurului nu trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mărgini să dea din cap. Erau lamentații inutile și fără de speranță. Îl plictiseau. - Iar acum, nici asta nu e de ajuns. Acum bărbații s-au apucat și ei să practice meseria asta. - Sodomiții? - Poponari afurisiți, messer Durante. Ca aceia care ticsesc taverna lui Ceccherino În fiecare noapte. Dante Încuviință cu un zâmbet zeflemitor. Nu era pentru prima oară când auzea acel nume. Și nu era singurul punct de genul acesta. Orașul se umpluse de locuri unde, discret, se petreceau Întâlniri, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
o parte, știu drumul. Apoi, fără să mai aștepte reacția omului Încă zăpăcit, Dante pătrunse În labirintul de rafturi din scânduri greoaie de stejar, călăuzind carul pentru morți pe culoarele Înguste, până În punctul unde era depozitat fetrul venețianului. În magazia ticsită până În tavan, aerul era aproape irespirabil din pricina căldurii. - Ajutați-mă să Încarc baloturile de jos. Cu cea mai mare atenție. Înăuntru e ceva fragil și prețios. Fiți atenți să nu cadă. Acum, când avea din nou sub ochi plăcile, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
de la etaj. Va fi camera lui Naoji. Așa a stabilit mama cu patru sau cinci zile în urmă. L-am rugat pe domnul Nakai să mă ajute să mut aici dulapul, biroul și biblioteca lui Naoji - câteva lăzi de lemn ticsite cu cărți, hârtii și alte obiecte. Pe scurt, tot ce-a fost în camera lui din vechea locuință de pe strada Nishikata. Ne hotărâsem să așteptăm să vină de la Tokyo. Nu știam cum vrea să i le aranjăm. Era o așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
relua după aceea singurătatea. N-am cum să știu cât adevăr există în această imagine a fiestei, dar cu ajutorul ei îmi pot explica, mai ușor și logic, de ce nici un prilej de sărbătoare nu e pierdut în Mexic. Calendarul mexican e ticsit de sărbători. "Sunt peste o sută într-un an", mi-a precizat cineva, și, prima oară, am crezut că n-am auzit bine. Dar auzisem bine. Orice pretext e bun pentru a spori numărul sărbătorilor și vacarmul lor. " Pentru ce
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
ascunși evrei și unde locuiesc”69. Scopul principal al membrilor acestor bande românești, majoritatea neidentificate, a fost jaful și nu maltratarea. Și, Într-adevăr, s-au ales și cu bunuri numeroase, pe care cu greu le-au târât pe străzile, ticsite de „concurenți”, soldați români, germani, jandarmi, polițiști și alți jefuitori ca și ei. Au fost necesare tot felul de stratageme pe care numai cei care trăiau În România puteau să le inventeze și să le aplice. Femeile din aceste bande
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
fi bună să mergi În birou și să scoți dosarele cu facturi de anul ăsta? Ar trebui să fie vreo două, trei. Roșii. Pe rafturile din spate. Rafturile erau pe peretele Îndepărtat, În spatele biroului lui Lou. Cum erau descurajant de ticsite cu dosare roșii, Îmi luă ceva vreme să le găsesc pe cele bune. Acestea ieșeau ușor În afară, ca și cum ar fi vrut să mă tragă de mânecă, iar când le-am scos, am văzut și din ce cauză: un obstacol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
lui profesor, spuse Gabriel. — Nu-l prea văd eu pe George sinchisindu-se de el, răspunse Brian. — Lăsa-ți-l pe George în pace, repetă Alex. În tăcerea care urmă, Gabriel se îndreptă spre bovindou, trecând pe lângă scaune și canapele ticsite de perne brodate de Alex. Și această mișcare făcea parte din simfonie, era semnul că Brian și mama lui se puteau acum măsura din priviri și încheia, convenabil, conversația. Gabriel văzu reflectat în geam capătul aprins al țigării, care pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
luminări aprinse. (Uneori aveau loc și scene romantice.) Dar nu se ivise nici un client pianist, iar pianina, când Diane, din plictiseală, își trecea degetele peste clape, suna, chiar și pentru urechea ei, total dezacordată. Partea de sus a pianinei era ticsită cu tot felul de nimicuri; păpuși miniaturale, bibelouri de porțelan, animale de jucărie. „Ăștia sunt copiii tăi - îi spusese odată un client; îți exprimi sentimentele materne frustrate culegând toate prostioarele astea de prin prăvălii.“ Acel anume client avea o soție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
nu ca tine. Oriunde te-ar așeza cineva, te apuci să citești. Și ții minte tot ce citești, se depozitează undeva, într-o crăpătură a minții tale. Mintea mea n-are crăpături. Hai să bem ceva. Am descoperit un dulap ticsit cu niște chestii fantastice. Nu putem să le consumăm băuturile. — O să le punem la loc. — Scoate drăcia asta de pe tine! — Scuză-mă, am și uitat de ea. Dumnezeule, am lăsat apa să curgă în baie. Tom se năpusti sus. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
atât de mică, cu un șemineu strâmt, afumat și un grătar negru, subțire, două fotolii jerpelite și un bufet scund, lucios, ornat cu un milieu din dantelă șifonată. Se mai găsea în cameră și un pupitru școlăresc, cu capacul deschis, ticsit de hârtii, precum și o puzderie de bibelouri de porțelan, căței, balerine și altele asemenea, adunate cu multă vreme în urmă de mama lui John Robert. Covorul avea o gaură și peste tot se așternuse praful și un miros de mucegai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]