1,242 matches
-
îi aparținea, unui fermier, unui pietrar, unui tâmplar, unui zidar. Când am ajuns la casa ei, m-am ascuns sub una din ferestrele din spate, un tren hurducăia în depărtare, oameni veneau, oameni plecau, soldați, copii, fereastra vibra ca un timpan, am așteptat toată ziua, să fi plecat într-o excursie sau să facă vreun comision, se ascundea, oare, de mine? Când am ajuns acasă, tata mi-a spus că tatăl ei îi făcuse o vizită, l-am întrebat de ce gâfâie
Jonathan Safran Foer - Extrem de tare și incredibil de aproape by Andra Matzal () [Corola-journal/Journalistic/9735_a_11060]
-
rac - privea în jur pe sub sprâncene...De când a început Pâcu să povestească, parcă i s-a înfipt un cuțit în inimă și se răsucea acolo odată cu fiecare vorbă a moșneagului sau a celor din jur. Hohotele de râs îi spărgeau timpanele și rămâneau acolo să-i bată darabana în creier încă multă vreme...” Zâna mea nu lucrează la patron, nu merge la distracții, dar...” In mintea lui se zvârcoleau imagini din momentele când se întorcea acasă. „Ce faci, Iordache?” „Iaca am
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
se rup. Trebue să te obișnuiești cu ideea. Rupeam unul pe zi. Într-o zi, am descoperit o poziție extraordinară, undeva între două străzi, și o mișcare a mâinii ce reușea să scoată din bici un sunet care-ți crăpa timpanele. Probabil și curenții de aer, și umiditatea de la ora aia. Am bubuit până s-a tocit sfârcul de tot, apoi, ramas în pană, nu puteam renunța și am trăsnit încă vreo oră cu biciul, până când un sfert din el s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
probabil nu a auzit-o decât ea. O cuprindea din nou moleșeala, ulița se strâmta tot mai tare, ceva îi tăia respirația. "Doamne, să ajungem odată la vale", își zicea îngrozită, ochii i se împăienjeneau, un zgomot asurzitor îi presa timpanele. S-a trezit lângă apă, în brațele bunicii. "Draga mamii, draga mamii de ce n-ai spus la nime?" Nu prea înțelegea ce spune bunica, dar frica o făcea să se agațe de gâtul ei. Frica, da, frica pe care n-
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
mâna în părul Mariei, o trage pe jos și o izbește cu picioarele în rărunchi, cerul se întunecă dintr-odată, din eter apare Dumnezeul Mariei, din ochi îi curg picuri de sânge, vioara țipă în sală, sunetele se izbesc de timpane ca de pereții unei peșteri. Băiatul cel mic al lui Zinzin perorează. S-a urcat pe un scaun și îi spune că "unui absolvent de la horticultură nu-i poți pretinde să-și pună întrebări metafizice, dar filosoful pot datora foarte
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
care capătă tot mai pronunțat accente stridente. Un râs care-mi transformă Întreg trupul În lungi convulsii spasmodice. Aerul devine purpuriu. Îmi străbate memoria o vulpe uriașă, cu coada enormă, roșcată, care mă izbește sufocant peste față. Râsul meu crește. Timpanele Îmi sunt umflate. Aproape surzesc. Un pahar cu picior subțire a pocnit În zeci de țăndări. Pereții se Îndepărtează din nou. Camera se dilată asemeni unui balon umflat câte puțin. Simt că alunec spre În jos. Coada vulpii continuă să
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
priveau acum uluiți. Vacarmul orașului Îl izbi din nou și se simți strivit de furia zgomotelor. Începu să alerge cu gândul că nu mai avea mult până acasă. Goana nebună dezlănțui În el frenezia sângelui, care-i bătea acum În timpane ca un toboșar năuc. Ajunse În dreptul clădirii la al cărei ultim etaj locuia și se avântă pe trepte, speriind doua femei În vârstă, care coborau agale ținându-se de braț. Avea nevoie de camera lui, de peștera lui, de liniștea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
dădu drumul pe ea cu toată greutatea, trăgând cu forță și râzând satisfăcut. Clopotul mare se dezlănțui cu toată puterea, umplând cerul Întreg de tăria dangătelor sale. El sări ca ars de un bici de foc, cu creierii fierbând, cu timpanele incendiate, ca și cum sulițe foarte ascuțite l-ar fi pătruns adânc, până-n măduva lor, asurzindu-l... De atunci, de la Întâmplarea aceea, a suportat chinuit fiecare zgomot mai pronunțat, a stat departe de sunetele Înalte, tăioase, arătându-se de-a dreptul terorizat
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
aprinse În toată odaia. Întinse mâna tremurător, ca un cerșetor neluat În seamă, rotindu-și mărgelele sticloase ale ochilor, inundați acum de o imensă fericire. Simți, Însă, o vagă umezeală În tot trupul și un zumzet repetat Îi năvăli În timpane. Se trezi În bătăile domoale ale pendulei și Înțelese cu dezamăgire că nu făcuse altceva decât să viseze. Constată totodată că una dintre pleoape Îi rămase Închisă și gândi că deja jumătate din țeastă i se pătase, Înnegrindu-i-se
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
suflet-pereche, a apărut pe piață produsul care avea să-mi schimbe viața: versiunea Windows Armageddon, cu pachetul antisingurătate VirtualEve inclus. „De astăzi, nu vei mai fi singur niciodată“, „Fericirea e la un clic distanță“, „Configurează-ți perechea!“ Reclamele Îmi loveau timpanele așa cum valurile Își proptesc umerii lichizi În falezele de piatră, măcinându-le până la prăbușire. Ca și cum aș fi avut un ghioc lipit de ureche, auzeam permanent avantajele Evelor plăsmuite față de cele durate În carne și os: nu vorbesc ore În șir
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
virtuoasa consoartă, dacă virusul zăpezii n-ar fi smuls-o din brațele mele iubitoare, sau pe cei din momentul decesului? Din respect pentru adevăr, ar fi trebuit să pun 73, vârsta finală, Însă parcă-i auzeam vocea Înfigându-se În timpanele mele ca tirbușonul În plută: „Nu te-a lăsat inima să mă treci cu 69, ai, cărpănosule?“ Pe de altă parte, dacă tot aveam posibilitatea să aleg, de ce să n-o readuc un pic mai tânără, proaspătă ca un pârâu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
capacitate maximă, dând semne că ar putea pompa necesarul de combustibil nu doar unui om, ci Întregii populații a Rusiei, ba chiar și bielorușilor și, de ce nu?, unei Însemnate părți a poporului ucrainean. Era În mod clar o revoluție: În timpane se bătea gongul, degetele se strângeau convulsiv, alcătuind falange macedonene, genunchii se agitau ca niște berbeci, și Încă nici n-am enumerat toate mișcările trupești cu vădite intenții invazive care se Înregistrau, când un panou transparent mi-a coborât În fața
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mare discrepanță între mobilitatea gândirii autorului, laolaltă cu predispoziția lui pentru calambur, și fraza în sine, greoaie, anulându-și efectele pe măsură ce le obține. În prima pagină a comentariului intitulat... Observații stilistice pe marginea prozei lui Fănuș Neagu, criticul ne lovește timpanul: "faptul că chiar". În proza aceluiași Fănuș Neagu - aflăm mai încolo - "reflecției nu i se prea dă nas să se obrăznicească". O frază despre Liliecii sorescieni atinge, în neîndemânarea ei, culmea: "La Lilieci e o carte tânără, echivalentul răzbirii la
Un critic caustic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9181_a_10506]
-
pus pe așteptat, eram cu stomacul plin și mintea mi se limpezise. Tot scenariul ăsta se coace de ani buni, nimic nu se petrece întîmplător, îi spuse Bătrînul. Roja simți că încep să-l doară urechile, că muzica îi zgîrie timpanele. Să nu te mire că aflase de toate combinațiile, își aminti cuvintele lui Dendé, știa și că mica noastră afacere se va duce de rîpă, dacă stai să te gîndești puțin nu-i mare filozofie. Fii pe fază, rezolvă-ți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
-l cum adulmecă, așteaptă ceva, locul ăsta-i destinat să găzduiască întîlniri importante. Allegretto, menuetto, moderato, și apoi ce-o mai fi, aceeași temă festivă, care alunecă întîi către un patos sumbru, apoi către o melodie de marș acompaniată de timpane, tobe și cinele. Trăim într-o țară tristă, își reveni brusc la normal, ăsta e adevărul, spuse, ce poate fi mai trist decît să te simți mereu ca prins într-un clește din care n-ai nici o șansă să scapi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
făcut cîțiva pași în josul bulevardului cînd brusc am fost orbit de un fascicul puternic de lumină. Nici n-am avut bine timp să-mi duc palmele la ochi ca să mă protejez, că vocea lui Gulie mi-a răsunat limpede în timpane. Știam c o să vă reveniți pînă la urmă, dom’ Roja, mi-a spus mutînd lumina lanternei în altă direcție, Dendé a zis să vă lăsăm în pace c-o să vă treacă în cîteva secunde și a avut dreptate. M-a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
taman cînd ajung lîngă blestematul de gard și mă pregătesc să-l sar, aud zbîrnîitul îndepărtat al elicopterului care se apropie tot mai tare cu fiecare clipă. Am impresia că în cel mult cîteva secunde o să ajungă să-mi spargă timpanele. Cu un minut dacă aș fi ajuns mai devreme, aș fi avut timp să traversez terenul și să-mi găsesc un loc din care să pot trage cu ochiul de o sută de ori mai bun decît butoiul ăla de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de sînge de pe fustă. În cariera mea de ginecolog, spune adresîndu-se lui Mihai am avut parte de mulți plîngăcioși, agitați din prima clipă... Mulțumesc! șoptește, înapoindu-i barista lui Lazăr, apoi îl atenționează: Dar ca ai tăi, niciodată; mă dor timpanele... O clipă, cei doi bărbați tac, speriați. A născut?! strigă aproape isteric Lazăr. Ce am? Cred că destulă nesimțire, ca mai toți bărbații... Doamna doctor, o imploră Lazăr, gata să izbucnească în plîns ce face copilul, nevasta? Sunt sănătoși? Fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
inima acestei gâze în lipsa căreia totul părea lipsit de viață. O vedea repezindu-se la minge plină de energie, dăruind acestui joc, la fel ca oricare altul, o trăire din cele mai profunde. Când dădea gol, striga să-ți spargă timpanele iar când râdea, o făcea cu toată gura, cu ochii, cu întreaga ființă. Ema zâmbea și ea, fără să se poată abține. Copila asta mică, atât de firavă că abia o zăreai printre ceilalți, le făcea pe toate cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Din una în alta, Renar începu să povestească despre colegele lui de clasă. La noi fetele sunt pline de feminitate. N-ai să le vezi, vreodată, bătând mingea cu băieții. Zâmbesc discret și cu finețe. Râsul lor nu-ți sparge timpanele. Ies la plimbare numai însoțite iar când vor să traverseze strada îți întind delicat mâna, bătând din pleoape, roșind de emoție. Când... Vorbești de fete sau de gâște? i-o tăie Luana cu ciudă, simțind că Renar bate în direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
albaștri, Luana se înmuie. Bine. Ce vrei? Te rog să mergi cu mine la discotecă în seara asta. Luana rămase fără grai. Se întoarse spre Cristina. Du-te! îi făcu semn colega. Discoteca era ticsită de studenți. Muzica îți spărgea timpanele, trupurile tinere se zvârcoleau ca apucate de mâncărimi fără leac. Ernest Radak dansa superb. Își mișca trupul cu o naturalețe de parcă se născuse în ritmul muzicii. Luana, îmbrăcată într-o flaneluță albastră împletită de Sanda, încheiată până la ultimul nasture, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să bage de seamă că ceea ce oferea nu era, nici pe departe, detașarea, dăruirea totală și emoția interioară determinate de o iubire adevărată. La mulți ani, nevastă! Glasul lui avu efectul unui tunet. Se dezechilibră și simți că-i pocnesc timpanele. Vocea groasă, de bărbat viril, sună ca o amenințare din ceruri. Întoarse capul și-l văzu căzut într-un fotoliu, privind-o cu ochi de gheață. Ștefan întinse mâna spre valizele deschise. Astea ce trebuie să-mi arate, că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și rămase mut. Contempla răbdător încăperea. Nina și ea, după ce-l cercetă atentă de câteva ori, se pleoști moale pe canapea și înțepeni cu privirile în gol. Secundele se scurgeau lent, chinuitoare. Bang, bang, bang, bang! Bătaia inimii resimțită în timpane era pentru Carmina o pendulă necruțătoare. Se instalase o tăcere agresivă, greu de suportat. Fata se ridică de pe scaun, argumentă că se făcuse târziu, n-o contrazise nimeni, chiar așa și era, se făcuse târziu. Își controlă ceasul și spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ei plângea. Nu era gelozie ci numai indignare. Elena sări din plapumă. Părul lung îi zvâcni pe spate într-o parte și alta. Pășea cu picioarele goale, ușoară, curioasă, curajoasă. Carmina o auzea umblând. Fiecare zgomot amplificat de emoție în timpane o făcea să tresară. Îi auzi pașii pe hol, tălpița ei mică de copil-femeie înaintând pe culoarul întunecos. Și în timp ce aștepta, avea impresia că Elena pășise într-o lume necunoscută, periculoasă, plină de obstacole neprevăzute. Carmina abia respira, încheieturile o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
-i cazul să vorbească de două ori, nimeni nu poate pretinde că n-a auzit, chiar dacă s-ar afla în cea mai îndepărtată cameră. Dacă nu ești obișnuit cu ea sau dacă încăperea e prea mică din pricina tonalității îți vibrează timpanele. Ar fi bine dacă ar muți, așa, dintr-odată, presupuse absurd inginerul în timp ce migălea cu măiestrie la aparatele sale. Și doar citește destul de mult, ori de câte ori are puțin timp liber, dar e vinovată, draga de ea că reține numai amănuntele neesențiale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]