518 matches
-
n-are bariere... Dar află de la mine că Papagalul pronunță doar trei-patru cuvinte: foame, frig, poc-poc, buf-buf... În rest, totul este numai scorneala gloatei înfierbântate de mânie. Burzuluiala-i mare și la Galați. Din Nord se așteaptă sosirea unor trenuri ticsite cu protestatari. Buboiul coace și în Transilvania... Peste tot, Vetucă, potera-i pe picior de război... Se pregătesc dulăii de marea confruntare cu Țara... Gloata nu mai poate fi întoarsă din drum... Pâine și libertate, asta-i cerința întregii nații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ușurință și peste refuzul unor angajați de a se implica în procesul de prelucrare a buștenilor de cireș care veneau în fabrică non stop, ca pe bandă rulantă, aducând în secții miresme de cleiuri și rășini ca la o morgă ticsită cu cadrave în conservare. Dar ce mai conta dezastrul săvârșit cu atâta cruzime împotriva unui spațiu de poveste, atâta vreme cât mobila executată urma să amintească de florile suave de cireș prin locuințele unor oameni cu bani mulți și cu neveste tinere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cumva să fie bolnav, l-a întrebat: -Ce s-a întâmplat cu tine mamă? Ce ai? Te ai îmbolnăvit și tu, nu era de ajuns că bolesc eu? Norocel n-a răspuns, și-a văzut mai departe de treabă, a ticsit soba cu lemne, și ce i-a rămas, le-a clădit frumos lângă vatră pentru a fi la îndemână. Văzând că băiatul nu răspunde la întrebarea ei, mama a repetat: -Ce ai, Norocel, băiatul mamei, ai răcit atât de tare
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
la acel adânc unde au prins și i-au omorât pe toți vătafii și au eliberat bărbații. S-au întors cu toții la castelul regelui și cu ajutorul slujitorilor au desfundat butoaiele cu nectarul făcut din bobițele fermecate. Au spart lacătele depozitelor ticsite de bunătăți adunate din munca bărbaților, au sacrificat vite și oi, au uns cu grăsime arcușurile instrumentelor muzicale și au făcut o petrecere la care au participat și cei nenăscuți. Crăiasa inimilor în suferință și bătrânul Crai al bărbaților stăteau
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
de rușine că mi-a descoperit gândul. Felul în care mi-a vorbit m-a ars. Mai târziu i-am închinat poezia: „ Doamnei învățătoare.” Mereu cu tristețea la braț și gândul agățat în cuierul din conul de umbră al norilor ticsiți cu praf, respiram și nu reușeam să-mi revin, să gândesc, să zâmbesc, să fac orice altceva decât să călătoresc. Gândurile mele alergau pe tăpșanele rămase în negura vremii, unde locurile erau minunate, în timp ce glodul pe care-l frământam era
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
evoluând asemeni unui desăvârșit maestru de ceremonii, combinând abilitatea unui Houdini cu suplețea acrobatului capabil să domesticească gravitația. L-am văzut reflectat în privirile fascinate ale prietenilor mei, Paula Apreutesei și Silviu Hotăran, în Aula Magna a Universității din Timișoara, ticsită cu studenți veniți să-l audă conferențiind despre inimă în cadrul Conferințelor Microsoft. Și chiar despre asta a vorbit, când chirurgical, când în regim metafizic, despre durerosul fapt de a simți că ai o inimă. Din cele câteva scene antologice "cu
Vom mai avea un al doilea Pleșu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7378_a_8703]
-
compactă a chihlimbarelor rotunde. Contemplîndu-i obișnuințele verbale, cititorul trăiește cu senzația că asistă la o procesiune placidă și apăsător de protocolară, căci Lucaciu, adept al purificării limbii pînă la atingerea miezului latinesc, scrie într-un jargon despuiat de slavisme și ticsit de calchieri după calapodul scolasticii medievale. Paradoxal, plăcerea pe care o resimți vine tocmai din întîlnirea cu un grai revolut și tocmai de aceea nefiresc, cu o limbă de laborator croită la temperatura unui ideal național și sub presiunea unui
Scrisul etimologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6882_a_8207]
-
cuvânt hăcuit, tranșat, dezosat, tocat, dar și dospit la căldura propriei lui potențialități semantice. Odată descărnat, cuvântului nu-i rămâne decât să atârne de oasele lui strălucitoare: literele. Care se prefac în puncte sonore de sprijin. După care, înghesuindu-se, ticsindu-se, se transformă în trasee eufonice și, într-un anume fel, euforice. Efectul densificării slovelor se identifică în mare măsură cu fenomenul textural din muzicile hiper-eterofone ale sfârșitului de veac 20. Același Frédéric Acquaviva mărturisea: "j'ai souhaité découvrant avec
Când literele încep să cânte by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/7896_a_9221]
-
Sau: „E oare un popor un banc (unul de heringi sau. cu Bulă!), un cîrd de gîște, un tabun de miorițe?! (In timp ce Miorița-i un tabu!) E un popor echivalent cu un. ciopor?! E un popor un sac ticsit cu boabe, o inextricabilă bobină otova și-aceeași, - un «bobor»?!...". Sau: „Pavel Coruț & Olimpian Ungherea. In paranteză fie spus: un Gherea , altul, nu tot atît de olimpian, am mai avut; încît nu-i nici o catastrofă dacă-l dăm uitării pe
Regulă și de-reglare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6803_a_8128]
-
atmosferă bună în casă. Familia locuia într-o vilă din Hongo, cu multe camere, dintre care unele aranjate în apăsătorul stil occidental din Era Meiji. Printre slujitori avea și studenți, ceea ce explică numărul mare de cărți. Biblioteca și biroul erau ticsite, chiar și pereții holurilor fuseseră tapetați cu cărți legate în piele maro, cu litere aurii. Mama lui era o femeie care nu agrea neseriozitatea. Ocupa un loc de cinste în Liga Femeilor Patriote și o durea faptul că fiul ei
Yukio Mishima - Zăpada de primăvară by Angela HONDRU () [Corola-journal/Journalistic/6812_a_8137]
-
de altă parte, în școlile ori în căminele culturale prizărite era atît de frig încît îngheța și apa în pahar în timp ce era turnată, înghețau și gîndurile în capul bieților ascultători". Una din acele "șezători" părea ieșită din tipic. Sala era ticsită de oameni, cu aerul de-a urmări cu luare aminte lecturile literaților: "Curînd, misterul atitudinii lor s-a risipit brusc. Ușa batantă a căminului cultural s-a deschis scîrțîitoare, și-a făcut apariția un bărbat cu pufoaica și căciula albe
Dincolo de aparențe by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7105_a_8430]
-
se părea că altcineva deschidea ușa acelor imagini. Imaginea unei tinere care stă vizavi de mine în tren. Fata are în ureche un fir cu căști fine. Firul iese din poșeta întredeschisă pe care se vede eticheta Esprit. Trenul este ticsit de călători, dar fetei nu-i pasă, vorbește tare, cu o privire inexpresivă ațintită într-un punct fix. Vorbește mult, cu o voce tăioasă ca o mașină vorbitoare. Pe deasupra, stă și neobișnuit de drept. Poșeta e așezată pe genunchi ca
Dubravka Ugrešic - Ministerul durerii by Octavia Ne () [Corola-journal/Journalistic/6023_a_7348]
-
autoritățile au emis o lege care limitează la unu numărul cîinilor pe care o persoană are dreptul să-i țină în apartament; 3) Heinrich Zimmer descrie în Filozofiile Indiei un caz insolit de cerșetorie băștinașă: doi oameni poartă un pat ticsit de ploșnițe și bat din ușă în ușă, cerînd un ban de hrană. Dacă îl primesc, unul din ei se întinde în pat și se lasă invadat de ploșnițe, asigurîndu-le lor hrana, iar lui banul. Întregul ritual se sprijină pe
Turnul nebunilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5943_a_7268]
-
un apéritif și să ne ducem până la atelierul lui Picasso unde trebuia să fie dineul. Mi-am pus pălăria nouă, ne-am dus în Montmartre și ne-am întâlnit toți la cafenea. Când am intrat împreună cu Gertrude Stein, încăperea părea ticsită de un grup în mijlocul căruia o fată înaltă și subțire își legăna în față și-n spate brațele lungi și subțiri. Nu mi-am dat seama ce făcea, oricum nu arăta a gimnastică, era ceva ciudat, ea însă era încântă
Gertrude Stein - Autobiografia lui Alice B. Toklas () [Corola-journal/Journalistic/5731_a_7056]
-
banii și nu se cuvine ca vreo podoabă să le distragă atenția. Partea aceasta de jos a orașului se numește Business Center -Centrul de afaceri. Aici se află instituții comerciale, birouri, cinematografe. Trotuarele sînt pustii. În schimb, marginea drumului e ticsită de mașini. Ele ocupă toate spațiile libere de lîngă bordură. N-au voie să staționeze doar în fața gurilor de incendiu și a intrărilor, fapt demonstrat de inscripția: No Parking - Parcarea interzisă! Să găsești un loc unde să-ți lași mașina
Ilf și Petrov - Un oraș mic by Ana-Maria Brezuleanu () [Corola-journal/Journalistic/6219_a_7544]
-
seară, eram în San Diego, un oraș pe malul Oceanului Pacific. Trebuia să lăsăm undeva mașina ca să luăm masa. Ne-am vînturat prin oraș o oră bătută pe muchie, arzînd de dorința „să ne parcăm" pe undeva. Orașul era atît de ticsit de automobile, încît nu găseai loc nici măcar pentru una singură. Specificul unui orășel este dat nu de clădirile lui, ci de mașini și de tot ce este legat de ele: pompe de benzină, ateliere de reparații, magazinele Ford ori General
Ilf și Petrov - Un oraș mic by Ana-Maria Brezuleanu () [Corola-journal/Journalistic/6219_a_7544]
-
nu e tulburată de răbufniri venite dinlăuntru sau de evenimente căzute din afară. În totul, o carte calmă pînă la placiditate în care intimitatea autorului nu se dezvăluie aproape nicăieri. Un jurnal fără indiscreții, acesta e Odiseu fără Ithaca. Răboj ticsit de trimiteri culturale, dar golit de umoare irascibilă, autorul fiind un intelectual de limfă rece fără înclinații cabotine. Memoria cititorului nu reține nici o intimitate stînjenitoare și nici un episod remarcabil, și strategia aceasta, de estompare pînă la ștergere a personalității autorului
Ochiul clinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6241_a_7566]
-
la paradele militare, la festivitățile politice sau la pelerinajele făcute la moaștele unui sfînt: scenografie mistică camuflată în spatele unui decor mai mult sau mai puțin laic. Și dacă acestea sînt trăsăturile ritului, atunci cum îl putem defini? Definiția lui Lardellier, ticsită de serbezimea drugilor semantici, e exasperant de inexpresivă: „ritul va fi înțeles aici ca un context social particular, instaurat în sînul unui dispozitiv de natură spectaculară, caracterizat prin formalismul său, și un ansamblu de practici normative, care posedă o puternică
Între rit și ceremonie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6180_a_7505]
-
benefică precum exersarea frenetică a actualității. Doctorița care-i face o ecografie pacientului îi vede organele interne tremurînd aidoma elevilor în bănci la examenul de admitere. Același medic evaluează, timp de decenii, viscerele bolnavilor așa cum ai deschide sertarele unui dulap ticsite cu toate mărunțișurile de epocă. Nu lipsesc nici analogiile culturale. O infirmieră, cu fața întunecată inițial, se îmbunează brusc, cînd autorul îi dă toți banii pe care-i avea asupra sa, găsind un ton tandru precum o „Pieta afectuoasă". În
O carte tulburătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6185_a_7510]
-
plimbat pe marmura impecabilă a muzeului cu portrete, simți nevoia să vezi cutele neînfrumusețate ale unor oameni vii. Al doilea portret care iese din ștanța obișnuită a elogiilor politicoase e cel al lui Dragoș Protopopescu. "Croindu-și drum pe culoarul ticsit de studenți care ducea la amfiteatrul Hasdeu (et. II), silueta profesorului (nu prea înalt de statură) aducea o notă de distincție vestimentară nu foarte obișnuită la profesorii noștri. Un mantou bleumarin tăiat după ultima modă, o pălărie ŤEdenť (cum i
Ritmuri memoriale by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6664_a_7989]
-
spre a surprinde viața evenimentului se numește putere de dramatizare. Iar a dramatiza o întîmplare înseamnă a te desface de presiunile ideologice ale momentului. Evoci niște detalii încărcîndu-le cu o tensiune în lipsa căreia istoria ți-ar da impresia de sarcofag ticsit cu relicve uzate moral. Numai că dramatizarea nu înseamnă romanțarea trecutului după tiparul acelor biografii pe care le împodobim cu duioșii pentru a trece gustul plebei, cum nu înseamnă nici act de popularizare făcut cu scopul de flata curiozitatea proștilor
Presimțirea viitorului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6686_a_8011]
-
etape și care, tocmai de aceea, câștigă în monumentalitate și consistență. Transferul de energii și intenții expresive între dirijor și orchestră au atins, nu o dată, pragul transifigurării. Vineri, 16 octombrie, formația alcătuită din 12 violoncele a înflăcărat publicul, care a ticsit și de data aceasta Studioul Academiei de Muzică, interpretând lucrări de Bach, Căianu, Max Bruch, Fauré, Garner, Carter, Arutunian etc., în transcripții inspirate, concepute cu știință și ingeniozitate de către Emerik Kostyák - dirijorul formației, creată cu doi ani în urmă din
Toamna muzicală clujeană by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/6697_a_8022]
-
să fi văzut, de pe o culme, pământul făgăduit. Cele două texte borgesiene, interviul și poezia, au apărut în două publicații: "Luceafărul", respectiv "Suplimentul Literar al Scânteii Tineretului". Încă se mai puteau strecura texte inedite, înfiorate, fie și în reviste culturale ticsite de evenimente politice prezentate în obișnuita limbă de lemn. Nici vorbă însă, în acele zile, să cauți o editură care să-ți publice ție, traducător necunoscut, un volum întreg. Îl descoperisem vrăjită, pe Julio Cortázar, îi citisem pe nerăsuflate un
Traducerile din poveste by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6606_a_7931]
-
ei cadaverică. Ce recomandă o autobiografie nu este exactitatea informației, ci arta de a reda duhul de viață din care s-a desprins informația, de aceea fără un suflu care să miște tabla materiilor, conținutul tomului aduce cu o criptă ticsită cu inexplicabile zădărnicii. E nevoie așadar de o poveste care să redea un destin din unghiul unei vocații asumate, dar aici nu avem de-a face cu un destin și cu atît mai puțin cu o vocație, ci doar cu
Memorii albinoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6433_a_7758]
-
tratarea străinilor drept altceva decît niște barbari (non-greci) ar fi categorisito drept toleranță sinucigașă. Al treilea clișeu stă în obiceiul de a înălța rațiunea la treapta unei facultăți diriguitoare prin care Elada a atins luciditatea de cristal a unei țări ticsite cu gînditori silogistici, care detestau rătăcirile obscurantiste și fugeau de paroxisme mistice. De fapt, ființă mai superstițioasă și mai pătrunsă de umoare fatalistă precum grecul anevoie găsești în epocă: calendarul i se depăna în ritmul misterelor, substanța zilelor îi era
Docimazia filologică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4748_a_6073]