2,640 matches
-
nas pe Karol Robert/ iar mai tîrziu Țepeș pe turci îmbrăcîndu-se în șalvari și Ștefan/ cu vuiet de tobe și trîmbițe în ceață și mlaștină/ sau Mihai la Călugăreni/ semănînd spaimă de moarte între bacterofagi/ "au căzut virusul Q de pe tine/ ca Sinan Pașa de pe pod în apă"/ o, Escherichia coli, o, Escherichia coli/ prin pădurea Albiori" (ibidem). Pe bună dreptate, Nicolae Balotă, semnatar al unei postfețe, remarcă o apropiere de "enciclopedismul poetic al lui Saint-John Perse, prin unele din enumerările
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
patos liric are o funcție speculară. În ochii săi se reflectă nu numai prezentul etern al poeziei, ci și trecutul moral comun din care aceasta se nutrește, în privirea sa comprehensivă se amortizează regretele comunicante: "mă despart/ mă întunec de tine/ prin acest plîns îngîndurat// citește/ închide-mi ochii/ oglindă a mea tu// nici un cuvînt nu umple durerea/ de a te fi atins/ taina de a te fi salvat/ undeva trecut// Undeva în trecut e un țărm/ o întindereun/ fluviu de
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
două inimi în trupul tău/ le-au smuls doctorii în halate albe, verzi, albastre/ parcă era rochiile tale/ când ți-au băgat mâna între picioare/ și ți-au scos inimile și mustind de sânge/ ți-ai vomitat și sufletul din tine/ târându-te prin bălțile roșii." Și așa mai departe. Fugă de idei, sentimentalism, melodramă, o gramatică laxă - acestea sunt cele mai evidente caracteristici ale textelor. Li se adaugă o revărsare de cuvinte licențioase și expresii argotice, folosite însă nu provocator
Poezie cu unică folosință by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17328_a_18653]
-
Sau această înfruntare a morții pe un portativ teluric și marțial, adîncind tema crizei de conștiință a unei epoci sleite: "cînd moartea aruncă pe masă o mînă de pămînt/ dovedește astfel că acul busolei/ e țeava de pușcă uitîndu-se la tine/ în timp ce privirile tale ascut/ săbiile de Damasc/ iar asfințitul sîngeră/ cît toți răniții unui secol/ umflînd gurile de canal? (Peisaje umane, II). Sau această angelică halucinație, de-o puritate ce-și asociază cruzimea (sabia tăioasă e un motiv obsedant), așezîndu-se
Înfășurat în "mantia damnării" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17350_a_18675]
-
forma paharului ce-l conține, verbul amar devine una cu eul: "Mai întîi albul paginii/ apoi ceața ei prin care orbecăiești/ centimetru cu centimetru înghețînd/ în jurul tău pînă cînd totul/ devine o banchiză pe care aluneci/ care alunecă/ trăgînd după tine/ năruind cu sine catapeteasma nopții// Evul mediu dăinuie în văgăunile verbului/ știu, nu-i cîntec acesta/ iertați-mă că nu scriu în vechile dulci rime/ că ies în fața voastră din mîlul odăii ca/ un nufăr/ sau ca un trăsnet înflorit
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
goale pămîntul..."// Unul trece pe străzi mestecînd între gingii guma/ șoldurilor lăsate într-un așternut parfumat;/ Altul recită la o sindrofie: " Nu există poem definitiv,/ ca un mormînt... Versul e înșelător precum nisipul/ deșertului vălurit de vînturi. Pășește, Doamnă, pe tine/ te așteaptă..." Dar Doamna s-a apropiat deja de fursecurile/ de pe mese și-i șoptește însoțitorului: "Orașul acesta/ își merită poeții..."" (Viziune dintr-un oraș de Nord-Vest). Sau succint burlesc: Dezgustat și înjosit versul veacului:/ nu vrea să devină text
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
asupra orașului care îl alungase, promițându-și să nu-i mai simtă niciodată praful sub picioare: "Mâine în zori când vei pleca de aici,/ Să nu te uiți îndărăt, inimă,/ Ca femeia blestemată a lui Lot./ Anatema să cadă peste tine/ Oraș al curvei celei mari/ Prin care împerecheați scurmă porcii/ Unul în altul după diavol./ Anatema să cadă peste tine,/ Lepră ce totuși te numesc mântuitoare/ Când însăți moarte îți ești./ Mâine voi fi departe de pragul tău, Voi trece
Imposibila euharistie by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17369_a_18694]
-
se revelă drept o "minciună", deci o pecetluire an veac a singurătății, cu atat mai acute cu cât se ăntretese, ăn jocul discursului imagistic, cu utopia mundana: "Mai devreme sau mai tarziu/ tot te vei ăntoarce/ la minciună țesuta ăntre tine și lume,/ ea, micuța iapa fumurie,/ care ati apară imaginația/ când sloiurile o iau la vale./ O vei strigă atunci an gura mare/ și an copite aurite o vei implora să danseze/ peste ceea ce numai viața nu s-a numit
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
doar scriitura/ ceea ce anca scâncește an corpul tău/ rămas imobil,/ aproape de capătul drumului" (Capătul). Pocitaniilor li se acordă cadrul cuvenit, radicalizat, infernal: "E greu să fii copilul pocit al lui Darwin!/ E greu să vezi/ cum se zgâiește prostimea la tine/ când ănfuleci pitici an cockteiluri grele,/ de fum și pucioasa? (Poemul atomic). Marginalizarea creatorului e consemnata fără ănconjur: "Azi mi se spune/ că el a bătut de mult/ și doar eu n-am auzit/ cum șerpește au sunat clopotele/ pentru
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
verso. Să-ți consacri viața adevărului./ Într-o cameră cu ziduri livrești" (Ștreangul negru). Cartea nu e decît o entitate thanatică, o cripta: "Dacă toate gîndurile duc într-o carte/ fericită carte ești pămîntule/ o moarte întreaga voi dormi în tine/ o moarte întreaga îmi vei albi oasele" (Dacă toate gîndurile duc într-o carte). Ori un grandios decor mort, o istorie provocatoare prin contrastul sau față de prezentul viu: "Oare lașitate se cheamă întîrzierea în utopii?/ Voci. Mereu voci. Stau în
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
își supra-expune textele, Sergiu Filip anunță cu privirea lui stinsa o boală adîncă (ce poate fi viața) și cu histrionismul lui exacerbat o oboseală violență (ce poate fi textul). Fără să provoace, deoarece este, pînă la urmă, indiferent, S.F. te "tine" lîngă poemele lui, fără efort. Efortul îi este străin. "Te uiți la poemele lui și îi vezi sexul", adică puterea de a fi indiferent, adică aristocrat, adică feudal. Paul Daian, stîngăcia în salut a femeii, Editura Paralelă 45, 1999, 57
Poetul aristocrat by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17569_a_18894]
-
ieșean reproduce și un poem scris în romgleză, care circulă în spațiul virtual: „I love you atât de tare/ încât I believe că mor/ You are so încântătoare/ Oh, my dear, cât te ador!/ When I go la braț cu tine/ Mă simt very măgulit/ Că se looking toți la mine,/ Oh, I am so fericit!/ All ar fi atât de bine? But you see, nu-i chiar așa/ Căci I tell ce simt în mine/ Do you want să fie
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2402_a_3727]
-
cântându-și unul români, dar simt românește, cred că în posteritate, a avut parte de atâtea altuia ” Pe lîngă plopii fără soț“, în nopțile este poetul nostru, al lor, al tuturor. Este odioase atacuri din partea unor de vară mirosind a tină și a iarbă încinsă. poetul, filosoful, astronomul, actorul, neprieteni ai poporului român sau unor Va expr ima întotdeauna m înia sufleorul etc. Este poetul mondial al alogeni. profesorului meu în fața rînduielilor culturii și literaturii universale, sufletului Opera lui Mihai Eminescu
In memoriam Mihai Eminescu. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Lucreţia Berzintu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_49]
-
poate cea mai frumoasă din volum, dezvoltă aceeași stranie seducție născută, ca la Ion Barbu, din întîlnirea livrescului, a cerebralului, cu o amețitoare lume mediteraneană: "drum la cordoba prin cretă/ și izvoare vii sub moarte/ nu țipa cînd apa-n tine/ se strecoară de departe:/ flori de portocal îți smulge/ vie moartea ți-o împarte/ și-ajunăm avînd uitarea-n/ ceașca sînilor o noapte:/ ay ce drumuri ni se-mbie/ către cordoba din vale:/ trupul tău e fluier frunză/ subțiat de
Poemele cărturarului by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16821_a_18146]
-
superficialitatea afișată, redundantă, nu e străină de emoție, sub masca grotescă lunecă lacrimi. Comportarea arlechinului nu exclude misterele sufletești. Erosul dezlănțuie elanuri și stimulează inventivități în contrastanta materie ingrată a prozei părelnic iremediabile: Cînd eram tînăr, voiam să scriu pentru tine/ o poezie de dragoste./ Cînd eram tînăr, cînd te văzusem în holul acela mare,/ uitîndu-te la televizor, într-o mulțime de oameni străini./ Aveai gleznele lipite./ Eram tînăr și voiam să scriu pentru tine/ o poezie de dragoste./ Îmi părea
Vis și delicatese by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16907_a_18232]
-
eram tînăr, voiam să scriu pentru tine/ o poezie de dragoste./ Cînd eram tînăr, cînd te văzusem în holul acela mare,/ uitîndu-te la televizor, într-o mulțime de oameni străini./ Aveai gleznele lipite./ Eram tînăr și voiam să scriu pentru tine/ o poezie de dragoste./ Îmi părea rău că nu sînt Eminescu/ sau măcar Sadoveanu,/ să-ți spun, într-o interpretare de neuitat, Sara pe deal./ Era toamnă./ Aveai părul strîns./ Nu te văzusem niciodată cu părul strîns./ Am coborît scările
Vis și delicatese by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16907_a_18232]
-
pînă în vîrful unghiilor/ aroma șamponului tău./ Cînd eram tînăr, era toamnă./ Știam că știi că te privesc./ Și am plecat ca prostul/ să învăț să fac bucle/ (un obicei al meu nenorocit/ de a complica lucrurile) în loc să vin la tine/ și să-ți spun că te iubesc./ Iar gleznele tale erau atît de lipite" (Poezia de dragoste a lui nea Gică). E o incantație a iubirii biruitoare de obstacole, inclusiv cele ale expresiei poetice care pare a fi făcut un
Vis și delicatese by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16907_a_18232]
-
în cea de-a doua jumătate discursul poetic se mai aerisește, lăsînd loc și poeziilor scurte în care poetul are tendința părăsirii tonului grav, meditativ și încearcă să introducă ludicul într-o formă ușor naivă: cununia "mi-e dor de tine/ fiindcă / mi-e dor de altceva/ decît de a fi om/ te dezleg de lume/ și te invit/ acolo unde/ dragostea nu se zărește/ în oglindă." Simbolistica este una inadecvată realității de la care pornește, la fel cum inadecvate sînt și
În exces by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16928_a_18253]
-
deja rulate între Arghezi, Voiculescu și liderii poeziei anilor '70. Cumințenia de stil n-are cum să nu producă un text perfect melodramatic, ca de pildă Credință: Crezând în veșnicie,/ în sfintele porunci,/ - inima mea,/ în cântecul plângând,/ a-nfipt până la tine/ cuțitul unui gând" ș.a.m.d. Poetul nu s-a dezbărat încă de forme minate prin uz și abuz, și nu se îndură să renunțe la expresii tip: "păcatul mă îndeamnă - răcoarea frumuseții - foc sfânt e veșnicia - simt în mine
Un bilanț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16982_a_18307]
-
stil decis și dramatic. Uneori, sam vorbește el însuși la persoana întâi (o persoana întâi deschisă în persoana a treia!): "am ieșit pe dig/ să-mi scutur hainele de viață/ sunt disperat/ sunt un cimpanzeu părăsit/ n-am vești de la tine/ nu-l găsesc pe elohim/ nu știu unde l-am pus/ în cutia cu scule n-a rămas/ decât un cui ruginit/ ce sam sunt și eu/ mi-am lăsat personalitatea/ în autobuz pe scaunul de lângă fereastră/ ea nu se vede dar
ÎNTÂMPLĂRI ÎN SUPRAREALITATEA IMEDIATĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16962_a_18287]
-
În lacrimi grele iarăși se prefac." Tot atît de lucidă e aprecierea că Balada chiriașului grăbit ar fi emblematică pentru opera și personalitatea poetului. A făcut și multe concesii gustului minor, ca în aceste catrene: "Greu mi-i, dragă, fără tine/ Și te chem de atîtea ori, -/ Nu din zori și pînă-n sară/ Cît din sară pînă-n zori". Sau: N-o să mai iubesc, zisese/ Biata-mi inimă naivă,/ Dar văzîndu-te pe tine,/ A căzut în recidivă". Și sînt și alte bucăți
O nouă exegeză despre Topîrceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17092_a_18417]
-
pămîntul rodește sloiuri de gheață" (ibidem). O proslăvire ambiguă (întrucît ar putea avea ca obiect fie Providența, fie un bărbat iubit) traduce adesea această nevoie de prosternare admirativă ce anulează vidul afectiv: "chip de pămînt ești/ în noi dornici de tine/ în jurul tău pasc cai veniți din dulcile tărîmuri/ din cerul cel mai de sus/ voi cînta ca pasărea/ imnuri închinate ție/ puterea ta dă-mi-o// să vină pruncii să sugă la oi/ laptele alb și hrănitor al lumii// sub
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
armonie prin rațiune și inimă, realizabilă grație voinței lucrătoare a omului și a Logosului divin. Autorii patristici dispun de o minte sfințită, de o rațiune dreaptă, de o libertate nesfârșită de inițiative și de acțiuni și de o suveranitate blândă tinilor din Faptele Apostolilor și Didahie; toți scriitorii patristici înfierează războiul și elogiază pacea ca pe <<mama>> Sfinți il al Ierusalimului, Sfântului Grigorie Teologul, Sfântului Ambr cu care pot schimba fața pământului instaurând aici împărăția cerurilor 48. Literatura patristică elogiază și
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
poată... închiria, ca să o plimbe prin locurile comune ale existenței lui și să vadă cum ea le face deodată interesante. De altfel, poeta fuge frecvent și de propria ei identitate: " Ah, mamă/ Mamăăăă/ MAAAMĂĂĂĂĂĂ/ știu că n-a depins de tine/ dar de ce nu m-ai făcut bărbat?/ Aș fi putut acum/ să tai porci și să beau țuică fiartă/ să sparg lemne/ să car în spinare saci/ să icnesc/ să răcnesc/ să râgâi/ să sudui/ să fut femei/ Nu să
Nume noi în poezie by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16501_a_17826]
-
să fii?") indică o sensibilitate a esențelor, obsedante și copleșitoare, iar raporturile sufletești ale creaturii cu Ziditorul au accente de umilitate profundă, împăcare și iluminare extatică, așa cum spune poemul 42: "I-am spus Zguduitorului;/ caut împlinirea nimicniciei mele/ omenești în Tine/ și mă cutremur de bucurie." Altundeva, suferința apetenței metafizice este elocventă: "Sunt un animal bolnav de Tine/ de ce ai ajuns să mă pedepsești/ atât de tare?/ de ce am ajuns să Te iubesc atât de mult?". Melancolia, durerea și iluminarea, anxietatea
Mingea de păr by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16611_a_17936]