186 matches
-
textul dat: viață, sătucul, bunicuța. 3. Scrie forma pentru numărul plural al substantivelor: viață, vieți, bucurie, cărăruie, bunică, odaie, ușă. 4. Răspunde la întrebări: Care sunt personajele care apar în acest text? Din ce cauză a renunțat Heidi la viața tihnită din orașul Frakfurt? 5. Găsește câte un verb care să poată înlocui expresiile date: a aduce aminte, a o lua la sănătoasa, a da năvală, a i se acri, a băga de seamă, a-i ajunge la urechi, a sta
CAIETUL MAGIC Clasa a III-a by Elena Boureanu () [Corola-publishinghouse/Science/483_a_882]
-
simțit-o cum se înmoaie, de parcă s-ar fi predat. Am rămas în bucătărie, legănându-ne încet, înainte și înapoi, o vreme. Apoi am așezat-o și am făcut ceva de mâncare. Ochiuri cu șuncă. Căni cu ceai tare. Mâncare tihnită pentru o zi cenușie. Trebuie să fi murit de foame, pentru că a înfulecat totul ca un soldat și apoi a mai cerut. Draga fată. Draga de Sheba. După ce am mâncat am făcut-o să doarmă un pic și când s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
stradă obișnuită... cam cît trotuarul de pe-aici... — Ți-a lăsat impresia că pune ceva la cale... sau că este nervos? — Nici vorbă. Sigur nu m-am Înșelat. Nervos?... Ba dimpotrivă... total lipsit de griji și se părea că-i tihnește plimbarea. — Și de ce nu te-a observat ? Doar tu ai avut timp suficient să-i studiezi expresia feței... Nu ți se pare ciudat? — Era teribil de multă lume. Ora de plecare de la serviciu... — Deci tu ai fi putut să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
de la bordeiul din deal. Închise pleoapele și o văzu ca-n vis lângă el. Înțelese că i-i dragă și i-i dor de dânsa; și deschise deodată iar spre stele ochii fierbinți. Privi în juru-i și ascultă. Vitele stăteau tihnite în staul și rumegau. Bordeiele și curtea se liniștiră deplin. Se ridică în picioare și-și strânse mai bine cătărămile chimirului. Pipăi în glugă, la stânga, buzduganul de alamă, își luă între umeri cojocul și porni spre coșere. - La o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
se strecoare, cum să evadeze. Cu ei nu e de joacă. Va trebui să stea acolo, jos, cât mai jos, din ce în ce mai jos. Noua întâlnire a fost un cutremur de maximă intensitate. Cum vine asta? Cum e posibil ca un prânz tihnit cu o fată frumoasă și inteligentă, într-un restaurant de clasă, să fie cauza unui cutremur? întreabă-l pe mutu’. (Reușisem să dau peste cap și celelalte întâlniri cu ea. Nu-i așa? Da, reușisem.) Dar, în cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
iarba, bate vântul și cerul e albastru. Acolo, printre colinele natale ale Cadutei, primăvara e anotimpul învierii, din pământ prinde vigoare viața nouă, mugurii irump și seva urcă în copacii tineri. „Acum îi voi lăsa singuri pe bărbați, să le tihnească vinul și cafeaua, fără vorbăria unei femei“, a spus Caduta și a dispărut. Timp de patruzeci și cinci de minute eu și Kasimir au băut vârtos, într-o tăcere deplină, până când s-a întors Caduta cu trei albume groase, dedicate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mie. — Lire, i-am răspuns eu, deși e clar că banii vin din America. Cât ești de ocupat? I-am dat răgaz să ridice din umeri și să rămână încruntat. S-ar putea ca vreo două săptămâni să nu-ți tihnească, i-am spus eu, dar asta-i viața. Pe Shakespeare poți să-l mai amâni. Istoria poate să aștepte. I-am specificat cu o voce bine stăpânită suma de pe cecul pe care îl aveam în buzunar și i-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de scene contribuie la sporirea comicului de caracter. Abia acum râdem de obsesia „onoarei de familist” a lui Jupân Dumitrache. Scena a IX-a este dedicată celor doi amanți. Veta, jucând scena despărțirii definitive, își testează amantul. Adept al vieții tihnite sub acoperișul casei stăpânului, Chiriac nu suportă ideea schimbării radicale. Joacă și el teatru (mimând sinuciderea) după care, tensiunea fiind eliberată, împăcarea dorită se realizează. Aceste două personaje grave joacă o scenă comică. Demnitatea ofensată cu care Veta se adresează
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
o simt, da, da. Nu am mai putut reveni în învățământ, am fost suspendat. Am părăsit orașul, firește. Provincia nu-și suportă rebelii, înțelegeți. Soții Gafton, domnul Matei, doamna Veturia au fost foarte înțelegători, foarte primitori. Gazda nu clipi. Sorbea tihnit din cafea, își contempla musafirul. Acum lucrez la un hotel. La recepția hotelului TRANZIT, în centru. Urmă o scurtă lungă tăcere. Marele buchet de garoafe roșii pe care îl adusese domnul profesor se înălță violent din vaza-obuz de pe scrin. — Deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
las-o baltă! Lasă, că ne arăți tu mâine ce zmeu ești și cum știi tu să zbori până În camera mândrelor! Hai, potolește-te acum, Înghițitorule de săbii! Du-te și fă nani, nasolule, că toată seara nu mi-a tihnit de tine! Altădată o să am grijă și coniacul Callypso o să ți-l dau cu pipeta! * Mă Întorceam, strângând triumfător țigările În pumnul umed, când tu, dragă Mihnea Încă mai așteptai să vină Cătă să te ia de guler și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
-mi permit. Mă foiesc, da’ nu-mi permit să te deranjez. — Prea ești deranjabil, oftează Milică. Culcă-te, gata, nu mai zic nimic. Sting și lumina, uite, poate ne pomenim cu vreun control. Special spui asta, tot ca să nu-mi tihnească. — După ce că ești deranjabil mai ești și pricinos. Orice aș spune, îmi găsești pricină... Pricinos, deranjabil, ce mai, cel mai mare dușman, Rafaele, dacă nu stai treaz să-l asculți, să-l căinezi, să-l încurajezi, fi-ți-ar capu-al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-i venise mintea la cap. Degeaba că se fripsese cu Ticuță, că iar o făcuse nefăcută. Tocmai ieșiseră la pensie maică-sa și taică-său, iar Mirela parcă-i vedea și-i auzea plângându-și de milă că nu le tihnește din pricina ei. Păi, dac-ar fi fost și ea în rândul lumii cu un bărbat, s-ar fi bucurat și ei, ca toată lumea, de nepoți, da’ ce să te faci, că iarăși îi făcuse de râsu’ lumii, taică, și tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cu toate bunătățurile alea, odată o vezi că strâmbă din nas și se mohorăște, de-ți vine să turbezi, nu alta. Ardei umpluți, cică asta a vrut de fapt, mărgăritaru’ mamii, uite pă mâna cui am nimerit, să nu-mi tihnească la o vreme de bătrânețe, băiatu’ mieu, mai sclerozat decât mine, mărgăritaru’ mamii. Nu mai recunoaște în ruptu’ capului ce a comandat - barem doi ardeiași umpluți i-ar fi poftit suflețelu’ de la mărgăritaru’ mamii și apucă-te iarăși, mărgăritaru’ mamii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ușurez la stomac, te chem să semnăm contractul de publicare la cartea de basme. - Nu basme, teatru, Ion Vodă cel Cumplit și cei patru fii ai lui Matei Basarab. - Bine, bine, teatru, n-ai grijă. Acuma lasă-mă să-mi tihnească. Nea Miluță se întorcea la vatră și sorbea cafele pe prispă cu madam Clemanza. Când bolta de viță-de-vie se rărea, puteau vedea stolurile de gâște sălbatice zburând spre țările calde. Nopțile se făceau tot mai scurte. Vântul șuiera în horn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în sat. A crezut că Florica cu Pavel îi vor fi toiagul bătrâneților și i-a luat în casa ei, să trăiască toți împreună. O chema feciorul mereu la București, la dânsul, ca să nu se mai trudească și să fie tihnită după atâta amar de muncă. N-a vrut să se înstrăineze de pe locurile unde s-a născut și a îmbătrînit. Împlinise șaizeci de ani, dar se simțea încă zdravănă, măcar că i se cocârjise puțin spinarea. Se hrănea bine, nu-i
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Pigalle, unde mai găsesc localuri deschise și pline de lume. Cer chinezului de la bar un pastis. Pare să fie patronul (aveam să aflu mai tîrziu că sînt mulți care au preluat baruri de noapte prin zonă). Combinația chinez-pastis nu-mi tihnește însă, nu știu de ce, e ceva ce nu se potrivește, așa că mă întorc la hotel și încerc să mă culc. Tot restul timpului, peste tot pe unde am mers, m-am simțit vinovat și urmărit. Pînă cînd am ajuns, din
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
ce are de spus și să sfârșiți cu această postură, neconvenabilă pentru toată lumea. Să te conducă pe ușa din față, să mergi să-i prezinți omagiile tale Profesorului Mironescu, să te scuzi pentru vizita prea timpurie și să stați apoi tihnit la o parolă, în așteptarea orei când vor apărea toți musafirii... Continui să rămâi tot mai nerăbdător, într-un echilibru nestabil, pe mica porțiune de pământ uscat, dar ea merge mai departe ! Doar cu un gest, ah, cât de căutat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să-l așteptăm aici. Suntem sclave? Poate că a plecat la Londra să țină o prelegere. Haide să plecăm și noi la Londra. Am așteptat destul. — Am așteptat atâta încât mai putem aștepta puțin. Știi bine că nu ne-ar tihni Londra înainte de a sta de vorbă cu el. Ne inventăm singure spaime, facem din țânțar armăsar. Nenorocirea e că dânsul nu are simțul proporțiilor. Știu ce vrei să spui. Urăsc Ennistone! Aș îi vrut să locuim la Londra. Haide să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la pușcărie și că se-nțeleseseră de minune, rîdeau și se distrau - „ar prefera să fiu eu și nu altcineva“. „Așa e, dar cred c-o să te mustre conștiința“ - a zis domnul Grant. „Chiar mă-ntreb cum o să-ți mai tihnească somnul după aceea.“ „Fugi de-aici, domnule Grant!“ - a zis. „N-o să-mi pese cîtuși de puțin. Doar am făcut lucrul ăsta de-atîtea ori. N-am altceva de făcut decît să las trapa“ - a zis. „E exact același lucru ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Era regulă, era un fel de lege că domnul Tachi nu poate și nu trebuia să fie deranjat de la masă, indiferent ce nevoie presantă ai fi avut! Nu s ar fi clintit din loc pentru nimic în lume, ca să-i tihnească ce mănâncă și digestia să se producă normal. Mă gândesc eu acum că doar dacă s-ar fi aprins prăvălia, abia atunci s-ar fi hotărât să se miște, să se deranjeze, însă dacă era vorba de nevoile stringente ale
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
le vei afla și cunoaște, inima trebuie să-ți fie ușoară. Nu-ți face griji dacă sufletul tău șovăie. Nu pot eu să ți-l statornicesc, îți voi arăta în schimb ceva pe care să te sprijini pentru a-ți tihni. N-am știut ce să-i răspund, drept care el a încheiat: - Ansoald, du-l pe tatăl tău în odaia pe care i-am pregătit-o. În timp ce mâncam, fără răutate, am încercat să-l stârnesc. Uitându-mă la mâncarea modestă, pâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
ce-a mâncat, până 1-a găsit Aglaia. - Vin', că am rămas fără porc! a strigat cocoșată. Potaia fugise lăsând resturile. Vreo trei zile a stat ascuns. Șeful, de necaz, s-a îmbătat. -La pândit nemâncat. Ce să-i mai tihnească dumicatul? Degeaba trăgea nevasta de el: - Haide, omule, lasă, că n-oi muri dintr-atît! El, de loc, că numai Dumnezeu știuse cum strânsese banii să cumpere porcul. A patra dimineață, hop și cîinele! Se gudura, tîfîn-du-se cu burta pe zăpadă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Sărăcuțaaa de mine... - Lasă lacrimile, că ți se duc ochii, o rugă frizerul. 293 f Aglaia morfolea o ciozvârtă de curcan în dinții ei rari. A mai tras pe câte unul de mînecă: - Beți mai puțin, că n-o să-i tihnească mortului somnul! - Morții cu morții, viii cu viile! a mormăit Țuluc. Babele șușoteau în capul mesei, amețite puțin de vin: - Ei, a scăpat și ea, mititica... - Cum a scăpat, coană Tinco? Marghioala a lui Mială scuipă niște oase mici în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
deodată. Ceru familiei Conțescu învoirea să lipsească vreo două zile, spre a se odihni și a-și mai vedea de copii. Hergot și Erminia îl supliniră. Acasă, Gonzalv Ionescu dormi dus o zi și o noapte, apoi continuă o existență tihnită de interior vreo trei- patru zile, fără a se mai interesa de Conțescu. Era absolut convins că acesta va muri și deschidea mereu Universul, mirat că nu vede anunțul mortuar și articolul necrologic. Își redactă un memoriu sumar și un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ciocni, aș avea o propunere... Gh. P. unu: Zi-i! Gh. P. doi: Hai să ne fie rușine... Gh. P. unu: Înainte, sau după...? Gh. P. doi: Și, și..., tot timpul... Gh. P. unu: Asta e! Cu tine nu-i tihnește omului un păhărel... Asta e! În condițiile astea, am și eu o propunere, pentru că noi doi, singuri, n-o scoatem la capăt... Deci, ce-ai zice să-i întrebăm pe spectatori... Gh. P. doi: Ei, asta-i! Ce să-i
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]