173 matches
-
miște de parcă oamenii ar fi propriile lui mâini și picioare. O fi el dușmanul nostru, dar trebuie să-i recunoaștem meritele. M-am uitat un timp la ei. Crezi că Hideyoshi e acolo, unde se vede stindardul de comandant cu tigvele aurii? — Nu, nu. Sunt sigur că se ascunde undeva, În mijlocul unui alt grup de oameni. N-o să iasă la vedere, unde ar fi În bătaia puștii oricui. — Soldații inamici se mișcă repede, dar se tot uită Încoace, bănuitori. — Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
305 În mîna-i, noduroasa Ghioaga 183 cu noduri mari cît munții ce spăimîntau Făcînd să piară aștrii, veștejindu-i cu ale sale crește reci. Și negri șolzi de fier împlătoșează-ngrozitoarea față; ținte de fier în loc De păr din sferica să tigvă-i cresc; scînteietorii-i ochi Că două vetre ard; strigắ cu Glas de Tunet. 310 Patru heralzi înaripați înaltă furioasele bubuituri și sufla din trîmbițele lor; Sonuri de Aur și Argint, de-Aramă și de fier184, răsunînd sfîșie malurile. Ca niște
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
concluzie dezamăgitoare pentru mulți: în respectiva groapă comună erau rămășițele, vechi de cîteva secole, ale victimelor unei epidemii de ciumă, nicidecum ale victimelor comunismului, cum se bănuia. Ca întotdeauna, această concluzie este contestată de unii martori care susțin că anumite tigve purtau urmele gloanțelor. Deși este pretextul narațiunii, povestea gropii comune nu are cine știe ce pondere în cadrul romanului. Ea nu face decît să aducă laolaltă, ca în Boccaccio sau la Sadoveanu, oameni din lumi diferite, cu propriile lor experiențe de viață și
Tonurile minore ale istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11450_a_12775]
-
vor scăpa de blestemul generațiilor de care și-au bătut joc. Orbiți de lăcomie, narcotizați de dulceața pupăturilor în fund aplicate cu osârdie de slugile ticăloșite, politicienii de azi au transformat România într-o țară de relicve, la fel de expresivă ca tigva unui Yorick danubiano-pontic. Bieți Hamleți damblagiți de idioțenia ideatică a textelor de manele ce suntem!
Yorick: statul și tigva by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15507_a_16832]
-
al mărețului astru." (Stela Brie); "Purtați fiind efemer/ De-un val în van ce piere,/ Ne zbatem existența/ În vis, dor și durere.// Și după noi rămâne/ Din tot ce-am fost cândva/ O mână doar de oase/ Și anonimă, tigva." (Victor Petru Vulcan); "A fost pe-un post de mare mahăr./ S-a luat cu lumea în răspăr.../ Din viață pleacă pe un dric/ Din care n-a luat nimic..." (Iordan Aioanei); " Să ne imaginăm că iadul este în centrul
Cărți proaste by Mihaela Nicoleta Grigore () [Corola-journal/Journalistic/8933_a_10258]
-
își dă duhul; sau el mai poate pune la cale nunta altor două adunături de cârpe, ce nu se deosebesc cu absolut nimic înde ele, în cel mai bun caz aducând a chipuri umane doar prin platele și tâmpele lor tigve. În timpul jocului, aceste cârpe sunt oameni vii, autentici, dotați cu inimă, frământați de pasiuni. De aici și accepția limbajului drept un joc cu păpușile, în care, din flendurile sunetelor, sunt înjghebate jucării pentru toate situațiile posibile în viața lumii. Oamenii
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
Stalin sau Mao sau Ceaușescu, prezentați ca ducând o viață extrem de austeră, departe de bucuriile lumești, o viață aproape monahală, hrănită cu cuminecătura devotamentului total. Dintre icoane se desprinde și chipul lui Ivan cel Groaznic, un chip cu contururi de tigvă, cu o gură știrbă în care află înfipt un dinte, o figură șireată de țăran rus, cu o privire de pustnic rătăcit cu gura molfăind blesteme sau alcătuind un zâmbet crud. Ca orice despot, Ivan vede peste tot trădători, rând
Țarul și țara by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6395_a_7720]
-
în gură, în glava tunsă chilug a unui coleg tocilar (care trebuia să strige tare ,m-am tuns dar nu mă laud" când apărea proaspăt tuns în clasă, dacă nu voia să primească zeci de palme și de ,castane" pe tigvă), ori în cosița frumos împletită în cozi regulamentare a unei drăgălășenii de fată după care le cam ticăia inima, dar pe care nu îndrăzneau s-o ,tachineze" decât așa (spre exasperarea ei). Iar dacă veți fi având impresia că mă
Viața e făcută din lucruri mici by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/11076_a_12401]
-
pot observa în filmul lui Pavel Lungin tușele tarkovskiene în special din Andrei Rublyov (1969), ceea ce reușește regizorul constînd în acea mișcare fină de flux și reflux a afectelor, un minunat tablou al rugăciunii imprimată în chipul cu contururi de tigvă al anahoretului care mi-a amintit de monahul de la Rohia. Nici transe mistice, nici cădelnițări folclorico-pravoslavnice, în filmul lui Lungin întîlnirile au un grad premeditat de "impuritate", nu sunt ca la carte, părintele Anatoli joacă un dublu rol, al călugărului
Ultima Thule by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8455_a_9780]
-
șapte mii douzeci și trei.S-a cumpărat a bea întru slava lui Dumnezeu., un alt castronel, ornat cu motive zoomorfe, asemănător cu vasele scitice, o teacă de argint pentru două cuțitașe, un cauc mic de argint, de forma unei tigve, un colier de argint de 59 cm., două plăcuțe discoidale de argint, un cristal de stâncă șlefuit oval și 29 de nasturi sferoidali , tot din argint. Dacă vasul cu sfinți, cu un diametru de 155 mm și înălțimea de 42
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
lumii pradă las iubirea mea. LXVIII Obrazul lui, istorie: o hartă A rozelor apuse înainte Ca pudra să urzească-o nouă artă Pe chipul mincinos; când azi morminte Se pângăresc, a părului podoabă Furată-i morților, și pusă peste O tigvă râncedă, găteală snoabă, Înveselind sinistru alte țeste, În el, adevărată, se păstrează Splendoarea-ntreagă, ce odinioară A refuzat cu verdele din rază De împrumut să-și făurească vară: și doar pe el Natura-l ține hartă, Ce-i pur, de
Sonete de Shakespeare într-o nouă traducere by Radu ȘTEFĂNESCU () [Corola-journal/Journalistic/6894_a_8219]
-
așadar, două exemple ale excesului de zel de care Adrian Năstase va avea motive să-și amintească atunci când va fi răsturnat în șanț și când din aroganța de azi va rămâne imaginea halucinantă a mingii de fotbal trecând razant pe la tigva mortului.
Globul de Aur, Balonul de Aur, Tigva de Aur by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14216_a_15541]
-
pe unul așa de bun ca mine, așa de drept, așa de de treabă, tot l-au legat cu mâinile la spate, l-au împins până la capul podului și l-au împușcat!... Cu un pușcoci încărcat cu o jumate de tigvă de praf de pușcă și o jumate de farfurie de boabe de fier, au tras de la doar o palmă de mine. A urmat un bubuit uriaș, iar jumătate din căpățâna mea s-a prefăcut într-o băltoacă de noroi însângerat
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
se strămută/ înaintez/ pe umăr am Îndrumătorul“ (Îndrumătorul). Cassian Maria Spiridon e încă fidel ornamentelor clasice într-o poezie profund (post)modernă care nu se desparte nici măcar râzând de metaforă, comparație și epitetul ales (luna „regina mândră“ e „ca o tigvă“, torsul iubitei e o „umbră vie palpitândă“, sufletul e „ca o avalanșă de fotoni“, iar zăpada, „ca o pudră de zahăr/ peste brazde“ etc.). Pe coperta interioară a volumului O săgeată îmbrăcată în roșu se precizează faptul că „în decembrie
Cum ai șterge din viață neantul by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2832_a_4157]
-
revarsă,/ Baltă de bitum, miere neagră și arsă./ Copacii iadului cu răni canceroase/ rodesc stele de mare și viermi de mătase”. (Voo-doo). Moartea apare sub figura unei Marchize apocaliptice purtînd o coasă pe care și-o ascute de inimi, ducînd tigve de copii, vînturînd dinții victimelor cum boabe de fasole. Fără a lipsi sacrilegiul antireligios: „Ostașii Marchizei, călări și’n cotiuge,/ cu suliți și scuturi, capac de cosciuge,/ cu crucea’n picioare și Christ putrezit,/ în zale de iederi coclite pe
O restituție emoționantă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4014_a_5339]
-
vâlceană l un corn de văcar, un bucium strămoșesc, un tulnic din Apuseni, o drâmbă gorjenească l un instrument primitiv de suflat cu angie, străstrăstrămoșul cimpoiului, un pai de secară, altul de trestie, străbunii clarinetului; apoi intrumentul intermediar, cel cu tigvă, ancie, cu tub de lemn și cameră de presiune, în fine, urmașii, un cimpoi gușat și clarinetele l o fifă din Oltenia, strămoșul naiului, astăzi cu totul dispărut l un nai cu 23 de tuburi, un fluier-boată (sculptat timp de
Agenda2004-11-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282169_a_283498]
-
acum/ Să nu te mai văd trecând!” Iată și o analiză lucidă, anticipativă „postmortem”. Autorul se vede ajuns din vreascuri și lut, hrană pentru viermi, primind drept moștenire, ca o răsplată, - „o lungă zăbavă”, iar „Pe mucedul locaș/Și în tigva goală cântă/Un singur greieraș.” O viziune, pe undeva, shachesperiană, cu adausul introspectiv și sumbru de lăcaș pustiu, unde alte vietăți dau concerte. De reținut filosofia autorului în dialog cu pământul ca plămadă: „În pământ, pământ mă fac/Vin să
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93053]
-
soiurile, praștii și buzdugane, arbalete și arcuri din lemn de Tissa, diverse capcane stranii pentru animale mici, archebuze, muschete, flinte și carabine cu două țevi, toate luceau discret, fără ca nimic să trădeze ceva din violența pentru care au fost făurite. Tigvele rânjite cu herburi uriașe, blănurile de pe podea, ciudatele animale împăiate de prin colțuri creau o atmosferă de panopticum. Singura lumină a camerei era dată de o lumânare groasă, pe a cărei carne de ceară erau însemnate orele zilei și ale
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
urmează; Domnul, pe tronul său de safir de peste cupola ca o întindere a cerului, privind cu ochi stranii, de o anatomie nepământeană, peisajul arid al Iudeii perindîndu-se dedesubt; Iezechiel, în valea oaselor uscate, cule-gînd distrat crinii sălbatici crescuți deodată în tigvele și coșurile piepturilor pline de țărână; Daniel, scos din groapa cu lei, mirosind încă, zile-n șir, a testicule de fiară; Ziua Urii, pogorâtă pe neașteptate, ca un fur, peste cătune, vii și livezi, pustiind totul într-o ambiguă slavă
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
balustrade, alte scări răsucite dând spre terase imposibile, uși oarbe, turnulețe decorative) la fel de imateriale ca și când ar fi fost visate, la fel de iluzorii ca pictate de un vechi maestru al perspectivei. Câini galbeni, cu pielea pergamentoasă și ochi de om transplantați în tigva lor îngustă de câine, se ridicau cu greu din culcușuri și fluturau grațios pe lângă mine. Molii cu ochi la fel de omenești absorbeau amurgul în penele lor dese atât de rapid, încît în jurul lor aerul devenea azuriu, ca-n miezul zilei. Deschideam
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
creierului În particular de Franz Joseph Gall, o lucrare de referință În frenologie. Deși inițial am privit cu destul de mult scepticism ideea că e posibil să citești caracterul unei persoane după ieșiturile și gropițele din craniul său, palparea sistematică a tigvei proprii - cu ajutorul lăbuței din față - mi-a dezvăluit niște protuberanțe uriașe (aproape niște diformități), exact acolo unde te-ai fi așteptat să se afle. Umflătura de pe fruntea mea - o gîlmă pe care obișnuiesc să mă scarpin cînd mă nedumerește ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pline de colți strâmbi și curbați, tu cu nările dilatate, aruncând jerbe de flacără, tu cu solzii tăi de jad mistuitor, cu aripi de diavol, cu coadă de anacondă. Tu, înfășurată în duhoarea ta de sulf, tu printre ciolane și tigve... Tu, în tăcerea ta de femeie, în necomunicarea ta, în violență și-n frică. Seara l-am luat din nou pe Marcelino de lăbuță și, bucuroși nevoie mare, ne-am îndreptat spre foișor. Doar ieri nu trecuserăm pe-acolo, dar
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
a dat un pas înapoi. Gestul l-a înfiorat. I se părea că în ochii pastorului faptul că el merge, mănâncă sau comentează este ceva temporar, că granița dintre el și dulapul cu cranii e foarte ușor de trecut. Având tigvele în față, îl ajută pe Macfarlane să le înșire pe cadrul de lemn, să creeze o rețea pestriță, variată, pe care o ridică pe un suport în fața ecranului negru. — Așa, zice pastorul mulțumit. Acum pot face studiile fotografice adecvate. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
schimbase lumina palidă, apoasă a Scoției pe soarele arzător al Indiei și, deși tânăr, trecuse timp de zece ani prin cele mai mari încercări, străbătând luni întregi jungla de răsărit, trăind printre sălbaticii care preamăreau puterea diavolului și-și atârnau tigvele pictate ale copiilor pe pereții exteriori ai colibelor ca decorații. Ignorând prezența mută, dar plină de adorație a lui Malcolm, Elspeth asculta vrăjită poveștirile despre acei bieți oameni care se închinau idolilor, care erau înșelați de preoții locali, și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
apă, oferindu-i-le să bea, să-și stingă setea. La prima vizită, presupusese că era doar ospitalitatea tradițională și refuzase cu o politețe obositoare și elaborată. Apoi, încetul cu încetul, observase că lichidul pe care i-l dădeau în tigve și pocale, era mai murdar decât apa Fotse. Era ca și cum sătenii l-ar fi făcut special așa. O vreme s-a lăsat purtat de gânduri paranoice. Numai când, întorcându-se la ei a patra oară și i s-a întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]